Octavian Goga

Din larg Eu urc spre culme... Mi-a rmas n urm Noroiul prins n putreda-i osnd, nfrigurata patimilor turm, Cu chiot lung de-ntrecere flmnd... Eu urc... Acolo jos, n adncime, Aud viaa ce-i ntinde hora; E necurmatul cntec din vechime. l tiu... Mai bine n-o s-l tie nime, Cci am but din cupa tuturora i l-am pltit cu lacrimi i cu rime... Acum, n drum cnd m opresc vreodat i fac popas la noua cotitur, Privelitea din nlimi s-arat Att de-ngust, strmb i ciudat. Cu valul ei de dragoste i ur, C orice pas de mergere-nainte mi nruie-o aducere-aminte, mi frnge-un glas, un zmbet, o icoan... Din cte jos, m-au urmrit n goan... i tot aa... de-acum o s-mi rmn Aceeai int fr de zbav, S-mi uurez povara de rn, S-mi cer de sus paharul de otrav! Jur-mprejur e largul care cnt, E soare-n cer, e srbtoare sfnt, i-n vreme ce mi-a amuit pmntul Fiorul pcii-n suflet mi se las, Eterniti mi flutur vemntul;

Simt Dumnezeu cum m primete-n cas... Mai sus!... Mai sus!... Cetile de stele Cuprind rotirea gndurilor mele, i, ca un sn ocrotitor de mam, O nzuin proaspt m cheam: Neprihnit, mndr poezie, Lumin alb, pururi adorat, Ascult-m cu ruga mea trzie, i f pe veci n minte s-mi tresalte, Strlucitoare, rece i curat, Singurtatea culmilor nalte...