Universitatea Stefan cel Mare Suceava Facultatea de Inginerie Alimentara Controlul si Expertiza Produselor Alimentare

Biosenzori

Indrumator :

Realizator:

Cuprins
1. Definitie 2. Componentele biologice ale biosenzorilor 2.1. Tipuri de componente biologice 2.2. Clasificarea senzorilor in functie de componentele biologice 3. Traducatori si electrozi 3.1. Electrozi 4. Biosenzori electrochimici 4.1 Clasificare 5. Biosenzorii cu fibra optica 6. Biosenzorii si nanotehnologia 6.1. Biosenzorii cu unda acustica 6.2. Biosenzori magnetici 6.3. Concluzii

1.Definitie

Biosenzorul const n cuplarea spaial ntre un substrat biologic activ (receptorul) imobilizat pe un traductor de semnal (dispozitiv electronic) i un circuit electronic de amplificare. Toate aceste elemente integrate ntr-o singur capsul poart numele de biocip. n figura 1 este prezentat schematic structura bloc a unui biosenzor. O problem specific a biosenzorilor este imobilizarea receptorilor pe suprafeele dispozitivelor electronice. Doar cu titlu informativ, dm ca exemple cteva metode: a) adsorbia biomoleculelor pe suprafee (ce utilizeaz forele de adeziune, iar alteori forele de atracie electrostatic); b) captarea biomoleculelor n geluri din polimeri (fixarea moleculelor este mai sigur); c) crearea unor reacii chimice prin care biomoleculele se leag covalent de elementele traductorului. O alt problem specific este refacerea substratului biologic (dup consumarea complexului receptor-ligant) pentru o nou msurtoare. Timpul de regenerare al receptorului este un parametru important n alegerea unui biosenzor de ctre un utilizator. Modificrile ce au loc n biosenzor la reinerea analitului, pot fi: modificarea grosimii unui strat, schimbarea indicelui de refracie, a temperaturii, modificri n absorbia luminii, creterea sarcinii electrice, modificri de potenial electric sau de curent electric.

Diagrama schematica a principalelor componente ale unui biosenzor. Biocatalizatorul (a) converge substratul la produs. Aceatsa reactie este constatata de traductor (b) care o converge intr-un semnal electric. Iesirea din traductor este amplificata (c), prelucrata (d)si prezentata (e).
Fig. 1.

2.Componentele biologice ale biosenzorilor

Un senzor ideal este un dispozitiv care va detecta un analit, inta supus analizei i care este prezent ntr-o prob dat. Majoritatea probelor conin i ali analii care pot interfera cu rspunsul biosenzorului. Acesta trebuie s posede o selectivitate specific pentru a identifica analitul int. Prin urmare este necesar s se proiecteze biosenzori cu selectivitate pentru un analit cu capacitatea de discriminare a interferenelor produse de ceilalali componeni din proba analizat. Capacitatea de identificare i selectivitate specific reprezint componenta cheie a recunoaterii moleculare. Recunoaterea molecular se realizeaz prin componenta din senzor format din o molecul gazd , ce se leag selectiv cu analitul int ce necesit a fi identificat.

2.1. Tipuri de componente biologice

Biosenzorii utilizeaza sisteme biologice cu diferite nivele de recunoastere ale substantelor ce vor fi determinate.Primul pas in aceasta interactie este formarea complexului specific al substantei biologice active, imobilizate, R( substratul cu componenta biologica senzitiva) cu analitul A (definit adeseori ca semnal chimic).Se constat c exist dou clase generale de biosenzori care sunt bazai pe rspunsul datorit bioafinitii dintre R cu A ce modific distribuia de sarcini electrice ce poate fi msurat cu traductori specifici, fie de consumarea substratului printr-o reacie specific a acestuia. Componenta biologic din care este alctuit elementul de recunoatere molecular (R) este reprezentat prin diferite specii active ce pot fi: enzime sau sisteme enzimatice, anticorpi (Ab) sau antigeni (Ag), receptori, populaii de bacterii sau celule eucariote, fragmente de esuturi, uneori chiar celule embrionare. Analiii sau substanele ce pot fi analizate (A) sunt: glucoza sau alte zaharuri, aminoacizi, alcooli, lipide, nucleotide. Ei pot fi identificai prin interacia lor specific sau poate fi masurat concentraia lor prin diverse metode. Att R ct i A reprezint specii moleculare distincte, cu nalt specializare macromolecular (anticorpi, antigene, enzime, receptori, etc), sau sunt sisteme complexe (celule, esuturi, chisturi de protozoare, ou de parazii intestinali).

2.2. Clasificarea senzorilor in functie de componenta biologica

1.Biosenzorul enzimatic. Enzimele sunt proteine cu nalt energie, caracterizate prin funcia lor catalitic. Moleculele de substrat modificate conduc la reacii de oxidare, reducere, hidroliz, ce pot fi msurate cu ajutorul biosenzorului enzimatic. Biosenzorul enzimatic produce un rspuns linear in funcie de concentraia substratului. 2. Imunosenzorul. Anticorpii sunt glicoproteine produse de sistemul imunitar la intervenia unui substane din exterior, antigenul. Imunosenzorul este un senzor de mare sensibilitate. Principiul de funcionare se bazeaz pe interaciunea Ag-Ac. 3. Biosenzorul cu receptori Normalitatea proceselor biologice este asigurat de procese moleculare de sensibilitate mare bazate pe specializarea unor proteine structurale, numite receptori capabile de a recunoate un numr de semnale fiziologice. Receptorul pentru acetilcolina este primul receptor cunoscut n fenomenele de neurotransmisie. 4. Biosenzorul bazat pe celule sau esuturi Msurarea speciilor moleculare n acest caz nu se rezum la interacia cu compuii de analizat, transformrile ce au loc pot fi msurate ca produi rezultai. 5. Biosenzori cu proteine redox. Proteinele redox sunt implicate n procese biochimice precum respiria celular i reaciile caracteristice sistemului de fotosintez.

3. Traducatori si electrozi
Orice eveniment al interaciei R-A este identificat i transdus spre traductori prin intermediul electrozilor. Prin urmare traductorul transform detecia indus de variaia fizico-chimic din elementul senzitiv al biosenzorului ntr-un semnal, de regul electric care este amplificat de un circuit electronic. Traductorii sunt necesari pentru transformarea mrimii primare de intrare ntr-o mrime electric, i reprezint unul din elementele cheie al ntregului sistem. Principalele tipuri de traductori folosii n msurarea interaciei R-A sunt : Traductori de tensiune sau de curent ce msoar ntre doi electrozi o diferen de potenial sau un curent electric. Traductori de temperatur: prin contact: termistorii, termocupluri, jonciuni semiconductoare, tranzistori, circuite integrate specializate. prin radiaie termic: detectori semiconductori, bolometre rezistive, bolometre piroelectrice.

Traductori de debit : - mecanici; - optici, prin efect Doppler; - ultrasonici, prin efect Doppler; - magneto-electrici Traductori de presiune: - manometre clasice, cu membran i traductor de deplasare; - piezoelectrici, piezorezistivi, inductivi; - cu semiconductori, circuite integrate; Traductori de deplasare: - poteniometrici; - optici; Traductori pentru msurarea concentraiilor (pH-metre): - semiconductori cu proprieti de suprafa, dependente de concentraia diferitelor substane; - traductori spectrometrici; Traductori de radiaie: - ecrane fluorescente; - scintilatori; - semiconductori;

3.1. Electrozi
Tipuri de electrozi : A.electrozi externi sau de suprafa; sunt n general electrozi metalici, care fac contact cu componenta bioactiv din senzor fie n mod direct (electrozi uscai sau solizi), fie prin intermediul unei soluii electrolitice (electrozi lichizi).O condiie pe care trebuie s o ndeplineasc electrozii este aceea c metalele din care sunt confectionai s nu fie solubile n electroliii prezeni pe suprafaa pielii, sau dac sunt solubile, reaciile chimice aprute s fie total reversibile la aplicarea unui potenial electric pe electrozi. B. Electrozi interni; sunt n general realizai din fire foarte subiri, dintr-un metal rezistent: oel inoxidabil, platin, wolfram. Poriunea activ a electrodului poate fi acoperit cu cu un strat metalic bun conductor (aur, argint) iar cea inactiv cu un strat izolator. C. Microelectrozii; sunt tot electrozi interni, ns sunt asfel construii nct s poat msura potenialele n contact direct cu receptorul din biosenzor. Suprafaa de contact cu R are dimensiuni micronice.

4.Biosenzori electrochimici
Un biosenzor electrochimic este un dispozitiv integrat, autonom, capabil s furnizeze informaii analitice cantitative sau semicantitative specifice folosind ca element de recunoatere molecular un receptor biochimic (element de identificare biologic), care se afl n contact spaial direct cu un traductor electrochimic. Datorit abilitii lor de a fi calibrai n mod repetitiv un biosenzor electrochimic se distinge de un sistem bioanalitic care necesit pai adiionali de procesare, ca de exemplu adiionarea de reactiv . Biosenzorii electrochimici se disting numai prin natura traductorului indiferent de natura componentei biologice . Elementul de recunoatere biologic are la baz o reacie chimic catalizat sau o reacie de echilibru cu macromolecule ce au fost izolate n prealabil sau sintetizate n mediul lor biologic original. Biosenzorul electrochimic este considerat a fi un electrod modificat chimic (CME) ca un conductor electric ce transmite electronii din procesul de interacie spre exterior n sistemul electronic de msurare .

4.1. Clasificare

Biosenzorii electrochimici pot fi clasificai:

- n funcie de analizele si reaciile pe care le monitorizeaz: monitorizare direct a concentraiei analiilor sau a reaciilor productoare sau consumatoare a acestora; alternativ, o monitorizare indirect a inhibitorului sau activatorului elementului de recunoatere biologic (receptorul biochimic). - n funcie de specificitatea lor biologic; - dup mecanism sau modul de transmitere a semnalului sau; Ei pot fi: - amperometrici; - poteniometrici, cu efect de cmp; - senzori conductometrici (msurarea conduciei electrice) ; - senzori de impedan (impedanmetrici);

5. Biosenzorii cu fibra optica

Biosenzorii optici coreleaz variaia concentraiei masei, cu modificarea unor parametri caracteristici luminii: lungimea de und, indicii de refracie, polarizarea, absorbana, extincia, fluorescena, chemiluminiscena, rezonana plasmonilor de suprafa (SPR). Ei ncorporeaz una sau dou fibre optice. Dac este folosit doar o fibr optic, este necesar ca cele dou radiaii luminoase: cea incident i cea de referin, s se modifice n timp i de asemenea s i modifice lungimea de und.Lumina incident trebuie s fie n limitele unghiului de reflexie total, deci forma geometric a suprafeei senzorului are o importan esenial . Cel mai important domeniu de aplicaie al unui asemenea tip de senzor este determinarea fluorescenei celulei, care depinde de raportul NADH/NAD intracelular, obinnd asfel o msurare precis a strii celulei.

6. Biosenzorii si nanotehnologia

Nanoparticulele au posibile numeroase aplicatii in domeniul biosenzorilor. De exemplu, nanoparticulele functionale (electronice,optice si magnetice ) si moleculele biologice (peptide,proteine,acizi nucleici ) au fost dezvoltate pentru utilizarea acestora in biosenzori, pentru a detecta si amplifica semnale diferite. Unele dintre nanoparticulele bazate pe senzori includ biosenzori cu unda acustica, biosenzori optici, magnetici si biosenzori electrochimici. 6.1. Biosenzorii cu unda acustica Acestia au fost dezvoltati pentru a imbunatati foarte mult sensibilitatea si limitele directiei. In masa amplificata a microbalantei cu cristale de cuart, testul variat de aceasta tehnologie indica anticorpii modificati indirect de particule ce leaga o suprafata de electrozi de complexul unui analit care a fost el insasi prins de catre un anticorp imobilizat pe suprafata de electrozi.Masa mare de particule, afecteaza in mare masura vibratia frecventei a cristalului de cuart si acesta este utilizat ca baza pentru detectie. Testele pot fi efectuate in moduri competitive.

6.2. Biosenzori magnetici Nanoparticulele magnetice sunt un instrument de diagnosticare puternic si versatil in biologie si medicina. Ele de obicei pot fi preparate in forma de , fie un singur domeniu sau superparamagnetic( Fe3O4) si variate tipuri de fieruri(Me* Fe2O3 unde Me= Ni, Mg, Zn, Co etc).Legat de moleculele biorecognitive, nanoparticulele magnetice pot fi folosite pentru a separa sau pentru a imbogati analitul care trebuie detectat. Tehnici stabilite, ca, separarea celulelor magnetice folosesc degradeuri de camp magnetic pentru a manipula si izola celulele magnetice etichetate. Tehnici magnetice de imunodozare , de asemenea au fost dezvoltate in fiecare camp magnetic generat de obiective magnetice etichetate.

6.3. Concluzii Nanotehnologia revolutioneaza dezvoltarea biosenzorilor. Tehnologiile nanomaterialelor si nanofabricatelor sunt tot mai mult folosite pentru a proiecta biosenzori.Din pacate este data o mica atentie studiilor despre variatele nanoefecte care sunt unice pentru nanomateriale si actuale sunt aspectul lor cel mai atractiv. Nanomaterialele si nanostructurile noi trebuie sa fie explorate pentru a fi folosite in domeniul biosenzorilor. Preferabil senzorii bazati pe nanotehnologie trebuie sa fie integrati in interiorul probelor de manipulare si de analiza.Aceasta va spori functionalitatea foarte mult, prin furnizarea de dispozitive care sunt mici, portabile, usor de folosit, ieftine, instrumente de diagnosticare unica si extrem de versatile.