Strada Otilia Cazimir şi povestea Beilicului istoric.doc

Strada Otilia Cazimir şi povestea Beilicului istoric

Publicat de Curierul de Iasi la data de 03/06/2010 Nu departe de uriaşul „zgârie nori” al Universităţii Petre Andrei, paralel cu strada Ghica Vodă, la capătul Zlataustului, se întinde o pitorească uliţă strămoşească în care printre noi blocuri şi vile moderne se mai văd câteva zidiri pline de amintiri rămase din „Iaşul aducerilor aminte”. Numită mai înainte Bucşinescu în amintirea fostului spătar şi poet Iordache Bucşinescu pomenit de Vasile Alecsandri, poartă acum numele poetei Otilia Cazimir.

Demult, odată, pe uliţa aceasta bătrânească se întindeau heiurile (acareturile) cerchezilor cu nelipsita cafenea a doamnei Ecaterina adusă din depărtările Caucazului să fericească zilele vrednicului domnitor Vasile Lupu, ctitorul celor două măreţe locaşuri ieşene:Trei Ierarhi şi Golia. La capătul din vale al străzii a trăit scriitoarea Otilia Casimir, „duduia Otilia” sau „bunica cu mii de nepoţi şi strănepoţi”, cum o numise un contemporan pentru gingaşa ei aplecare

Pe locul fostului palat. deasupra unei metereze mucezite. rămasă peste drum. care necesitau găzduire şi ospeţie. în străvechea uliţă. Cristescu. adesea la Iaşi veneau trimişi împărăteşti în chip de stăpânitori. pe locul fostei reşedinţe arse. s-a aşezat bustul domnitorului. cerdac umbros şi feredeu (baie). care l-a decapitat. alte câteva zidiri pentru însoţitori şi slujitori. pe o coloană din marmură. adică al reprezentantului Porţii otomane. s-a făcut mai târziu o modestă grădină publică şi un şi mai modest monument: capul lui Grigore Ghica înfipt ca pe-o prăjină. „Pe timpul suzeranităţii turceşti se afla la Iaşi. pe lângă vechea biserică Barnovski. În jurul palatului mai erau câteva clădiri care atârnau de el şi formau „curtea”. în faţa căruia făceau cozi locatarii din împrejurimi. În acest palat.către copii. Principatele fiind sub dominaţia imperiului otoman. Palatul lui se numea „Beilic” şi de aci îşi luă numele şi partea aceasta a oraşului.” Aici a fost decapitat domnitorul Grigore Ghica Povestea se baza pe fapte istorice. cam vizavi de căsuţa duduii. s-a amenajat o grădină înflorită şi un monument în chip de sarcofag alături de care. devenea mai târziu sediul sindicatelor şi al formaţiilor social democrate. în care poposeau înalţii dregători de la Istanbul. Tot pe acolo. beiul a invitat pe domnul Moldovei Grigore Ghica şi i-a tăiat capul cu ienicerii (1777) pentru că protestase contra cedării Bucovinei către Austria. o cafenea şi hanul Caravan Serai – loc de popas al caravanelor negustoreşti turceşti şi al „musafirilor” cu rang mai mărunt. născut între zidurile sale. la numărul 7. nu departe de Hală. la numărul 21. iar localul cafenelei de alături se folosea prin 1980 ca depozit pentru buteliile de aragaz. cărora le-a închinat pagini duioase. Capul. expediat la Istanbul. a fost expus pentru a se şti ce păţesc acei care se opun voinţei împărăteşti. pe timpul domnitorilor Mihail Racoviţă şi apoi Scarlat Ghica. s-a construit o clădire reşedinţă cu odăi încăpătoare. spre amintirea dureroasei întâmplări. În anul 1875. în familia grefierului Gheorghiu. Palatul Beiului. unde se află şi acum. Povestea i-a scris-o publicistul Mihai Gheorghiu – Bujor. Acolo a fost chemat luminatul domnitor Grigore Ghica de un trimis al vizirului. Pentru a se evita abuzurile şi ospeţiile nedorite. . Luca. iar pe la mijlocul ei. dintre care unele se păstrează în locuinţa sa – „preţios muzeu al fostului Iaşi”. Cazarma ienicerilor. pe o coloană subţire. de Înalta Poartă (1775). iar trupul aruncat în grădină a fost mai târziu îngropat la biserica Sfântul Spiridon. Acesta era de multe ori stăpânul de fapt al ţării. se păstrează o străveche zidire „rămasă din vremea beilor din Fanar” şi pe care de-a lungul timpului au privit-o cu interes ochii iubitori de istorie şi au ocrotit-o cu duioşie vremelnicii ei stăpâni din familiile Ghica. Bujor. pe un loc mare din dricul (centrul) târgului – aflat pe atunci la răsăritul Curţii Domneşti -. dăinuie de peste veacuri conacul bardului Bucşinescu. În jur aveau cazarma pentru ostaşi. Racoviţă.

prigonirea şi surghiunul pe insule. Între care şi naratorul. Tatăl ei. a fost un cunoscut profesor de limba latină în Iaşi. Podul-Roşu. căsătorită cu profesorul D. Cumpărând ocina stăpânită de spătarul poet Bucşinescu. alături de duduia Otilia. Dimitrie. o sală largă în care putea încăpea în voie o căruţă înhămată sau un om călare. Lucreţiu. publicistul mai scria: „Casa părintească se găsea şi ea pe locul unde bântuiseră sângeroşii soldaţi ai semilunei. în original. Trecuse prin şcoli. el nu ignora pe Voltaire. în care m-am născut. toată din piatră. Familia tatălui meu trăise demult pe undeva prin Macedonia şi a cunoscut. parte din „Curtea beiului”. fost 6. Frumoasa.” Este vorba de Dimitrie Stoica. o lăsa fiicei Cornelia. Clădirea de la numărul actual 8. Maria. la 8 noiembrie 1881 şi în care se păstrase vie amintirea sângeroasei drame.Continuând evocarea. sora mamei. era înconjurată de un loc mare de curte şi grădină. „Părinţii erau iubitori de învăţătură şi au ţinut să treacă pe toţi fiii lor prin şcoli. profesorul Stoica le aşezase pe toate în preajmă. şi având trei fete. se revărsa o porţiune mare din partea săracă a oraşului. avea să locuiască mai târziu feciorul său. care potrivit dosarului de la Arhivele de stat. pe care un incendiu a redus-o la parter. Mai târziu s-a aliniat strada numită Bucşinescu. refugiaţi de sub stăpânirea ungurească a Banatului şi aşezaţi în ţară. Părinţii mei se coborau din două familii trăite sub stăpâniri absolutiste şi aduceau cu ei eredităţi de luptă contra asupririi. elev al Liceului Internat. al poetului Bucşinescu. cumpărat de la Emilia Bucşinescu îl dăruia fiicei Lucreţia. pe Renan.D. despre care vorbea deseori în casă. Pereţii ei erau groşi de un metru. Avea şapte camere cam întunecoase şi atinse de umezeală. Broscăria. de o parte şi de alta. cu mahalalele Ţigănimea. Nicolina. Tata avea o adevărată pasiune pentru carte. în dosul ei se deschidea o privelişte largă şi măreaţă: în vale. căsătorită cu grefierul Gheorghiu. ştia franţuzeşte şi se ocupa de învăţătura noastră. Citea ades. pe Rousseau. Mama era fiica unuia din cei trei fraţi Stoica. locuia in străvechea zidire de la numărul 21 unde se năşteau vreo 12 copii. înzestrându-le cu case. o pivniţă lungă şi adâncă. Împreună cu alte clădiri. Povestea casei din Beilic „Casa aceasta. era o zidire veche şi masivă. La mătuşa Cornelia. ea a făcut.” . unde a fost elev şi Ion Creangă. Probabil că această pasiune îl făcuse să se ocupe cu legătoria de cărţi… Dovedind o reală lărgime de spirit. în vara anului 1902 îi făceau reparaţii de întremare. pe clasicii greci şi îndeosebi pe Homer. din cauza luptei contra stăpânirii turceşti. Mama a avut un gust muzical foarte accentuat şi cânta la perfecţie din gură şi la pian. a treia fiică. Pătrăşcanu. pe când ceilalţi doi fraţi au ajuns în cele mai înalte grade în oştire. Socola. desigur. vestitul profesor al Academiei Mihăilene şi al Seminarului din Socola. conacul de la numărul 7.

în mai 1934. audiase şi cursurile de Ştiinţe Naturale. unde s-a menţinut şi în ediţia din 2004 la poziţia 949 alături de casa profesorului Stoica de la numărul 8. din partea edilităţii. Programul partidului avea pe atunci o poziţie moderată. imobilul de la numărul 21. ca „Făt Frumos din lacrimi” cu „zmei” demolatori precum „sistematizatorii” din cronicile anilor ‚80” şi un şir de blocuri şi construcţii moderne drept zestre edilitară. ultima porţiune înstrăinând-o povestitorul. generatoare de venituri. Prin anii 1980 locuind-o avocatul Cristescu de la CFR. Fiind singura locuinţă din străvechiul Beilic. a scris la „Cronica” bucureşteană şi apoi la „România muncitoare”. . trecută la poziţia 948. acesta invita colegii şi iubitorii istoriei s-o vadă. relicvă medievală şi martoră a tragediei decapitării domnitorului. Christian Racovski. cu puţină atracţie în lumea turistică. garantarea dreptului la întrunire. Aşa cum se procedează în marile centre europene. străvechea zidire este fără acoperiş Povestitorul urmase facultăţile de Drept şi Filozofie. spre a evita „neştiinţa”. străvechea zidire este fără acoperiş. povestind cu har trecutul. Pleda pentru instituirea votului universal. împărţit între cei şapte fraţi rămaşi în viaţă. organizarea învăţământului gratuit obligatoriu. Acum. descentralizarea şi autonomia comunală. să le ia în priviri. Constantin Mile şi trecând prin toate ierarhiile şi mişcările stângii politice. în cadrul constituţional şi era inspirat din programul de la Erfurt al social-democraţilor germani. a aderat la Partidul Social – Democrat fondat în 31 martie 1893 ajungând în conducere alături de vestiţii corifei Ioan Nădejde. Altfel ”Iaşul istoric” şi cultural va deveni o poveste de demult. Constantin Dobrogeanu-Gherea. adoptarea unei legislaţii a muncii şi reforma radicală a sistemului agrar în favoarea ţărănimii. Vasile Morţun. şi Medicină. instituirea impozitului progresiv pe venit.Acum. a fost înscrisă pe lista monumentelor istorice. se vindea. să le protejeze şi să le pună în evidenţă prin plăci de marcare (eventual în stradă). unde asemenea zidiri sunt însemnate şi nu se fac schimbări la o casă centenară fără verificarea şi autorizaţia serviciilor Primăriei. se cuvine ca iubitorii Iaşului istoric dar şi cei în drept. pe masa cărora Lista Monumentelor istorice şi a clădirilor vechi este la mare rang. După moartea părinţilor. Fiindcă fosta uliţă a aşezării medievale – apărată de vechii edili şi de duduia Otilia Casimir – este în radicale prefaceri şi cele câteva vechi zidiri cu amintiri străbune pot cădea.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful