E att de urt. Att de plictisitoare, o fiin ordinar cu ochi cprui, nas coroiat i ascuit, faa lung i nesimetric.

E att de timid, de tcut, nchis nuntrul unui ambalaj urt i inestetic. Cnd merge pe culoarul infinit al colii, i ine capul jos, de parc s-ar fi nchinnd la toi trectorii. Merge agale, cltinndu-se, cu un ghiozdan mult prea greu pentru trupul ei firav i statura ei neimpresionant, i trece neobservat, ca i cnd nu ar exista. Ajunge n clas, i pune crile pe banc, i aranjeaz uniforma perfect clcat i prul blai prins n coad i se pierde n mulimea de elevi ignorani. Profesorul abia de o observa. Micu, n a treia banc, lng un coleg corpolent, dispare. Dar cnd vorbete... Doamne, cnd vorbete, lumea se oprete pentru mine. Toate lucrurile mrunte care mi captau atenia, toate sunetele monotone i peisajele cotidiene se evapor. Vocea ei cristalin, privirea ei plin de suflet, dorina ei nemuritoare de a reui, de a se face observat, vorbesc mai tare dect o mie de cuvinte. Cnd rspunde ntrebrilor profesorului, ne facem toi att de mici, ne simim att de umili, netiutori de fa cu ea. Acea coeren incredibil, acea inteligen ascuns adnc n sufletul ei inocent apare att de rar, parc ar fi o ninsoare adevrat, att de frumoas si pur e. n momentul acela, pentru mine nu e urt. Este cea mai frumoas fiina care respir pe acest trm pe care noi, nefericiii, l numim Pmnt. Are o frumusee angelic, rupt din Rai, o inteligen nemaivzut, o buntate inuman, toate acestea ascunse ntr-un trup att de urt. M uit la ea cu ochi fugari, prins n vraja ei. tii tu oare, draga mea, ct te iubesc? Te gndeti vreodat la mine, m-ai privit vreodat n felul n care te privesc eu? Oare tii c eti n mintea mea constant, zmbindu-mi, spunandu-mi cuvinte att de frumoase, la fel de frumoase ca i tine. Dar nu vorbesc cu tine, nici un cuvnt nu i-am rostit. Cnd i zmbesc, i ntorci capul i priveti fereastra. mi cunoti mcar numele? Doar att, iubita mea, att a vrea s tii. S tii, frumoasa mea, c eu, Mihai, te iubesc mai mult dect orice pe lumea asta. Doamne, ct e de urt...dar e att de frumoas!