Sunteți pe pagina 1din 16

Evreii, dupa rascoala impotriva autoritatilor romane din timpul imparatilor Titus si Domitian, au fost imprastiati in intregul imperiu roman pt a se inlatura acel focar continuu de revolte. Aceasta imprastiere a lor, poarta numele de diaspora. Comunitatile evreiesti au continuat sa- si duca viata traditionala si sa-si practice cultul si religia, de asemenea si-au mentinut si limba. Prin aceste elemente, ei au reusit sa supravietuiasca fata de alte populatii care au disparut datorita asimilarii lor de catre statul roman. In momentul in care Crestinismul a devenit triumfator, situatia evreilor a inceput sa fie extrem de dificila, deoarece ei erau vazuti ca adversari ai crestinilor si considerati vinovati de o mare crima, aceea a rastignirii lui Isus. Desi erau tolerati in comunitatile crestine, ei au fost supusi de cele mai multe ori vexatiunilor politice, economice sau culturale. Meseriile care le erau interzise crestinilor si erau considerate ilicite au fost imbratisate de evrei. Dintre aceste ocupatii era aceea de camatar, zaraf, chirurgul, spiterul(farmacistul). In 1096, odata cu inceputul

cruciadelor, primul lucru pe care il fac crestinii cand pleaca in cruciada a fost acela de a-i sacrifica pe evrei. In mom in care in comunitatile crestine se petreceau lucruri nefiresti, apareau cazuri de vrajitorie sau diferite boli cu mare raspandire sau se comiteau crime, cei vizati in primul rand erau evreii, pt ca erau considerati aducatori ai raului. Aceasta mentalitate evoca ideea de rasa in sensul ca strainii de rasa si religie diferita sunt cei vinovati pentru tot ce se intampla in comunitatile crestine. La jum sec XIX, Carl Marx avea sa defineasca evreul ca fiind burghez. Intreaga nenorocire a taranimii transformata in clasa muncitoare, s-a datorat acestui burghez care, dornic de a face si de a pune mana pe cat mai multe pamanturi, i-a alungat pe tarani de pe propiile lor pamanturi si i- a instrainat trimitandu-i la oras. Lupta de clasa este prin extensie nu numai o lupta impotriva clasei burgheze, ci impotriva evreilor. Evreii sunt considerati a fi la originea tuturor nenorocirilor care s-au abatut asupra lumii in secolele XIX, XX. Ii gasim in comunitati compacte,

fie in marile orase ale Europei C si V, sau in numar f mare in Europa de E. Aici, nefiind o societate atat de dezv economica, multi considera ca evreii au adus instrumente moderne de lucru dpdv financiar, economic si au contribuit in mod decisiv la implantarea relatiilor burgheze capitaliste. Dar odata cu acestea, cresc si crizele societatii, crize care au afectat in special mediul rural (suburban). Guvernantii, pt a iesi din crize, au permis de foarte multe ori ca aceste comunitati atacate si jefuite pt a da satisfactie celor ce o duceau foarte greu. Numai in Rusia tarista, in sec XIX, sunt o multime de pogromuri la adresa pop evreiesti. Aceasta situatie care devenea din ce in ce mai complicata pt evrei, avea sa fie luata in discutie de catre liderii comunitatilor evreiesti (rabini). Un asemenea lider este Theodore Herzl. Acesta va publica reflectiile sale politice la Viena, intr-o lucrare intitulata Statul evreiesc (1896). Viena era un centru f imp al evreimii din Europa C, iar aici antisemitismul era f puternic. Incat deja se prefigura, o criza foarte puternica avandu-i in

centru pe evrei. Suntem in secolul nationalitatilor si nationalismelor, ori evreii erau acuzati de internationalism (neavand o patrie) si mai ales datorita unui fapt inedit, erau considerati fondatorii miscarii socialiste. Cele mai multe partide socialiste din Europa, aveau conducatori evrei. La jumatatea sec XIX, aparuse in Franta o lucrare intitulata "Protocoalele batranilor intelepti ai Sionului" (1867) care reprezinta o lista de proceduri ce trebuie aplicate pt a obtine dominatia mondiala. Cartea fusese scrisa de Maurice Joly (avocat) si era de fapt o satira politica la adresa lui Napoleon al III-lea, cunoscut mai ales pt tratatele sale secrete care aveau sa duca la formarea unitatii Italiei si Germaniei. Aceasta carte avea sa cunoasca o cariera impresionanta, mai ales datorita traducerii sale in limba rusa si republicata de Serghei Nilus in 1897. Data aparitiei cartii in rusa corespundea interesant cu data aparitiei lucrarii lui Th. Herzl si de asemenea cu desfasurarea Congresului Mondial Evreiesc din 1897 la Basel in Elvetia.

Obiectivele publicarii acestei carti erau sa reduca presiunea exercitata de opinia publica asupra tarului Nicolae al II-lea, identificandu-i pe revolutionarii rusi drept pioni ai unei conspiratii internationale evreiesti indreptate impotriva Rusiei. Acest document sustinea ca o grupare formata din evrei si masoni, urmau sa-si uneasca fortele pt creerea unui guvern mondial unic, folosind in acest scop metodele liberalismului si socialismului. Ceea ce este interesant pt acest document, nu reprezinta obiectivul final ci modul in care este descrisa metodologia prin care un grup redus de persoane poate instaura o tiranie care sa domine lumea intreaga. Cartea contine 24 de asemenea protocoale. Aparitia cartii lui Herzl a creat o mare bulversare in toate mediile atat politice cat si religioase. In mediile politice pt ca se punea problema constiturii unui stat evreiesc pt ca se vazuse ca nu exista nicio posibilitate ca aceste comunitati evreiesti sa fie compatibile cu comunitatile crestine. Herzl spune in cartea sa ca daca nu se face nimic in acest sens, este posibil

ca mai tarziu sa se produca o tragedie. Nu se spunea in cartea sa unde trebuia creat acest nou stat. Ramanea in discutie aceasta problema de localizare. Problema religioasa care avea sa se nasca odata cu aceasta carte, a fost chiar in interiorul comunitatilor evreiesti pt ca unele comunitati si-au dat seama ca au foarte putin in comun cu sionismul, si atunci, plecarea lor din acele locuri unde statusera secole, a reprezentat pt ei un fel de dezradacinare. Datorita acestor probleme puse in discutie, s-a hotarat sa se intruneasca liderii comunitatilor evreiesti intr-un congres, undeva intr-o tara neutra unde sa nu existe intolerante fata de evrei. Atunci s-a hotarat sa se desfasoare la Basel in Elvetia. Cele mai puternice comunitati din lume erau cele din Rusia. Acolo erau cca 5 mil de evrei. La baza s-a pus problema localizarii viitorului stat evreiesc si problema unui program in vederea colonizarii. Dupa mai multe discutii asupra locului unde ar fi trebuit infiintat noul stat, comunitatea din rusia a avut castig de cauza, iar locul a ramas teritoriul istoric: Palestina. Au mai fost in discutie alte

locuri, cum ar fi Uganda, Nigeria. Programul de colonizare prevedea

urmatoarele:

1. Incurajarea colonizarii palestinei, mai intai cu agricultori, mestesugari si muncitori evrei.

2. In mom in care acestia s-au asezat, trebuie

sa fie reuniti si organizati in asociatii locale si

generale in conformitate cu traditiile din tarile din care venisera.

3. Intarirea sentimentului identitatii si

constiintei nationale evreiesti 4. Demersurile pe care Organizatia Mondiala Sionista trebuia sa le faca in vederea obtinerii din partea guvernelor a acordului in vederea constituirii noului stat sionist. Migrarea evreilor din Europa catre Palestina a inceput catre 1900 si pana la declansarea primului razboi mondial, venisera in Palestina aproape 150 000 de coloni, majoritatea agricultori. Odata instaurati in Palestina au inceput sa se organizeze in functie de originea lor (occidentali, orientali, religiosi, socialisti, germani, englezi, francezi, etc). In timpul primului razb mondial, la 2 nov 1917

lordul Balfour publica o declaratie acceptata de intregul Guvern care avea in vedere constituirea statului evreu in Palestina si angajamentul Angliei de a sustine pe plan politic acest stat. La radul ei, aceasta declaratie avea sa intre in vederile presedintelui american Wilson in mom in care pregatea documentul ce urma sa contina cele 14 puncte in vederea ncheierii pacii. Acest document avea sa fie adoptat si de conferinta pacii de la paris din 1919 dar si de Liga Natiunilor pentru ca ea era responsabila, incepand cu 1919, de toate acele colonii ale imperiului otoman care trebuiau administrate si in felul acesta trebuiau repartizate unei mari puteri, sub mandat. Anglia primeste mandat asupra Palestineai, in timp ce Franta primeste mandat asupra Siriei si Marocului. La randul ei, Londra este interesata de sprijinul org sioniste mondiale pt a controla Suezul si transportul de petrol intr-o regiune strategica. In mandatul de administrare dat de liga natiunilor dat in 1922, se prevedea ca autoritatile trebuie sa plaseze tara in conditii politice, administrative si economice in stare de a

garanta stabilitatea unui camin national evreiesc. Se mai preciza ca nu va face nimic din ce ar putea aduce atingere drepturilor comunitatilor ne- evreiesti ce exista in palestina si nici drepturilor si statului politic al avereilor din oricare alta tara. Emigratia Evreilor in Palestina la inceputul sec XX este 1 la 40. Dupa 1922 este 1 la 2. Sosirea emigrantilor din Europa orientala si centrala duce la organizarea acestora in cooperative de exploatare numite kibbuzuri, dar aceasta migratie este insotita si de aparitia unor . Organizatia sionista, devenita agentia evreiasca, este adevaratul guvern al evreilor in Palestina. Este ales conducator David Ben Gurion. Venirea lui la conducerea agentiei determina accelerarea organizarii institutionale a evreilor. Apar o serie de noi institutii cum ar fi federatia generala a muncitorilor din Eretz Israel care avea mai multe obiective si anume educative - scoli de invatare a limbii ebraice, sociale- case de asigurari de sanatate si organizatii sportive, politice, partide, publicatii si militare - formarea unei armate nationale in scopul apararii care poarta numele

de Irgun, condusa de Mennahem Begin. Emigratia venita din europa in palestina nu e nici pe departe egalitara, cum s-a crezut. Ci din contra, ea reproduce inegalitatile observabile in Europa si anume, cu o clasa de oameni foarte bogati si una de oameni foarte saraci. Impotriva implantarii coloniilor evreiesti in Palestina, pentru ca declaratia lui Balfour era foarte vaga neprecizand dpdv teritorial daca intreaga palestina revenea evreilor sau numai o parte, comunitatile arabe s-au rasculat de mai multe ori, mai intai in 1920 apoi in 21 si in 29 pentru ca intre 36-39 sa se desfasoare un adevarat razboi intre evrei si palestinieni. Cauzele care au generat acest lung conflict sunt multiple, dar ele pleaca de la modul in care britanicii au inteles sa organizeze colonizarea evreilor. In primul rand, in 21, autoritatile britanice au facut greseala sa autorizeze existenta unui consiliu suprem musulman care sa dirijeze chestiunile religioase. Acest consiliu l-a numit ca sef pe muftiul Mohammed Amin Al-Husseini. El era proprietarul celui mai mare clan din palestina

si detinea enorme proprietati. Sarcina lui era aceea de a judeca chestiunile religioase. Acest muftiu nu numai ca a invrajbit comunitatile intre ele, dar in 34 va face un acord de cooperare cu Hitler prin care cancelarul german se angaja sa-l aprovizioneze cu tehnica de lupta, arme si munitie ca sa poata sa lupte eficient impotriva evreilor. Muftiul avea o ura deosebita fata de evrei si a facut tot posibilul ca respectivele comunitati sa nu se poata intelege intre ele. I-a atatat pe arabii saraci la ura impotriva evreilor, dar si impotriva palestinienilor moderati. Pentru ca acesti palestinieni moderati doreau o intelegere cu evreii, unii chiar vanzandu-le pamant, acestia fie au fost alungati din palestina si pamanturile lor luate de catre marele muftiu drept pedeapsa, fie i-a ucis organizand la randul sau o retea terorista condusa de catre Emile Ghori. Acesta a organizat batalioane de asalt de asasini cu care ani de-a randul a terorizat populatia evreiasca. In acest context, evreii au inceput la randul lor sa raspunda acestor provocari, ducand astfel la escaladarea conflictului. Evreii erau nemultumiti

de ce se intampla cu ei pt ca marea britanie isi luase angajamentul organizarii palestinei si nu facea altceva decat sa incerce sa mentina o ordine care deja nu mai era de nimeni respectata. Numeroase rapoarte ale comunitatii evreiesti au ajuns la Londra, aratand lipsa de eficienta a celor trimisi in Palestina sa mentina ordinea si ca, de fapt, marele muftiu impreuna cu Ghori aplica in Palestina ceea ce se intampla in germania (epurarea evreilor). Dupa incheierea celui de-al doilea razboi mondial, cand au fost facute publice atrocitatile comise de germani impotriva evreilor, intr-adevar SUA a luat hotararea sa sprijine constituirea unui stat evreiesc in Palestina. Este singura data cand si URSS-ul va conlucra in vederea creeri unui stat israelian. Nemultumirea evreilor fata de britanici nu scazuse, si la 27 iulie 46 armata (Irgun) arunca in aer la Ierusalim, hotelul King David. Acest hotel a fost aruncat in aer pt ca aici se gasea sediul org britanice ce trebuia sa se ocupe de organizarea statului evreiesc. Evreii au rapsuns la organizatia terorista araba si au constituit o org terorista

Hagannah. Se poate spune ca cea din urma este mult mai eficienta decat cea a arabilor pt ca dispunea de o serie de informatii vitale. Raspunsul arabilor este gruparea acestor teroristi in Organiz Pt Eliberarea Palestinei. Terorismul manifestat in teritoriul Palestinei a determinat Anglia sa renunte la mandatul asupra sa. In acel moment, va intra in scena SUA (47) care hotaraste sa contribuie la constituirea statului Israel. In 48, conform intelegerii inre SUA si URSS, la 14 mai se proclama statul Israel. Dupa aceasta data, insa, relatiile dintre SUA si URSS care si asa erau destul de tensionate se vor rupe din cauza constituirii statului evreiesc. URSS-ul a hotarat atunci sa sustina partea adversa, adica pe palestinieni, atat dpdv logistic cat si dpdv moral si politic, determinand statele arabe sa faca front comun in jurul palestinienilor impotriva statului evreu. Ben Gurion gandea ca odata creat statul, sionismul are sa se dizolve, insa odata creat, acesta nu a mai disparut ci din contra s-a extins. Organizatia Mondiala Sionista are o

existenta autonoma fata de statul evreu, avand ramificatii in intreaga lume, strangand fonduri uriase pe care le trimite in Israel. De asemenea, sionismul este un grup de presiune de mare influenta in SUA, care intervine ori de cate ori statul evreiesc trece prin momente dificile. Ocuparea teritoriilor palestiniene incepand cu 67, excesele facute de partidele de dreapta ajunse la putere in 77, duce la existenta unor mari tensiuni intre diaspora si sionisti in jurul statului evreu. Revolta arabilor numita Intifada (revolta pietrelor) ce se manifesta in teritoriile arabe ocuopate de Israel incepand cu 87 si represiunea condusa impotriva acestora, determina puternice critici internationale la adresa statului evreu. Din SUA s-a primit semnalul, din partea lobby-ului, ca politica de colonizare dusa de statul evreu in teritoriile palestiniene trebuie sa inceteze si in timpul cel mai scurt aceste colonii sa fie desfiintate. Un capitol aparte in istoria recenta a evreilor o reprezinta razboaiele dintre statul evreu si lumea araba. Incepand cu 48, palestinienii care se

gasesc in nr de 3 mil inafara granitelor au inceput lupta pentru recunoasterea drepturilor lor nationale. Reprezentantul acestor refugiati a fost Organizatia pentru Eliberarea Palestinei, org care actioneaza in cadrul tuturor tarilor arabe. Dupa razboiul de 6 zile, soldat cu ocuparea teritoriilor populate de sute de mii de palestinieni si implantarea de colonii evreiesti, populatia palestiniana a gasit noi forme de lupta si de rezistenta: terorismul. Cele mai imp actiuni teroriste s-au desfasurat dupa 67 si a constat in aruncarea in aer a diferite obiective evreiesti, atat in statul evreu cat si in afara, deturnari de avioane cu pasageri evrei sau luarea de ostatici. In aceasta perioada organiz pt elib palest. este condusa de unul dintre cei mai duri lideri palestinieni, Yasser Arafat. Acesta practica pe de-o parte terorismul si pe de alta parte, negocierea politica la cel mai inalt nivel. In 74 el va reusi sa obt cu aj URSS-ului si al statelor in curs de dezv, recunoasterea internationala a statului palestinian, recunoastere facuta de ONU. Ca urmare, la 13 nov 74, li se va adresa adunarii

generale ONU de la Geneva. Dupa 74, soarta OEP se schimba pt ca unele state arabae abandoneaza ajutorul dat lui Arafat, cel mai imp stat arab sprijinitor va semna in 79 (Egiptul) un acord de pace si recunoastere reciproca cu statul Israel. Dupa razboiul din Orient din 91, delegatii palestiniene si evreiesti se vor intalni in secret pt a gasi o solutie diplomatica la blocajul creat de acea revolta a tinerilor palestinieni numita Intifada. In timpul acestor discutii se pune problema miscarilor extremiste arabe sustinute de Iran si Arabia Saudita. OEP va renunta in 93 in urma acordului de la Washington, incheiat la 13 sept, la terorism in mod oficial, iar Israelul recunoaste necesitatea stabilirii autoritatii palestiniene in teritoriile ocupate. In urma acestor acorduri, vor veni in Cisiordania 120 mii de palestinieni si in Gaza 4 mii. De asemenea se delimiteaza si se precizeaza statutul Ierusalimului de Est si se ia in discutie constituirea in palestina a unui stat national palestinian.