Regimul fascist din Italia

In Italia la inceputul secolului al XX-lea se dezvolta doua curente politice: socialismul radical care se opune regimului liberal; nationalismul extremist nascut din frustarea Italiei privind conditiile de pace de la Versailles. Ultimul dintre conducatorii socialisti Italieni este Benito Mussolini. Dupa razboi el adopta nationalismul. In 1919 el fondeaza la Milano prima fascie de lupta. Avand-o ca model pe cea de la Milano se dezvolta si alte fascii in toate marile orase italiene. Ele se unesc in 1921 formand Partidul National Fascist condus de Mussolini. In 1922 el organizeaza Marsul Asupra Romei prin care incearca sa il convinga pe rege sa ii ofere puterea. La sfarsitul lui 1922 el devine prim-ministru. In anii urmatori printr-o serie de legi (fascistissime) sunt interzise celelalte partide, iar Partidul Fascist devine partid unic. Caracteristici: Partidul fascist detine intreaga putere; Regele este seful statului insa Mussolini este conducatorul absolut (Il Duce); Se mentine un Parlament insa din el fac parte doar membrii Partidului Fascist; Se infiinteaza organizatii de masa: organizatia copiilor poarta numele de Fii Lupoaicei; Economia este corporatista: muncitorii si patronii sunt reuniti in organizatii numite Corporatii care sunt controlate de stat; Ideologia promoveaza cresterea puterii Italiei prin raportare la gloria Impreiului Roman;

 Propaganda raspandeste ideologia regimului si promoveaza cultul personalitatii conducatorului; Politica expansionista: in 1935 Italia ataca Etiopia pe care o cucereste un an mai tarziu. In 1939 Italia anexeaza Albania. Desi Italia a inventat termenul totalitar unii autori nu considera regimul fascist ca fiind unul propriu-zis totalitar, deoarece in cadrul sau nu se intalneste teroarea politica: adversarii regimului sunt lasati sa traiasca atata timp cat nu se manifesta public impotriva regimului.