Sunteți pe pagina 1din 1

Dar deodat-un punct se mic... cel nti i singur.

Iat-l Cum din chaos face mum, iar el devine Tatl!... Punctu-acela de micare, mult mai slab ca boaba spumii, E stpnul fr margini peste marginile lumii... De-atunci negura etern se desface n fii, De atunci rsare lumea, lun, soare i stihii... De atunci i pn astzi colonii de lumi pierdute Vin din sure vi de chaos pe crri necunoscute i n roiuri luminoase izvornd din infinit, Sunt atrase n via de un dor nemrginit. Iar n lumea asta mare, noi copii ai lumii mici, Facem pe pmntul nostru muunoaie de furnici; Microscopice popoare, regi, oteni i nvai Ne succedem generaii i ne credem minunai; Muti de-o zi pe-o lume mic de se msur cu cotul, n acea nemrginire ne-nvrtim uitnd cu totul Cum c lumea asta-ntreag e o clip suspendat, C-ndrtu-i i-nainte-i ntuneric se arat. Precum pulberea se joac n imperiul unei raze, Mii de fire viorie ce cu raza nceteaz, Astfel, ntr-a veciniciei noapte pururea adnc, Avem clipa, avem raza, care tot mai ine nc... Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbr-n ntuneric, Cci e vis al nefiinei universul cel himeric...