GHID DE ARBITRAJ

FORMATUL WORLD SCHOOLS

REGULAMENT INSPIRAT DIN MATERIALELE PROMOVATE DE
 2

CUPRINS
A. FORMATUL WORLD SCHOOLS

1. Structura formatului ............................................................................................................................. 3

2. Definirea moțiunilor și construcția cazurilor .................................................................................... 4
2.1 Definiții rezonabile.......................................................................................................................... 4
2.2 Parametri, model, criteriu .............................................................................................................. 5
2.3 Opțiunile opoziției .......................................................................................................................... 5
2.4 Construirea cazurilor ...................................................................................................................... 7
3. Rolurile echipelor și vorbitorilor ......................................................................................................... 8
3.1 Rolurile echipelor ............................................................................................................................ 9
3.2 Rolurile vorbitorilor ........................................................................................................................ 9
4. Intervențiile ..........................................................................................................................................10
4.1 Prezentare ......................................................................................................................................10
4.2 Cum și cât? ......................................................................................................................................10
4.3 Menirea și efectele intervențiilor ...............................................................................................12

B. ARBITRAJ

5. Arbitrul și criteriile de evaluare.........................................................................................................13

5.2 Criteriile de evaluare ....................................................................................................................13
6. Atitudinea și conduita arbitrului .......................................................................................................15
6.1 Atitudinea generală ......................................................................................................................15
6.2 Protocolul de desfășurare a meciului ........................................................................................16
7. Luarea deciziei......................................................................................................................................16
8. Acordarea punctajelor ........................................................................................................................17
9. Decizie și feedback ..............................................................................................................................17
9.1 Discursul de explicare a deciziei .................................................................................................17
9.2 Feedback-ul individual ..................................................................................................................17
 3

A. FORMATUL WORLD SCHOOLS

1. S TRUCTURA FORMATULUI
La fiecare dezbatere World Schools participă 2 echipe, compuse fiecare din câte 3 membri.
Prima se numește echipa Guvernului, iar cea de-a doua se numește echipa Opoziției.

Fiecare dintre cei trei membri ai fiecărei echipe susține câte un discurs constructiv de 8
minute, în ordine alternativă (Guvern, apoi Opoziție), începând cu primul vorbitor al echipei
Guvernului.

Astfel, ordinea vorbitorilor este următoarea (vezi și schema de lângă): Guvern 1 (G1), Opoziție
1 (O1), Guvern 2 (G2), Opoziție 2 (O2), Guvern 3 (G3), Opoziție 3 (O3).

•8 minute Aceste prime 6 discursuri se numesc discursuri

G1 •se adresează intervenții constructive.

•8 minute În cadrul discursurilor constructive, membrii

O1 •se adresează intervenții echipei oponente pot cere intervenții în discurs,
numai după primul minut și înainte de ultimul
•8 minute
minut al acestuia. Vorbitorul poate accepta sau
G2 •se adresează intervenții
respinge orice intervenție în acest cadru.
•8 minute
O2 •se adresează intervenții După aceste discursuri, fiecare echipă va prezenta
un discurs conclusiv de 4 minute.
•8 minute
G3 •se adresează intervenții Discursul conclusiv va fi susținut de către
vorbitorul 1 sau 2 din fiecare echipă. Echipele vor
•8 minute anunța înainte de începerea meciului atât ordinea
O3 •se adresează intervenții în care vor vorbi, cât și care dintre vorbitori va ține
•4 minute discursul conclusiv.
Oc •se adresează intervenții
Opoziția (Oc) va prezenta primul discurs
•4 minute conclusiv, înainte de discursul conclusiv al
Gc •se adresează intervenții Guvernului (Gc).

În discursul conclusiv nu se acceptă intervenții.

 4

2. D EFINIREA MOȚIUNILOR ȘI CONSTRUCȚIA CAZURILOR

Pentru ca un debate să se poată desfășura, trebuie ca ambele echipe să dezbată pe aceleași
definiții (aceeași interpretare a moțiunii) – dacă două echipe vorbesc mai mult despre care
definiție este cea corectă decât despre subiectul dezbaterii în sine, meciul va fi foarte slab și
greu de urmărit și de arbitrat.

În acest format, este mult mai importantă definirea moțiunii luată ca ansamblu, decât
definirea riguroasă a fiecăruia dintre termeni. Unii termeni trebuie desigur interpretați, dar
interpretarea lor este relevantă în măsura în care stabilește contextul și miza dezbaterii.

În orice caz, termenii care nu ridică ambiguități si care sunt de notorietate (spre exemplu:
“instituție financiară”, “ partid politic “, “ economie” etc.) nu trebuie definiți, iar copierea
acestor definiții din dicționar este inutilă și afectează calitatea și rolul persuasiv al discursului.

2.1 D EFINI ȚII R EZONABILE

Definiția Guvernului trebuie să fie rezonabilă după următoarele criterii:

A. Există vreo problemă clară ce ar trebui dezbatută?

B. La ce s-ar gândi un om normal, inteligent și educat dacă ar auzi moțiunea?

A. În dezbateri, scopul nu este să se apeleze la șiretlicuri pentru a avea o moțiune mai grea
sau mai ușoară pentru o anumită parte (Guvern sau Opoziție), ci mai degrabă scopul constă în
a avea o dezbatere cât mai largă și mai cuprinzătoare a temei de bază – deoarece într-o
dezbatere nu căutam adevărul, ci cel mai bun susținător al unei idei.

“Squirrelling”-ul (evitarea moțiunii) este greșeala prin care se transformă moțiunea clară în
ceva bizar și neașteptat, greu de argumentat pentru partea dezbaterii (de cele mai multe ori
opoziția, dar nu întotdeauna) care nu a făcut „squirrel”-ul. „Squirrelling”-ul trebuie să fie
puternic criticat când se întamplă.

Un exemplu este atunci când moțiunea este “Acest Parlament ar legaliza folosirea drogurilor
pentru sportivii de performanță” iar Guvernul o interpretează ca “ Acest Parlament ar legaliza
marijuana” (definind viața ca un sport, explicând că astfel suntem toți sportivi de performanță).

Ambele echipe trebuie să fie conștiente de ce urmează să dezbată când se duc să își
pregătească cazurile.

B. Dacă totuși nu există niciun sens clar al moțiunii, posibilitățile sunt restrânse la sensurile ce
ar face în continuare posibilă o dezbatere adevărată, clară și corectă.

Atunci când există o interpretare rezonabilă și evidentă a unei moțiuni, chiar dacă ad literam
moțiunea nu este clar formulată, echipele ar trebui să interpreteze moțiunea în acest sens.

Pe scurt: Fără truisme. Fără tautologii.

 5

2.2 P ARAMETRI , MODEL , CRITERIU

A. P A R A M E TR I
Deși, în principiu, pentru majoritatea moțiunilor cazul trebuie să se aplice pentru întreaga
lume (toate țările, toate contextele politice etc.), există situații când acest lucru nu ar fi deloc
rezonabil pentru o parte a dezbaterii.

De exemplu, pentru moțiunea “Acest Parlament consideră că, cuplurile de același sex ar trebui
să poată adopta copii”– nu ar fi rezonabilă o discuție situată în țări unde cuplurile de același
sex nu sunt nici măcar recunoscute sau sunt în afara legii.

B. M O D EL
Spre deosebire de alte formate de dezbateri (de exemplu formatul „Karl Popper”), nu există
moțiuni exclusiv ”de valoare” sau exclusiv ”de strategie”. Astfel, Guvernul nu este obligat să
prezinte un model foarte bine detaliat, însă, depinzând de relevanța discuției, poate fi
penalizat dacă refuză să răspundă la întrebări tehnice legat de acesta. De exemplu, într-o
moțiune ca „Acest Parlament ar introduce un sistem de impozitare care să ia în calcul
veniturile contribuabililor”, Guvernul ar trebui să aducă o descriere și un set minim de
explicații cu privire la modul în care se va aplica.

Un model poate fi util dezbaterii, dar nu reprezintă o obligație ”tehnică”. Cu toate acestea,
absența unui model atunci când acesta ar fi recomandat având în vedere moțiunea poate
afecta relevanța și caracterul persuasiv al cazului unei echipe, în consecință poate rezulta în
penalizarea acesteia.

C. C R I T ER I U
Un caz de WS poate conține multiple criterii prin care se măsoară relevanța si impactul
argumentelor. Cu siguranță unele vor fi mai importante, altele mai puțin. Este datoria
vorbitorului însă să explice de ce criteriile folosite sunt importante.

2.3 O PȚIUNILE O POZIȚIEI

Presupunând că definițiile Guvernului sunt satisfăcătoare, primul vorbitor al Opoziției nu va
ataca definițiile și va trece imediat la contra-argumentarea cazului guvernului. În cazul în care
opoziția decide că este de acord cu interpretarea Guvernului, nu trebuie specificat că se
acceptă definițiile, deoarece aceasta se subînțelege din faptul că nu au fost atacate.

Dacă definițiile Guvernului nu sunt viabile, există câteva opțiuni:

A. A C C EP T Ă ȘI D EZ B A T E

Prima opțiune este să accepți pur și simplu interpretarea sau definițiile propuse. Nu este
necesar să existe divergențe asupra definițiilor dacă, de exemplu, există diferențe de
exprimare, dar ideea principală este aceeași. Opoziția nu câștigă nimic dacă dezbate pe
 6

definiții în acest fel. Cel mai bine este să accepte definițiile și să continue cu contra-
argumentrea ideilor Guvernului.

Printre problemele cele mai mari care pot apărea este situația în care echipa Guvernului aduce
definiții părtinitoare. Dacă se acceptă, dezbaterea ar devia de la intenția originală a moțiunii.

În acest caz, deși ar fi incomod opoziției, se recomandă acceptarea definițiilor date. În caz
contrar, se poate ajunge la o dezbatere pe definiții (o dezbatere ce se petrece asupra
cuvintelor moțiunii și nu asupra subiectului în sine), ceea ce conduce la o dezbatere slabă. De
aceea, ar trebui acceptată definiția, oricât de incomod ar putea fi acest lucru.

Când Guvernul pune un accent mai mare pe definiții, de obicei acordă mai puțină atenție
cazului propriu-zis. În acest caz, dacă definițiile propuse de guvern pot reprezenta totuși
bazele unei dezbateri echilibrate, opoziția poate alege să schimbe sau să renunțe la anumite
părți din cazul propriu, sau poate crea un nou caz, pe loc și contra-argumenta cazul
Guvernului. Arbitrii vor fi impresionați deoarece echipa a “luptat” pe terenul guvernului și a
folosit definițiile lor părtinitoare în avantajul lor.

De exemplu, pe moțiunea “AP crede că avem nevoie de un Guvern global”, afirmatorii propun
crearea unei entități similare cu Curtea Penală Internațională, entitate care, în ciuda câtorva
elemente de diferențiere, are în mare parte aceleași atribuții ca CPI (e.g. abilitatea de a decide în
privința crimelor împotriva umanității). Echipa opoziției, deși conștentă de faptul că acest gen de
atribuții reprezintă doar o parte mică a rolului ce ar trebui îndeplinint de un Guvern global,
decide să accepte definiția propusă de afirmatori pentru a evita o dezbatere pe definiții. Ei susțin
astfel că nu este necesară crearea acestei entități, diferențele între CPI, deja existentă, și
entitatea construită prin model, nefiind remarcabile, afirmatorii nepropunând astfel o schimbare
relevantă în lume.

Cu alte cuvinte, o poziție ideală a unei opoziții în acest caz ar fi să ilustreze sumar caracterul
părtinitor al definițiilor, dar să încerce să se concentreze pe a dezbate problematica moțiunii,
nu pe combaterea definițiilor. În cazul în care definițiile sunt pur și simplu inacceptabile,
atunci este recomandată opțiunea B. de mai jos (combaterea definițiilor).

B. C O M B A TE

A doua opțiune este ca Opoziția să combată definiția Guvernului. În primul rând trebuie
explicat, folosind motive temeinice, de ce definiția nu este rezonabilă, apoi să se introducă
definiții noi, înainte de a aduce argumente și exemple bazate pe acestea. Între timp, este
inutilă contra-argumentarea cazului Guvernului dacă acesta se baza pe definiții care nu erau
rezonabile.
 7

Deși o dezbatere pe definiții nu este de dorit, în cazul în care afirmatorii pun pe masă o
definiție atât de părtinitoare/ambiguă/nerezonabilă, atacul justificat al Opoziției nu va fi
sancționat cu o pierdere de puncte.

Dacă definițiile sunt combătute de către următorii vorbitori ai Guvernului (2 și 3), trebuie ca
vorbitorii 2 si 3 ai Opoziției să le combată în continuare, altfel există riscul ca primul discurs al
Opoziției să devină irelevant.

C. L ĂR GE Ș TE

A treia opțiune a opoziției nu este nici combaterea, nici acceptarea definițiilor, ci aceea de a
completa definiția: de a defini încă un cuvânt cheie, sau a aduce ceva ce Guvernul a lăsat
incomplet. În acest caz, Guvernul poate să ignore definiția nouă dacă nu aduce schimbări
substanțiale în argumentare sau exemple. Dacă însă a fost relevantă, Guvernul poate preciza
că definiția lor o cuprindea implicit pe aceea.

Această opțiune este una dintre cele mai bune tactici în dezbaterile în care Guvernul pune pe
masă o definiție neașteptată (ei vrând să dezbată doar o parte a înțelesului moțiunii).

D. C H I AR DA C Ă (E V EN I F )

A patra opțiune a opoziției este și de a accepta și de a respinge definiția. Se numește cazul

“chiar dacă” și implică următoarele:

(a) să se combată definiția Guvernului și să se explice de ce;

(b) să se introducă o nouă definiție și să se aducă exemple și argumente;

(c) pornind de la ipoteza că definițiile Guvernului sunt corecte , Opoziția prezintă oricum
contra-argumente la cazul propus de Guvern.

Este numit și cazul “ai greșit, și chiar dacă ai avea dreptate, tot ai greșit”.

În toate situațiile ilustrate mai sus, este recomandat ca poziția adoptată de Opoziție în
privința definițiilor să fie comunicată începând cu primul vorbitor. În cazul în care acest lucru
s-ar întâmpla începând cu cel de-al doilea sau cel de-al treilea vorbitor, echipa Opoziției ar da
dovadă de lipsă de coeziune în abordarea moțiunii și ar fi penalizată.

2.4 C ONSTRUIREA C AZURILOR

A. C A Z

„Cazul” este esența argumentării unei echipe, ideea esențială pe care aceasta vrea să o
demonstreze. Fiecare argument în parte trebuie să consolideze cazul, care la rândul său
afirmă sau infirmă moțiunea din perspectiva echipei care l-a construit.
 8

Fiecare vorbitor trebuie să demonstreze moțiunea prin argumentele prezentate. Nu sunt

acceptabile discursurile pur descriptive sau factuale.

B. A R GU M EN T E

Un argument este motivul sau logica prin care se demostrează moțiunea. Între argumente,
trebuie să existe o conexiune logică, adică un “lanț” ce le menține legate și care împreună
duce la un scop comun: demonstrarea moțiunii.

Dezbaterile fără argumente devin o aglomerație de exemple. Nu este important numărul de

exemple, ci analiza și importanța acestora. Exemplele singure, care nu sunt însoțite de
argumentare, nu pot construi un caz calitativ.

C. E X E M PL E

Argumentele în sine trebuie să aibă logică în spatele lor și trebuie să fie sprijinite de exemple
relevante.

Cele mai bune exemple sunt cele de care toată lumea ar fi putut să audă. Totuși, sunt
acceptabile și exemple care exced domeniul „culturii generale”, mai ales atunci când moțiunea
este foarte specifică sau privește un domeniu care solicită informații specifice dintr-un anumit
domeniu. În schimb, trebuie evitate exemple „locale” sau notorii doar pentru o anumită zonă,
categorie etc. (ex. „la noi în oraș...” „la noi la școală...”). În timpul prezentării unui exemplu,
trebuie ca acesta să fie explicat complet și foarte bine, să fie logic și să se facă legătura între
acesta și argument.

3. R OLURILE ECHIPELOR ȘI VORBITORILOR

Dezbaterea începe cu un vorbitor care prezintă în proporție de 100% argumente constructive
noi și se termină cu un vorbitor care se referă aproape în proporție de 100% la ceea ce s-a
spus deja în dezbatere.

În același fel, dacă la primul vorbitor al Guvernului nu există contra-argumentare, vorbitorul 3

al Opoziției se va concentra în proporție covârșitoare pe contra-argumentare. Următorul
grafic prezintă această evoluție destul de concludent:

120
100
80
60
40
20
0
G1 O1 G2 O2 G3 O3

Argumente noi Contra-argumentare

 9

3.1 R OLURILE ECHIPELOR

E C H I P A G UV ER N UL UI

Are datoria să interpreteze moțiunea într-un mod rezonabil care să nu fie truistic sau
tautologic.

Guvernul nu are datoria să își demonstreze poziția astfel încât să nu fie urmă de dubiu în
legătură cu aceasta („beyond reasonable doubt”), ci doar să arate că se aplică într-o
majoritate semnificativă a cazurilor, să arate că se aplică ca regulă.

E C H I P A O P O ZI ȚI EI

Opoziția are datoria să demonstreze că moțiunea nu se aplică cel puțin într-o minoritate
semnificativă a cazurilor.

Opoziția are opțiunea de a avea un caz constructiv propriu care sa vină în contradicție cu cazul
Guvernului sau să își structureze cazul strict pe baza contra-argumentării cazului Guvernului.
În ambele situații aceștia trebuie să creeze propria structură logică și diviziune a
argumentelor.

3.2 R OLURILE VORBITORILOR

P R I M U L V O R B I T O R A L G U V E R N U L U I : stabilește interpretarea moțiunii din perspectiva

echipei sale, explică contextul dezbaterii, prezintă sumarul cazului guvernului și expune
partea sa de caz.

P R I M U L V O R B I T O R A L O P O Z I Ț I E I : stabilește interpretarea moțiunii din perspectiva echipei

sale, contra-argumentează cazul guvernului, prezintă sumarul cazului echipei sale și expune
partea sa de caz.

A L D O I L E A V O R B I T O R A L G U V E R N U L U I : contra-argumentează cazul opoziției,

reconstruiește argumentele guvernului, expune partea sa de caz.

A L D O I L E A V O R B I T O R A L O P O Z I Ț I EI : contra-argumentează argumentele noi prezentate de

al doilea vorbitor al guvernului, reconstruiește cazul opoziției, expune propria parte de caz.

A L T R E I L E A V O R B I T O R , D E A M B E L E P A R T I : contra-argumentează cazul oponent și

reconstruiește cazul propriu, identificând mai ales acele arii unde echipele au avut cel mai
relevant clash. În principal, rolul acestor discursuri este de a tranșa acele arii de conflict
principale în favoarea echipei lor.

R E P L Y S P E E C H ( D I S C U R S U L C O N C L U S I V / S U M A T I V ): prezintă viziunea de asamblu a

dezbaterii, din perspectiva echipei proprii. Vorbitorii nu trebuie să intre în detalii de contra-
argumentare sau resusținere de argumente.
 10

4. I NTERVENȚIILE
4.1 P REZENTARE
Sunt exact ceea ce par a fi: intervenții într-un discurs constructiv din partea membrilor echipei
oponente.

Într-o intervenție poate fi pusă o întrebare, făcută o clarificare, se poate exprima o idee sau
prezenta un exemplu. Nicio intervenție nu trebuie să depășească 15-20 de secunde, deci
trebuie să fie scurtă și la obiect.

Orice membru al unei echipe poate adresa intervenții între primul și ultimul minut al unui
discurs constructiv (adica toate discursurile în afara celor conclusive) ale echipei adversare.

Acceptarea sau respingerea intervențiilor este strict la latitudinea vorbitorului care își susține
discursul.

4.2 C UM ȘI CAT ?

C Â T E I NT E R V E N Ț I I T R E B U I E A C C E P T AT E ?

În fiecare discurs este recomandat să fie acceptate între 2 și 3 interventii, desigur ținând cont
de numărul de intervenții cerute (spre exemplu, dacă o echipă nu adresează intervenții sau
adresează foarte puține și doar în momente nepotrivite în discursul unui vorbitor, nu îi poate fi
imputat acestuia că nu a acceptat intervenții).

C Â T E I NT E R V E N Ț I I T R E B U I E O F E R I T E ?

În timpul fiecărui discurs constructiv, fiecare membru al echipei adverse a vorbitorului ar

trebui în mod ideal să adreseze între 3 și 4 intervenții.

Prea puține intervenții adresate arată pasivitate, iar arbitrii vor sancționa această lipsă. Pe de
altă parte, prea multe intervenții, mai ales la intervale scurte, pot fi foarte deranjante pentru
vorbitor și vor fi de asemenea sancționate. Practica de a hărțui sau intimida vorbitorul cu
intervenții mult prea dese/zgomotase se numește “barracking” si este sancționabilă.

Ca regulă generală, între 2 intervenții trebuie să existe măcar 15 de secunde (excepție făcând
desigur situațiile în care afirmațiile vorbitorului impun o intervenție imediată).

Din punct de vedere strategic este recomandat ca intervențiile să fie adresate atunci când
vorbitorul își încheie un argument sau o idee. Acest lucru se recomandă deoarece vorbitorul
va fi mai degrabă înclinat să accepte intervenția într-un astfel de moment decât atunci când
este în mijlocul unei fraze.

C U M T R E B U I E A D R E S A T E I NT E R V E N Ț I I L E ?

Debaterul care dorește să adreseze o intervenție trebuie să se ridice în picioare (de regulă
întinzând o mână către vorbitor pentru a sugera dorința de a interveni). Acesta poate cere
 11

verbal intervenția , desigur fără a vocifera prea tare, prin exprimări de tipul: “Intervenție, vă
rog”, „Intervenție”, „Legat de acest punct”, „Domnule/Doamnă/Domnișoară”. Modul în care
este solicitată o intervenție nu trebuie să „sugereze” argumentul sau punctul (ex. un debater
care se ridică și spune „Dar nu este corect!” sau spune „Dimpotrivă!”, sau „Despre dreptul la
liberă exprimare!”).

De asemenea, intervențiile nu trebuie confundate cu practica solicitării clarificărilor cu privire

la modelul propus de Guvern. În timpul primului discurs al Guvernului, atunci când vorbitorul
anunță sau descrie un model sau o interpretare a moțiunii, atunci când o informație este
critică pentru a clarifica dezbaterea și/sau poziția echipei afirmatoare, un vorbitor al opoziției
poate interveni solicitând o clarificare, spunând „Clarificare”, și solicitând punctual informația
relevantă (ex. „prin adolescenți înțelegeți și tinerii sub 12 ani?” sau „susțineți abolirea oricărei
sancțiuni pentru x sau y?”. Practica este ca intervențiile efectuate în acest fel să fie acceptate,
însă este interzisă solicitarea unei clarificări în mod abuziv sau în alte momente ale dezbaterii.

Odată ce i s-a indicat că intervenția sa este respinsă, respectivul debater are obligația de a se
așeza la loc.

Odată ce intervenția a fost acceptată, vorbitorul are dreptul să îl oprească oricând pe

debaterul care a adresat-o, acesta din urmă avand obligația de a șe așeza la loc.

Odată ce a depășit 20 de secunde, arbitrul are dreptul de a îl opri pe vorbitorul care a adresat
intervenția.

Intervențiile ar trebui să aibă o legatură logică cu ceea ce spunea vorbitorul în momentul în

care aceasta a fost adresată.

C U M S E R Ă S P U N D E L A I NT E R V E N Ț I I ?

Este recomandat ca intervențiile să fie adresate, respinse sau acceptate într-un mod politicos,
prin formule de tipul : “ Vă rog...”, “ Poftiți...” pentru a accepta sau “ Nu, mulțumesc...” , “ Nu
chiar acum... “, “Un pic mai târziu”. Totuși mulți debateri cu experiență în format vor respinge
o intervenție cu un simplu gest al mâinii cu care gesticulează. Deși acest lucru poate să pară
nepoliticos, avand în vedere că vorbitorul nu poate să își întrerupă discursul la fiecare
intervenție, devine o practică normală și utilă.

Nu este recomandat ca un vorbitor să își întrerupă o idee sau o frază brusc pentru a răspunde
la o intervenție. Acest lucru denotă că el nu își controlează propriul discurs. Este bine ca cele
2-3 intervenții să fie acceptate în momente în care este convenabil din punct de vedere
strategic pentru vorbitor (între argumente, nu atunci când se afirmă un lucru controversat
d.p.d.v. al dezbaterii etc.)

CUM SE PUNCT EAZĂ INT ERVENȚ IILE?

Relevanța și calitatea intervențiilor oferite în timpul dezbaterii se iau în calcul ca parte din
punctajul vorbitorului care oferă intervențiile.
 12

Răspunsurile la intervențiile oferite de echipa adversă se iau în calcul ca parte din discursul
vorbitorului căruia i se oferă intervențiile.

4.3 M ENIREA ȘI E FECTELE I NTERVENȚIILOR

Dezbaterea trebuie să fie mai mult decat o sumă de discursuri alternative. Vorbitorii care și-au
prezentat discursul trebuie să fie activi constant, pentru a avea o dezbatere interesantă și
dinamică.

Intervențiile creează tocmai aceste efecte necesare dezbaterii. Fiindcă toți vorbitorii vor fi
punctați în plus sau în minus pentru cât de activi și eficienți sunt în ceea ce privește
intervențiile, vor avea cu toții motivația de a rămâne în priză până la ultimul discurs.
 13

B. ARBITRAJ
5. A RBITRUL ȘI CRITERIIL E DE EVALUARE
5.1 ARBITRUL ÎN FORMATUL WORLD SCHOOLS:
Este omul mediu, inteligent, rezonabil și educat și nu are mai multe informații și cunoștințe
despre lume sau domeniul temei dezbătute decat un astfel de om. El trebuie să fie obiectiv și
să nu ia decizia în funcție de preferințele și opiniile sale, însă nu este “tabula rasa “. Ca punct
de pornire, el nu are nicio opinie despre moțiunea dezbătută.

Consecințele relevante ale statutului arbitrului în WS includ:

 Arbitrul poate evalua dacă un argument este slab sau puternic (indiferent dacă cealaltă
echipă sesisează acest lucru sau nu);
 Arbitrul nu are niciodată voie să fie părtinitor unei poziții pe care o susține personal;
 Arbitrul nu are dreptul să țină cont de informațiile de specialitate pe care le are;
 Arbitrul are dreptul de a nu lua în considerare exemple sau informații care nu sunt
adevărate, dacă acestea sunt notorii la nivel național, pentru omul mediu, inteligent,
rezonabil și educat;
 Arbitrul nu poate favoriza sau defavoriza o echipă pentru a compensa pentru un
eventual dezechilibru perceput de el/ea ca urmare a formulării sau tematicii moțiunii.

Arbitrul punctează pe o scară de la 60 la 80 (deși, teoretic de la 1 la 100) fiecare vorbitor

constructiv și pe o scară de la 30 la 40 (deși, teoretic de la 1 la 50) fiecare vorbitor conclusiv.

Nu există low-points win în formatul WS, adică nu poate câștiga o echipă care în total are un
punctaj mai mic decât echipa pierzătoare.

Acest lucru se explică prin faptul că echipa care câștigă nu este echipa care demonstrează
moțiunea, ci echipa care a dezbătut mai bine (explicații suplimentare mai jos, la criteriile de
evaluare).

5.2 C RITERIILE DE EVALUAR E

În formatul WS există 3 criterii după care sunt punctați vorbitorii și după care se câștigă sau
pierde o dezbatere: stil (40 de puncte), conținut (40 de puncte) și strategie (20 de puncte).

Standardul de punctare în formatul World Schools este ilustrat în tabelul de mai jos:
 14

D I S C UR SUR I LE C ON S T R UC TI V E

T OT AL S TI L C ON ȚI N U T S TR A TE GI E
S TAN D AR D (100) (40) (40) (20)
Excepțional 80 32 32 16
Excelent 76-79 31 31 15-16
Remarcabil 74-75 30 30 15
Foarte Bine 71-73 29 29 14-15
Bine 70 28 28 14
Satisfăcător 67-69 27 27 13-14
Competent 65-66 26 26 13
La limită 61-64 25 25 12-13
Lasă de dorit 60 24 24 12

D I SC UR SUR I LE S U M A TI V E

T OT AL S TI L C ON ȚI N U T S TR A TE GI E
S TAN D AR D (50) (20) (20) (10)
Excepțional 40 16 16 8
Foate bine/Excelent 36-39 15 15 7.5
Bine 35 14 14 7
La limită/satisfăcător 31-34 13 13 6.5
Lasă de dorit 30 12 12 6

A. C O N Ț I N UT (40 D E P U N CT E )

Conținutul reprezintă calitatea și persuasivitatea argumentelor folosite, precum și calitatea

și persuasivitatea contra-argumentelor, privită separat de calitățile oratorice (în principiu, ca și
cum ar fi citite de pe o foaie).

Prin conținut se evaluează calitatea raționamentelor și exemplelor, dar și gradul de

complexitate al acestora (un argument simplist va fi de regulă punctat mai slab decât un
argument complex).

B. S T I L (40 D E P U N C T E )

Termenul poate sa inducă în eroare. Arbitrii nu vor căuta vorbitori “cu stil”, ci mai degrabă vor
analiza “stilul de a vorbi” al acestora.

Stilul înglobează modul în care un debater vorbește (repede/rar, apăsat/lin, aprins/calm),

felul de a folosi limbajul non-verbal, vocabularul și buna folosire a limbajului și alte
elemente ce țin de capacitatea de a captiva audiența.

C. S T R AT E G I A (20 D E P U N CT E )

Strategia implică două aspecte:

1. Structura discursului

2. Înțelegerea și aprecierea ariilor cheie ale dezbaterii și coeziunea argumentelor

 15

În ceea ce privește structura, lucrurile sunt destul de clare. Aceasta implică încadrarea în
timpul alocat (8, respectiv 4 minute) și acordarea unui timp corespunzător argumentelor
prezentate (ex. mai mult timp pentru a explica un argument mai important, mai puțin pentru
un argument mai puțin important), anunțarea argumentelor, precum și signposting
(semnalizare) sau labeling-ul (denumirea/etichetarea) argumentelor.

În ceea ce privește cel de-al doilea aspect, acesta implică identificarea argumentelor cheie ale
dezbaterii, precum și menținerea unei linii coerente între argumentele unei echipe.

E important ca strategia să nu fie confundată cu conținutul.

Spre exemplu, dacă într-o dezbatere un vorbitor al opoziției identifică argumentele cheie din
dezbatere, dar folosește contra-argumente de un nivel calitativ scăzut, atunci el va primi un
punctaj bun pe strategie și unul slab pe conținut.

Menținerea proporției acestor trei categorii este foarte importantă. Arbitrii nu trebuie să
acorde victoria echipei care are un conținut mai bun, pentru că aceasta li se pare categoria cea
mai importantă. În mod similar, nu este corect să se acorde victoria echipei care are doar un
stil mai bun, fără să țină cont de celelalte criterii. Aceste lucruri, deși pot fi valide pentru alte
formate de dezbateri, constituie erori și denaturează ideea de bază a unei dezbateri în
formatul WS.

Cel mai bine poate fi ilustrat acest lucru printr-un exemplu:

Să ne imaginăm doi vorbitori din două echipe adverse. Primul susține un discurs în care prezintă
argumente de o calitate foarte bună sau chiar excelentă, însă întreg discursul său este citit de pe
o foaie sau tot timpul discurului acesta se uită în pamant și vorbește cu un ton al vocii extrem de
plat.

Cel de al doilea vorbitor atacă argumentele primului cu o contra-argumentare bună, dar nu

excelentă, în schimb având un stil foarte captivant și un mod foarte persuasiv de a vorbi.

In acest caz, un bun arbitru de WS va considera că debaterul cu punctajul mai mare este cel de al
doilea deoarece acesta primește într-adevăr un punctaj mai mic pe conținut decât primul (să
zicem 28 la 30), dar în ceea ce privește stilul primește un punctaj cu mult mai mare (să zicem 31 la
27). Astfel, per total, deși nu a avut argumentele cele mai bune, al doilea a avut discursul cel mai
bun.

6. A TITUDINEA ȘI CONDUIT A ARBITRULUI

6.1 A TITUDINEA GE NERALĂ

Deîndată ce se anunță runda, arbitrii trebuie să își noteze echipele și pozitiile, sala în care au
fost repartizați, precum și arbitrul sau arbitrii repartizați la respectiva rundă. Arbitrii sunt
 16

responsabili ca meciurile să se desfășoare așa cum au fost planificate de sistem, verificând

corectitudinea pozițiilor și numelor echipelor.

Arbitrii trebuie să aiba o atitudine deschisă și încurajatoare față de debateri, indiferent de

modul în care decurge dezbaterea. În timpul meciului, arbitrii sunt încurajați să păstreze o
postură neutră și să își controleze reacțiile, pentru a nu intimida debaterul în timpul susținerii
discursului și a-i afecta în acest fel calitatea, iar feedback-ul trebuie să fie acordat într-o
manieră constructivă și nu dezaprobatoare. În acest sens, este recomandat ca arbitrii să nu
evite să stabilească contact vizual cu debaterii, atât în timpul dezbaterii, cât și în timpul
acordării feedback-ului.

Totodată, atât arbitrul principal (Chair-ul: cel care anunță vorbitorii și moderează, în general,
dezbaterea) cât și arbitrul secundar (Wing-ul: unul din ceilalți arbitri cu drept de vot), sau
Shadow-ul (unul din ceilalți arbitri fără drept de vot), trebuie să fie atenți la ceea ce se discută
și să ia notițe, dând dovadă de disponibilitate și un interes rezonabil pentru discursul susținut,
indiferent de calitatea dezbaterii în cauză.

6.2 P RO TOCOLUL D E DESFĂȘ URARE A MECIULUI

În primul rând, arbitrii trebuie să se prezinte debaterilor și să menționeze cine este arbitru
principal („Chair”), pentru ca debaterii să noteze aceste lucruri pe foile de feedback. Apoi
aceștia trebuie să completeze foile de arbitraj cu numele complete ale echipelor și
debaterilor, verificând totodată să nu existe neconcordanțe de echipe sau poziții față de ceea
ce a fost anunțat.

Dacă o echipă întârzie, arbitrul principal trebuie să verifice dacă echipa nu se află în apropierea
sălii. Echipele au dreptul să întarzie 15 minute din momentul începerii/anunțării rundei. După
expirarea acestui interval, echipa care nu se prezintă pierde automat dezbaterea, iar echipa
prezentă este declarată învingatoare. Punctajele primite de vorbitori vor fi media cumulată a
punctajelor obținute individual de fiecare vorbitor în celelalte meciuri din turneu.

De asemenea, arbitrii vor fi instruiți să își asume rolul de moderator al dezbaterii. Astfel,
arbitrul principal va trebui să asigure ordinea și disciplina în dezbatere - mai mult decât
anunțarea vorbitorilor și acordarea cuvântului, acesta va putea să intervină atunci când
debaterii devin gălăgioși, perturbând calitatea dezbaterii, atât în timpul discursurilor, cât și
prin atenționarea echipelor între discursuri.

7. L UAREA DECIZIEI
Un meci de dezbateri este câștigat de către echipa care reușește să fie avocatul mai bun al
cauzei sale. În acest sens, atât conținutul, stilul, cât și strategia vor fi factori decisivi. Firește,
decizia trebuie privită dintr-o perspectivă holistică a acestor elemente mai degrabă decât
dintr-o perspectivă atomizată. Există totuși cazuri în care un element anume poate deveni
factorul decisiv.
 17

Punctajele trebuie să reflecte decizia. Dacă există o neconcordanță între punctajele accordate
și decizia pe care arbitrul dorește să o dea, atunci a intervenit o greșeală și fie punctajele nu
sunt corect acordate, fie decizia trebuie reconsiderată.

8. A CORDAREA PUNCTAJELO R
Este esențial ca punctajele să fie acordate într-un mod cât mai standardizat, iar acestea să
reflecte calitatea discursului individual, având în vedere inclusiv desfășurarea meciului și rolul
fiecărui vorbitor.

Arbitrii sunt încurajați să folosească întreaga plajă de punctaje oferită de către formatul WS
(60-80). Arbitrii trebuie să țină cont de faptul că un discurs care să merite un punctaj foarte
apropiat de limitele inferioare sau superioare ale scalei este extrem de rar (un punctaj de 80
implică că ar fi imposibil ca acest discurs să fie îmbunătățit în orice fel și un punctaj de 60
implică că nu poate fi concepută o prestație mai slabă).

Arbitrii au obligația de a completa fișele de arbitraj atât cu punctajele totale, dar și cu

punctajele defalcate (stil, conținut și strategie) pentru fiecare vorbitor, atât în rundele
preliminarii, cât și în cele eliminatorii.

9. D ECIZIE ȘI FEEDBACK
9.1 D ISCURSUL DE EXPLICAR E A DECIZIEI
În principiu, un discurs de explicare a deciziei nu ar trebui să dureze mai mult de 5 minute. În
cadrul acestui discurs, arbitrul trebuie să prezinte principalele motive ce au condus la decizia
luată, precum și explicarea principalelor virtuți și greșeli ale celor două echipe.

Arbitri nu ar trebui să prezinte un rezumat al argumentelor din dezbatere decât în măsura în

care este absolut necesar pentru explicarea deciziei.

În cadrul acestui discurs, arbitrul nu trebuie să se concentreze pe greșelile unui vorbitor

anume, ci să analizeze holistic prestația echipelor.

9.2 F EEDBACK - UL I NDIVIDUAL

Este recomandat ca arbitrii să ofere feedback constructiv debaterilor, în mod separat fiecărei
echipe, după explicarea deciziei (și este recomandat ca debaterii să solicite feedback
individual). Este recomandat ca acest feedback să conțină atât părțile bune, cât și cele mai
puțin bune ale fiecărui discurs și să nu depășească 10-15 minute.