Nevoia de schimbare Omul are trasatura domintanta de a se dori in permanenta evolutie, in permanenta schimbare.

Astfel, numai datorita acestei nevoi si indrumat adesea de motive mai mult decat fragile, a gasit mereu, ca un animal dotat cu ratiune, libertatea in cea mai intunecoasa carcera, dar cel mai des a gasit carcera in cea mai mare intindere. Libertatea e o temnita, si nu una oarecare, ci cea mai sinistra dintre toate o temnita fara limite. Libertatea deplina inseamna anularea tuturor constrangerilor si conceptiilor si acceptarea nimicului ca unic adevar. Libertatea ar insemna renegarea sinelui. Incepand cu inteleptii din Grecia Antica a fost general acceptat faptul ca omul trebuite sa respecte anumite reguli care se aplica tuturor fiintelor umane, fara exceptii. Cu alte cuvinte, trebuie sa devii ceea ce esti. Barbatul nu este nascut ca barbat in sensul ultim al cuvantului, ci devine de fapt unul. Cum face asta? Ei bine, prin propria ghidare spre arhetipul perfect. Aceasta idee a fost corelata cu o alta notiune care atesta ca niciun individ au are de ales decat sa incerce si sa copieze, in cel mai inalt grad posibil, acest arhetip sau esenta. Paul Sartre considera c omul este condamnat pe de o parte pentru c nu s-a creat pe sine insui, i liber, pe de alt parte, pentru c e responsabil pentru tot ceea ce face.i a avut dreptate. Fiinele umane aspir spre infinit, spre tot, spre trirea pe moment, frrestricii, fr prerea celor din jur. Dei fiind fiine superioare, totui fr a se crea, desicontiente de viaa lor, totui fr a participa la propriul moment de zmislire, pentru a seputea simi svrii. ns libertatea nu este n acest infinit haotic. Aruncat n lume omul icreaz propriul destin fiind responsabil fa de sine i fa de ceilali pentru toate alegerilepe care le face. Tind s cred c termenul de condamnare nu se refer doar la faptul c omul nu s-a cre at, ci i la ideea c, dei singuri ne furim viaa, dei avem dreptul de a neexterioriza gndurile, totui suntem n rspundere pentru deciziile luate, pentru faptele ivorbele noastre. Suntem contieni, n cel mai bun caz, de toate limitele interioare iconstrngerile exterioare i astfel considerndu -ne condamnai, constrngeri care, de altfel neapr de noi nine. Satre aduga: esena omului este libertatea de a alege. Omul, i alegelibertatea, esena, si-n aceasta const mreia, disperarea i nelinitea lui. Nu putem faceceva din propria ambiie i s nu ne ntrebm ce va urma, sau s ne ntrebm cum i afectmpe ceilali. Libertatea absolut nu exist, cel puin nu pentru om, care prin nesbuina luidup libertate poate face lucruri necugetate, poate deveni un nebun. Libertatea noastr este n a decide, dar a fi contieni, const n a face, dar a ine cont de ce va urma. Exist reguli,legi, care definesc anumite limite libertii de care dispunem. Acestea create la fel deoameni, pentru c i-au dat seama c, dei spune cuvntul libertate, omul nu ntotdeuna nelege ce semnific i ce i dorete de fapt. Deseori noi avem libertatea dar nu suntem pregtii pentru ea i nu tim c ear trebui sa facem. Omului i poi tirbi orce libertate, ns nu i aceea de a gndi, astfel condamnat s se ndoiasc.

Omul se consider fiin superioar, ns mi place ideea c, maimult libertate, pi i mai mult rspundere, asta de fapt e ceea ce posedm noi: o raiune,care, dei ne faciliteaz existena, ne i impune unele restricii. Putem spune c omul esteliber, dar nu cu ideea de a face orce, ci de a fi contient i totui mpcat cu tine nsui. Noine deosebim de alte fiine vii prin raiune i liber-arbitru. In concluzie, Jean-Paul Sartre a crezut ca un om nu poate fi vinovat de acte inumane, deoarece nu exista un astfel de lucru. Fiecare miscare facuta este profund umana prin simplul fapt ca el insusi face alegerea. De fapt, fiecare situatie la care un individ participa devine situatia sa.