Tara Romaneasca

Constituirea statului medieval extracarpatic s-a realizat prin unificarea formatiunilor politice prestatale in acelasi cadru teritorial, prin crearea institutiilor laice si bisericesti, prin emancipare de sub dominatie straina si prin afirmare in relatiile internationale. Intre Carpati si Dunare, Diploma Cavalerilor Ioaniti (2 iulie 1247) atesta 5 formatiuni politice prestatale: chezatul lui Ioan si Farcas, voievodatul lui Litovoi si Seneslau si Tara Severinului, dar si o importanta crestere economica in spatiul romanesc aflat dupa invadarea mongola (1240-1241). Momentul unificarii a fost favorabil si pe plan extern, deoarece Regatul Ungar se confrunta cu stingerea dinastiei Arpadiene, ceea ce a determinat un conflict intern si o scaderea a influentei externe. Legenda lui Negru Voda (1290) vorbeste despre descalecatul acestuia din Fagaras la Campulung si la Curtea de Arges si despre inchinarea basarabilor noului stapan. Istoria il considera intemeietorul Tarii Romanesti pe Basarab I (1310 1352), care a unificat formatiunile cnezate si voievodate intr-un singur cadru teritorial, conducatorii intelegand importanta unui singur stat in fata pericolului extern.

De numele lui Baiazid I se leaga obtinerea independentei fata de Regatul Ungar, condus de Carol Robert dAnjou. Prin BATALIA DE LA POSADA (9 12 noiembrie 1330) Carol Robert este infrant de domnitorul Tarii Romanesti, informatii avand din singurul izvor Cronica pictata de la Viena. Cauza conflictului a reprezentat-o Banatul de Severin care in 1317 era in posesia ungurilor, iar in 1324 prin mijloace necunoscute ajunge in posesia lui Basarab I. Domnitorul a incercat evitarea conflictului prin oferirea a 7.000 de marci de argint reprezentand potentialul economic pe un an de zile al Tarii Romanesti. Neacceptarea a dus la razboi si, astfel, la obtinerea independentei. Procesul de formare a fost continuat de catre urmasii lui Basarab I, astfel, Nicolae Alexandru a infiintat prima mitropolie la Curtea de Arges (1359), iar Vladislav Vlaicu a infiintat cea de-a doua mitropolie la Severin (1370) si a batut prima moneda numita ducat. Procesul de constituire a fost continuat de Mircea cel Batran (1386 1418) care a anexat in 1388 Dobrogea, iar in 1395 a afirmat statul in relatiile internationale prin semnarea primului tratat antiotoman din istoria sud-estului Europei medievale.
1

In secolul al XIV-lea Tara Romaneasca si Moldova se aflau in prim proces de constituire statala si de afirmare a independentei.
1

Va fi primul care va plati tribut turcilor in schimbul pastrarii pacii.

La sfarsitul secolului al XIV-lea Imperiul Otoman a cucerit Peninsula Balcanica si a ajuns o amenintare pentru Tarile Romani si pentru tarile din centrul si sud-estul Europei. In aceasta situatie crestinii isi stabilesc ca obiectiv comun apararea crestinatatii in fata turcilor islamici si oprirea expansiunii otomane. Domnitorul Tarii Romanesti, Mircea cel Batran, a deschis politica de cruciada; in acest sens a incheiat o alianta regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg. Astefel la 7 martie 1395, la Brasov, s-a semnat primul TRATAT DE ALIANTA ANTIOTOMANA din istoria sud-estului Europei medievale. Potrivit tratatului cei doi il semnau pe picior de egalitatea, lui Mircea ii sunt recunoscute titlurile de Duce de Fagaras si Ban de Severin, altadata contestate de regii Ungariei. In anul 1395 are loc BATALIA DE LA ROVINE intre Mircea cel Batran si Baiazid I. Cauza conflictului a fost dorinta sultanului de a-si intari hotarul dunarean si de a aduce sub ascultare Tara Romaneasca. Pentru a face fata superioritatii numerice, domnul Valahiei a aplicat tactica pamantului parjolit, ce presupunea hartuirea permanenta a adversarului cu atacuri dese si surprinzatoare, cu scopul diminuarii fortei adversarului inainte de batalia finala. In urma confruntarii, Mircea cel Batran obtine victorie prin care consolideaza independenta Tarii Romanesti si determina constituirea primei coalitii continentale europene.

Initiata de Sigismund de Luxemburg ca o cruciada continentala se va bucura de sprijinul domnitorului Mircea cel Batran si de trupele voievodului ardelean Stibor. S-a semnat la 25 septembrie 1396 BATALIA DE LA NICOPOLE, incheiata cu victoria spahiilor lui Baiazid I si infrangerea crestinilor. In urma infrangerii lui Baiazid I la Ankara de catre Timurlenk, domnitorul Tarii Romanesti isi va schimba atitudinea fata de Imperiul Otoman, inlocuind atitudinea militara cu cea diplomata. Astfel, ii va sustine pe fii lui Baiazid la tronul imperiului, ducand la instabilitate interna si diminuarea politicii externe. Secolele XIV XV. Vlad Tepes (1448, 1455 1462, 1476) In secolul al XV domnitorul Vlad Tepes continua lupta antiotomana a predecesorilor sai, astfel, in 1459 refuza plata tributului de 10.000 de galbeni determinandu-l pe sultanul Mehmet al II-lea sa pregateasca un raspuns pe masura. Au fost echipati 60.000 de ostasi pentru confruntarea din vara anului 1462. Pentru a face fata superioritatii numerice, Vlad Tepes aplica tactica predecesorilor sai, astfel, trimite in munti femeile si copiii si putieste totul in calea invadatorilor, obligandu-i sa moara de foame si de sete. In vara anului 1462, in dimineata zile de 16 17 iunie, Vlad Tepes a organizat celebrul ATAC DE NOAPTE care avea ca obiectiv suprimarea lui Mehmet al II-lea. Desi nu si-a atins obiectivula produs pagube importante in tabara sultanului, obligandu-l sa-si retraga armata la sud de Dunare.

Asadar, in urama BATALIEI DE LANGA TARGOVISTE Vlad Tepes si-a redobandit independenta pentru o perioada scurta de timp. Mihai Viteazu (1593 1601) Domnia lui Mihi Viteazu este considerata de multi istorici o perioada de trecerea de la medieval la modern, deoarece in timpul domniei domnitorului a avut loc unirea Tarii Roamanesti cu Transilvania si Moldova, formandu-se astfel constiinta nationala a romanilor. In ultimul deceniu al secolului al XVI-lea Tarile Romane cunosc cea mai puternica crestere a dependentei lor fata de Imperiul Otoman. De pana atunci tributul a cunoscut o crestere inimaginabila iar Tara Romaneasca era amenintata cu transformarea ei in pasalac. Mihai Viteazu a combinat actiunile militare cu cele diplomatice in raport cu marile imperii vecine. Se afirma pe plan international ca un aparator al crestinatatii. In acest sens a aderat din propria initiativa la Liga Sfanta sau Liga Crestina - o coalitie antiotomana formata din state ca Spania, Austria, ducatele italiene: Mantua, Toscana, Ferrara si statul papal. Alinta cu Liga Sfanta a afirmat ca Tara Romaneasca dorea sa redobandeasca independenta si sa aseze pe baze noi raporturile cu Imperiul Otoman. Pentru sprijinirea razboiului antiotoman, Mihai Viteazu a acceptat si conditiile nefavorabile de la Alba Iulia din 20 mai 1595, prin care domnitorul devenea loctiitor al principelui Transilvaniei, Sigismund Bathory pe tronul Tarii Romanesti.

Lupta antiotomana a fost deschisa in noiembrie 1594 la Bucuresti printr-o actiune impotriva creditorilor domnului si a oastei otomane. Amenintarea turceasca s-a concretizat in vara anului 1595 cand o armata condusa de Sinan Pasa trece Dunarea si il urmareste pe Mihai la Calugareni. Locul era excelent pentru o armata mica care trebuia sa tina piept unei armate superioare numeric. La Calugareni drumul era stramt, strajuit de paduri, mlastinile Neaslovului erau prezente si legendarul podet de lemn. BATALIA DE LA CALUGARENI a avut loc in ziua de 13/23 august 1595. A inceput cu un esec pentru domnitorul Tarii Romanesti, dar implicarea lui in lupta a schimbat soarta razboiului, victoria fiind consolidata prin LUPTELE DE LA TARGOVISTE SI GIURGIU in octombrie 1595. Dupa confruntarile din anul 1595, Miahi Viteazu isi propune schimbarea politicii externe, astfel INCHEIE PACE cu turcii la 20 iulie 1597 in vederea pregatirii Tarii Romanesti pentru o noua confruntare. INCHEIE TRATAT cu imparatul Imperiului Habsburgic in vederea sustinerii materiale in lupta antiotomana si urmareste sa restabileasca raportul de stricta egalitatea cu principele Ardealului. La 30 mai 1598 s-a semnat TRATATUL DE LA MANASTIREA DEALU sau TRATATUL DE LA TARGOVISTE. Potrivit tratatului, imparatul se angaja sa sustina financiar 5.000 de osteni pentru actiunile otomane, lui Mihai i

se recunostea domnia ereditara si negustorii din Tara Romaneasca aveau deplina libertate comerciala in Transilvania si Ungaria, in schimb, Mihai Viteazu se angaja sa ramana fidel cauzei crestinatatii, astfel pacea cu turcii se dovedea un armistitiu de moment. In vara anului 1599 au loc importante transformari pe plan international. Prin renuntarea la tronul Transilvaiei a lui Sigismund Bathory in favoarea varului sau Andrei Bathory Transilvania iesea de sub lupta antiotomana, de asemenea iesirea se produce si in Polonia si Moldova. Aceste evenimente au reprezentat o lovitura pentru Mihai in dobandirea independentei, mai mult, dinspre Moldova veneau amenintari, deoarece Ieremia Movila cu sprijinul Poloniei si al lui Andrei Bathory urmareau inlocuirea lui Mihai cu Simion Movila. In aceasta situatie, Mihai doreste refacerea frontului antiotoman si cere sprijinul imparatului Rudolf al II-lea. Cu acordul acestuia, la sfarsitul anului 1599 patrunde in Transilvania si obtine victorie asupra lui Andrei Bathory la Selimbar in octombrie 1599, iar la 1 noiembrie 1599 intra triumfator la Alba Iulia. Sustinut de moldoveni in mai 1600 il alunga pe Ieremia Movila de pe tronul Moldovei, astfel apare intr-un document din iulie 1600 ca Domn al Tarii Romanesti, Ardealului si toata tara Moldovei; unirea realizata de domnitor a grabit coalizarea tuturor fortelor politice nemultumite de aparitia in zona a unei noi puteri.

Polonia nu accepta ideea pierderi controlului asupra Moldovei, Imperiului Habsburgic isi vede amenintat planul de a lua Transilvania, iar Imperiul Otoman nu renunta la Tarile Romane. Ostilitatea a venit din partea nobilimii maghiare care era nemultumita de masurile intreprinse de Mihai Viteazu in Transilvania ce permiteau cresterea romanilor in viata politica si religioasa. In septembrie 1600 prin BATALIA DE LA MIRASLAU Mihai este infrant si pierde Transilvania, ulterior pierde Moldova si Tara Romaneasca. Ajuns pribeag la Viena cere din nou sprijinul lui Rudolf al II-lea care il ofera, si intr-o ultima BATALIE LA GURASLAU in august 1601 cand redobandeste Transilvania. Mihai Viteazu la 9 august este ucis pe Campia Turzi de generalul Basta.