1 Conceptul de contabilitate economico-ecologica integrata:
principii fundamentale
Organizatia Natiunilor Unite, care a creat Sistemul National de Conturi actual, si propune o revizuire n mod fundamental a acestora, cu scopul de a introduce si reflecta n cadrul lor dimensiunea sociala si pe cea a protectiei mediului nconjurator. Scopul final este acela de a dispune de un nou sistem de contabilitate economica si ecologica integrat, care sa poata fi utilizat de catre toate tarile, de asa maniera nct sa se rationalizeze deciziile la nivel national si mondial n directia unei dezvoltari durabile globale. Aceasta decizie reprezinta recunoasterea explicita a diverselor initiative propuse de o serie de organisme de-a lungul anilor 80. OECD a adoptat n 1985 o declaratie privind mediul nconjurator care prevedea ca gestionarea resurselor naturale si politicile nationale si sectoriale trebuie implantate ntr-un context integrator, avnd n vedere mecanisme adecvate de gestiune pentru a asigura dezvoltarea economica durabila pe termen lung. Aceasta declaratie a fost mbunatatita n 1989 si 1991, cu programe
Sistemul National de Conturi si mediul 4 ABORDARI ECONOMICE N PROTECTIA MEDIULUI
specifice de Economia Mediului si Indicatori de Mediu, care au orientat cercetarile ntreprinse de OECD n trei directii: cuantificarea atributelor ambientale; integrarea implicatiilor ambientale n politicile sectoriale; integrarea dimensiunii ambientale n politicile economice, mai ales prin intermediul contabilitatii ambientale. Sistemul de contabilizare atasat economiei si indicatorul sau cel mai reprezentativ, Produsul Intern Brut (PIB), par a se fi transformat n adevarate institutii. Dar n masura n care nu pot reflecta anumite activitati sociale si degradarea mediului natural, reprezinta o cuantificare falsa a ritmului si nivelului de dezvoltare economica, ceea ce n ultima instanta poate conduce la adaptarea unor politici de dezvoltare fragile. Pentru a orienta orice strategie de dezvoltare durabila, sunt necesare instrumente de contabilitate care sa incorporeze caracterul finit al resurselor si degradarea bunurilor ambientale si resurselor naturale. Un prim demers a fost facut prin perfectionarea Conturilor Nationale traditionale, consolidnd conturile Produsului Brut cu modificari ale nivelului veniturilor si ale productiei. n acest fel, plecnd de la un PIB traditional, se ajunge la un nou indicator modificat cu suma serviciilor de mediu pozitive si scaderea pagubelor de mediu. Conturile Nationale verzi integrate par a constitui metoda cea mai completa n vederea unei dezvoltari durabile. S-au facut progrese considerabile n ceea ce priveste evaluarea stocurilor si epuizarii resurselor naturale comerciale, desi problemele cele mai dificile apar n evaluarea emisiei de contaminanti la nivel national. Este de avut n vedere ca orice sistem de contabilitate atasat, indiferent ct de performant, nu poate proportiona o viziune completa a statutului situatiei si variatiilor ce pot aparea n cadrul mediului natural. Se poate vorbi de doua puncte diferite de vedere n acest sens. Viziunea ecologica arata o preferinta clara fata de evaluarea masei de active ambientale si contabilizarea bogatiei naturale n diferite unitati fizico-biologice, pentru a ajunge la o structura a contabilitatii ambientale prin intermediul Balantei Generale, astfel ntelegnd mai bine ce trebuie conservat pentru viitor. Din punct de vedere economic, din contra, se considera ca evaluarea bogatiei - mai mult dect a fi o cuantificare dificil de realizat si complexa - este mai putin reprezentativa dect cunoasterea schimbarilor habitatelor n activele ambientale, n ceea ce priveste cuantificarea Rentei Durabile. Astfel, se admite implicit ca nu este att de necesara mentinerea intacta a SISTEMUL NATIONAL DE CONTURI SI MEDIUL
capitalului pentru a garanta durabilitatea, ci mai curnd conservarea capitalului total (natural si artificial). n termeni generali, prin Contabilitate Ambientala se ntelege descrierea sistematica a interactiunilor dintre mediul nconjurator si economie ntr-un limbaj contabil. Acest lucru presupune ca nu exista un model unic si ca procedurile variaza n functie de conditiile specifice si obiectivele urmarite. n prezent, exista trei orientari contabile principale legate de mediul natural, avnd n vedere apropierea mai mare sau mai mica de Sistemul National de Conturi. Ajustarea Sistemului National de Conturi. Aceasta abordare presupune modificarea si ajustarea structurii sistemului traditional cu scopul ncorporarii adecvate a modificarii componentei ambientale, a cheltuielilor de protectie a mediului nconjurator si degradare a mediului (evaluarea pagubelor de mediu, serviciilor ambientale, stocului de capital natural si cheltuielilor de mediu). Conturile satelit. Aceasta abordare vizeaza n principal sa aduca un plus de informatie n cadrul contabilitatii nationale, fara a introduce modificari n sistemul de conturi si combinnd informatia fizica a statisticilor de mediu si conturilor de resurse naturale cu informatii n termeni monetari privind costurile pagubelor de mediu si cheltuielilor de protectie. Informatia conturilor satelit se poate utiliza pentru a calcula de o alta forma adaugirile aduse contabilitatii nationale, dar de o maniera diferita de procedura de ajustare a sistemului de conturi. Conturile mediului natural si ale resurselor naturale. Este o abordare independenta, ndreptata spre obtinerea de informatii privind cantitatea si calitatea stocurilor si fluxurilor de resurse naturale - fluxul dintre mediu si economie, fluxul de resurse din cadrul sistemului economic - exprimate n unitati fizice.
4.2 Includerea mediului ambiant n Sistemul National de Conturi
Sistemul National de Conturi al ONU, creat dupa criteriile anilor 40, nu reflecta n mod adecvat valoarea resurselor naturale si nici nu ia n consideratie transformarile suferite de mediul nconjurator si influenta asupra unei dezvoltari durabile la nivel global. Efectele acestor omisiuni nu sunt aceleasi pentru toate tarile. Tarile n curs de dezvoltare sunt mai direct afectate, avnd n vedere ca poseda o mare parte din resursele naturale ale ABORDARI ECONOMICE N PROTECTIA MEDIULUI
planetei (40% din paduri, unde se concentreaza o mare diversitate biologica). Cuantificarea asimetrica a valorii capitalului natural afecteaza mai ales tarile industrializate, data fiind dependenta economica de utilizarea si extractia acestor resurse naturale. n consecinta, nerecunoasterea faptului ca resursele naturale sunt bunuri economice limitate, structura contabila n care se nscriu principalele instrumente de analiza economica falsifica optiunile politice cu care se confrunta statele. Dar este de asemenea important sa recunoastem implicatiile schimbului inegal de produse extrase din mediul natural. Tarile n curs de dezvoltare sunt exportatoare nete de durabilitate ambientala catre tarile industrializate (importatoare nete de resurse naturale si beneficiare ale serviciilor de mediu), care nu ofera compensatii economice si ambientale pentru aceste beneficii. De aceea, este ilogica actiunea de stimulare a tarilor sarace n a utiliza sisteme contabile distorsionate , care afecteaza negativ utilizarea durabila a resurselor de care depinde dezvoltarea durabila a tarii respective. Numai cteva tari din lumea a III -a (Malaezia, Indonezia, Filipine, Coasta de Fildes si Gabon) exporta 80% din cantitatea totala la nivel mondial de lemn tropical. Tarile care cumpara aceste lemn (Japonia si Europa Occidentala) importa de asemenea durabilitate ambientala n acelasi timp, n detrimentul durabilitatii ambientale a tarilor sarace. Prin intermediul acestor rationamente , tarile din Sud - care n multe cazuri se confr unta cu saracie economica si bogatie ecologica - trebuie sa opteze pentru un nou sistem de contabilitate ambientala si a resurselor naturale sau pentruo contabilitate a patrimoniului natural si cultural, care sa identifice n mod just costurile si beneficiile interactiunilor dintre subsistemul economic si sistemul mediului natural. Altfel spus , trebuie sa dispuna de informatie pentru a cunoaste care sunt fundamentele ambientale ale activitatilor de productie si consum. Dependenta structurala de resursele naturale pe care o au tarile din emisfera sudica presupune ca noua contabilitate, orientata spre a integra dimensiunea economica si ambientala , sa se transforme ntr-un mecanism de planificare a dezvoltarii. Acest lucru nseamna ca, desi fara a detine metode, criterii de clasificare si contabilizare, tarile n curs de dezvoltare au nevoie urgenta de a identifica durabilitatea dezvoltarii, ncepnd de la activele vitale necesare pentru obtinerea de venituri, locuri de munca, industrie, sanatate si bunastare. Programul Natiunilor Unite pentru Mediul Ambient (PNUMA) sustine adoptarea de sisteme informationale, tehnici de evaluare fizica a resurselor si sisteme integrate de contabilitate economica si ambientala. SISTEMUL NATIONAL DE CONTURI SI MEDIUL
Deficienta cea mai semnificativa a sistemului contabil actual este desconsiderarea consumului de capital natural si deprecierea sau amortizarea sa, si neluarea sa n consideratie n contabilitate n acelasi fel cum se face cu capitalul artificial (Produsul Intern Net). Metodele de contabilizare actuale permit macrogestiunea economiei bazndu-se pe preturile de piata. Acesta este motivul pentru care se produce o alta distorisiune fundamentala a sistemului contabil al economiei: nu se include deprecierea mediului natural si repercusiunile asupra societatii. De aici, falsa cuantificare a dezvoltarii n termeni economici. De fapt, o tara si poate consuma capitalul natural, cu pierderi ireversibile de bogatie naturala si degradndu-si activele ambientale, cuantificarea iluzorie a veniturilor nereflectnd periclitarea fundamentului sau de dezvoltare. Aceasta discriminare contabila si conceptuala a capitalului natural fata de cel artificial permite accentuarea diverselor efecte nedorite, ca de exemplu: Conturile Nationale sunt indicatori limitati ai bunastarii unei natiuni, fiindca nu includ informatii despre schimbarile n cadrul resurselor naturale si a mediului natural; Conturile Nationale nu reflecta deprecierea capitalului natural (apa, aer, sol, resurse renovabile si terenuri neexploatate), care este indispensabil pentru existenta umana; Cheltuielile de ntretinere (cheltuieli de restaurare a activelor ambientale) sunt incluse de obicei n Contabilitatea Nationala, dar nu se includ daunele cauzate mediului natural. Aceasta deficienta contabila este mai semnificativa, dat fiind ca sistemul traditional trateaza anumite cheltuieli de aparare care se practica n industrie ca si cum ar fi cheltuieli intermediare, n timp ce, daca aceste cheltuieli sunt suportate de administratia de stat sau de persoane particulare, sunt considerate cheltuieli finale. n cazul agentilor economici privati, cheltuielile alocate protectiei mediului nconjurator sunt scazute din valoarea adaugata finala. Totusi, aceste cheltuieli de protectie a mediului se considera contributii productive ale Produsului National, daca se efectueaza de catre sectorul public sau de catre agentii economici privati. De exemplu, scurgerile de substante toxice provenite de la un depozit de deseuri n apa si sol nu se reflecta n Produsul National ca o diminuare a acestuia. nsa, daca guvernul este interesat n eliminarea acestor substante toxice, venitul calculat se ridica fiindca cheltuielile mentionate sunt considerate ca fiind cumparari de bunuri si servicii. Daca o companie privata realizeaza aceeasi operatiune de curatare (eliminare) a substantelor toxice, venitul nu creste datorita cheltuielilor ce se considera ca fiind parte ABORDARI ECONOMICE N PROTECTIA MEDIULUI
din costurile de productie. n final, daca depozitul de deseuri ramne contaminat si oamenii recurg la cheltuieli medicale (ca urmare a expunerii la focarele de infectie), veniturile cresc fiindca contabilitatea trateaza aceste costuri ca fiind consum final. PIB ramne astfel distorsionat, avnd n vedere ca nu se iau n consideratie rezultatele nedorite ale contaminarii si pentru ca nu se acorda nici o valoare beneficiilor pentru mediul ambiant. Multe dintre bunurile si serviciile oferite de mediul ambiant nu sunt comercializabile prin intermediul pietei, fapt pentru care nu sunt reflectate n termeni monetari. Dar, chiar si atunci cnd acestea sunt comercializate, piata nu detine capacitatea de a include bunurile si serviciile oferite de mediu n totalitate, fiind vorba de propriile ei limitari structurale.
Metode intermediare si abordari multiple privind contabilitatea economico-ambientala
Pare evident ca prima cuantificare a durabilitatii ecologice sa fie exprimata n termeni fizici. n felul acesta, contabilitatea ambientala si a resurselor naturale proportioneaza cadrul pentru dezvoltarea sistemului informational privind limitarea resurselor, degradarea mediului nconjurator si plusurile energetice. Exista totusi doua tendinte diferite. Prima tendinta prioritizeaza abordarea bazata pe conturile fizice ale mediului ambiant , care anterior erau articulate conturilor economice; altfel spus, conturi ambientale care sunt relationate cu Contabilitatea Nationala. A doua tendinta urmareste realizarea unor ajustari monetare graduale ale cuantificarilor ambientale disponibile cu scopul de a corecta Venitul National, ceea ce nseamna amplificarea cadrului Contabilitatii Nationale prin introducerea de date privind mediul nconjurator. Cele doua puncte de vedere nu se exclud reciproc, ci tind spre un sistem integrat economico-ecologic. Banca Mondiala, de exemplu, a aparat includerea punctelor de vedere ambientale n Sistemul National de Conturi, folosind un procedeu intermediar, cunoscut sub numele de conturi satelit ale mediului nconjurator, pentru a completa sistemul traditional, prin intermediul unei articulatii posterioare n termeni monetari. n fata sistemului de ajustare a contabilitatii nationale, conturile satelit complementeaza informatiile economice ale sistemului de Conturi Nationale, fara a pretinde modificarea lui. Se urmareste n acest fel combinarea informatiei fizice existente si cea a statisticilor de mediu si a conturilor de resurse naturale cu informatia economica a conturilor nationale, pentru a ndeplini trei functiuni principale: SISTEMUL NATIONAL DE CONTURI SI MEDIUL
Dezagregarea Sistemului National de Conturi cu privire la problemele ambientale; Evaluarea stocurilor de resurse naturale si servicii de mediu necomercializabile; Evaluarea pagubelor de mediu datorate activitatii economice. Oficiul de Statistica a Uniunii Europene dispune de un program contabil satelit (SERIEE) care reflecta cheltuielile de protectie si gestiune a mediului ambiant. Conturile satelit se doresc a fi aplicate la nivel international si, n aceste sens, se remarca o metoda dezvoltata de UNSTAT sub forma unui sistem satelit de contabilitate economica si ambientala integrata (SEEA).
Contul satelit Relatia dintre Conturile satelit si de resurse naturale si Sistemul National de Conturi
n ciuda necesitatii incontestabile, la ora actuala nu este disponibila o metodologie care sa arate interactiunile economie - mediu natural si sa reflecte gradul de durabilitate al procesului de dezvoltare economica.
4.3 Experiente si metodologii de contabilitate ambientala si de resurse naturale
Conturile ambientale si cele ale resurselor naturale pretind a administra informatii la nivel cantitativ si calitativ privind starea mediului ambiant, resursele sale si evolutia sa, ncercnd sa cuantifice fluxurile fizice si monetare asociate exploatarii antropice a naturii.
Informatie economica, sistem de conturi national Date fizice Dezagregarea ambientala a Sistemului National de Conturi (SNC) Evaluarea: pagubelor de mediu resurselor naturale serviciilor de mediu
Statistici ambientale Conturi de resurse naturale ABORDARI ECONOMICE N PROTECTIA MEDIULUI
n cadrul a ceea ce s-ar putea numi abordarea fizica a contabilitatii ambientale, se pot distinge n momentul de fata doua metodologii diferite, n functie de obiectivul atins si anume Conturile Resurselor Naturale (Norvegia) si Conturile Patrimoniului Natural (Franta). Clasificarea mediului ambiant si a resurselor naturale prezinta mici diferente ntre cele doua metode, dar se pot stabili categorii diferite. n mod fundamental se deosebesc doua grupuri de conturi: Conturile Resurselor Naturale extrase din mediul natural (minerale) si Conturile Resurselor ambientale (functii ecologice si servicii calitative; aer, apa, sol). Primele sunt tangibile, limitate si pot fi utilizate concret, fie ele biotice sau abiotice si au, de aceea, posibilitatea de a fi contabilizate de o forma coerenta, tinnd seama de variatiile de existenta, flux si uz, cu instrumente fizice si economice, n cele mai multe cazuri, dat fiind ca au utilitate simpla, ca input economic. Al doilea grup de conturi sunt acelea care mprumuta un serviciu si nu sunt un factor sau bun economic, nu au proprietar, nici posibilitate de a fi cuantificate cu ajutorul unui pret, n functie de consum, fiindca valoarea sa este asociata unui uz multiplu: att input economic, ct si sursa de bunastare si active necomercializabile. Din cauza intangibilitatii acestor resurse ambientale, o abordare contabila presupune cuantificarea n unitati de masura diferite (unitati de biomasa, populatii, diversitate, energie) si de asemenea, informatii de ordin calitativ suplimentare privind starea n care se afla, cauzele care au determinat-o si variatiile de-a lungul timpului. Cuantificarea resurselor ambientale presupune mai exact un sistem de informatii, alarma si control privind desfasurarea proceselor sale si schimbarile intervenite. Conceptul de Patrimoniu Natural este mai amplu dect cel de Resurse Naturale. Prin Patrimoniu Natural se ntelege un complex mostenit de elemente naturale si de relatii ntre aceste elemente, susceptibile de a fi transmise generatiilor viitoare, cu aceleasi proprietati esentiale. Cu toate acestea, resursele naturale ce pot fi contabilizate nu reprezinta mediul natural, nici oric are element al ei, luat n parte. La nivel global, Pamntul (sau Mediul Natural) detine anumite caracteristici permanente care nu fac obiectul conturilor fiindca sunt considerate invariabile n relatie cu existenta umana. Totusi, tocmai aceste elemente trebuie privite din alt punct de vedere, din cauza vitezei si amplitudinii schimbarilor globale, la nivelul mediului ambiant ele fiind acum mai evidente. Invariabilitatea presupune n mod gresit ca nu exista responsabilitate a de a transmite aceste proprietati generatiilor viitoare. Sistemul Patrimoniului Natural se mparte n subsisteme renovabile, nerenovabile si organisme vii. Operatiunea centrala de contabilizare a SISTEMUL NATIONAL DE CONTURI SI MEDIUL
resurselor rezida n principalele sale utilizari de tip economic, ecologic si sociocultural. n ambele procedee, unitatile contabile sunt fizice, desi se includ valori monetare pentru acele resurse care se comercializeaza pe piata sau care contribuie la pr oducerea de bunuri comercializabile. Amndoua situatiile se confrunta cu dificultati de estimare. Se pot contabiliza variatiile de resurse naturale si n unitati fizice. Rezervele initiale la care se adauga plusurile si se scad toate reducerile echivaleaza cu rezervele finale. De exemplu, rezervei initiale de paduri i se adauga propria ei crestere si reforestarile; n paralel, se scad din aceeasi rezerva degradarea datorata ploilor acide, incendiilor, exploatarii lemnului, pagubelor cauzate de turism etc. tabelul 4.1 prezinta schematic structura contabilizarii resurselor materiale. n cazul utilizarii cuantificarii monetare, trebuie sa admitem ca majoritatea bunurilor ambientale nu sunt direct legate de mecanismele de piata si nici nu sunt comercializabile. Speciile silvestre sau habitatele naturale pot fi evaluate doar prin procedee indirecte de piata, ceea ce implica utilizarea unor criterii discutabile. n acelasi timp, evaluarea monetara, n cazurile la care se preteaza, trebuie sa se realizeze incluznd criteriul randamentului economic net (pret net). n anumite ocazii analiza energetica si teoriile ecoenergetice pot aduce solutii valoroase problemei, tinnd cont ca nregistrarea fluxurilor energetice asociate proceselor economice pot fi cuantificate n unitati energetice (kilocalorii) care sunt independente de fluctuatiile de pret sau de alte tipuri de variatii ale sistemului economic, ce determina incongruente si omisii importante.
Structura contabilitatii resurselor materiale Tabelul 4.1 I Conturi ale rezervelor (nceput de perioada)
Sfrsit de perioada baza resursei sau existenta initiala rezerve (dezvoltate si nedezvotate) extractia bruta totala, de-a lungul perioadei + ajustari ale existentei (noi descoperiri de rezerve, reaparitia celor vechi) ajustari ale rezervelor (cu noi tehnologi, costuri de extractie, transport) baza a resursei (existenta) rezerve (dezvoltate, nedezvoltate)
ABORDARI ECONOMICE N PROTECTIA MEDIULUI
II Conturi de extractie, conversie si comert
Pentru uz intern extractie bruta (pe sector) utilizarea resurselor la extractie, pe sector = extractie neta (pe sector)
import pe sector export pe sector = Import net pe sector
Variatie de existenta extractie neta + import net + variatie de existenta III Conturi de consum uz intern (categorii de uz final, productie)
Un obiectiv prioritar al contabilitatii verzi este identificarea adecvata a posibilitatilor (potentialul) ecosistemelor care vor fi disponibile n mod real pentru a fi introduse n sistemul economic (ca bunuri de capital, intermediare sau de consum) sub o forma durabila n timp. Pentru a ajunge la o gestiune integrala a resurselor naturale , este necesar ca sistemul economic sa-si asume responsabilitatea functiilor de reproductie, mentinere si control ale factorului natural, responsabilitati neglijate n mod obisnuit. Este cunoscut faptul potrivit caruia costurile de productie nu includ costurile de regenerare a ecosistemelor si nici pe cele ale conservarii si cu att mai putin mbogatirea patrimoniului natural. Pentru a putea depasi aceste deficiente, ar fi necesara sistematizarea componentelor structurale calitative si cantitative a resurselor naturale, determinarea formelor de gestiune si o utilizare adecvata si completa a resurselor. Toate aceste activitati ar putea fi structurate ca un nou sector al economiei, denumit preprimar, a carui finalitate este aceea de a proportiona o oferta a ecosistemului, astfel ca sectoarele economice sa detina o oferta exacta a produselor naturale adecvate proceselor pe care le desfasoara. Acest rationament a fost un element central al mai multor metodologii contabile aplicate n tarile latinoamericane, avnd ca referinta si dezvoltnd conceptul de ecozona provenit din metoda patrimoniala de evaluare franceza. Ecozona, definita ca unitatea macrosistemica, teritorial identificabila, omogena si suficient de stabila, este cadrul pentru stabilirea unor conturi patrimoniale naturale si articularea informatiilor privind inventariile, dinamica, relatiile ecosistemice, repercursiunile utilizarii si formele de gestiune a resurselor naturale. SISTEMUL NATIONAL DE CONTURI SI MEDIUL
n ultima instanta, Contabilitatea Resurselor Naturale, desi are unele inconveniente tehnice si contabile, este un instrument fundamental pentru planif icarea socio-economica si uzul durabil al resurselor naturale, avnd n vedere ca permite cunoasterea mai exacta a fluxurilor de materie si energie ale sistemului economic, ca si o evaluare a statutului fizic si de calitate al mediului natural, n rolul sau dublu de sursa si receptor al resurselor si reziduurilor. n acest fel, contabilitatea ambientala a resurselor poate oferi informatii factorilor de decizie n ceea ce priveste: cuantificarea cantitativa a resurselor naturale; balanta contabila a resurselor distribuite de sectoarele economice; gradul de presiune exercitat de dezvoltarea economica asupra resurselor naturale; interrelatiile economico-ecologice necesare unei gestiuni integrate; bogatia naturala existenta; ritmul de dezvoltare real al economiei; contributia resurselor de mediu si a functiilor ecosistemelor la nivelul general de bunastare, n functie de diferitele utilitati sociale si aplicabilitatea, n functie de sectoarele de cerere. Tendintele actuale arata o alaturare progresiva a contabilitatii monetare si fizice si o conexiune importanta ntre procedurile contabile si indicatori. De fapt, se poate spune ca se produce o alaturare ntre viziunea ecologica si cea economica, concentrata pe orientarea stiintifica a tratamentului fizic al mediului natural si descrierea interrelatiilor sale cu structura economica.
4.4 Indicatorii dezvoltarii durabile globale
Una dintre manifestarile cele mai clare ale tendintei de integrare economico-ecologica se exprima att n implantarea procedurilor de contabilitate integrata, ct si n cautarea de noi indicatori ai dezvoltarii durabile. Produsul Intern Brut a fost utilizat n mod eronat ca modalitate de evidentiere a dezvoltarii si bunastarii.
ABORDARI ECONOMICE N PROTECTIA MEDIULUI
4.4.1 Renta durabila, ca masura primara de cuantificare a bunastarii
Pentru a defini indicatorii economico-ecologici integrati si ajustati situatiilor reale, este necesara considerarea contabila adecvata a formelor de capital artificial si natural. Calculnd degradarea diverselor forme de capital, se obtin cuantificari ale Produsului Net care micsoreaza asteptarile de bunastare. Un studiu finalizat de Institutul Mondial de Resurse si aplicat n Indonezia a aratat ca, lund n considerare deprecierea resurselor sale (petrol, lemn, terenuri arabile), rata de cr estere a PIB n perioada considerata (1971-1984), calculata la un procent de 7,1%, se traducea ntr-un PIN de 4% (fara a calcula deprecierea altor produse forestiere nelemnoase si resursele piscicole), ceea ce nseamna o scadere cu 19% a PIB. Ca urmare, renta durabila este un indicator fundamental al progresului economic si social. Specialistii afirma ca sensul calculului rentei este acela de a oferi persoanelor o idee despre ceea ce pot consuma fara a saraci. Aceasta afirmatie este valabila si pe plan national, astfel ca renta reala este cantitatea maxima pe care o tara poate sa o consume fara a-si periclita activele pe viitor. Conceptul de renta este deci de la sine nteles durabil, fiindca include beneficiile actuale si schimburile activelor (cstigul de capital echivaleaza cu o crestere a rentei si pierderile de capital echivaleaza cu o reducere a rentei). Aceasta abordare, care valorizeaza n primul rnd activele ambientale, n loc de masa sau bogatie naturala, presupune considerarea rentei ca fiind estimarea a doua tipuri de PIN:
PIN(1) = PIB - Deprecierea capitalului fabricat de om PIN(2) = PIN(1) - Deprecierea capitalului natural
Un al treilea tip de Produs National, ajustat prin degradarea mediului ambiant ca urmare a proceselor de productie si consum, incluznd deducerile aferente cheltuielilor de aparare a mediului natural, este avut de asemenea n vedere. Fundamentul acestui mod de gndire este consideratia ca un astfel de PIN este necesar atta timp ct societatea realizeaza cheltuieli de aparare mpotriva anumitor efecte negative ale poluarii. Totusi, desi fundamentul pare a fi clar, controversa aparea asupra modului cum trebuie facut si ce trebuie inclus n deducerea acestor cheltuieli datorita posibilitatii existentei altor cheltuieli care nu ar avea efecte ambientale. Apare, deci, un al treilea PIN, definit ca fiind:
PIN(3) = PIN(2) - Cheltuieli de aparare privind mediul natural SISTEMUL NATIONAL DE CONTURI SI MEDIUL
Acum nsa, desi notiunea de renta contine ideea de durabilitate n timp si includerea deprecierii capitalului natural ofera un criteriu de cuantificare n termeni neti, nu este posibil sa dispunem de productia neta fara a saraci progresiv, dat fiind ca productia poate cere activitati care sa nu fie biofizic durabile. Acesta este argumentul pe care Daly l utilizeaza pentru a arata ca PIN supraestimeaza produsul net maxim disponibil pentru consum, ceea ce presupune o orientare deloc rationala pentru economie. Pentru a remedia aceste neajunsuri, Daly propune ajustarea PIN, deducnd toate cheltuielile de aparare (CA) din cheltuielile nedorite ale productiei si consumului si deprecierea capitalului natural (DCN). Indicatorul rezultat ar fi Produsul National Net Durabil Social (PNNDS):
PNNDS = PIN - CA - DCN
Biroul de Statistica al ONU dezvolta la ora actuala un Sistem de Contabilitate Economica si Ecologica Integrat. Orice metoda de analiza si calcul si propune sa substituie sistemul actual de contabilizare si cuantificare economica, dat fiind ca acesta se bazeaza n mod esential pe a considera mediul ambiant si resursele sale ca fiind daruri ale naturii, oferind astfel indicatori ai cresterii economice care ignora supraexploatarea capitalului natural si pierderea durabilitatii mediului natural.
Ce trebuie si ce pot sa evidentieze indicatorii dezvoltarii durabile?
Metodele de evaluare a interactiunii dintre diversii parametri sectoriali ai mediului ambiant si ai dezvoltarii sunt imperfecte sau se aplica de o forma deficitara. De aceea, este necesara elaborarea indicatorilor dezvoltarii durabile care sa serveasca ca fundament pentru adoptarea deciziilor la toate nivelurile si sa contribuie la o dezvoltare durabila autoreglata. Nucleul dezvoltarii potentiale rezida n durabilitatea capitalului mediului ambiant, incluznd aspecte cantitative si calitative de la baza resurselor sale. Dezvoltarea durabila, prin definitie, trebuie sa se bazeze pe rentele reale de capital, altfel spus ceea ce este disponibil pentru consumul actual, fara a diminua valoarea capitalului si resurselor naturale, ncorpornd, ca o consecinta, efectele degradarii si deprecierii si optimiznd functia sa economica si ambientala. De exemplu, pentru multe resurse biologice este esential sa se ajunga la o exploatare economica optima , apropiindu-se de punctul biologic al productiei maxime n conditii de durabilitate. ABORDARI ECONOMICE N PROTECTIA MEDIULUI
Indicatorii dezvoltarii durabile trebuie sa ia n consideratie, n principal, integritatea elementelor si structurilor ambientale , ca si diversitatea de specii si ecosisteme. Mai exact, unii autori considera ca o cuantificare primara a dezvoltarii durabile trebuie sa includa: a) indicatori care sa semnaleze presiunea societatii asupra mediului ambiant (contaminarea, utilizarea resurselor); b) indicatori ai starii mediului ambiant (biodiversitate, integritate ecologica). Ambele grupuri de indicatori ar trebui sa compare fluxurile reale cu fluxurile durabile. Desi consideratiile anterioare par evidente, problema de fond este ca forma de considerare a fluxurilor durabile este straina procesului de creare a indicatorilor de durabilitate. De o maniera sau alta, acestia ar trebui definiti de catre factorii decizionali la nivel guvernamental, cu avizul specialistilor. Oricum ar fi, definirea ct mai exacta a ceea ce se considera durabil este cruciala pentru elaborarea indicatorilor, n ciuda dificultatilor presupuse de precizia acestora. n masura n care notiunea de dezvoltare durabila se poate concentra n ideea considerarii durabilitatii ecologice ca o conditie fundamentala a dezvoltarii economice, este posibil sa se dispuna de grupuri de indicatori de durabilitate att de tip predictiv, ct si de tip retrospectiv. Desi, n mod cert, nu exista un singur viitor durabil- nici un model universal de dezvoltare durabila - si cum indicatorii nu acopera integral obiectivele cantitative si calitative, evolutia reala a sistemului uman n relatie cu sistemul ambiental se percepe mai clar prin intermediul modelelor de simulare dinamica. n acest fel se pot evalua mai exact valorile viitoare ale variabilelor selectionate, att de tip socio-economic, ct si de tip ambiental si se poate previziona gradul de acceptabilitate al unui model de dezvoltare durabila, definit de aceste variabile. n aceasta directie s-au facut cercetari, n dorinta de a face din conceptul de dezvoltare durabila un concept operational, prin utilizarea modelelor dinamice economico-ecologice. Anumiti cercetatori au stabilit principiile unui astfel de model dinamic integrat, si anume au ncorporat n model cinci aspecte esentiale ale dezvoltarii durabile: echitatea intergenerationala; scala regionala; utilizarea multipla; incertitudinea pe termen lung; integrarea economico-ecologica. Concluziile privind ultimul aspect sunt relevante pentru lucrarea de fata. Sigur, nivelul si dimensiunea stiintifica a integrarii economico- SISTEMUL NATIONAL DE CONTURI SI MEDIUL
ecologice n contextul dezvoltarii durabile sunt relativ imprecise, dar n opinia cercetatorilor , o astfel de integrare poate fi contemplata de o maniera coerenta numai daca se realizeaza integrarea completa a proceselor economice cu cele ecologice, si nu a le considera, fie pe unul, fie pe celalalt, ca fiind element cuprins si element cuprinzator.
4.4.2 I nsuficiente socio-economice ale PI B
PIB, ca modalitate de a reflecta progresul economic, are unele insuficiente n ceea ce priveste aspectele socio-economice si cele ambientale. Aspectele socio-economice neglijate se refera la lipsa cuantificarii distributiei si desconsiderarea factorilor care nu sunt direct valorificati de sistemul economic, ca de exemplu turismul, muncile din gospodariile individuale, dezeconomiile externe si alte concepte relationate cu calitatea vietii. Criticile cele mai semnificative sunt orientate spre efectele nedorite ale cresterii economice si implicatiile n cuantificarea PIB, care au nceput deja sa se manifeste la nceputul anilor 70. Aspectele ambientale desconsiderate de PIB se adauga celor economice si sociale. Efectiv, realitatea sistemului socio-economic total este mult mai ampla dect poate PIB sa reflecte. Economia totala consta n doua sectoare, care corespund unei activitati susceptibila de a fi masurata economia formala si unei activitati necuantificabila economia complementara. Prima include, pe de-o parte, o activitate necomerciala corespunzatoare sectorului de stat si, pe de alta parte, o activitate comerciala functionnd dupa principiile pietei libere, de tip oligopol sau de tip cooperatist. n ceea ce priveste economia, aceasta contine o parte comercializabila, prin intermediul unui sector neregulat, n timp ce restul nu se comercializeaza, apartinnd unei economii sociale inter sau intra domestice. Este nendoielnic faptul ca un indicator ca PIB, care desconsidera economia sociala si se concentreaza pe economia finala, reflecta relativ realitatea. Ceea ce masoara el de fapt reprezinta ceea ce este economic sau ceea ce este antieconomic, fara a tine seama de alte criterii care influenteaza actiunile indivizilor sau grupurilor. Economia trateaza marfurile n functie de valoarea lor de piata si nu n functie de ceea ce sunt ele n sine. Piata reprezinta numai suprafata societatii si semnificatia ei este n concordanta cu o situatie de moment. Nu se aprofundeaza ideea esentei lucrurilor sau a faptelor sociale sau naturale care se afla dincolo de ele. ABORDARI ECONOMICE N PROTECTIA MEDIULUI
Economia privata se bazeaza pe economia publica si ambele se bazeaza pe economia sociala, urmnd ca, n final, mpreuna sa preseze asupra mediului natural. Dupa parerea unor autori, jumatatea simbolica a sistemului productiv al unei societati industriale, din care numai o singura parte se nregistreaza n statisticile economice reflectate de PIB, se bazeaza pe o economie sociala (echitate a muncii) si pe o economie facilitata de mediul natural, care nu este luata n consideratie oficial n termeni monetari. Astfel, economiile nemonetarizate subventioneaza sectoarele monetarizate si exprimabile n PIB, cu mna de lucru sau costuri ambientale absorbite si transmitnd riscuri majore generatiilor viitoare. Economia opereaza ntr-un anumit cadru de calcul economic, dar nu se autosustine. Baza este derivata din metaeconomie, formata din doua parti: una referitoare la om si alta referitoare la mediul natural. Problemele actuale ale societatii umane sunt complexe si teoriile economice se vad obligate sa raspunda cu noi idei si instrumente. n era globalizarii, fundamentele economice nu-si pot asuma riscul de nu considera relatiile reale care deriva din actualul tip de dezvoltare economica.
4.4.3 Reajustarea ambientala a PI B: PI B verde
Principiile dezvoltarii durabile aplicate n domeniul economiei altereaza coerenta contabila a conturilor economice, de asa maniera ca structura si indicatorul sau de baza referitor la produsul adaugat trebuie sa fie ajustate n scopul corectarii esecurilor pietii n ceea ce priveste resursele naturale si mediul ambiant. nainte de a aprofunda analiza PIB verde, trebuie precizat ca exista trei niveluri de agregare n cadrul sistemului de contabilitate economico- ecologic. n primul rnd, nivelul macro, ca nivel de agregare maxim si de asemenea de reprezentativitate maxima a realizarilor economiei. n al doilea rnd, nivelul de agregare sectorial (apa, energie, paduri). n al treilea rnd, apare nivelul micro, unde se ncorporeaza contabilitatea ambientala a ntreprinderii si procedeele de eco-audit si eco-gestiune. PIB este un indicator deficient n ceea ce priveste exprimarea diferitelor concepte socio-economice, ca de exemplu bogatie sau progres, care sunt relativ ambigue. Este stiut faptul ca generarea bogatiei si cresterea rentei, chiar daca permit cresterea consumului si nivelului de viata, nu induc indiscutabil o crestere a bunastarii sociale, daca nu se garanteaza o distributie adecvata a bogatiei si a rentei. Una dintre deficientele PIB este aceea ca nu reflecta anumite procese economico-ambientale. Mediul natural este un element fundamental al SISTEMUL NATIONAL DE CONTURI SI MEDIUL
activitatii economice, dar, fiind parte esentiala a capitalului din care economia si extrage renta, nu este considerat ca atare n conturile economiei nationale. O prima mbunatatire n acest sens ar fi ajustarea principalului indicator al economiei - PIB. Acesta, ca instrument, nu este cauza neajunsurilor produse, dar conduce la luarea de decizii nerationale. Desi o asemenea abordare a PIB nu este logica din punct de vedere strict economic, corectarea lui, n sensul reflectarii degradarii capitalului natural si a presiunii sistemului economic asupra naturii, poate deveni un demers abstract si putin credibil. n ciuda celor afirmate, Produsul sau Renta durabila ar putea fi definite si cuantificate sub o forma mai realista din punct de vedere ambiental, daca s-ar putea realiza trei tipuri de corecturi: deprecierea capitalului natural si cultural ca urmare a actiunii omului; includerea degradarii mediului n cheltuielile de aparare pentru a controla contaminarea mediului si a face fata cheltuielilor de compensatie; degradarea mediului n urma presiunii permanente sau a celei reziduale. Prima corectura amintita realizeaza cuantificarea rentei viitoare, ceea ce este sinonim cu directionarea spre o dezvoltare durabila. n ceea ce priveste urmatoarele doua corecturi, trebuie avut n vedere ca, daca se includ costurile ambientale si se contabilizeaza adecvat, se masoara cu mai mare precizie bunastarea prezenta. Oricum ar fi, a obtine corectarea adecvata a PNB n termeni ambientali este numai un demers rational n directia dezvoltarii si bunastarii durabile.
4.4.4 Ajustarea PI B prin intermediul cheltuielilor de aparare a mediului Pe lnga faptul ca ofera informatii despre deprecierea capitalului natural, costurile degradarii incluse n PIB pot oferi informatii mai precise privind functionarea sistemului economic. Relevanta deosebita are modul cum sunt tratate cheltuielile de aparare si alte costuri sociale derivate din procesele inadecvate de productie si consum. Exista cinci categorii de costuri: costuri externe ale procesului de crestere economica generala a productiei si consumului: cheltuieli de protectie a mediului cheltuieli de compensare pentru pagubele cauzate de poluare ABORDARI ECONOMICE N PROTECTIA MEDIULUI
costuri externe ale concentratiei spatiale, centralizarii productiei si urbanizarii asociate; costuri pentru protectia mpotriva cresterii riscului si nesigurantei sistemului industrial; alte costuri derivate ale transportului (accidente de masini, congestionare); cheltuieli derivate din modelele de consum si practica urbana, ca si din conditiile deficitare de munca. Independent de posibilitatile de valorificare efectiva a activelor ambientale si bunurilor si serviciilor generate de acestea, este teoretic posibil sa se realizeze cuantificarea PIN ajustat, daca, n plus fata de deprecierea capitalului global, se includ cheltuielile de aparare pentru a lupta mpotriva degradarii mediului natural. Independent de fiabilitatea evaluarilor economice, este clara relatia dintre pagubele si cheltuielile ambientale, ceea ce este mult mai exact n estimarile facute de tarile dezvoltate. n cadrul unei scheme actuale de sistem de conturi, costurile care ar trebui scazute din PIB, pentru a obtine PIN verde, ar fi: costul masurilor de protectie a mediului din sectorul public si din unitatile private, n masura n care se considera cheltuieli finale; efectele ambientale ale sanatatii si alte aspecte ale capitalului uman; costul ambiental al activitatilor de consum din sectorul public si unitatile private; pagubele ambientale cauzate de bunurile de capital reziduale; efectele ambientale negative, cauzate unei tari de activitatile de productie ale altei tari. O problema care este discutabila din aceste considerente, este aceea daca cheltuielile finale realizate de sectorul public si gospodarii sunt unicele care trebuie retrase, n timp ce cheltuielile de aparare realizate de ntreprinderi nu trebuie retrase, dat fiind ca sunt cheltuieli intermediare. Daca ajustarea ambientala a PIN tinde a se apropia de o masurare a bunastarii, ar trebui sa retina orice tip de cheltuiala de aparare ambientala, indiferent de personalitatea juridica a celui care o efectueaza. Daca un proces economic cauzeaza o paguba de mediu, nu orice masura de corectare sau preventie este o contributie la Valoarea Adaugata si este logic sa nu fie suprimata, dat fiind ca nu s-a produs o crestere a bunastarii. Desi exista nenumarate polemici pe aceasta tema, prin faptul ca simpla deductie a PIN verde ar desconsidera generarea unei parti din valoarea adaugata n industria existenta, argumentul major care sustine aceasta teza este ca, pna SISTEMUL NATIONAL DE CONTURI SI MEDIUL
la un anumit punct, o parte din cererea finala ar putea avea de asemenea caracter de cost de aparare contra deteriorarii conditiilor actuale de sanatate si bunastare. De exemplu, consumul de alimente ar putea fi considerat mai mult ca un cost de mentinere a vietii umane dect o crestere a bunastarii omului. Mai mult, o aproximare mai exacta a notiunii de bunastare ar trebui sa poata deduce, de o forma fiabila, nu numai cheltuielile de aparare, ci si pe cele de protectie si compensare sociala, care pot fi chiar mai greu de identificat si evaluat, fata de cele legate de mediul natural.
Corectarea PI B privind pagubele de mediu produse de reziduuri
Costurile pagubelor de mediu provocate de reziduuri si deducerea lor din formula Produsului este o tema foarte interesanta. Daca se pot corecta procesele economice pentru a obtine o situatie ambientala finala, echivalenta cu o situatie initiala, ceea ce nseamna a lasa mediul n starea n care se afla, fara a tine seama de activitatea economica, toate cheltuielile implicate n acest sens trebuie sa fie deduse, dat fiind ca nu adauga valoare, nici nu se traduc n crestere a bunastarii. De aceea, pe lnga cheltuielile de aparare (si sociale), este necesar sa fie scazute costurile echivalente oricarei degradari reziduale sau permanente care se petrece n mediu. S-ar putea ajunge la o situatie absurda, dat fiind faptul ca ar fi posibil sa se considere crestere economica un fapt daunator mediului ambiant. n toate cazurile considerate, s-a vazut ca exista dificultati importante pentru a atasa corecturile ambientale corespunzatoare la PIB. Este stiut ca, n ciuda avansurilor considerabile ale tehnicilor de evaluare economica, persista anumite aspecte ce nu pot avea o traducere monetara, din cauza caracterului proceselor ecologice (ireversibilitatea, functiile ecosistemelor, ciclurile biologice). Problema care se pune este daca-i posibil sa vorbim despre un PIB corectat ambiental, fara evaluare economica a mediului. Raspunsul nu este simplu, fiindca evaluarea monetara nu este determinanta, n mod absolut. Desi este nendoielnic faptul ca evaluarea cheltuielilor de aparare este fundamentala pentru a calcula pierderile suferite de mediu, cnd este vorba de evaluarea deprecierii capitalului natural se cere alt tip de calcul. La fel ca si n cazul amortizarii unui echipament, o data ce acesta s-a consumat, n momentul nlocuirii se are n vedere costul sau actual. n mod asemanator, pentru a calcula deprecierea capitalului natural, nu este att de important sa se cunoasca valoarea bunului sau serviciului ambiental pierdut, ci ct ar costa nlocuirea lui si acest cost ar reflecta realitatea. ABORDARI ECONOMICE N PROTECTIA MEDIULUI
Procedurile propuse de specialisti n vederea corectarii PIB pornesc de la definitia functiilor ambientale prin intermediul unui model fizic, care defineste curba ofertei si cererii si care, n final, estimeaza masurile evaluate. Aceste proceduri nu sunt nsa suficiente pentru a face ca Renta ajustata ambiental sa fie sinonima cu Renta durabila. Perfectionarea PIB nseamna o mai mare eficienta ambientala n vederea masurarii cresterii economice, dar , n acelasi timp, este o aproximare rationala a conceptului de renta durabila, care, n consecinta, permite orientarea dezvoltarii si, n ultima instanta, bunastarea sociala pe termen lung.
4.4.5 Indicatorii dezvoltarii durabile globale
Utilizarea PIB ca indicator al cresterii productiei, dar si ca sinonim al progresului n general si reprezentativitatea redusa n timp a condus la aparitia de noi indicatori, adaptati la realitatea complexa. n fata incapacitatii PIB de a reflecta evolutia economiei, noua orientare stiintifica - Economia Mediului - tinde spre proceduri de ajustare (ambientala, sociala) a sistemului clasic de cuantificare a PIB si de contabilizare economica. Economia ecologica propune transformari ale sistemului clasic, referitoare la redefinirea si cuantificarea interactiunilor ntre mediul natural, dezvoltare si bunastare, aspecte carora li se atribuie o dimensiune economica importanta, dar nu determinanta, n sensul ca egalitatea sociala, capitalul uman sau durabilitatea ecologica pot avea tratamente preferentiale, n functie de valoarea care li se acorda. n paralel cu aceasta orientare, se afla o a treia care raspunde unei viziuni concordante cu sistemele complexe. Este acceptat faptul ca nici un PIB ajustat corespunzator, nici un alt indicator sintetic nu ar putea sa reproduca aspectele subiective si metaeconomice implicate n notiunile de dezvoltare si bunastare umana. Dar s-au nregistrat numeroase succese n utilizarea indicatorilor de dezvoltare umana si bunastare durabila, prezentati n continuare; dupa opinia cercetatorilor , nsa, adoptarea alternativei bazata pe un cadru de referinta al indicatorilor se arata mai promitator, fiind mai operativa si avnd mai putine dificultati n a realiza o sinteza metodologica. Cele trei metode prezentate nu sunt exclusive. Este posibil sa se adopte o metoda care ajusteaza PIB pentru a ajunge la un Produs National Ajustat (PNA), care la rndul lui sa fie ncorporat ntr-un cadru de referinta de indicatori si care, n final, sa permita combinarea diversilor indicatori ntr-un indicator sintetic. SISTEMUL NATIONAL DE CONTURI SI MEDIUL
Alegerea unui indicator ca unic punct de referinta al dimensiunilor dezvoltarii durabile ar putea conduce la incongruente similare celor cu care se confrunta actualmente PIB-ul. Configuratia unui cadru integrator al indicatorilor de zvoltarii durabile trebuie realizat progresiv, pe masura ce se avanseaza n determinarea metodelor de cuantificare a aspectelor economice, sociale si ambientale. n definitiv, sistemele naturale si sistemele economice functioneaza ca sisteme deschise si studiul interrelatiilor lor trebuie sa porneasca de la o abordare sistemica. Indicatorii trebuie sa reflecte aceste tranzitii ntr-un cadru complet, care sa reflecte precis durabilitatea dezvoltarii globale n diversele sale dimensiuni.
4.4.6 Sistem de indicatori cu referinta integrala
Reamintind dimensiunea multipla a dezvoltarii durabile si a durabilitatii globale, putem sa concluzionam ca formula cea mai adecvata pentru a cuantifica astfel de notiuni este un cadru de referinta integral al diferitelor dimensiuni umane si ambientale. Efectiv, durabilitatea dezvoltarii implica n primul rnd mentinerea prestatiilor ecologice ale sistemelor naturale, care suporta simultan viata n general si activitatea economica, n particular. Daca acceptam faptul ca generatiile viitoare nu pot fi compensate pentru pierderea de capital natural, avnd n vedere ca acesta nu este perfect substituibil prin capital de origine umana, o functie primara a durabilitatii trebuie sa cuantifice n termeni fizico-ambientali, fiindca expresia monetara nu este cuprinzatoare. Dimensiunile economica, tehnica, sociala, institutionala si culturala a dezvoltarii durabile trebuie sa se masoare n termeni potriviti; unii dintre ei au un corespondent monetar adecvat, iar altii cer expresii cantitative de ordin social.
I ndicatorii umani
Dupa cum arata unii cercetatori, nu exista corespondenta biunivoca ntre necesitati si satisfactii, nici nu se pot stabili directii ierarhice; si daca nici una dintre aceste necesitati nu este n sine mai importanta ca alta, trebuie tinut seama ca exista limite si umbre sub care cererea de a satisface o nevoie trebuie sa aiba caracteristici de urgenta absoluta, ca de exemplu subzistenta; cnd aceasta necesitate nu este satisfacuta , nu mai poate fi ABORDARI ECONOMICE N PROTECTIA MEDIULUI
vorba de satisfacerea celorlalte. Problema cea mai relevanta este aceea de a utiliza o abordare sistemica n locul unui demers de tip cauza-efect. Pentru a vorbi de saracie , este poate mai corect sa folosim pluralul, pentru ca orice necesitate umana fundamentala care nu este satisfacuta de o maniera adecvata este reflectata ntr-o situatie de saracie umana. De aici apare saracia de subzistenta (lipsa de alimente), de protectie (lipsa de sanatate), de afectiune (opresiunea), de ntelegere (lipsa de educatie), de identitate (impunerea de valori exterioare).
I ndicatori fizici si procese economice
Pentru a trata de o forma integrata procesele de dezvoltare si ambientale , este imperativa integrarea economiei si ecologiei, cu scopul de a orienta factorii de decizie, strategiile si politicile privind dezvoltarea prezenta si viitoare. Cel mai relevant fapt ar fi cuantificarea relatiilor multiple de tip cauza -efect, actiune-reactiune dintre sistemul economic si sistemul ambiental. Pentru aceasta sunt necesare informatii privind presiunea dezvoltarii asupra mediului si influenta variatiei ambientale asupra activitatii economice. Pentru o dezvoltare durabila a activitatii economice, se cere cunoasterea statutului si variatiei atributelor mediului natural, aspecte ce trebuie cuantificate n unitatile de masura corespunzatoare. Aceste unitati servesc, de asemenea, pentru a masura presiunea pe care economia o exercita asupra mediului sau invers , pentru a arata capacitatea de adaptare a economiei la restrictiile impuse de mediul natural. Daca indicatorii fizici se nrautatesc, atributele economiei se micsoreaza si durabilitatea ecologica este periclitata. Daca, din contra, indicatorii se mbunatatesc, acest lucru se traduce printr-un progres spre dezvoltarea durabila. O reorientare adecvata a economiei n spiritul dezvoltarii durabile nu presupune o evaluare economica absoluta a factorului natural. Indicatorii fizici ai mediului sunt esentiali pentru a cuantifica durabilitatea, nti ecologica, apoi economica a sistemului uman. Acestia trebuie sa reflecte presiunile si capacitatile care tin economia si mediul n interactiunile dinamice n care se afla. Indicatorii ambientali sunt considerati pe domenii specifice: rezerve si stocuri de capital; SISTEMUL NATIONAL DE CONTURI SI MEDIUL
fluxuri de surse, de resurse si depozite de deseuri; diversitate biologica, integritatea ecosistemelor, capacitatea de nmagazinare si anulare a ecosistemelor vitale; variatiile ecosistemelor ambientale globale. Ca exemple de indicatori, se pot lua urmatorii: utilizare a resurselor regenerabile Dimensiune: procentaj din stocul total adaugat sau pierdut/arie sau timp determinat Marime: cresterea stoculuiutilizaripierderi/stocul total
utilizare de resurse neregenerabile Dimensiune: procent de rezerve probabil a fi pierdute ntr-un anumit interval de timp sau spatiu; Marime: diminuare a utilizarii/rezerve probabile
specii vii Dimensiune: numar sau procentaj de specii pierdute n spatiu sau timp determinate; Marime: relatia specii originale si noi specii ce pot disparea.
ncalzirea globala Dimensiune: w/m 2 sau C adaugate ntr-un spatiu sau timp determinate; Marime: cantitate combinata de gaze cu efect de sera absorbite.
4.5 Indicatori si strategii de mediu si dezvoltare
Actiunile concrete ale politicilor ambientale - n contextul dezvoltarii durabile - presupun un set de indicatori care trebuie structurati dupa criteriul integrarii de mediu, recunoscnd interconexiunile dintre activitati si probleme si nu numai fenomenele n sine. Punctul de plecare este un cadru de referinta al indicatorilor, capabil de a structura si integra diversele surse de informatii. Concret, nu se poate vorbi de un cadru unic si stabil, stiind ca obiectivul variabilelor, cunoasterea stiintifica a problemelor si valoarea pe ABORDARI ECONOMICE N PROTECTIA MEDIULUI
care nsasi societatea o acorda acestor probleme, se schimba pe parcursul timpului.
Ultimele cercetari n domeniu disting n structura cadrului de referinta trei grupuri de indicatori de mediu: primul grup este orientat spre cauzele care genereaza aceste probleme (fluxuri de emisii, utilizarea de resurse naturale); al doilea grup doreste sa relationeze calitatea mediului cu efectul actiunii umane (indicatorii de efect, calitate, stare); al treilea ncearca sa cuantifice reactia societatii la mbunatatirile mediului ambiant (indicatorii de reactie).
OCDE a denumit aceste categorii: indicatori de presiune, indicatori de stare, indicatori de reactie, considerndu-le ntr-un context dinamic, definit de relatiile cauza-efect. Activitatile umane exercita anumite presiuni asupra mediului si influenteaza cantitatea si calitatea serviciilor si bunurilor disponibile. Societatea raspunde la aceste schimbari prin politici sectoriale, economice si de mediu. n final, cercul se nchide cu noi informatii si perceptii asupra actiunilor umane. Principalele obiective ale acestor indicatori se concretizeaza, pe de-o parte, prin aspecte specifice de mediu (informatii despre starea mediului si definirea caracteristicilor sale) si pe, de alta parte, finalitatea sa structurala este relationata cu integrarea mediului n toate politicile sectoriale si n procesul de decizie economica si contabilitate nationala. Utilizarea matricelor pentru a analiza dezvoltarea indicatorilor poate facilita cunoasterea relatiei dintre mediul natural si economie. Totusi, aces t mod de abordare produce grupari voluminoase de indicatori, care, n anumite situatii, nu pastreaza legatura cu ideea de durabilitate. O posibila solutie la aceste probleme sunt indicatorii integrati. Procesul de elaborare a indicatorilor de durabilitate integrati a fost propus nca de la Conferinta de la Rio (1992). Organismul ONU nsarcinat n acest scop este Comisia de Dezvoltare Durabila. Acesta a realizat metodologia de integrare a aspectelor economice, sociale, ecologice si institutionale; aspectele economice si sociale detin deja indicatori semnificativi si utilizati la nivel international. Referitor la ultimele aspecte, se fac eforturi de desfasurare si implementare. Cele spuse se leaga de Sistemul Global de Monitorizare a Mediului nconjurator si SISTEMUL NATIONAL DE CONTURI SI MEDIUL
Monitorizarea Dezvoltarii, concepute de ONU, cu scopul de obtine informatii despre presiunile exercitate asupra principalelor resurse, variabile si procese mondiale, att n mediul natural, ct si n societate, oferind fundamente decizionale, pentru a putea aborda sistematic procesele legate de dezvoltare si mediul natural.