Pecea Cristian Emanuel Cls a XI-a H

Mihai Eminescu (nscut Mihail Eminovici) (n. 15 ianuarie 1850, Botoani - d. 15 iunie 1889, Bucureti) a fost un poet, prozator i jurnalist romn, socotit de cititorii romni i de critica literar postum drept cea mai important voce poetic din literatura romn.[1] Receptiv la romantismele europene de secol XVIII i XIX, i-a asimilat viziunile poetice occidentale, creaia sa aparinnd unui romantism literar relativ ntrziat.

Copilria a petrecut-o la Botoani i Ipoteti, n casa printeasc i prin mprejurimi, ntro total libertate de micare i de contact cu oamenii i cu natura, stare evocat cu adnc nostalgie n poezia de mai trziu (Fiind biet sau O, rmi). ntre 1858 i 1866, a urmat cu intermitene coala primar National Hauptschule (coala primar ortodox oriental) la Cernui. Frecventeaz aici i clasa a IV-a n anul scolar 1859/1860. Nu cunoatem unde face primele dou clase primare, probabil ntr-un pension particular. Are ca nvtori pe Ioan Litviniuc i Ioan Zibacinschi, iar director pe Vasile Ilasievici. Cadre didactice cu experien, nvtorii si particip la viaa cultural i ntocmesc manuale colare. Termin coala primar cu rezultate bune la nvtur. Nu s-a simit legat, afectiv, de nvtorii si i nu-i evoc n scrierile sale. A urmat clasa a III-a la Nationale Hauptschule din Cernui, fiind clasificat al 15-lea ntre 72 de elevi. A terminat clasa a IV-a clasificat al 5-lea din 82 de elevi, dup care a fcut dou clase de gimnaziu.

1866 este anul primelor manifestri literare ale lui Eminescu. n 12/24 ianuarie moare profesorul de limba romn Aron Pumnul. Elevii scot o brour, Lcrmioarele nvceilor gimnaziti (Lcrimioare... la mormntul prea-iubitului lor profesoriu), n care apare i poezia La mormntul lui Aron Pumnul semnat M. Eminoviciu, privatist. La 25 februarie/9 martie (stil nou) debuteaz n revista Familia, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia Dea avea. Iosif Vulcan l convinge s-i schimbe numele n Eminescu i mai trziu adoptat i de ali membri ai familiei sale. n acelai an i mai apar n Familia alte cinci poezii.

Mihai Eminescu este al aptelea dintre cei unsprezece copii ai cminarului Gheorghe Eminovici, provenit dintr-o familie de rani romni din nordul Moldovei, i al Raluci Eminovici, nscut Juracu, fiic de stolnic din Joldeti. Familia cobora pe linie patern din Transilvania de unde emigreaz n Bucovina din cauza exploatrii iobgeti, obligaiilor militare i a persecuiilor religioase.[necesit citare] Unii autori au gsit rdcini ale familiei Eminovici n satul Vad, din ara Fgraului, unde mai exist i astzi dou familii Iminovici. Bunicii si, Vasile i Ioana, triesc n Clinetii lui Cuparencu, nu departe de Suceava, comuna ntemeiat de emigranii transilvneni. Bunicii paterni mor din cauza epidemiei de holer din 1844, i poetul, nscut mult mai trziu, nu-i cunoate i nu-i evoc n scrierile sale. Gheorghe, primul biat al lui Vasile, tatl poetului, trece din Bucovina n Moldova i ndeplinete funcia de administrator de moie. Este ridicat la rangul de cminar i i ntemeiaz gospodria sa la Ipoteti, n inutul Botoanilor.

Viata amoroasa a poetului

In anul 1872 pe cand Veronica Micle avea doar 22 de ani s-a confruntat cu grave probleme de sanatate si a calatorit la Viena pentru un tratament special. La Viena, ea a participat printre altele la serate artistice unde era prezent si marele nostru poet national Mihai Eminescu. Ea auzise de Eminescu si cunostea cateva dintre creatiile sale insa nu il intalnise personal niciodata.

Deoarece se casatorise la o varsta foarte frageda Veronica nu traise o poveste de iubire, ba mai mult, ea nu si-a iubit niciodata sotul, ci doar l-a respectat. Nu de putine ori Mihai Eminescu a recunoscut prin intermediul scrisorilor si poeziilor sale influenta pe care Veronica Micle a avut-o asupra sa. Un pas important in relatia ce lor doi a fost in anul 1874 cand Mihai Eminescu s-a instalat la Iasi. Din scrisorile cunoscutului prozator Ioan Slavici aflam ca Eminescu obisnuia sa frecventeze salonul Veronicai Micle unde cei doi isi recitau poezii. In aceasta perioada, Mihai Eminescu scrie poezii ce evidentiaza zbuciumul din sufletul sau: Iubind in tainia, Eu numar, ah!, plangand, In lira-mi geme si suspin-un cant, Ce soptesti atat de tainic, Zadarnic sterge vremea, Venin si farmec sau Gelozie. Poate cea mai potrivita descrierea a relatiei dintre Mihai Eminescu si Veronica Micle se desprinde din versurile poeziei M-ai chinuit atat cu vorbe de iubire: Cum multamesc eu soartei ca am scapat de tine, Far-a comite, Doamna, pacatul mostenit.

O schimbare importanta in relatia celor doi se petrece in anul 1876 atunci cand tema poeziilor lui Mihai Eminescu se schimba in mod radical. Astfel, daca pana in acel moment poeziile sale erau pline de nemultumire si revolta, incepand din 1876 acestea incep sa exprime bucuria unei iubiri impartasite. Printre creatiile eminesciene din acea perioada se fac remarcate poeziile: Ah, cerut-am de la zodii, O strada prea ingusta, Dormi! , Cartile, Tu ma privesti cu marii ochi sau Tertine. In anul 1887, Eminescu se muta la Bucuresti iar pasiunea acestuia pentru Veronica Micle se mai domoleste. Cei doi continua sa isi scrie scrisori iar in acelasi an Veronica Micle, printr-o scrisoare adresata lui Mihai Eminescu isi explica comportarea ei de pana atunci: Nu-i asa ca indiferenta mea ti-a rupt inima, inim plina de mine, dar il iau pe Dumnezeu ca martor ca nu era o indiferenta reala; aceasta raceala simulata nu era decat o contrabalansare la dragostea ta imensa pe care o afisai fara incetare; privirea ta, vorba ta, in sfarsit, toata persoana ta in prezenta mea nu era decat dragoste, tu erai atat de putin stapan pe tine insusi, incat chiar si persoana cea mai proasta stia ca esti indragostit de mine; deci nu trebuia ca eu sa dau o dezmintire si sa ascund fata de ochii scrutatori reciprocitatea unui iubiri atat de mari?

Veronica Micle declara cu sinceritate lui Mihai Eminescu ca singurul motiv pentru care a dorit sa pastreze relatia lor secreta era evitarea divortului; Veronica dorind ca pensia alimentara pe care urma sa o primeasca dupa moartea lui Stefan Micle, sa fie o compensatie pentru copilaria ei sacrificata (Veronica Micle se casatorise cu Stefan Micle la varsta de 14 ani).

Dupa moarea lui Stefan Micle in anul 1879, cei doi isi reiau legatura prin intermediul unei scrisori de condoleante pe care Mihai Eminescu i-o trimite Veronicai Micle. In perioada imediat urmatoare (noiembrie 1879-aprilie 1880), ei incearca sa isi intemeieze un camin. Lipsa mijloacelor materiale a zadarnicit aceasta incercare, cei doi neavand suficienti bani pentru un trai decent.
Veronica Micle ii reproseaza lui Mihai Eminescu ca ii scrie foarte rar si ca acesta nu venea la Iasi pentru a o vizita. Pentru a incerca sa remedieze situatia relatiei dintre ei, Mihai Eminescu face un drum la Iasi in februarie 1880. Cu toate acestea, lui Mihai Eminescu ii era din ce in ce mai greu sa se supuna tuturor cerintelor venite din partea Veronicai Micle. Pentru a se razbuna pe acesta, Veronica Micle ii trimitea scrisori scurte ca sa nu-l oboseasca in care ii vorbea despre curtezanii ei.

Poate cel mai bun exemplu de felul in care Veronica Micle reactiona cand se simtea neglijata se poate vedea intr-un fragment din scrisoarea acesteia din data de 19 februarie 1880: D-le Eminescu, sa nu ti se para amara scrisoarea mea, e departe de-a reflecta ura, regretul, mustrarea de cuget, groaza de care ma simt cuprinsa, numai cand gandesc la sumedeniile de minciuni pe care ai avut curajul de a mi le debita, la iezuitica ipocrizie, la intentiunea bine meditata si bine premeditata cu care m-ai facut (abuzand de increderea mea) sa devin o groaza pentru toata lumea, caci m-ai facut ca fara rusine sa afisez relatia mea cu D-ta si multe altele pe care de mai ai putina constiinta trebuie sa te ingrozesti cand iti vei aduce aminte de ele, si care iti mai repet nu le-ai facut decat cu scopul sa-ti bati joc de mine si din cat eram de nenorocita sa ma faci astfel incat sa-mi vie nebuneala. Cei doi se separa definitiv in luna august a anului 1882, dupa ce mai multe incercari de a relua relatia au esuat.

Moartea lui Eminescu s-a produs pe data de 15 iunie 1889, n jurul orei 4 dimineaa, dup ce la nceputul anului boala sa devenise tot mai violent, n casa de sntate a doctorului uu din strada Plantelor, Bucureti. Ziarul Romnul anuna ziua urmtoare la tiri: Eminescu nu mai este. Corpul poetului a fost expus publicului n biserica sf. Gheorghe, pe un catafalc simplu, mpodobit cu cetin de brad. Un cor dirijat de muzicianul C.Brcnescu a interpretat litania Mai am un singur dor". Dup slujba ortodox i discursul lui Grigore Ventura, carul funebru, la care fuseser nhmai doar doi cai, s-a ndreptat spre Universitate, unde D.Laurian rostete al doilea discurs funebru. Apoi cortegiul, la care se adaug diveri trectori o pornete pe Calea Victoriei, Calea Rahovei i se ndreapt spre cimitirul erban Vod, denumit azi Bellu. Patru elevi ai coala normal de institutori din Bucureti au purtat pe umeri sicriul pn la mormnt, unde a fost ngropat sub teiul sfnt din cimitirul Bellu cum scria chiar Caragiale n necrologul su, n Nirvana.

Astfel se stinse n al optulea lustru de via cel mai mare poet, pe care l-a ivit i-l va ivi vreodat, poate, pmntul romnesc. Ape vor seca n albie i peste locul ngroprii sale va rsri pdure sau cetate, i cte o stea va veteji pe cer n deprtri, pn cnd acest pmnt s-i strng toate sevele i s le ridice n eava subire a altui crin de tria parfumurilor sale.