Specializarea: Stiinte administrative

COORDONATOR: JURAVLE DANIEL

STUDENTA: PETROIANU DIANA GRUPA: 2 / ANUL 1

IASI 2011-

CUPRINS

Introducere......3 Capitolul 1: Privire de ansamblu asupra economiei Chinei ...4 Capitolul 2: Rolul si pozitia Chinei in economia mondiala 2.1.Consecintele privind dezvoltarea indistriala si infrastructurala a Chinei7 2.2.China si OMC..8 Capitolul 3: China in fata crizei mondiale 3.1.Principalii factori care au dus la o simtire a crizei globale in China10 3.2.Strategiile pentru iesirea din criza.12 Concluzii................................................................................................................................13 Bibliografie............................................................................................................................14

Introducere

China a devenit o mare putere care exercita o influenta extrem de activa asupra economiei mondiale. Pozitionarea Chinei pe arena mondiala tine atat de succesele realizate, cat si de programele aplicate, de nivelul productiei, de ameliorarea calitatii economiei si a promovarii relatiilor externe. Uniunea Europeana a devenit principalul partener comercial al Chinei, iar China a ajuns al doilea mare partener comercial al Uniunii Europene, ambele parti acordand o mare importanta promovarii pe mai departe a acestui parteneriat. Viteza progresului Chinei de la o tara cu venituri mici si foarte populata la o forta economica globala, a luat prin surprindere multi analisti. Factorii de decizie politica si academica in cadrul lumii dezvoltate au examinat prin urmare Fenomenul Chinei si impactul sau in economia regionala si mondiala. Au analizat factorii cheie precum strategia de recuperare a Chinei, cum modelul chinez difera de vechile modele dezvoltate si masura in care celelalte tari ar putea incerca sa intreaca modelul economic chinez si impactul cresterii economice a Chinei asupra economiei regionale si globale. China este pe deplin constienta ca se confrunta cu un numar mare de provocari: exista presiunea exterioara privind reevaluarea monedei, reforma financiara e pe departe de a fi terminata, blocajele existente risca o incetare rapida a cresterii si inegalitatea veniturilor de dovedeste greu de restabilit. Cu toate acestea, China a reusit in ultimii 30 de ani o performanta de dezvoltare si crestere, ajungand sa fie a treia mare economie a globului, unul dintre cei mai importanti producatori industriali, unul dintre cei mai mari consumatori de resurse si de energie la nivel global, al doilea receptor al fluxurilor investitionale ale lumii, o uriasa piata de desfacere, o mare putere comerciala si detinatoarea celei mai mari rezerve valutare din lume.

CAP.I PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA ECONOMIEI CHINEI

Republica populara, China este a treia tara din lume, ca suprafata cu o populatie de 1.315 miliarde de locuitori, cu o densitate de 141 locuitori/km2, o varsta medie de 30,7 ani, o speranta de viata de 76,6 ani si o pondere a populatiei urbane de 41,87%.1 Dupa ce Japonia a uimit lumea prin fulminanta sa dezvoltare postbelica, iar in a doua jumatate a secolului trecut, intre anii 60 si 90, omenirea a asistat la incredibila escensiune a tigrilor asiatici, Asia este din nou schema unor uluitoare recorduri ale dezvoltarii: ascensiunea Chinei si a Indiei. China pare sa fi uimit si intrigat Occidentul dintotdeauna. De la primii navigatori si negustori europeni care au descoperit-o si au adus cu ei, nu numai marfuri exceptionale, ci si povesti incredibile despre bogatia si rafinamentul acestei tari, la istoricii si arheologii aplecati asupra trecutului impresionat al uneia din cele mai remarcabile civilizatii ale lumii si pana la analistii economici de azi, preocupati sa desluseasca mecanismele ce sustin progresul alert al acestei economii si sa identifice efectele sale asupra economiei mondiale, toti occidentalii percep China drept o lume oarecum misterioasa si relativ greu de inteles. Printre analistii economici, opiniile si atitudinile sunt extrem de impartite insa nici unii nici altii nu pot contesta realitatea ca economia chineza marcheaza recorduri uluitoare pe calea dezvoltarii, dezvaluind o incredibila forta de a se transforma pe sine si o data cu sine intreaga economie mondiala. Transformarea Chinei, dupa 1978, sta sub semnul personalitatii lui Deng Xiaoping si al deciziilor sale indraznete de politica economica. Acestea au schimbat radical destinul celei mai populate tari a lumii, aflata atunci in pragul colapsului economic. Dupa reforme ample si uneori dureroase, soldate cu inchiderea a zeci de mii de intreprinderi si concedierea a zeci de
1

Criza, anticriza si noua ordine mondiala (Stefan Masu, Petre Buneci, Veronica Gheorghe), Ed. Solaris Print

Bucuresti -2009-

(pentru date macroeconomice si sinteza economiei, a se vedea Le Nouvel

Observateur,Altaseco 2009, pp 54-55, si Le MondeHors Serie 2009,Bilan du Monde 2009, pp.134-135)

mii de angajati, China a devenit economia cu cea mai rapida crestere din lume, traiectoria parcursa de ea fiind in mai putin de trei decenii. Multi dintre analistii economici vad in evolutia acestei tari afirmarea tot mai ferma a uneia dintre marile puteri industriale a secolului al XXI-lea, fenomen comparabil cu ascensiunea Statelor Unite sau a Germaniei, din prima parte a secolului al XX-lea , sau cu ascensiunea Japoniei, din a doua jumatate a aceluiasi secol. Toate aceste mari puteri industriale au adoptat, la inceputul dezvoltarii lor, politici econimice care au determinat transferul a milioane de cetateni dinspre agricultura spre industria prelucratoare si au investit masiv in infrastructuri moderne, asiguradu-si perioade lungi de crestere economica. China culege in prezent roadele aplicarii unei formule similare, pe fondul introducerii unor masuri reformatoare graduale menite sa incurajeze libera initiativa, extinderea proprietatii private, concurenta si deschiderea catre piata internationala, influxul de investitii straine si importul de tehnologii avansate si sa limiteze controlul centralizat al statului asupra productiei, schimbului si preturilor. In perioada 1979-2007 ritmul mediu anual de crestere a PIB a fost de 9,8% 2 iar in ultimii 5 ani, in perioada 2003-2007, cresterea economica s-a exprimat neintrerupt prin niveluri cu doua cifre.3 Astfel, dupa ce in 2003 a crescut cu 10,0%, in 2004 cu 10,1%, in 2005 cu 10,4% si in 2006 cu 11,1% PIB-ul Chinei s-a majorat cu inca 11, 4% si in anul 2007, an care a devenit cel de-al cincilea an consecutiv in care cresterea a fost de peste 10%, si totodata momentul de varf al unei perioade cu crestere economica foarte inalta, care a consolidat ascensiunea in ierarhia celor mai puternice economii ale lumii. La sfarsitul anului 2007, China era deja considerata a doua mare economie a lumii, dupa SUA, desi venitul pe locuitor o plaseaza inca in categoria tarilor cu venit mediu scazut. In prima jumatate a anului 2008, in profida unor situatii extrem de dificile(o iarna deosebit de grea, un cutremur devastator, inundatii etc.) si a unor prognoze ceva mai pesimiste, economia chineza a continuat sa creasca atingand un ritm de 10,4%.
2

Virginia Campeanu, Sarmiza Pencea, Piata Chinei: Provocari si oportunitati pentru Romania si UE (Wayne Morrison M.,China Econimic Conditions, CRS Report for the Congress, September 16,2008)
3

(idem) Statistical Communique of the Peoples Republic of China on the 2007, Nat ional Bureau of Statistics of China, 28.02.2008

Cresterea accelerata si sustinuta a economiei chineze in aceasta perioada se explica si prin rolul jucat de cativa factori, pintre care cei mai insemnati ar fi: investitiile masive de capital- finantate , pe de o parte, prin sumele mari rezultate din economisire, si pe de alta parte, prin aportul investitorilor straini, cresterea productivitatii muncii si comertul international. Firmele straine ce activeaza pe piata chineza sunt atat partase la crearea dezechilibrului comercial reclamat de statele lor de origine, cat si beneficiari ai unei bune parti a profiturilor rezultate din comertul intens cu China. Principalii parteneri comerciali ai Chinei in 2007 au fost, potrivit datelor oficiale chineze, Uniunea Europeana, Japonia, SUA, tarile ASEAN4 si Hong Kong. Cele mai importante piete externe pentru China au fost Uniunea Europeana, SUA, Japonia si Hong Kong, in timp ce importurile au provenit in cea mai mare masura din Japonia, Uniunea Europeana si ASEAN.

(idem) Asociation of South-East Asian Nations (ASEAN) include umratoarele 10 tari membre: Indonezia, Malaezia, Filipine, Thailanda, Brunei, Cambodgia, Laos, Myanmar si Vietnam.

CAP. II ROLUL SI POZITIA CHINEI IN ECONOMIA MONDIALA

Deschiderea Chinei spre lume conduce la transformarea rapida a acestei tari, dar si la schimbarea profunda a lumii insasi. 2.1.Consecintele privind dezvoltarea indistriala si infrastructurala a Chinei: I. Fiind intensiva in resurse, dezvoltarea economica a Chinei are un impact puternic asupra cererii mondiale de materii prime. China este cel mai mare consumator de metale al lumii (32% din otel, 25% din aluminiu, 23% din cupru si 18.0% din zincul lumii, in 2006) 5 si cel mai mare importator mondial de minereu de fier, otel, cupru, zinc, aluminiu, nichel. De asemenea, este cel mai mare consumator mondial de carbune, ciment, grau, carne de porc si al doilea mare consumator al petrolului al lumii, dupa SUA. II. China isi afirma tot mai decis pretentiile privind participarea sa la managementul si proprietatea asupra resurselor naturale ale lumii. Ea isi asigura acoperirea necesitatilor de consum de resurse printr-o politica inteligenta de acorduri pe termen lung si de investire a imenselor sale rezerve valutare in regiuni bogate in zacaminte din Asia, America Latina, Australia si Africa. Ajutand statele africane sa se dezvolte prin investitii si credite ieftine, China schimba regulile jocului pe acest continent si isi consolideaza pozitia de jucator dominant pe pietele grobale ale resurselor naturale si ale materiilor prime. III. China devine tot mai mult si un mare consumator de bunuri industriale, fiind deja cel mai mare consumator mondial de ingrasaminte chimice, de telefoane celulare, de frigidere si televizoare, iar in ultimii ani nu mai cumpara doar produsele unor firme vestice, ci incearca sa cumpere firmele cu totul. IV. Liderii chinezi, incepand cu anul 2000, au initiat o strategie de expansiune pe pietele internationale intemeiata pe stimularea firmelor, cu precadere de stat, sa faca investitii extrene, factorii favorizanti ai acestei strategii constand in: asimilarea unei masive rezerve valutare penru achizitionarea de firme straine sau actiuni la firme straine percepute drept profitabile; necesitatea de a face mari achizitii de energie si materii
5

Wolf Martin,China Changes the Whole World, Finacial Times, 23.01.2008

prime de pe piata mondiala, asigurand aprovizioarea pe termen lung, fie prin cumpararea integrala a unor firme straine de profil, ori prin constituirea de societati mixte, finantarea unor proiecte de infrastructura in zonele geografice de interes(constructia de conducte pentru petrol sau gaze, de rafinarii sau mine); intentia de a dezvolta si de a promova pe plan international marcile chineze. In anul 2007, investitiile directe ale investitorilor chinezi in strainatate, in sectoare nefinanciare, au insumat 18,7 miliarde USD ceea ce a plasat China pe locul 13 in topul investitorilor globali.6 V. Influenta Chinei nu este exercitata doar prin impactul asupra cererii mondiale pentru anumite marfuri, ci si prin influenta asupra ofertei mondiale. Invadarea pietei globale cu produse mai ieftine de productie chineza contribuie la reducerea nivelurilor preturilor pe pietele respective, determina efortul concurentilor de a redeveni competitivi, mareste puterea de cumparare a consumatorilor si accesul lor la aceste produse. Producatorii chinezi insa nu mai exporta astazi doar marfuri ieftine de joasa tehnologie, ci tot mai multe produse de tehnologie medie si inalta. Ea devine un jucator tot mai important si pe piata navelor sau a produselor electrocasnice, iar in privinta tehnologiilor inalte, se afirma tot mai convingator in sfera telecomunicatiilor (telefoane celulare) si a produselor electronice. 2.2.China si OMC Dupa 15 ani de negocieri bilaterale si multilaterale, China a devenit membru cu drepturi depline al OMC (Organizatia Mondiala a Comertului) la 11 decembrie 2001 asta presupunand schimbarea in China a multor legi, institutii si strategii pentru a le aduce in conformitate cu reglementarile comerciale internationale. Interesul Chinei in aderarea la OMC consta in recunoasterea internationala a importantei puterii economice a acesteia. In al doilea rand permite Chinei asumarea unui rol major in elaborarea de noi reguli comerciale internationale in cadrul OMC. In al treilea rand, China are acces la procesul de solutionare a disputelor comerciale in OMC, reducand astfel amenintarea de restrictii unilaterale asupra exporturilor chineze iar in al patrulea rand inlesneste promovarea de strategii pentru liberalizare daca acestea sunt necesare satisfacerii

Wayne MorrisonM., Chinas Conditions, CRS Report of the Congress, Congressional Research Service, september 16, 2008

obligatiilor internationale ale tarii. Printre obligatiile acceptate de China in urma aderarii la OMC se numara: o China va trata toti membrii OMC in mod nediscriminatoriu; o China va elimina practicile de pret dual cat si diferentele intre bunurile produse pentru a fi comercializate in China si cele pentru export; o Politica de control a preturilor nu va fi folosita pentru protejarea industriilor sau furnizorilor autohtoni; o In cursul a 3 ani orice intreprindere va avea dreptul de import-export de bunuri pe teritoriile acceptate; o China nu va mentine sau introduce subsidii de export in ceea ce priveste produsele agrare. Aderarea Chinei la OMC a avut importante implicatii pentru sistemul comercial mondial. China este cea de a treia mare putere economica a lumii, dupa SUA si Japonia, si a zecea mare putere comerciala. Un raport al Bancii Mondiale estimeaza cota Chinei din comertul global la 9,8% pana in 2020 (de la 3.0% in 1992), astfel plasand China pe locul doi in topul marilor puteri comerciale, dupa SUA. Importanta crescanda a Chinei in arena economiei mondiale este un factor esential in interesul manifestat de membrii OMC in aderarea sa la Organizatie, permitandu-le astfel impunerea de regrlementari comericiale multilaterale asupra regimului economic chinez. Candidatura Chinei la OMC a fost una aparte, cu un grad ridicat de dificultate, avand in vedere ca este o tara in curs de dezvoltare, cu toate ca economia si activitatile sale comerciale sunt semnificative. O serie de membrii OMC, dintre care si SUA, au semnalat necesitatea efectuarii de reforme substantiale a regimului comercial in vederea aderarii, in timp ce China dorea sa fie tratata ca o tara in curs de dezvoltare, aspect ce ii acorda un timp mai indelungat de implementare a reformelor. In final, s-a ajuns la un compromis ce impune Chinei reducerea imediata si extensiva a barierelor comerciale si de investitii, dar permite mentinerea unui anumit nivel de protectie pentru sectoarele sensibile tranzitiei.

CAP.III CHINA IN FATA CRIZEI GLOBALE

3.1.Principalii factori care au dus la o simtire a crizei globale in China: a) Ineficienta firmelor de stat, a caror activitate inca mai reprezinta aproximativ o treime din productia industriala, constiuie una din problemele cele mai dificile pentru economia chineza. Mai mult de jumatate din firmele de stat pierd bani si au nevoie de subventii care le parvin prin bancile proprietate de stat, prejudiciind de doua ori economia: in primul rand, prin pierderile initiale generate de firmele neprofitabile, si in al doilea rand prin deturnarea de la alte utilizari a resurselor folosite pentru subventionarea acestor companii neperformante. Situatia financiara subreda a acestor firme alimenteaza reticenta guvernului cu privire la reducerea barierelor comerciale, de teama unui numar mare de falimente in randul companiilor de stat. b) Problemele sistemului bancar sunt generate ca urmare a sustinerii financiare a firmelor de stat neperformante, pe fondul incapacitatii sistemului de a functiona eclusiv pe principii de piata. Sistemul bancar chinez este inca folosit de catre guvernul central pentru a mentine pe linia de plutire companii ineficiente, stabileste rata dobanzii si impune alocarea de credite ieftine catre alte intreprinderi. Un asemenea sistem promoveaza ineficienta, deoarece resursele acumulate prin economisire nu ajung sa fie investite in activitati care asigura cel mai ridicat profit. c) Poluarea este una din problemele care se agrveaza tot mai mult in China, supunand populatia unor riscuri majore. d) Cresterea inegalitatii sociale si coruptia unde decalajul de venituri intre mediul urban si cel rural este in China unul dintre cele mai mari din lume. Astfel se simte frustrarea populatiei de a nu beneficia de efectele reformelor si ale cresterii economice rapide si de a constata ca aceia care se imbogatesc sunt cei cu relatii in cercurile puterii. e) Adancirea diferentelor privind dezvoltarea economica a regiunilor estice si vestice: Intre estul mai dezvoltat si vestul ramas in urma se largeste tot mai mult prapastia decalajelor economice, aceasta fiind una din prioritatile perioadei viitoare, pana in prezent nici o masura nedand rezultatele scontate.
10

In anul 2008 China a avut de traversat doua incercari de proportii: o larga contestare internationala referitoare la Tibet, atat in interiorul provinciei cat si pe plan international; apoi la 12 mai 2008, cutremurul de pamant, cu magnitudine 80, a lovit provincia Sichuan, provocand 69.000 de morti la care se adauga 19.000 de disparuti. Cu toate acestea, China organizeaza in acelasi an, jocurile olimpice de la Perkin, obtinand un succes politic si mediatic imens. Criza financiara se dezlantuie intrucat cererea extrena pentru marfurile chinezesti se contracta puternic pe toate pietele, iar fabricile, lipsite de comenzi, isi inchideau portile, eliberand milioane de someri. In sectorul imobiliar, urmeaza inflatia in costul mainii de lucru, al unor materii prime, situatie inrautatita si de proportiile scandalurilor legate de jucariile cu plumb si laptele contaminat; falimente in serie, indeosebi in randul IMM-urilor. Astfel, putem spune ca anul 2008 a devenit si anul de debut al luptei cu efectele crizei globale. Cu exporturi din ce in ce mai afectate de criza si o cerere interna incapabila sa preia intreaga sa oferta de bunuri, economia chineza resimte din plin efectele crizei. In prezent, una din provocarile majore cu care se confrunta guvernul chinez este somajul. Datorita faptului ca exporturile nu mai pot constitui unicul motor al cresterii economice, exista riscul manifestarii unei instabilitati sociale gerenate de cresterea somajului, dificultati privind dezvoltarea sociala. Economia bazata pe industrie a Chinei a resimtit grav efectele crizei globale. Provinciile rurale, care furnizau o mare parte din forta de munca a fabricilor chineze, se confrunta cu inceputul unui val de migratie care a putea distruge stabilitatea tarii. Rata somajului, aflata in crestere accelerata a dus la o serie de proteste si greve. Desi guvernul incearca sa calmeze tensiunile aparute in marile orase, se teme in acelasi timp si ca valul de muncitori concediati, care aleg sa se intoarca acasa sa nu aiba efecte si mai grave asupra sistemului social care se confrunta deja cu probleme in regiunile rurale. Loviti de criza, aflati in somaj, multi muncitori nu mai au unde sa se intoarca, deoarece pamanturile pe care le aveau in proprietate au fost pierdute in ultimele decenii de urbanizare a Chinei. Foarte multi dintre muncitorii care se intorc in zonele rurale obtin venituri extrem de reduse din recolte, prea mici pentru a-si sprijini familiile. 3.2.Strategiile pentru iesirea din criza Atitudine pragnatica: Ajuta-te pe tine, pentru a ajuta lumea

11

Inca din 10 noiembrie 2008, guvernul a adoptat un program de stimulare a economiei avand ca scop sustinerea cresterii economice prin incurajarea consumului si prin investitii, vizand 10 domenii de activitate: 1. constructia de locuinte (program pilot pentru reconstructia caselor in mediul rural si stabilizarea muncitorilor nomazi;constructia de locuinte mai accesibile atat la cumparare sat si la inchiriere; accelerarea demolarii mahalalelor) 2. infrastructura rurala (imbunatatirea drumurilor si retelelor electice in mediul rural; extinderea utlizarii metanului; asigurarea puritatii apei de baut, repararea rezervoarelor de apa; accelerarea constructiei canalului nord-sud pentru irigarea terenurilor din nord; masuri pentru reducerea saraciilor la sate) 3. transporturi(dezvoltarea cailor ferate, constructia de aeroporturi in vest, modernizarea retelelor urbane de electricitate, drumuri si metrou) 4. sanatate si educatie(dezvoltarea serviciilor sanitare la sate; constructia de spitale si scoli elementare in zonele rurale, centre speciale de educatie si cultura) 5. mediu(constructia de retele de canalizare si unitati pentru tratarea gunoiului, accelerarea programelor de plantare a padurilor ,controlul poluarii) 6. industrie(sustinerea restructurarii industriale, tehnologii inalte si dezvolarea serviciilor) 7. reconstructie dupa dezastre( reconstruire provinciei Sichuan) 8. venituri(cresterea veniturilor medii, cresterea subventiilor pentru ferme, a achiziiilor de cereale, cresterea numarului de fonduri de pensii pentru angajati si a alocatiilor speciale) 9. taxe(reforma regulilor de aplicare a TVA in toate activitatile, cu efectul de a reduce cu 120 mld. yuani povara fiscala a firmelor, incurajarea modernizarii tehnologiilor) 10. finante(sustinerea rationalizarii industriale prin furnizori si achizitii, inlaturarea platformelor la imprumuturile acordate de bancile comerciale)

12

CONCLUZII

Experienta Chinei in ultimul deceniu poate fi privita ca un model a unei strategii de dezvoltare foarte eficienta. La fel ca in celelalte state din Asia in trecut, fixarea rata de schimb reala la un nivel favorabil si promovand exportul, ofera posibilitatea de patrundere a pietelor mondiale rapid si se confrunta cu o puternica crestere si acumulare de capital. Patrunderea pietelor straine aduce cu privire la cresterea veniturilor necesare nevoia de finantare a investitiilor crescute fara a recurge la intaririle nete de capital. Cu toate acestea, asemenea strategie nu este usor de pus in practica deoarece exista o serie de elemente ce interactioneaza, care trebuiesc observate. Intr-o alta masura, China duce o politica pe termen lung, care ar putea cumprinde doua stagii. In prima etapa, China trebuie sa isi creeze o baza economica, sa isi multiplice resursele financiare penru a se putea dezvolta strategic si afirma politic, aceasta etapa fiind departe de a fi incheiata. Dupa aceea, China se manifesta ca o mare putere la nivel regional si global. Cu toate acestea, nimeni nu poate vedea unde va duce marsul impetuos al Chinei pe calea dezvoltarii. Saracia, somajul, coruptia, autoritatile locale aliate de asemenea cu grupuri mafiote provoaca din ce in ce mai des violente locale ce nu mai pot si trecute cu vederea, puterea politica incepand sa isi piarda vigoarea. Cel mai mic conflict poate degenera daca deciziile autoritatilor locale sunt considerate nelegitime.

13

BIBLIOGRAFIE

Criza, anticriza si noua ordine mondiala (Stefan Masu, Petre Buneci, Veronica Gheorghe), Ed. Solaris Print Bucuresti-2009- P.187 Piata Chinei, provocari si oportunitati pentru Romania si Uniunea Europeana(Virginia Campeanu,Sarmiza Pencea), Academia romana, institutul de economie mondialaP.28-81 China in a Globalizing World-United Nations Conference on Trade and Development Geneva www.scritube.com /economie/lucrare-de-licenta-china-in-ec13721.php

14