Tehnici euristice de rezolvare a problemelor Aceste procedee metodologice euristice servesc la descoperirea unor cunostinte noi.1. Asocierea consonanta.

asocierea = reprezinta o functie a intelectului uman care stabileste legatura dintre imaginatiesi memorie astfel incat o idee (memorata) o antreneaza pe alta ducand la idei noi.Cu cat memoria estemai bogata cu atat aparitia asocierilor este facilitata2. Analogia si extrapolareaanalogia = transfer de insusiri de la un lucru la altul, de la un obiect la altul => imprumutulde idei de la o solutie apropiata.extrapolarea = o extindere ipotetica pe baza unui rationament prin analogie a unei insusiri,legi, teorii, de la un domeniu la altul.3. Inversia este abordarea inversa a problemei:de ce nu s-ar inlocui pozitivul cu negativul?de ce de jos in sus si nu de sus in jos?de ce vertical si nu orizontal?4.Empatia ( in aceasta situatie) reprezinta substituirea gandirii subiectului, omului care observa cu cea a interlocutorului sau a obiectului sau a utilajului proiectat, s.a.m.d.5. Combinarea majoritatea ideilor noi aparute prin combinarea, prin sinteza altor idei.6. Modificarea, ameliorarea, dezvoltarea. Este suficient sa amintim ca din cinci brevete deinventie patru sant perfectionari ale unor idei deja brevetate.

Asertivitatea este o caracteristica a unei persoane care isi exprima cu usurinta punctul de vedere si interesele, fara anxietate, si fara a le nega pe ale celorlati. Tehnicile de antrenament in sensul asertivitatii, isi propun sa ajute un subiect, care se plange de comunicare, sa-si exprime si sa-si sustina mai bine punctul sau de vedere.Se pune problema diminuarii anxietatii sale, fie invatandu-l sa-si invinga dificultatile pe care le imputa uneori timiditatii sale, fie dimpotriva sa-si modereze agresivitate si sa-si modifice comportamentul pentru a se integra mai bine in normele anturajului sau si sa obtina o buna cooperare cu acesta. Tehnicile asertive fac in permanenta apel la factori cognitivi, sunt foarte frecvent utilizati in terapia comportamentala atunci cand anxietatea generata de situatii sociale ramane in registru nevrozelor. Interventia cognitiv comportamentala pentru imbunatatirea performantei individuale la un numar de 20 persoane non-asertive a cuprins urmatoarele etape: Etapa 1. Relaxare. Se realizeaza exercitii de relaxare, care au ca obiectiv relaxarea intregului corp prin insusirea deprinderilor de relaxare dupa metodele Jacobson, controlul respiratiei si administrarea de sugestii si autosugestii. (sedintele 1 2 ). Etapa 2. Restructurare cognitiva.Componenta cognitiva implica un anumit mod de gandire care, de regula il impiedica pe individ sa fie asertiv. Terapeutul il va ghida pe pacient sa reevalueze convingerile disfunctionale de baza si gandurile negative automate si inlocuirea acestora cu ganduri realiste, pozitive pentru o mai buna performanta la locul de munca (sedintele 3-6 ). Etapa 3. Antrenamentul asertiv. Are drept scop optimizarea relatiilor interpersonale si

imbunatatirea performantei individuale la persoanele prea pasive.Componenta comportamentala a asertivitatii include contactul vizual, mimica si pantomimica, postura, tonul si modulatiile vocii, continutul si momentul administrarii unui mesaj (optimizarea comunicarii). Persoanele non-asertive prezinta o imagine de sine scazuta. Antrenamentul asertiv conduce la imbunatatirea imaginii de sine (autostima). (sedintele 6-12). La modul concret, in cadrul pregatirii psihologice a personalului din unitate s-a aplicat un model de antrenament asertiv in patru trepte stucturat astfel: 1. Formarea comportamentului asertiv non-verbal. 2. Recunoasterea propriilor drepturi si efectuarea unor exercitii de lupta pentru obtinerea acestora. 3. Costientizarea propriilor sentimente, dorinte si trebuinte. 4. Exersarea raspunsurilor asertive Etapa 4. Rezolvarea de probleme.Pacientii sunt invatati sa constientizeze si sa rezolve problemele care le produc tulburari emotionale sau comportamentale precum si capacitatea de a face fata situatiilor dificile de la locul de munca (sedintele 13-14 ). Cuvinte cheie: psihoterapia asertiva, restructurare cognitiva, optimizarea comunicarii, autostima , rezolvarea de probleme. Rolul terapiei cognitiv-comportamentala ,,Oamenii sunt perturbati nu de imprejurari, ci de modul in care le interpreteaza putem considera aceasta maxima a lui Epictet cheie consilierii si terapiei cognitiv comportamentale. Terapia cognitiv-comportamentala este o forma de psihoterapie larg raspandita care se centreaza pe schimbarea gandurilor disfunctionale, a emotiilor si comportamentelor.Aceasta forma de terapie sustine ca actiunile, comportamentele si emotiile oamenilor sunt determinate de modul lor de a gandi si de a interpreta evenimentele din jur. Ceea ce provoaca tulburari in viata oamenilor nu sunt evenimentele in sine, ci modul de a judeca, evalua si interpreta aceste evenimente. De exemplu, pentru acelasi eveniment/stimul, oameni diferiti pot avea emotii diferite pentru ca au cognitii diferite (gandesc diferit) despre un eveniment: daca se aud pasi pe scari si prima persoana se gandeste ca este un hot traieste emotia de frica, in timp ce a doua persoana daca se gandeste ca este un vecin, nu simte frica, ci ramane relaxat. Terapia cognitiv-comportamentala si-a dovedit eficienta de-a lungul timpului. in unele studii se considera ca este la fel de eficienta ca si tratamentul medicamentos in tratarea depresiei si anxietatii si chiar mai mult este mai buna in evitarea esecului terapeutic si in prevenirea recaderii la sfarsitul tratamentului. in mod obisnuit este tratamentul preferat pentru timiditate, migrene, atacuri de panica, fobii, stres post-traumatic, tulburari ale comportamentului alimentar. Poate fi eficienta si in combinatie cu tratament medicamentos. Psihoterapia asertiva

Termenul de asertivitate a fost introdus in psihoterapia americana in jurul anilor `70 , de catre Wolpe si Lazaruc si reprezinta o atitudine si o modalitate de actiune in acele situatii in care trebuie sa ne exprimam sentimentele, sa ne revendicam drepturile si sa spunem ,,NU atunci cand nu suntem dispusi sa facem un anumit lucru. Asertivitate se refera la acel comportament prin care subiectul isi sustine punctul de vedere personal, cu curaj si fermitate dar fara agresivitate. Meggle (1990) considera ca acest tip de terapie se deosebeste de orientarile terapeutice umaniste doar prin faptul ca se utilizeaza evaluarile si autoevaluarile cuantificate ale comportamentului pacientului. Demersul terapeutic ar dura pana la 20 de sedinte si se adreseaza subiectilor care sufera de timiditate, somerilor in cautare de loc de munca, oamenilor de afaceri sau oamenilor politici dornici de afirmare. Comportamentul asertiv are la baza convingerea persoanei ca are dreptul sa ceara ceea ce doreste, respectandu-si propriile drepturi, asa cum ea insasi face in cazul celor din jur; reprezinta calea de mijloc intre doua extreme: agresivitatea si supunerea; implica solicitarea propriilor drepturi sau refuzul unor sarcini intr-o maniera simpla, directa, deschisa, care urmareste sa nege, sa atace sau sa-i manipuleze pe ceilalti; presupune respect si consideratie fata de propria persoana si fata de cei din jur. Comportamentul non-asertiv presupune desconsiderarea propriilor drepturi si supunerea exagerata fata de dorintele si nevoile celorlalti. Subiectul nu-si exprima sentimentele si dorintele culpabilizandu-se atunci cand incearca sa ceara ceva. Daca subiectul va transmite celorlalti nesiguranta sa in legatura cu dreptul de a cere ceva, acestia din urma vor avea tendinta sa-i desconsidere solicitarea. Persoanele insuficient asertive nu se simt in largul lor in situatii sociale obijnuite, nu lupta pentru drepturile lor, nu pot spune,, NU cand li se cere ceva si se simt prost, atunci cand trebuie sa faca observatie unui subaltern. Tipuri de comportamente non-asertive 1.persoanele inclinate spre tulburari anxioase si fobii se comporta non-asertiv, formandu-si o imagine de sine de persoane amabile in orice situatie, gata sa le faca tuturor pe plac si se tem sa-si exprime in mod deschis solicitarile pentru a nu strica relatia cu partenerul de care se simte extrem de dependenti.(9 subiecti ) 2.persoanele pasiv-agresive nu-si manifesta in mod deschis agresivitatea, opunand o rezistenta indirecta la solicitarile celorlalti. O persoana care are sentimente de ostilitate fata de sef intarzie de la serviciu sau uita sa-si indeplineasca anumite sarcini. Astfel de persoane obtin rar ceea ce vor, deoarece comportamentul lor este ineficient si genereaza ostilitate si resentimente.(7 subiecti ) 3.persoanele manipulative care obtin ceea ce vor deoarece ii determina pe ceilalti sa simta vinovatie sau compasiune fata de ei, pozand in victime sau in martiri. Aceasta metoda functioneaza numai in situatiile in care persoana vizata nu realizeaza ce se petrece. (4 subiecti

) Model de antrenament asertiv in patru trepte: 1. Formarea comportamentului asertiv non-verbal. Persoana asertiva trebuie sa priveasca interlocutorul drept in ochi atunci cand i se adreseaza si trebuie sa se plaseze drept in fata acestuia. Adoptarea unei posturi care sa exprime deschiderea si tratarea cu calm a interlocutorul. 2.Recunoasterea propriilor drepturi si efectuarea unor exercitii de lupta pentru obtinerea acestora.Se prezijnta subiectului o lista cu drepturi pe care acesta le-a uitat din cauza educatiei sau a experientelor de viata traite ulterior.Se recomanda sa se citeasca lista respectiva de mai multe ori. 3.Costientizarea propriilor sentimente, dorinte si trebuinte. Este dificil ca o persoana sa devina asertiva, daca nu-si da seama ce simte, ce doreste si ce nu doreste. Comportamentul asertiv presupune ca subiectul sa spuna deschis ce simte si ce nu doreste sa se schimbe. 4.Exersarea raspunsurilor asertive Descrierea problemei situatia care il supara pe subiect Declansarea raspunsului asertiv-elaborarea raspunsului asertiv (evaluarea drepturilor personale, precizarea timpului cand va avea loc discutia, prezentarea problemei in termenii consecintei, acesteia). Exprimarea sentimentelor Exprimarea solicitarii Prezentarea consecintelor cooperarii pacientului Capacitatea de a spune ,,NU. Comportamentul asertiv presupune capacitatea individului de a refuza o solicitare pe care nu doreste sa o indeplineasca deoarece contravine propriilor lui dorinte si nevoi. Bourne (1995) ne sugereaza sa parcurgem urmatoarele etape:1.repetarea solicitarii, 2.prezentarea motivelor refuzului, 3.exprimarea refuzului,4.presupunerea unei alternative convenabile pentru ambele parti. Restructurare cognitiva Desi dezvoltarea comportamentului asertiv reprezinta obiectivul prioritar in vederea imbunatatirii performantelor individuale la persoanele non-asertive, restructurarea cognitiva va fi in atentia terapeutului, aceasta reprezentand o parte integranta a asertivitatii, pentru ca atat pasivitatea, cat si agresivitatea reprezinta rezultatul unui stil distorsionat de gandire, precum si moduri deficitare de comportament.Psihoterapia cognitiva porneste de la ideea ca gandurile negative distorsionate conduc la tulburari emotionale patologice cum ar depresia sau anxietatea.

Optimizarea comunicarii Asertivitatea reprezinta abilitatea subiectului de a-si recunoaste drepturile si de a-si comunica trebuintele, sentimentele si opiniile fara a incalca drepturile celorlalti Componenta comportamentala a asertivitatii include: Contactul vizual. O persoana asertiva isi priveste interlocutorul in ochi. Lipsa contactului vizual poate transmite mesaje nedorite. Tonul vocii. Mesajul isi va pierde din semnificatie daca va fi exprimat cu o voce soptita care va da impresia de nesiguranta sau prea tare, fapt ce ar putea activa comportament defensiv al interlocutorului si o comunicare ineficienta. Postura. Subiectul trebuie sa stea drept, nici prea rigid nici prea relaxat pentru ca ar putea fi interpretata ca lipsa de respect. Mimica. Pentru ca mesajul sa aiba caracter asertiv, mimica trebuie sa fie adecvata si congruenta cu continutul mesajului. Momentul administrarii mesajului. Mesajul isi pierde din semnificatie daca este administrat intr-un moment nepotrivit. Continutul .Trebuie sa fie precis, descriptiv si direct. Antrenamentul asertiv are menirea de a-l invata pe subiect sa-si exprime deschis si adecvat gandurile si sentimentele. Se acorda o atentie deosebita dezvoltarii unor deprinderi si abilitati de relationare interpersonala. Pacientii timizi sunt invatati sa adreseze altor persoane remarci directe si mai putin confortabile, fara ca in spatele lor sa se afle sentimente de ostilitate sau agresivitate. Asertivitate- autostima anxietate Asertivitatea este o caracteristica a unei persoane care isi exprima cu usurinta punctul de vedere si interesele, fara anxietate, fara a le nega pe ale celorlalti. Tehnicile de antrenament in sensul asertivitatii, uneori numita destul de inpropriu afirmare de sine, isi propune sa ajute un subiect, care se plange de inhibitie pe planul social sau de difilcutati de comunicare, sa-si exprime si sa-si sustina mai bine punctul de vedere. Autostima scazuta reprezinta poate cauza cea mai profunda care sta la baza tulburarilor anxioase. Subiectul anxios a crescut probabil intr-un context familial disfunctional, caracterizat prin diverse tipuri de deprivari, abuzuri, neglijari care au condus la un nivel scazut al autostimei. Drept rezultat, acesta va dezvolta la varsta adulta un profund sentiment de insecuritate, jena si neadecvare care se poate manifesta in plan comportamental sub forma unor atacuri de panica, teama de a se confrunta cu lumea exterioara (agorafobie), teama de a nu fi umilit (fobie sociala) sau anxietate generalizata. Adesea, nivelul scazut al autostimei se coreleaza cu lipsa asertivitatii, cu vorbirea interioara, cu continutul perfectionist si cu dificultatea de-a exprima propriile sentimente.

Metode de ameliorare a sentimentului de autostima: Realizarea unei imagini corporale bune Atingerea unor obiective personale concrete Contracararea vorbirii interioare cu continut demobilizator Comunicarea cu ,,copilul interior, instanta psihica creativa si spontana, dar care inglobeaza si sentimentele de insecuritate, rusine si durere ce s-au format in copilarie. in stare de relaxare, pacientul va fi ghidat de catre terapeut sa actioneze ca un parinte puternic, suportiv si adecvat pentru copilul care se afla in interiorul fiintei sale. Se recomanda persoanelor cu imagine de sine scazuta sa desfasoare activitati care sa le faca placere, sa amelioreze relatia cu propriul eu si sa contribuie la cresterea sentimentului valorii personale. Rezolvarea de probleme Psihoterapia cognitiv-comportamentala este o terapie de scurta durata, focalizata pe rezolvarea problemelor, cu rezultate evidente, centrate pe ameliorarea sau vindecarea unor simptome neuropsihice sau psihosomatice. Psihoterapia cognitiv-comportamentala sustine faptul ca modurile in care se comporta oamenii sunt determinate atat de situatiile extreme, cat si de felul in care acestia interpreteaza respectivele situatii. De obicei pacientii care solicita ajutorul persoanelor de specialitate (psiholog, consilier sau psihoterapeut) sunt luati in evidenta nu pentru problema in sine, ci pentru simptome, cum ar fi: depresia, anxietatea, insomnia, durerile de cap, pierderea apetitului, sau probleme in sfera comportamentala cum ar fi de pilda o tentativa de suicid.Simptomele respective sunt secundare situatiei stresante, remiterea ei depinzand de rezolvarea situatiei problematice. Psihoterapiei cognitiv-comportamentala in rezolvarea de probleme este indicata persoanelor care se descurca bine in viata ,dar care dintr-un motiv sau altul situatia stresanta a depasit posibilitatile lor de adaptative actuale.

Pentru a defini corect un comportament asertiv trebuie sa tinem cont de trei factori : (Cottraux) - descrierea comportamentului verbal si nonverbal; - intentia subiectului si sistemul sau de credinte; - contextual social in care se desfasoara comportamentul. Cunoasterea drepturilor asertive ale fiecaruia pot imbunatati relatiile interpersonale: - a fi propriul judecator a ceea ce faci si spui; - a nu oferi motive si scuze pentru propriul comportament; - a nu fi raspunzator pentru descoperirea de solutii la problemele celorlalti; a te razgandi;

 a face greseli; - a spune nu stiu, nu pot, nu inteleg, nu-mi pasa fara sentimente de vinovatie; - a lua propriile decizii. Deprinderile protective descrise in continuare sunt utile pentru protectia fiecaruia atunci cand primim ca raspuns la un comportament normal, asertiv, printr-un comportament nonasertiv, irational. 1.Tehnica discului defect. Atunci cand celalalt iti refuza dreptul de a spune nu sau de ati exprima propria parere, vei raspunde la orice intrebare repetandu-ti raspunsul fara intrerupere, intr-un mod linistit, fara schimburi de ritm, fara justificari sau sentimente agresive. 2.Ignorarea selectiva implica nefurnizarea nici unui raspuns la anumite aspecte ale mesajului transmis de interlocutor noua. Poate fi uitil in situatia in care cineva continua sa provoace o disputa in legatura cu un eveniment trecut, despre care am mai vorbit si ne-am exprimat dorinta de a nu mai discuta. 3.Mania dezarmata. Cand cineva este in mod nemotivat agresiv cu noi, este posibil sa-I potolim mania refuzand continuarea discutiei. Poate fi aplicat si atunci cand amandoi suntem la fel de maniosi, sugerand ca avem nevoie de un time out, pana ne calmam. 4.Separarea problemelor. Deseori, oamenii amesteca lucrurile, pentru a ne convinge sa actionam asa cum doresc ei. Nu trebuie sa cadem in capcana starii de confuzie ci sa formulam un raspuns exclusiv pentru aceea problema. 5.Managementul vinovatiei. Ni se reproseaza uneori, diverse situatii sau lucruri. Din dorinta irationala de a fi perfecti si de a placea tuturor, avem tendinta de a ne scuza, nerecunoscandune dreptul la propriile decizii. 6.Cererea de scuze. Sunt imprejurari in care scuzele sunt adecvate. Toti facem greseli si trebuie sa le recunoastem daca ni se reproseaza acest fapt, acceptand sugestii pentru a ne indrepta greseala. Aceste informatii ar trebui sa conduca la achizitii comportamentale de tip asertiv.Trebuie sa constientizam ca schimbarea e un process de durata, transformarea noastra, ducand poate, la schimbari si in comportamentul celor cu care interactionam. Referitor la dezvoltarea comportamentului asertiv, Andrews considera ca implica mai multi pasi: 1. Constientizarea sentimentelor ca prim indicator, chiar daca ele nu ne ofera o imagine corecta despre situatia in care ne aflam. 2. Schimbarea credintelor irationale prin testarea validitatii lor si dezvoltarea de alternative rationale. 3. Constientizarea drepturilor si a consecintelor posibile ale utilizari lor pe termen lung sau scurt. 4. Comunicarea eficienta daca luam decizia de a vorbi, atunci este bine: - sa alegem momentul potrivit; - sa utilizam pronumele eu mai degraba decat tu ; - mesajele verbale sa fie congruente cu cele nonverbale sau paraverbale; - sa explicam cel mai bine ce ne deranjeaza la ceilalti; - sa recunoastem sentimentele adecvate a celorlalti si sa verificam acuratetea perceptiei acestora solicitand un feedback. 5.Dezvoltarea capacitatii de a negocia, de a fi flexibili. Acest antrenament asertiv este o tehnica specifica terapiei cognitiv-comportamentala. Debuteaza deseori cu analiza functionala a comportamentului simptom, in cazul nostru comportamentul agresiv, pasiv sau pasiv agresiv. Dupa ce a construit o imagine coerenta a simptomului si a identificat resursele psihocomportamentale a pacientului, terapeutul va selecta una dintre cele mai adecvate tehnici din cele prezentate mai sus, integrand-o in demersul terapeutic.

Bibliografie: Psihoterapii scurte. Strategii, metode, tehnici Ion Dafinoiu, Jeno-Laszlo Vargha Polirom 2005 Terapii cognitive Jean Cottraux Polirom 2003 Tehnici psihoterapeutice Odette Giralasu-Dimitriu Victor 2004 Abilitati de comunicare Allan & Barbara Pease Curtea veche 2007 Personalitatea. Metode calitative de abordare. Observatia si interviul Ion Dafinoiu Polirom 2002