Strada Otilia Cazimir şi povestea Beilicului istoric

Publicat de Curierul de Iasi la data de 03/06/2010 Nu departe de uriaşul „zgârie nori” al Universităţii Petre Andrei, paralel cu strada Ghica Vodă, la capătul Zlataustului, se întinde o pitorească uliţă strămoşească în care printre noi blocuri şi vile moderne se mai văd câteva zidiri pline de amintiri rămase din „Iaşul aducerilor aminte”. Numită mai înainte Bucşinescu în amintirea fostului spătar şi poet Iordache Bucşinescu pomenit de Vasile Alecsandri, poartă acum numele poetei Otilia Cazimir.

Demult, odată, pe uliţa aceasta bătrânească se întindeau heiurile (acareturile) cerchezilor cu nelipsita cafenea a doamnei Ecaterina adusă din depărtările Caucazului să fericească zilele vrednicului domnitor Vasile Lupu, ctitorul celor două măreţe locaşuri ieşene:Trei Ierarhi şi Golia. La capătul din vale al străzii a trăit scriitoarea Otilia Casimir, „duduia Otilia” sau „bunica cu mii de nepoţi şi strănepoţi”, cum o numise un contemporan pentru gingaşa ei aplecare

Acolo a fost chemat luminatul domnitor Grigore Ghica de un trimis al vizirului. adesea la Iaşi veneau trimişi împărăteşti în chip de stăpânitori. . Cazarma ienicerilor. În jur aveau cazarma pentru ostaşi. s-a construit o clădire reşedinţă cu odăi încăpătoare. alte câteva zidiri pentru însoţitori şi slujitori. a fost expus pentru a se şti ce păţesc acei care se opun voinţei împărăteşti.către copii. adică al reprezentantului Porţii otomane. În anul 1875. „Pe timpul suzeranităţii turceşti se afla la Iaşi. Cristescu. pe un loc mare din dricul (centrul) târgului – aflat pe atunci la răsăritul Curţii Domneşti -. care l-a decapitat. la numărul 21. pe locul fostei reşedinţe arse. rămasă peste drum. o cafenea şi hanul Caravan Serai – loc de popas al caravanelor negustoreşti turceşti şi al „musafirilor” cu rang mai mărunt. s-a făcut mai târziu o modestă grădină publică şi un şi mai modest monument: capul lui Grigore Ghica înfipt ca pe-o prăjină. cărora le-a închinat pagini duioase. în familia grefierului Gheorghiu. pe timpul domnitorilor Mihail Racoviţă şi apoi Scarlat Ghica. nu departe de Hală. iar trupul aruncat în grădină a fost mai târziu îngropat la biserica Sfântul Spiridon. Pentru a se evita abuzurile şi ospeţiile nedorite. În acest palat. Pe locul fostului palat. se păstrează o străveche zidire „rămasă din vremea beilor din Fanar” şi pe care de-a lungul timpului au privit-o cu interes ochii iubitori de istorie şi au ocrotit-o cu duioşie vremelnicii ei stăpâni din familiile Ghica. Tot pe acolo.” Aici a fost decapitat domnitorul Grigore Ghica Povestea se baza pe fapte istorice. care necesitau găzduire şi ospeţie. iar pe la mijlocul ei. Racoviţă. în străvechea uliţă. Palatul lui se numea „Beilic” şi de aci îşi luă numele şi partea aceasta a oraşului. În jurul palatului mai erau câteva clădiri care atârnau de el şi formau „curtea”. pe o coloană subţire. Capul. pe lângă vechea biserică Barnovski. Principatele fiind sub dominaţia imperiului otoman. unde se află şi acum. în care poposeau înalţii dregători de la Istanbul. cerdac umbros şi feredeu (baie). devenea mai târziu sediul sindicatelor şi al formaţiilor social democrate. dintre care unele se păstrează în locuinţa sa – „preţios muzeu al fostului Iaşi”. deasupra unei metereze mucezite. Acesta era de multe ori stăpânul de fapt al ţării. de Înalta Poartă (1775). dăinuie de peste veacuri conacul bardului Bucşinescu. spre amintirea dureroasei întâmplări. la numărul 7. în faţa căruia făceau cozi locatarii din împrejurimi. expediat la Istanbul. pe o coloană din marmură. s-a amenajat o grădină înflorită şi un monument în chip de sarcofag alături de care. s-a aşezat bustul domnitorului. născut între zidurile sale. Povestea i-a scris-o publicistul Mihai Gheorghiu – Bujor. Palatul Beiului. Bujor. Luca. cam vizavi de căsuţa duduii. beiul a invitat pe domnul Moldovei Grigore Ghica şi i-a tăiat capul cu ienicerii (1777) pentru că protestase contra cedării Bucovinei către Austria. iar localul cafenelei de alături se folosea prin 1980 ca depozit pentru buteliile de aragaz.

„Părinţii erau iubitori de învăţătură şi au ţinut să treacă pe toţi fiii lor prin şcoli. Împreună cu alte clădiri. în dosul ei se deschidea o privelişte largă şi măreaţă: în vale. Probabil că această pasiune îl făcuse să se ocupe cu legătoria de cărţi… Dovedind o reală lărgime de spirit. vestitul profesor al Academiei Mihăilene şi al Seminarului din Socola. înzestrându-le cu case. şi având trei fete. Mai târziu s-a aliniat strada numită Bucşinescu. pe când ceilalţi doi fraţi au ajuns în cele mai înalte grade în oştire. cu mahalalele Ţigănimea. Lucreţiu. Clădirea de la numărul actual 8. la 8 noiembrie 1881 şi în care se păstrase vie amintirea sângeroasei drame. Nicolina. în original. La mătuşa Cornelia. căsătorită cu grefierul Gheorghiu. profesorul Stoica le aşezase pe toate în preajmă. pe clasicii greci şi îndeosebi pe Homer. refugiaţi de sub stăpânirea ungurească a Banatului şi aşezaţi în ţară. Maria. toată din piatră. Mama era fiica unuia din cei trei fraţi Stoica. Povestea casei din Beilic „Casa aceasta. fost 6. căsătorită cu profesorul D. era înconjurată de un loc mare de curte şi grădină. sora mamei. conacul de la numărul 7. se revărsa o porţiune mare din partea săracă a oraşului.” . în care m-am născut. pe Renan. publicistul mai scria: „Casa părintească se găsea şi ea pe locul unde bântuiseră sângeroşii soldaţi ai semilunei. a treia fiică. Pereţii ei erau groşi de un metru. alături de duduia Otilia. al poetului Bucşinescu. Frumoasa. Broscăria. Podul-Roşu. o sală largă în care putea încăpea în voie o căruţă înhămată sau un om călare. pe Rousseau. o pivniţă lungă şi adâncă. Mama a avut un gust muzical foarte accentuat şi cânta la perfecţie din gură şi la pian. era o zidire veche şi masivă. în vara anului 1902 îi făceau reparaţii de întremare. Tatăl ei. Pătrăşcanu. el nu ignora pe Voltaire. ştia franţuzeşte şi se ocupa de învăţătura noastră. elev al Liceului Internat. Citea ades. Trecuse prin şcoli.Continuând evocarea. ea a făcut. locuia in străvechea zidire de la numărul 21 unde se năşteau vreo 12 copii. Părinţii mei se coborau din două familii trăite sub stăpâniri absolutiste şi aduceau cu ei eredităţi de luptă contra asupririi. despre care vorbea deseori în casă. de o parte şi de alta.” Este vorba de Dimitrie Stoica. unde a fost elev şi Ion Creangă. a fost un cunoscut profesor de limba latină în Iaşi. Familia tatălui meu trăise demult pe undeva prin Macedonia şi a cunoscut. pe care un incendiu a redus-o la parter. parte din „Curtea beiului”. cumpărat de la Emilia Bucşinescu îl dăruia fiicei Lucreţia. Avea şapte camere cam întunecoase şi atinse de umezeală. Cumpărând ocina stăpânită de spătarul poet Bucşinescu. o lăsa fiicei Cornelia. din cauza luptei contra stăpânirii turceşti. Socola.D. prigonirea şi surghiunul pe insule. Între care şi naratorul. Dimitrie. desigur. care potrivit dosarului de la Arhivele de stat. Tata avea o adevărată pasiune pentru carte. avea să locuiască mai târziu feciorul său.

acesta invita colegii şi iubitorii istoriei s-o vadă. Pleda pentru instituirea votului universal. pe masa cărora Lista Monumentelor istorice şi a clădirilor vechi este la mare rang. După moartea părinţilor. Vasile Morţun. străvechea zidire este fără acoperiş. străvechea zidire este fără acoperiş Povestitorul urmase facultăţile de Drept şi Filozofie. Prin anii 1980 locuind-o avocatul Cristescu de la CFR. împărţit între cei şapte fraţi rămaşi în viaţă. imobilul de la numărul 21. audiase şi cursurile de Ştiinţe Naturale. din partea edilităţii. garantarea dreptului la întrunire. organizarea învăţământului gratuit obligatoriu. povestind cu har trecutul. ca „Făt Frumos din lacrimi” cu „zmei” demolatori precum „sistematizatorii” din cronicile anilor ‚80” şi un şir de blocuri şi construcţii moderne drept zestre edilitară. Constantin Mile şi trecând prin toate ierarhiile şi mişcările stângii politice. Programul partidului avea pe atunci o poziţie moderată. Constantin Dobrogeanu-Gherea. generatoare de venituri. relicvă medievală şi martoră a tragediei decapitării domnitorului. trecută la poziţia 948. în mai 1934. adoptarea unei legislaţii a muncii şi reforma radicală a sistemului agrar în favoarea ţărănimii. a aderat la Partidul Social – Democrat fondat în 31 martie 1893 ajungând în conducere alături de vestiţii corifei Ioan Nădejde. se cuvine ca iubitorii Iaşului istoric dar şi cei în drept. Aşa cum se procedează în marile centre europene. Christian Racovski. . în cadrul constituţional şi era inspirat din programul de la Erfurt al social-democraţilor germani. unde s-a menţinut şi în ediţia din 2004 la poziţia 949 alături de casa profesorului Stoica de la numărul 8. şi Medicină. unde asemenea zidiri sunt însemnate şi nu se fac schimbări la o casă centenară fără verificarea şi autorizaţia serviciilor Primăriei. descentralizarea şi autonomia comunală. Acum. se vindea. să le ia în priviri. Fiindcă fosta uliţă a aşezării medievale – apărată de vechii edili şi de duduia Otilia Casimir – este în radicale prefaceri şi cele câteva vechi zidiri cu amintiri străbune pot cădea. să le protejeze şi să le pună în evidenţă prin plăci de marcare (eventual în stradă). spre a evita „neştiinţa”. cu puţină atracţie în lumea turistică. Altfel ”Iaşul istoric” şi cultural va deveni o poveste de demult. a scris la „Cronica” bucureşteană şi apoi la „România muncitoare”. ultima porţiune înstrăinând-o povestitorul. Fiind singura locuinţă din străvechiul Beilic. instituirea impozitului progresiv pe venit.Acum. a fost înscrisă pe lista monumentelor istorice.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful