Sunteți pe pagina 1din 5

Aparatul locomotor (sistemul muscularo-osos) este, anatomic, aparatul care d posibilitate oamenilor i animalelor s se mite folosindu-se de o structur organic

locomotoare format din sistemul osos i cel muscular. La vertebratele superioare, inclusiv la om s-au difereniat, n decursul evoluiei, grupuri de organe puse n slujba ndeplinirii unor majore funciuni ale ntregului organism. Un astfel de "complex funcional" este i aparatul locomotor. Aparatul locomotor este alctuit din oase, tendoane denumite i ligamente, mbinrile mobile dintre oase articulaiile, i din muchi. Totalitatea structurilor osoase ale unui organism formeaza scheletul. Acesta constitue un fel de "schel" de susinere, care d i form general i proporii, corpului omenesc. Elementele scheletului contribuie esenial la meninerea posturii organismului, opunndu-se ncovoierilor posibile datorate mpovrrii reprezentate de greutatea corpului, acesta care aflndu-se sub aciuneagravitaiei terestre. Oasele sunt legate ntre ele prin structuri de mbinare de diferite feluri i forme, care le asigur mobilitate reciproc, adic posibilitatea deplasrii unora n raport cu altele. Aceste structuri sunt articulaiile. Oasele i articulaiile formeaza partea pasiv a aparatului locomotor. Pe oase se fixeaza muchii striai scheletici. Acetia acioneaza asupra oaselor i articulaiilor lor, ca asupra unor prghii, constituind partea activ a aparatului locomotor, adic elementele lui mictoare, dinamice. n afar de imprimarea unor micri segmentelor osoase, muchii mai intervin i n imobilizarea acestor segmente n anumite posturi, atitudini fizice. Sistemul Osos Scheletul uman este format din 206 oase separate, unite intre ele prin diferite articulatii. Marimea, respectiv forma diferitelor oase este deteminata de functia anatomica. Cel mai mare os este femurul (50 cm), iar cel mai mic este scarita (2,6 mm), unul din oscioarele auditive. Oasele pot fi impartite in patru mari grupe: - oasele lungi sau cilindrice, sunt alungite, usor curbate, au rolul de a amortiza socurile, din aceasta categorie fac parte oasele gambei, bratului, degetelor. - oasele scurte, (cubice) sunt colturoase, groase: oasele carpiene si tarsiene - oasele neregulate, au forme si dimensiuni variate, formaza unele parti ale fetei si spatelui - oasele late, coastele, craniul, spata - reprezinta scuturi ale organelor vitale. Peste 500 de muschi - muschii scheletici - se ataseaza de oasele noastre. Muschii se insera pe oase prin intermediul prelungirilor numite ligamente. Muschii si oasele formeaza impreuna cele mai mari sisteme organice ale organismului nostru: sistemul osos si muscular. Scheletul este flexibil datorita articulatiilor care unesc oasele. Coloana vertebrala umana este formata din 26 de oase separate: vertebre; acestea sunt unite prin articulatii. Cele mai simple articulatii sunt cele in care o suprafata articulara aluneca peste cealalta; intre rotula si extremitatea distala a femurului. Capul uman este format din 29 de oase. Neurocraniul este compus din 8 oase; bine sudate, pentru a proteja creierul la actiunile din exterior. Alte 14 oase intra in formarea fetei (craniul visceral); in cele doua urechi mai exista cte 3 oscioare auditive, iar ultimul os este mandibula. In formarea coloanei vertebrale intra 26 de oase. Cele 7 vertebre cervicale sunt urmate de 12 vertebre dorsale, iar acestea de 5 vertebre lombare late, puternice. Osul sacru, situat intre oasele care formeaza bazinul, este alcatuit din sudarea a 5 vertebre sacrale. Ultima vertebra a coloanei este coccisul format initial din 4 oase care s-au unit. Oasele care formeza toracele sunt in numar de 25. Pe cele doua parti sunt aliniate una sub alta 12 perechi de coaste lungi si curbate, in centru fiind situat sternul.

Oasele centurii scapulare, ale bratului, antebratului si minii sunt in numar de 64. In centura scapulara de o parte si de alta sunt situate cte o clavicula si o spata. Bratul este format dintr-un os, iar antebratul din doua oase lungi: humerus - radius si ulna.Centura pelvina si piciorul sunt formate din 62 de oase. Osul pereche al centurii pelvine, impreuna cu osul sacru al coloanei vertebrale formeaza bazinul. De aici in jos urmeaza femurul, rotula, tibia si fibula. Osul viu este de culoare cenusie, fiind acoperit de o membrana rezistenta - periost - prin care patrund vasele sangvine si nervii destinati oaselor. Desi oasele par a fi compacte, in realitate sunt pline de mici cavitati. Scheletul omului este alcatuit din peste 200 de oase de diverse forme (lungi, late, scurte): scheletul capului este format din oasele cutiei craniene si oasele fetei. scheletul trunchiului cuprinde coloana vertebrala, sternul si coastele. coloana vertebrala este alcatuita din 33-34 de vertebre: 7 vertebre cervicale, 12 vertebre dorsale, 5 vertebre lombare, 5 vertebre sacrale sudate ntre ele (sacrul) si 4-5 vertebre coccigiene sudate ntre ele. scheletul membrelor cuprinde scheletul membrului superior, scheletul membrului inferior. scheletul membrului superior este alcatuit din osul bratului sau humerus, oasele antebratului: cubitus sau ulna (inauntru), radius (in afara) si oasele mainii. scheletul umarului este constituita din doua oase: clavicula si scapula. scheletul membrului inferior este alcatuit din osul coapsei sau femurul, oasele gambei: tibia si peroneul, rotula naintea genunchiului, oasele piciorului. oasele bazinului cuprind ilionul, ischionul si pubisul. Alcatuirea Scheltului Scheletul reprezinta suportul morfologic si functional al muschilor striati scheletici si impreuna constituie sistemul locomotor. La adult, scheletul este constituit din 223 de oase, legate intre ele prin articulatii, grupate dupa regiunile corporale in: scheletul capului, scheletul trunchiului si scheletul membrelor. a) Scheletul capului este alcatuit din 22 de oase, dintre care opt formeaza craniul cerebral (neurocraniul sau cutia craniana) care adaposteste encefalul, iar 14 formeaza craniul visceral (viscerocraniul sau oasele fetei). Craniul cerebral (neurocraniul sau cutia craniana), cu o capacitate medie de 1.400-1.500 m3, are forma unui ovoid cu partea posterioara mai voluminoasa si prezinta o baza si o bolta. Dintre oasele care-1 alcatuiesc, patru sunt mediane si neperechi: frontal, etmoid, sfenoid si occipital, iar patru sunt perechi si asezate lateral: oasele temporale si parietale. Craniul visceral (viscerocraniul, oasele fetei) - este format din 14 oase, dintre care doua neperechi: vomerul si mandibula, si 12 grupate in perechi: oasele maxilare, palatine, nazale, lacrimale, zigomatice, cornetele nazale inferioare. in afara craniului mai exista un os asezat in grosimea muschilor gatului, osul hioid si de el se prind o parte din muschii limbii. b) Scheletul trunchiului este format din coloana vertebrala, coastele si sternul. Coloana vertebrala reprezinta scheletul axial situat in plan median posterior al corpului. in alcatuirea ei intra 33-34 de vertebre, care difera ca forma, marime si numar de regiuni:

regiunea cervicala este formata din sapte vertebre (primele doua se numesc atlas si axis). Atlasul nu are corp, pe ea se fixeaza, in doua cavitati articulare, cei doi condili occipitali. Axisul prezinta pe fata superioara a corpului o proeminenta numita dinte, care patrunde in partea anterioara a inelului atlasului. in miscarea de rotire a capului, craniul impreuna cu atlasul se rotesc in jurul dintelui axisului; regiunea toracala (dorsala) - formata din 12 vertebre tip. O vertebra tip este formata din corpul vertebrei situat anterior si arcul vertebral, situat posterior, care delimi- teaza orificiul vertebral. Pe arcul vertebral se afla doua proeminente numite apofize: o apofiza spinoasa - situata dorsal - care serveste pentru insertia muschilor, si doua apofize transverse pe care se fixeaza coastele; regiunea lombara formata din cinci vertebre la care apofizele transverse lipsesc; regiunea sacrala este formata din cinci vertebre sudate, formand osul sacrum; regiunea coccigiana este formata din patru-cinci vertebre reduse care formeaza osul coccis. Coloana vertebrala prezinta in plan antero-posterior (sagital) patru curburi (curburi fiziologice): cervicala, toracala, lombara, sacrala si o usoara curbura laterala la nivelul membrului superior. Coastele - in numar de 12 perechi de arcuri in parte osoase, in parte cartilaginoase, care unesc regiunea toracala a coloanei vertebrale cu sternul. Primele zece perechi de coaste se unesc cu sternul prin intermediul cartilajelor costale. Dintre acestea primele sapte perechi sunt coastele adevarate, urmatoarele trei perechi sunt coastele false. Ultimele doua perechi nu ajung la stern, reprezentand cartilajele costale, si se numesc flotante (libere). Sternul sau osul pieptului, pe laturile caruia se articuleaza coastele prin intermediul cartilajelor costale, este format din manubriu, corp si apendice xifoid. Regiunea toracala a coloanei vertebrale impreuna cu sternul si coastele alcatuiesc cavitatea toracica ce este separata de abdomen prin diafragma. c) Scheletul membrelor superioare cuprinde doua parti:

centura scapulara - formata din omoplat (scapula) si clavicula; membrul liber care cuprinde scheletul bratului (humerus), scheletul antebratului(radius si ulna), scheletul manii (carpiene, metacarpiene si falange). d) Scheletul membrelor inferioare este format din doua parti:

centura pelviana - formata din osul coxal - care provine din sudarea a trei oase: ilion,ischion si pubis, care impreuna cu osul sacrum si coccisul alcatuiesc bazinul; membrul liber - format din scheletul coapsei (femurul), iar in partea anterioara a genunchiului se gaseste patela (rotula), scheletul gambei (fibula sau peroneul si tibia), scheletul piciorului (tarsiene, metatarsiene, falange). Structura si functia si tipurile de oase Tesuturile conjunctive dure formeaza oasele. Oasele sunt organe rezistente si elastice. Ele au forme structuri variabile in functie de dispunerea lor in organism si rolul indeplinit. Osul reprezinta unitatea morfofunctionala a sistemului osos. Oasele impreuna cu articulatiile formeaza scheletul. Forma oaselor

Oasele pot fi clasificate in: lungi, late si scurte, dupa raportul existent intre cele treidimensiuni: lungime, latime sau grosime.

Oasele lungi: formeaza scheletul extremitatilor si sunt formate dintr-o portiune cilindrica numita diafiza, care se continua cu doua extremitati mai voluminoase numite epifize. Oasele late: au doua dimensiuni - latimea si inaltimea mai mari decat grosimea. Ele segasesc la craniu, bazin etc. Oasele scurte: au cele trei dimensiuni aproape egale. Se gasesc in regiunile cu miscarivariate, de mica amplitudine, dar care necesita o mai mare soliditate (vertebrele, oaselecarpiene, tarsiene etc).in afara celor trei categorii principale mai exista si alte grupe de oase, cum sunt oaselepneumatice, care au in interiorul lor cavitati pline cu aer (maxilar, frontal etc). Structura oaselor Daca efectuati o sectiune longitudinala si una transversala intr-un os lung , observati la periferia diafizei periostul, o membrana conjunctiva vascularizata cu rol in cresterea osului in grosime si in refacerea tesutului osos la nivelul unei fracturi. Dedesubt se gaseste osul compact, iar spre interior, la nivelul diafizei, se gaseste canalul central. Osul compact este constituit dintr-o substanta fundamentala bogata in substante organice si minerale.

Dintre substantele organice amintim oseina, care impreuna cu substantele minerale (fosfatul de calciu, fosfatul de magneziu, carbonatul de calciu) confera rezistenta necesara sistemului osos. Celulele osoase se numesc osteocite, adapostite de niste cavitati numite osteoplaste, care prezinta numeroase prelungiri citoplasmatice ce strabat substanta fundamentala si se anastomozeaza intre ele. Celulele osoase sunt dispuse concentric in jurul vaselor de sange, care formeaza canalele lui Havers. Osteoplastul este o celula gigantica multinucleata care indeplineste functia de distrugere a tesutului osos. In jurul canalelor lui Havers substanta osoasa este dispusa sub forma de lamele circulare. Canalele lui Havers strabat osul pe toata lungimea lui si se leaga intre ele prin canale oblice sau transversale. Ansamblul format de un canal Havers, de lamelele osoase care il inconjoara si osteoplaste cu osteocite reprezinta unitatea morfofunctionala a osului, numita osteon. In interiorul epifizelor in locul canalului central apar lame osoase care se incruciseaza formand osul spongios. Aceste lame formeaza structuri adaptate pentru rezistenta la tractiune si presiune, fiind orientate pe directia solicitarilor mecanice. In spatiile dintre lamelele osului spongiose se gaseste maduva rosie, situata in canalul central numai la fat. Ea indeplineste functia de a genera hematii (functia hematopoietica). La adult se gaseste maduva galbena, bogata in celule adipoase. Numai unele oase ale adultului mai contin maduva rosie cum ar fi vertebrele, sternul, coastele, oasele coxale si cele ce formeaza baza craniului. La batrani devine cenusie, prin transformarea ei in tesut conjunctiv fibros. Dezvoltarea oaselor - are loc prin procesul de osificare numit osteogeneza. In primele faze ale dezvoltarii embrionare, scheletul este constituit din membrane conjunctive si cartilaj hialin. Din cea de a patra saptamana incep procesele de osificare, iar oasele cresc in lungime, latime si grosime pana in jurul varstei de 25 de ani. Dezvoltarea diferitelor oase ale scheletului uman trece prin trei faze succesive: conjunctiva, cartilaginoasa si osoasa. in procesul de dezvoltare a unora dintre ele lipseste faza cartilaginoasa, trecandu-se direct de la faza conjunctiva la cea osoasa. Cresterea oaselor se desfasoara atat in lungime, cat si in grosime . a) Cresterea in lungime se realizeaza la oasele lungi in cartilajele de crestere situate intre cele doua epifize si diafiza. La acest nivel se desfasoara un dublu proces de condrogeneza, in interiorul cartilajului de restere, si de osteogeneza, la limitele epifi-zara si diafizara. Rezulta

atatos spongios, cat si os compact. b) Cresterea in grosime se desfasoara simultan cu creste-rea in lungime, prin activitatea foitei interne a periostului (periostul osteogen). Este un proces de osificare de membrana. Reparatia osoasa. La maturitate cartilajele de crestere si periostul isi ince-teaza activitatea. in caz de fractura, periostul se reactiveaza asigurand sudarea oaselor prin formarea canalului intern si extern (osificarea de membrana). Maduva osoasa este tesutul moale, cu aspect gelatinos, care se regaseste in interiorul oaselor. Aceasta reprezinta pana la 4% din greutatea corporala totala. Exista doua tipuri de maduva osoasa: maduva osoasa rosie, care produce globulele rosii, trombocitele si majoritatea globulelor albe simaduva osoasa galbena, care produce unele globule rosii si celulele adipoase. Maduva rosie se regaseste in principal in oasele plate, cum ar fi osul pelvisului, osul pieptului, coastele sau vertebrele si la capatul oaselor lungi. Maduva galbena se regaseste in interiorul sectiunii mediane a oaselor lungi. Ambele tipuri de maduva osoasa contin vase sangvine si capilare.