CONTRIBUTIA PARINTILOR LA DEZVOLTAREA INTELIGENTEI EMOTIONALE LA COPII

Ultimii ani au adus in cercetarile psihologice numeroase informatii utile legate de dezvoltarea comportamentala a copiilor. Una din aceste abordari este legata de inteligenta emotionala, concept dezvoltat de psihologul Daniel Goleman si prezentat in bestseller-ul sau lansat in 1995-Emotional intelligence. Dezvoltarea inteligentei emotionale la copii este considerata a fi o componenta esentiala in educatia acestora. Potrivit psihologului Daniel Goleman, copilaria este o fereastra speciala catre oportunitatea de a contura obiceiurile emotionale ale copiilor. El sustine ideea de a ajuta copiii sa isi recunoasca si sa isi inteleaga propriile emotii si emotiile celorlalti. In masura in care copii sunt educati sa perservereze si sa accepte greseala ca fiind o parte naturala a procesului de invatare, vor fi capabili sa se autocontroleze si sa isi abordeze propriile frustrari intr-un mod pozitiv. La acest proces contribuie intr-un mod activ in primul rand mediul familial in care se dezvolta copilul, cat si cadrul educational (gradinita, scoala) in care isi desfasoara activitatatea. Noi, adultii, ne putem ajuta copiii sa discearna si sa isi insuseasca corect toate aceste obiceiuri, urmand mai multe directii, si anume: Dezvoltarea constiintei de sine, utilizand materiale care sa ajute copii sa isi identifice propriile sentimente si sa inteleaga si recunoasca diferentele dintre sentimente, ganduri si actiuni. Copii trebuiesc ajutati sa sa isi descopere punctele forte si slabiciunile si in acest fel sa dezvolte o viziune realista asupra propriei personalitati. Educarea copiilor de varste mai mari sa isi controleze propriile emotii. Este important sa explicam copiilotr nostri ca este normal sa ai diverse stari, diverse modificari ale dispozitiei, dar copii trebuie sa fie incurajati asupra puterii lor de a a face fata intr-un mod constructiv sentimentelor negative. Reactiile lor pot fi dintre cele mai diverse, pornind chiar de la a dezvolta un dialog intern in care sa isi manifeste aceste sentimente negative si frustrari, in locul unui rationament corect. Alte metode de a incuraja copii sa isi controleze sentimentele negative sunt: a identifica aceste sentimente prin scrierea pe o foaie de hartie, de a numara incet in gand, de a face exercitii de respiratie profunda, de a iubi un animal, de a povesti cuiva ce anume s-a intamplat, a canta, a desena, a citi. Fiecare copil reactioneaza in modul sau unic, insa noi cei care veghem asupra dezvoltarii lor avem datoria de a ii incuraja sa isi identifice si sa isi exprime sentimentele, astfel incat sa ii putem invata sa si le controleze pe masura ce avanseaza in varsta. Indreptarea atentiei catre normele de comportament acceptabil in societate si ajutarea copiilor sa constientizeze contributia pe care si-o pot aduce in comunitate. Intelegerea copiilor in ceea ce priveste importanta empatiei este esentiala in dezvoltarea abilitatilor de interactiune sociala. Este datoria nostra ca parinti sa ii invatam sa recunoasca si sa aprecieze diferentele in perspectivele si sentimentele altora si sa le respecte. Invatarea copiilor sa isi controleze propriile impulsuri negative prin autoreglare. Este foarte important ca acestia sa sa gandeasca la propriile sentimente si comportamente si sa evalueze optiunile pe care le au inainte de a actiona. Datoria noastra ca parinti este aceea de a le asigura conditii de amanare a satisfactiei si a exersa abilitatile de refuz atunci cand este cazul. Parintii ar trebui sa le sublinieze faptul ca alegerile pe care le fac astazi le va influenta viitorul.

Ajutarea copiilor sa dezvolte abilitatile de ascultare si comunicare. Creterea gradului de contientizare a copiilor de comunicare nonverbala includ sfaturi pe care le pot da parintii in controlul tonului vocii, gesturilor, expresiilor faciale i a contactului cu ochii. Un alt aspect important este pregtirea acestora s fie buni asculttori i s-i exprime ideile i emoiile clar i eficient. Ajutarea copiilor s nvee s fie asertivi, mai degrab dect agresivi sau pasivi, duce la un mai bun management al stresului si rezolvarea problemelor, utilizand in acelasi timp si abilitatile lor de negociere in diverse situatii. Provocarea copiilor sa se automotiveze prin stabilirea clara a obiectivelor si dezvoltarea unei atitudini pozitive si optimiste. Rolul parintilor si educatorilor este foarte important in a incuraja increderea in sine, rabdarea si asumarea responsabilitatilor propriilor actiuni. Asadar, noi parintii reprezentam pentru copii nostri un model emotional de aceea este esential sa dezvoltam un cadrul familial sanatos, sa fim primii care sa manifeste empatie, autodisciplina, entuziasm, toleranta si compasiune. Ar fi pacat sa punem noi insine ca parinti o amprenta negativa asupra lor, de aceea va incurajez sa scriem impreuna in mintile copiilor nostri pagini care sa ii propulseze in propriile lor experiente si trairi pe trepte cat mai superioare.