Sunteți pe pagina 1din 4

Ce ai, copile?

Deseori copilul se supara pentru un fleac, iar parintii nu inteleg intru totul ceea ce ii provoaca aceasta imbufnare. Cand il intrebi, el se inchide in sine. Si cum nu are niciodata suficiente dovezi de dragoste, iar cea de ieri nu este suficienta pentru astazi, el reincepe... De ce isi schimba brusc dispozitia? Prin imbufnare, copiii nu urmaresc sa-i pedepseasca sau sa-i enerveze pe parinti! Facand pe suparatul, de fapt el trimite un mesaj ce trebuie decodificat. El cauta sa exprime un sentiment pe care el nu reuseste sa-l spuna altfel. Poate fi pentru ca el nu stie sa gaseasca cuvintele, sau pentru ca in familie nu se comunica suficient. El vrea sa atraga atentia parintilor, obligandu-i sa reactioneze. Cand emotiile il coplesesc, imbufnarea poate fi pentru copil un mod de a se proteja impotriva intensitatii lor. De exemplu gelozia (ce exista intre frati si surori) o traieste cu intensitate. cordati un privilegiu altuia! "i iata-l convins ca este mai putin iubit, dat la o parte. El se retrage asupra lui insusi, in incercarea de a se apara impotriva sentimentelor ostile fata de un rival. #ot astfel, un eveniment fericit pentru sa ii provoace emotii dificil de stapanit si atunci se protejeaza astfel.

Cum poate fi ajutat pentru a depasi aceasta atitudine? Nu va enervati! $nca de cand se simte un pic neglijat, el ia un aer posac si asteapta reactiile parintilor. Ei riposteaza, iritandu-se! E problema lor% Pentru copil conteaza mai putin cum reactioneaza ei, important e faptul ca nu ii lasa indiferenti. Nu va lasati pacaliti! titudinea &tafnoasa& devine repede o tactica pentru copil daca parintii se lasa prinsi in capcana. 'edand unui copil pentru ca nu le place sa-l vada posomorat, ei se lasa santajati. (icul nostru smec)er sesiseaza daca acest comportament este tolerat si incepe sa-l utilizeze sistematic cand i refuza cate ceva. 'a o arma. Trebuie sa luati o atitudine ferma! $mbufnarea trebuie sa fie inteleasa ca o nevoie de limite, de control. *n copil care sta bosumflat pentru ca este frustrat sau nemultumit ca nu obtine ceeea ce vrea, nu se simte in al noualea cer% $nconstient, el cere adultilor sa intervina si vrea sa-i determine sa actioneze autoritar. El le spune in acest mod+&Eu cer prea mult. ,reau sa ma opriti pentru ca singur nu o sa reusesc.& Incepeti sa analizati situatia! $n ce imprejurare se imbufneaza el si care sunt semnele pe care le adreseaza! $ntelegerea motivatiilor copilului, permite adaptarea raspunsurilor parintilor. Adesea, este suficient un cuvant de alint, o mangaiere deoarece calmeaza, linisteste. iti categorici! $n caz de opozitie manifesta, un ferm & Exista lucruri permise si altele nu&, il ajuta. !aca nu se potoleste, trebuie lasat in pace un timp. $n caz ca nu insistati si il ignorati, el se va opri singur. Cereti sprijinul unui specialist! veti nevoie de un ajutor de specialitate atunci cand sesizati frecvent ca micutul se retrage in sine, in lumea sa, indepartandu-se de viata familiala si scolara.

Cand copiii nu vor sa vorbeasca


Parintii vor sa le arate copiilor ca se intereseaza de ei, iar acestia au sentimentul ca sint controlati. Cand copilul nu vrea sa vorbeasca, a-i chestiona nu este cel mai bun mijloc de a-l ajuta, din contra. "A fost bine la scoala astazi ", "Ce ai facut astazi, dragul meu " !aspunsul este in general, laconic si evaziv. Parintele se inversuneaza sa afle

inca putin, dar degeaba. Si cind scena se reia in fiecare zi, incepe sa se simta vinovat ca poate pierde evenimente importante din viata copilului sau. "ai ales ca nu poate fi in preajma lui tot timpul. Dar pentru ce acest esec in comunicarea familiala si cum poate fi el remediat Abordati copilul intr-un moment potrivit. Exista momente potrivite pentru a intreba copilul in legatura cu ceea ce i se intampla. Pentru a raspunde, el trebuie sa fie disponibil% -ri, in mod obisnuit, nu se intampla asa. Parintele se intoarce acasa si isi supune copilul unui interogatoriu. 'opilul nu este receptiv cand este preocupat de altceva. Daca vrea sa se joace sau este atent la emisiunea de la televizor, desigur ca nu acesta este momentul oportun. Incepeti prin a aborda lucruri placute, vesele, agreabile. $ncepeti prin a vorbi despre lucruri vesele, pozitive, mai degraba decat sa atacati notele proaste sau neglijenta copilului. Povestiti mai intai despre propria dumneavoastra zi+ daca ea a fost agreabila sau dezagreabila. $ata un excelent mijloc de antrenare in discutie. 'opilul va poate surprinde cu un+ &Da, stii, si pentru mine ziua de azi a fost...& "bservati cu atentie comportamentul copilului, mai degraba decat sa-l intrebati. .imbajul trupului spune adesea mai mult decat cuvintele. cesta se vede, se simte. /u-l sufocati, manifestand o grija excesiva. 'and este c)inuit de insomnii, cosmaruri, macinat de furie, tristete0este momentul sa va uitat$ cu atensie la ce se intampla. Invitati-l sa comunice fara a-i impune. $ncercati sa desc)ideti dialogul, intrebandu-l de exemplu+ &,rei sa vorbesti despre ceea ce te framanta!& sau &Este adevarat ca eu te pot ajuta sa vorbesti despre ceea ce te framanta!& #esajul lui $eu$ Exprimati ceea ce simtiti cand el se poarta astfel+ &(i-ar placea sa stiu ceea ce se intampla cu tine. 'and nu-mi spui nimic, imi fac griji pentru tine. Eu am impresia ca lucrurile importante care te privesc, imi scapa.& %espectati-le intimitatea. Acceptati-le dreptul de a avea secretele lor. 'opiii seamana cu adultii in aceasta privinta. *neori, cand nu vor sa vorbeasca, rezista la interogatoriul parintilor si nu cedeaza. lteori, nu sint siguri ca veti fi de acord cu ceea ce spun. Ei au nevoie, de multe ori, ca viata lor intima sa fie respectata. Asigurati-l ca se poate baza pe dumneavoastra. Decat sa-l c)estionati, mai degraba ii spuneti+ &"tii, daca tu vei dori sa vorbesti cu mine, eu voi fi pregatit(a)&. "i atunci cand acest moment soseste, lasati totul balta+ cititul ziarului, pregatirea mesei. Ajutati-l sa-si e&prime emotiile. Daca este prea tacut, daca nu vorbeste, in special despre lucrurile intime care il privesc, trebuie sa-l stimulati sa-si exprime emotiile intr-un alt mod decat prin cuvinte+ de exemplu prin sport, muzica, teatru, desen.

COPII NOSTRI SUNT ASA... Imaginea copiilor despre parinti


Pentru cei mici #$-% ani& parintii intruchipeaza fapturi e'traordinare, dotate cu puteri magice si nelimitate. "icutul nu are inca dezvoltata capacitatea de a percepe realitatea obiectiva. (l nu poate decat sa-si creada parintii infailibili pentru ca astfel sa se simta in siguranta langa ei. Aceasta iluzie a perfectiunii propriilor parinti ii permite sa se bazeze pe ei pentru a creste si a se dezvolta. Crescand, devine mai autonom, are din ce in ce mai putin nevoie de imaginea lor fara cusur, apare deziluzia si intra intr-o faza de opozitie. Pe la )$-)% ani incepe sa caute alte "imagini". Ce se intimpla de fapt 'pre ( - ) ani, capacitatile sale de a actiona asupra mediului sau inconjurator se dezvolta. El cauta sa scoata in evidenta autonomia si incepe sa-si afirme personalitatea . "i intra in conflict inevitabil cu regulile, interdictiile si mustrarile parintilor% $n urma ciocnirii de &/u&-ul parintesc, &#rebuie sa...&, &De ce ai facut asta!&, resimte ostilitate nuantata de neliniste si de un sentiment de vinovatie. 'opilul isi admira parintii, de care de altfel are atata nevoie. "i cum sa intre in conflict cu ei! ceasta ar implica anumite riscuri - &/emultumitului i se ia darul%&- si temerea lui este ca risca sa piarda dragostea si protectia lor% 'um sa le poarte pica fara sa se simta vinovat cand el este atat de convins ca ei au oricum dreptate! ')iar daca este pedepsit, copilul gaseste ca este normal sa fie asa. El este convins ca mama sau tata au dreptate sa il pedepseasca, caci se simte nedemn de a fi iubit de ei. Incepand de la ) ani si jumatate - * ani perceptia figurii parentale se modifica. .uand la cunostinta ca este baiat sau fetita, copilul isi da treptat seama ca tatal sau este un barbat, mama sa este o femeie, iar ceea ce se petrece intre ei este un lucru extrem de important din care el este exclus. tras de parintele de sex opus, el nu poate sa se abtina a-l considera pe calalalt ca pe un rival si sa resimta impotriva lui o ostilitate din ce in ce mai intensa (faimosul complex -edip). $n aceasta perioada de viata, conform teoriei freudiene, baietii si fetitele investesc falusul cu simbolul fortei. Ei atribuie parintilor de acelasi sex o influenta malefica fata de acest pretios simbol. Fetita crede ca ea este mutilata sexual si reproseaza acest lucru mamei ei, baiatul in rivalitate cu tatal se teme inconstient ca tatal il va pedepsi extirpandu-i penisul. Comple'ul *edip este un fenomen inconstient. $n final, fiecare accepta sa renunte a lua locul celui pe care il invidiaza (fetita renunta la dorinta inconstienta de a fi sotia tatalui sau, iar baietelul de a fi sotul mamei sale). Dar, gratie pozitiei lor atotputernice, parintii vor reusi sa-l faca pe copilul lor sa admita o interdictie fundamentala+ aceea a incestului. 'opilul accepta aceasta lege a firii, ea neputand fi pusa in discutie. 'pre + ani si jumatate, copilul isi concentreza toata energia sa spre indeplinirea unei dorinte+ aceea de a creste. De vreme ce el nu mai cauta sa elimine parintele sau de acelasi sex, mai bine, isi spune el, este sa se asemene lui. (icul baiat se ataseaza asadar pentru a deveni un barbat &ca taticul& si mica fetita o femeie &ca mamica&. $dentificandu-se din ce in ce mai mult cu parintele sau de acelasi sex, el isi creeaza propria sa identitate sexuala. Putin constient de imperfectiunile parentale, el idealizeaza inca o data modelul sau, veritabila figura de referinta. & $mitandu-l, isi spune el, eu voi deveni la randul meu un adult perfect&. Apropiindu-se de , ani, incepe declinul acestei admiratii parentale. $n mijlocul conflictelor (mai cu seama cel al lui -edip-prin care trece), baietelul si fetita, se modeleaza psi)ic. 'opilul iese intarit de o constiinta morala care ii permite din ce in ce mai mult sa discearna binele de rau.

El intra atunci in asa-zisa perioada de latenta, in care impulsurile sexuale sunt respinse, prioritara devenind dorinta de instruire. Daca, la inceput, el se preocupa de scoala mai cu seama pentru a face placere tatalui sau mamei, treptat descopera (cu ajutorul lor) dorinta si satisfactia de a-si investi energia in studiu si cunoastere. El incepe sa actioneze pentru sine insusi. "i are din ce in ce mai frecvent ocazia de a-si compara parintii sai, raportandu-se la ceilalti. El observa ca parintii nu sunt fara seaman si ca ai sai nu sunt intotdeauna asa extraordinari asa cum credea el. $ncep sa se relativizeze credintele sale in atot-puternicia parentala% Dezamagirea se contureaza. !e la -( la -) ani, el cauta de altfel la ceilalti modele cu care sa se identifice. "pre 12-13 ani, varsta la care corpul incepe sa se modifice si cu el si convingerile, puberul se desparte de statutul sau de copil si se indeparteaza de parintii sai. El are mai putin nevoie de ei pentru e se simti in siguranta. "i vrea sa testeze noile sale posibilitati. jungand la o oarecare maturitate intelectuala, este pus in situatia de a se indoi de ceea ce credea. /u, adultii nu sunt perfecti, catusi de putin. 'um de nu si-a dat seama! El remarca acum greselile si lacunele lor. "i se simte deceptionat, dar in acelasi timp eliberat de influenta parentala. *data cu deziluzia, se instaleaza perioada de criza. dmirand si temandu-se din ce in ce mai putin de parintii sai, tanarul se revolta impotriva autoritatii lor. El nu mai vrea sa fie un obiect la discretia unei autoritati pe care el o contesta. $n conflictele care ii opun intre ei, el merge adesea pana la a-i ignora. De acum inainte, el refuza sa se asemene lor - spune el. "i cauta de altfel modele cu mai mult prestigiu, destul de diferite de cel al parintilor, pentru a gasi in ele iluzia imaginii ideale. El are inca atata nevoie de modele cu care sa se identifice% $nsa atunci cand va gasi adevarata sa personalitate, va parasi cautarea acestor figuri mitice. $n evolutia credintelor copilaresti, tatal si mama joaca un rol deloc neglijabil. 'ine mai bine decat ei pot sa-l ajute sa risipeasca treptat imaginea atotputerniciei lor! 'u toate acestea, multi dintre parinti, fara a-si da intotdeauna seama, actioneaza in sens contrariu, sustinandu-si imaginea idealizata. te vedea in oc)ii copilului tau ca o fiinta aproape perfecta, procura o mare satisfactie si o intarire a stimei de sine. Pozitia, este adevarat, este mai degraba gratifianta% Parintii cred uneori in mod eronat ca ei nu raman personaje atotputernice in oc)ii copiilor lor daca isi recunosc, de exemplu neputinta de a face fata unei probleme.#emerea este ca micutul nu de va mai simti in siguranta langa ei. Dar intretinerea acestor iluzii ii fac mai mult rau copilului. "ult mai de dorit este, ca parinte, sa-l pregatesti sa se detaseze de imagine ta idealizata si sa il insotesti in aceasta eliberare. !elatiile de putere trebuie sa fie remaniate pe masura ce copilul creste. Adultii trebuie sa accepte ca sunt mai putin indispensabili. Este necesar sa accepti nevoia copilului tau de independenta, permitandu-i sa creasca. Altfel el nu se poate maturiza. Daca nu "demoleaza" imaginea de "dumnezei atotputernici" a parintilor, copilul va ramane in identificare, incapatanandu-se sa copieze pe tatal sau sau mama sa in loc sa faca tot posibilul pentru a deveni... el insusi.