Scurta istorie a Rubeolei

Rubeola a fost descrisa pentru prima data la mijlocul secolului al 18-lea. In anul 1740, medical Friederich Hoffman facea prima descriere clinica a bolii, care a fost apoi confirmata de Bergen in 1752 si Orlow in 1758. In 1752, George de Maton sugereaza ca rubeola sa fie considerate o boala distincta de pojar si scarlatina. Toti acesti medici erau de origine germane iar boala era cunoscuta la inceput sub denumirea de Rtheln( de la contemporanul german Rteln), apoi Pojarul German. Henry Veale, medic chirurg al Artileriei Regale Engleze, descrie inceputul unei epidemii de rubeola in India. El este cel care in 1866, a dat numele de rubella bolii (de la cuvantul latinesc si inseamna punct rosu). In anul 1881, la Congresul International de Medicina de la Londra rubeola este recunoscuta in mod oficial ca boala cu identitate proprie. In anul 1914, pe baza experimentelor de laborator realizate pe maimute, cercetatorul Alfred Fabian Hess sustin teoria conform careia rubeola este cauzata de un virus. Multi ani mai tarziu, in 1938 cercetatorii Hiro si Tosake confirma aceasta teorie, sustinand-o cu testul facut pe copii. Au transmis boala de la cazurile acute la copii folosindu-se de spalaturile nazale filtrate. In anul 1940, pe teritoriul Australiei izbucneste una dintre cel mai mari epidemii de rubeola. Dupa aceasta epidemie, oftalmologul Norman McAllister Gregg a identificat 78 de cazuri de cataracta congenitala la nou-nascuti. Dintre acestia 68 erau copii nascuti de mame care contractasera boala la inceputul sarcinii. Un an mai tarziu ,Gregg publica lucrarea cu titlul:Cataracta Congenitala consecinta a pojarului german la mama. In aceasta lucrare medicala descrie o serie de probleme , cunoscute azi ca SCR ( sindromul congenital al rubeolei). Observa de asemenea ca problemele sunt mai mari cu cata boala este contractata de mama mai devreme. In 1962, virusul rubeolei este izolat in culturi de tesut de catre doua grupuri separate de cercetatori condusi de catre medicii Parkman si Weller. Perioada cuprinsa intre 1962-1965 ,este dominate de pandemia de rubeola care izbucneste in Europa si se raspandeste cu repeziciune si catre Statele Unite ale Americii. In Statele Unite intr-un singur an(19641965) autoritatile ajung sa estimeze cifra de 12,5 milioane de cazuri de rubeola. Acestea au condus la peste 11. 000 pierderi de sarcina sau avorturi provocate de medici si 20.000 cazuri de sindrom congenital al rubeolei. Din acestea 2.100 au murit ca nou-nascuti , 12,000 s-au nascut fara auz, 3.580 erau orbi si 1.800 sufereau de retard mintal. Numai in statul New York , sindromul congenital al rubeolei a afecatat 1% din toate nasterile. In anul 1969, apare pe piata primul vaccin cu virus active. La sfarsitul anului 1970 , este introdus triplu vaccinul de imunizare ( antipojar, antioreion, antirujeola). Caracteristici epidemiologice ale rubeolei. Rubeola este o boala raspandita in intreaga lume. Virusul rubeolic are tendinta de a se manifesta mai ales in perioada primaverii in tari cu clime temperate.Inainte de introducerea vaccinului, in 1969, se inregistrau focare de infectie periodice in intreaga lume astfel in Europa aparea o data la 305 ani si in Statele Unite la 6-9 ani , afectand mai ales copii cu varste cuprinse intre 5 si 9 ani. De la introducerea vaccinului de imunizare , epidemiile au devenit toto mai rare iar in America s-a ajuns la intrerupe un caz de rubeola. Deoarece virusul poate fi preluat in continuare cu usurinta din celelalte tari, populatia trebuie in continuare sa se vaccineze . In acest fel emisfera vestica isi mentine scopul de a nu avea nici un caz de rubeola.

Specialistii considera ca un factor important in controlul epidemiilor de rubeola in reprezinta imunizarea universal, producand un nivel ridicat de imunitate grupata. In Anglia, numarul persoanelor predispuse la virusul rubeolic ramane destul de mare datorita lipsei administrarii vaccinului. In anul 1993 sau inregistrat numeroase focare de infectie in randul persoanelor tinere iar in 1996 boala a fost transmisa femeilor insarcinate, majoritate emigrante si predispuse la aceasta boala. Din pacate in tarile in curs de dezvoltare, epidemiile de rubeola sunt inca foarte dese deoarece accesul la vaccin este limitat.