Oswald Wirth Francmasoneria pe intelesul adeptilor sai (conspect) De unde vii? De la loja Sf Ioan. Ce se face la loja Sf Ioan?

? Se inalta temple virtutii si se ingroapa in temnite viciile. Cand sufletul este lipsit de experienta, el se lasa usor sedus de notiunile false, indeobste admise. Ganditorul trebuie sa se fereasca de idei preconcepute. Acumularea de prejudecati comune este o bogatie iluzorie pe care inteleptul invata s-o dispretuiasca. Cat nu stii nimic, esti mai aproape de adevar decat daca tot ceea ce stii este gresit. (sarac cu duhul) Inscriptii camera mortuara: Daca ceea ce te-a adus pana aici este doar curiozitatea, pleaca! Daca te temi sa nu-ti fie date in vileag defectele, nu ai ce cauta printre noi! Daca esti in stare sa te prefaci, tremura, vei fi demascat! Daca tii la diferentierele dragi oamenilor, iesi, caci ele nu au trecere la noi! Creanga de aur, consacrata Persefonei, reprezinta capacitatea de inductie prin care mintea generalizeaza faptele si observatiile. Dar aceasta operatie mentala poate duce la ipoteze din cele mai eronate. La inceput, gandirea omeneasca merge din eroare in eroare, tot atatea piedici si capcane de care inteligenta trebuie sa scape. Lupta este grea si de durata. Ea il poarta pe candidat pana la Orient (domeniul abstractiei, al realitatii subiective, lumea inteligibila). Acolo, notiunile rationale si sintetice par sa corespunda faptelor. E posibila astfel deductia, adica o reintoarcere la Occident (fenomenele sensibile) prin Miazazi. La intoarcere, calea nu mai este intesata de maracini, asa cum fusese la plecare, dar calatorul este dispus sa indure cele mai mari osteneli pentru a ajunge printr-un urcus anevoios in varful unui munte abrupt. Doar ce se bucura vazandu-se deasupra atator mari intinderi, ca, din senin, se abate asupra-i o furtuna. Candidatul este aruncat de vijelie pana la locul din care plecase. Alegoria transpune purificarea prin Aer. Inseamna ca vantul opiniei comune spulbera edificiul artificial al teoriilor personale. (Arcanul XVI) Prima calatorie este emblema vietii omului pe pamant. Tumutul patimilor, ciocnirea diferitelor interese, greutatea de a trece la fapte, piedicile tot mai numeroase ridicate in cale de catre dusmanii nerabdatori sa faca rau, toate acestea sunt reprezentate prin lipsa de noima a drumului pe care candidatul l-a parcurs si prin zgomotul starnit in jurul lui. Ajuns cu greu pe o inaltime, s-ar fi prabusit in gol daca o mana protectoare nu l-ar fi oprit. Aceasta inseamna ca, de unul singur, doar prin fortele proprii, toata osteneala nu ne ofera, adesea, decat ramasite si dezamagiri. Egoismul este o falsa calauza. A 2-a calatorie Initiatul va trebui sa mai stie cum sa nu se lase dus de curent asa cum se intampla in viata, in mod obisnuit. Depinde numai de el sa-si foloseasca mintea pentru a nu deveni sclavul parerilor altora. Dupa zgomotul asurzitor din primul voiaj, se aude acum un zanganit de arme, simbol al luptelor pe care omul este silit sa le poarte in continuu pentru a respinge influentele corupatoare care il asediaza si pretind sa-l domine. Trebuie luptat fara incetare impotriva tiraniei inclinatiilor vicioase. Inteleptul va sti sa se tina departe de conflictele deslantuite in juru-i de patimile egoiste. Fratii trebuie ajutati cu tact si discretie. Ei au dreptul sa fie protejati pentru ca, in masonerie, cei care sunt lipsiti de strictul necesar sunt considerati creditorii celor care au cu prisosinta. Fiindca

decurge dintr-o obligatie de pura solidaritate, ea nu trebuie sa duca la gesturi ostentative sau vanitoase care sa flateze orgoliul celui care da si sa umileasca pe acela care primeste. Toti putem sa ne fim de folos unii altora. Fiecare are nevoie de toti ceilalati si, daca cineva ar refuza sa-si ajute semenul, atnci, prin fapta sa, el singur s-ar exclude din comunitatea initiatilor. Nebunul Profanul, fiinta care nu gandeste. Ridicol in hainele sale de stransura, el cara o desaga doldora de erori si prejudecati. Rataceste la noroc, cu mintile in sac, muncit doar de patimile sale. Rasul care il musca simbolizeaza pedepsirea viciilor sale. Totul este adevarat cand am inteles si este fals cand nu intelegem. Nu este greseala mai mare decat sa lasi adevarul sa fie gresit inteles. sa vorbesti riscand sa fii prost inteles este si periculos si pagubos. trebuie sa te pui intotdeauna la mintea celui care te asculta. Cugetele au nevoie de pregatire pentru a intalni lumina. O stralucire prea brusca nu limpezeste privirea ci o orbeste. Sa avem grija sa nu contrariem mersul convingerilor nimanui. Sa ascultam pe fiecare cu bunavointa, fara a face caz de punctul nostru de vedere. Trebuie sa ne formam in orice situatie propria parere, cu avantajul de-a fi ascultat pledoarii opuse. Sa invatam a le cumpani fara urma de partinire; numai asa vom deveni ganditori independenti sau liber-cugetatori in adevarul sens al cuvantului. Sa hotarasti de unul singur asupra unei opinii, oricare ar fi ea, e intotdeauna un semn de superficialitate. Cata vreme provin de la persoane sincere, toate conceptiile exprimate, mai ales daca se opun, merita atentie in egala masura. Ele exprima adevarul in diferitele sale infatisari, ca efect al abordarii din mai multe puncte de vedere. In orice opinie exista prin urmare o parte de adevar. Nimeni nu greseste in mod absolut si nimeni nu se poate fali ca stie tot adevarul. Sa fim dar ingaduitori si sa nu cerem nimanui sa priveasca lucrurie la fel cu noi. Mintea omului este slaba. Ea nu se poate apropia de Adevar decat treptat, asimiland, una cate una, o serie de etape. A-i forta mersul firesc pentru a o face sa progreseze nu este cea mai buna solutie. Rezultatele se obtin intervenind cu discretie, in niciun caz cu exces de zel. Nu-i impingeti pe la spate pe cei ramasi in urma, pentru a-i sili sa mearga impotriva vointei lor; e destul sa mergeti cu un pas inaintea lor spre a le da curaj: va vor urma cu siguranta. Feriti-va, mai ales, sa actionati prin sentente, teze si dogme. Decat sa va impuneti stilul de gandire, mai bine faceti-i pe ceilalati sa descopere, la randu-le, ceea ce voi insiva ati descoperit. Ganditi si faceti-i pe ceilalati sa gandeasca. Trebuie inlaturate erorile care inabusa adevarul. El se afla pretutindeni, dar ramane ascuns. Se cere scos la iveala din tot ce este eroare si superstitie. Superstitia este o crusta impietrita sau corpul lipsit de viata al unei notiuni adevarate care n-a putut fi nici gasita, nici corect exprimata. Sa nu respingem, prin urmare, nimic in mod a pripri. Orice dat prealabil impiedica o judecata nepartinitoare. Adevaratul prieten al adevarului nu se inchide in mod deliberat in cercul stramt al orizontului sau mental. El trebuie sa fie, dimpotriva, o minte larg deschisa tuturor ideilor care ar putea sa schimbe convingerile statornicite. Acela care are idei fixe si se incapataneaza sa le pastreze nu este o constiinta luminata si deschisa progresului; este ca un papa atotstiutor, convins de propria sa infaibilitate. Daca initierea nu-l scapa de tirania dogmei inseamna ca masonul se complace in acel rol si, de fapt, in sinea lui, vrea sa ramana profan.