Sunteți pe pagina 1din 15

Limbajul paraverbal VOCEA

Comunicarea orala este imposibil de separat de componentele paraverbale si nonverbale ale comunicarii. In comunicarea orala vocea si tonul pe care o/il folosim da contur mesajului pe care vrem sa-l transmitem, in functie intensitatea si atitudinea acestora puteam avea o conversatie pacifista chiar si atunci cand mesajul pe care vrem sa-l transmite este unul dur, sever, de repros.

35% - comunicare verbal 65% - comunicare non-verbal

Comunicarea paraverbala In cazul acestui tip de comunicare informatia este codificata si transmisa prin elemente vocale care insotesc cuvantul si vorbirea in general si care au semnificatii comunicative aparte. In aceasta categorie se inscriu: caracteristicile vocii (comunica date primare despre locutori: tanar batran, energic - epuizat, alintat - hotarat etc.) particularitatile de pronuntie (ofera date despre mediul de provenienta: urban - rural, zona geografica, gradul de instructie etc.) intensitatea rostirii ritmul si debitul vorbirii Intonatia pauza etc.

Comunicarea paraverbala nu poate exista ca forma, decat concomitent cu comunicarea verbala. Dar din perspectiva continutului ele se pot separa. De exemplu un da' rostit ca nu'.

AM

S REZOLV EU PROBLEMA ASTA.

- PROMISIUNE - AFIRMAIE - AMENINARE

Exista numerosi stimuli incorporati mesajului verbal care provoaca diverse reactii afective: vocea, tonul, ritmul vorbirii, stimulul scrierii, pauzele dintre cuvinte, accentele si chiar balbele, zambetul, clipitul genelor, atingerea, bataia cu pumnul in masa, etc. Interventia acestora peste mesajul verbal poate provoca slabirea, distorsionarea sau intensificarea semnificatiei cuvintelor continute de mesaj.

Calitatile vocale se refera la insusirile personale implicate in mecanismul vorbirii si la factorii care influenteaza sunetul vocii. Sunetele sunt mai clare daca pozitia corpului este dreapta, muschii gatului intinsi, buzele flexibile, iar respiratia buna. Inaltimea vocii este data de frecventa de vibratie a corzilor vocale. Cand suntem tensionati sau anxiosi vocea se subtiaza, devine stridenta sau zgarie si scartaie. Cand suntem calmi si relaxati, tonul vocii coboara, devine plin si sigur. Daca suntem obositi sau precipitati, vocea devine aspra, gatuita.

Volumul vocii este mai usor de controlat decat tonalitatea. Ritmul si forta respiratiei sunt esentiale. Volumul trebuie sa fie tare la inceputul si la sfarsitul unei prezentari pentru a sublinia obiectivele si concluziile acesteia. Se recomanda sa pastram un volum jos, normal de conversatie adaptat ambiantei.

Dictia este calitatea si arta de a articula si pronunta cuvintele corect si clar. Ea se poate educa prin exercitiu. Accentul priveste maniera de a pronunta mai apasat, mai intens

sau pe un ton mai inalt o silaba dintr-un cuvant sau un cuvant dintrun grup sintactic. Pauzele reprezinta separarea vorbirii in grupuri si cascade de cuvinte sau fraze. Pauzele prea lungi obosesc audienta, dar pauzele scurte, retorice, bine plasate, dau ascultatorului sentimentul de

implicare activa.
Intonatia cuprinde timbrul si variatia inaltimii glasului care transmit emotii, sentimente si atitudini. Inflexiunile vocii tradeaza

faptul ca vorbitorul este fericit, trist, furios, infricosat, prietenos, umil


sau dictatorial.

In timpul unei discutii, dezvaluim indirect foarte multe informatii despre noi, nu neaparat prin cuvinte, ci prin tonul pe care il adoptam. Un ton mai puternic, mai ridicat subliniaza siguranta de sine si conduce atentia ascultatorului, in timp ce un ton mai slab poate ascunde un caracter timid si lasa impresia de pasivitate.

Tonul de baza, recomandat atunci cnd vrem s fim convingatori, este cel parental, al unui parinte, profesor, preot sau judector. Tonul parental obtine un efect de autoritate, atentie si persuasiune pentru ca personifica mama, tatal, bunicul, seful, profesorul sau alte figuri parentale. El transmite mesaje subliminale de mare incredere, competenta si experienta. La nivel inconstient, el evoca povetele intelepte ale parintilor si cere supunere.

Studiul vocii umane a dovedit ca fiecare persoan are o amprent vocal unic. Pe Pamant, nu exista doua voci absolut identice, dar elementele prin care poate fi influentat auditoriul raman fundamental aceleasi.