Minitutoriale

Ochii vin de obicei in pereche. Pe langa asta, sunt de parere ca un portret se deseneaza mergand in acelasi timp cu toate partile lui, nefinisand absolut nimic pana nu ai macar constructia celorlalte parti bine facuta. Asa ca azi, in loc de un singur ochii, o sa desenam ambii ochii in acelasi timp.

1. Incepem cu un creion HB sau B1. Hotaram pozitia ochilor printr-o linie dreapta. Poate pare inutila la prima vedere, dar ne ajuta sa pastram simetria, sa evitam ca la final sa ne dam seama ca un ochii este mai sus si altul mai jos. Un lucru de care trebuie sa fii atent la acest pas este raportul dintre dimensiunea ochilor si restul fetei. La primele mele portrete si uneori chiar si acum, nu stiu cum, dar reusesc sa fac ochii prea mari, ceea ce da personajului un aer copilaresc, chiar si atunci cand nu e cazul.

2 In acest desen iti dai seama la ce foloseste linia pe care am trasat-o mai devreme. Colturile interioare ale ochilor sunt amandoua pe linie, in timp ce colturile exterioare sunt putin mai sus. Este vorba de inclinatia ochilor, specifica fiecarui om. Dar asta tine de detalii. La aceasta etapa vreau sa-ti atrag atentia la grosimea pleoapei care se poate observa foarte usor in partea de jos. Cea de sus e mai putin observabila datorita genelor care o vor acoperi curand. In ceea ce priveste liniile folosite; poti ingrosa linia ce determina pleoapa de sus, dar cea de jos e abia schitata in aceasta etapa.

3. Desenam irisul. Ca o observatie; cand ochii sunt relaxati, privesc normal, aproape niciodata nu se vede intreg irisul, un cerc perfect (in afara de persoanele cu ochii foarte bulbucati). Irisul perfect vizibil, un cerc perfect, da senzatiea de uimire, frica, oricum o emotie puternica pe care o observi tinand cont si de restul fetei. Celelalte doua patratele din fiecare ochii arata pozitia in care apar niste luminite care vor da viata ochilor mai tarziu.

Un sfat in legatura cu aceste luminite; fii atent sa fie in acelasi loc in amandoi ochii chiar daca nu au aceleasi dimensiuni. Altfel vei avea impresia ca persoana desenata se uita cu un ochi la faina si altul la slanina. ( Am auzit expresia asta odata si imi place cum suna.) Un al doilea sfat: uneori ai in fata ca model o fotografie facuta cu blitz, iar ochii au o lumina ciudata chiar in centru, asta daca nu cumva au iesit rosii cu totul. E de preferabil sa nu pui luminite chiar pe pupila. Le poti deplasa foarte frumos intr-o parte; doar suntem artisti, nu xeroxuri. PS; Pozitia luminitelor determina si sursa de lumina. In acest caz, lumina vine de undeva din dreapta.

4. Lasand luminitele libere, hasuram irisul uniform, la nuanta cea mai deschisa a lui. Desenam cutele formate de pleoapele de sus, pozitia si forma sprancenelor.

5. In cadrul acestei etape hasurezi usor de jur imprejurul ochilor. Vreau sa fii atent la pleoapa de jos. Ca sa arati grosimea ei, hasurezi usor in interiorul ochilor si in afara pleoapei. Ideea e urmatoarea; cu cat sunt mai putin vizibile liniile, cu atat mai bine fiindca nu exista diferente mari de nuante, asa cum este pe pleoapa de sus unde sunt genele, de multe ori in nuante inchise avand contrast albul ochilor. Ochiul are forma unei sfere, o minge mica si ca sa arati asta sunt cateva zone pe care trebuie sa le hasurezi dar foarte usor, abia observabil; sub pleoapa de sus ( genele lasa o umbra destul de bine pronuntata), in amandoua colturile (cele interioare si cele exterioare), foarte, foarte usor in partea de jos, sa definesti grosimea pleoapei de jos.

6. De data asta am desenat niste sagetute care sa te ajute sa intelegi mai bine umbrele. Sagetile pleaca de la zonele cele mai intunecate si se indreapta spre cele mai luminoase. Am discutat despre ce se intampla in interiorul ochiului. In exterior avem cuta formata de pleoapa de sus pe care o vom folosi ca punct de reper. Cea mai intunecata zona este exact sub aceasta cuta si se lumineaza usor cu cat coboara spre gene. Asta e valabil in cazul ambilor ochii. Diferenta facand faptul ca, lumina venind din dreapta; jumatatea stanga este putin mai intunecata pe cand dreapta primeste mai multa lumina. In ceea ce priveste jumatatea pleoapei de deasura cutei la ochiul din stanga; are o usoara umbra chiar deasupra, apoi se lumineaza, in final se intuneca usor spre exteriorul ochiului. Sper ca sagetile sunt de mult mai mult ajutor fiindca nu stiu cat sunt cuvintele mele de data asta.

7. Ne intoarcem atentia spre iris. In ceea ce priveste irisul, il poti trata in doua feluri; ori ai grija la toate detaliile, caz in care totul se face cu un creion mecanic si se lucreaza foarte, foarte fin pentru a obtine acea naturalete pe care toti o apreciem, ori il tratezi cat mai simplu, ceea ce nu inseamna ca va avea mai putin efect. In cazul de fata am ales metoda simpla; dupa ce am hasurat nuanta lor naturala, in jurul celor doua luminite, am desenat pupilele in centru, adaugand o hasura usoara in jurul lor ca sa nu fie doua cercuri perfect negre. Apoi am pus umbra lasata de pleoapa de sus asupra ochiului, asta incluzand irisul. Si in final am delimitat irisul de jur imprejur hasurand cu un 3B. Ideea principala in acest caz este ca nu trebuie sa fie perfect, liniile sunt intrerupte, sunt zone mai intense si alte mai putin intense. Cu cat as fi migalit mai mult, cu atat as fi obtinut un efect mai putin natural. In cazul acesta e doar o joaca; efenctul fiind dat in mare parte de luminitele acelea bine plasate si de umbra lasata de pleoapa de sus. La final adaugam genele. Nu e nevoie sa se vada fiecare fir de par. Avand in vedere ca ochii sunt ai unei femei, incep prin a ingrosa putin linia pleoapei inainte de a desena genele. Asta le da un efect frumos. In cazul sprancenelor, incep prin a defini forma lor inainte sa ma apuc de hasura propriu zisa, astfel nu am surpriza la final de a nu avea sprancene simetrice. Iar finalul

Revenind la subiectul acestui articol, nasul, eu mi-am facut un ritual in trei pasi in ceea ce priveste aceasta parte a fetei. Am luat trei tipuri de nasuri pe care sa-ti arat cum se deseneaza. Apoi am decis ca sursa de lumina vine de undeva din fata. 1. Acesta este nasul meu. Bine, nu chiar al meu, dar asemanator cu proeminenta ce-mi impodobeste mie fata.

Pasii pe care ii urmez sunt urmatorii: A. Desenez trei cercuri, unul mai mare in centru, si alte doua mai mici in lateral. (dimensiunile variaza in functie de persoana pe care o ai in fata) Ceea ce trebuie sa intelegi,petru inceput, este ca linia pe care o folosesc este mult mai putin evidenta decat cea din imaginea de sus. Acestea sunt linii de constructie care vor fi sterse pe parcursul urmatorilor pasi. Aceste linii se fac doar atat cat sa fie usor vizibile, astfel incat sa te ghideze. Am trasat linii atat de puternice doar pentru a fi destul de evidente atunci cand fotografiez desenul. B. Urmarind cercurile, desenez forma nasului. Vreau sa fii atent la faptul ca narile nu sunt facute sub forma de cercuri. Linia e puternica in locurile unde conturul este evident si se pierde usor apropiindu-se de locurile in care se intrerupe. Ca o idee; nici o linie nu se intrerupe brusc, ci se pierde usor. Daca desenezi un portret doar in linie, sunt bune liniile atat de bine definite. Daca vrei sa hasurezi apoi, folosesti linii mai fine de atat. C. Hasurez tinand cont de lumina a carei sursa am decis ca va fi in fata. Aici se poate vedea de ce am ales sa construiesc nasul prin cercuri si nu in alt mod. Daca ai citit articolul despre sfera stii deja cum sa pui umbrele. Partea evidenta este baza nasului, gaurile narilor care nu sunt foarte evidente de data asta. Inconjori varful nasului cu o hasura fina. Apoi fiecare nara in parte. Continui cu aceeasi hasura fina de o parte si de alta a nasului. Reciteste articolul despre sfera pentru a intelege mai usor, daca simti nevoia; LA CE AJUTA SA STII SA DESENEZI O SFERA

2. Nasul drept, varful ascutit, eventual o usoara cocoasa.

Pasii sunt aceiasi ca si in cazul primei forme de nas. De data asta gaurile narilor sunt foarte, foarte putin vizibile, daca se vad macar. Ceea ce am uitat sa desenez este umbra pe care o lasa nasul sub baza lui. In cazul acestui tip de nas este cel mai bine evidentiata, mai ales daca lumina vine din fata, sus. Al doilea lucru, daca exista o usoara cocoasa a nasului, o deseneazi hasurand in forma de paranteza in acea zona. Exemplu am desenul pe care il vezi in stanga. Exista variatii de tot felul, bineinteles. Totul tine de hasura. Ai grija la intensitatea ei, si de data asta la simetrie. Nu folosesti linia, doar hasura. 3. Nasul caracteristic copiilor si africanilor. E vorba de narile care sunt cat se poate de evidente, cele pe care de prea multe ori reusim sa le dam o forma haioasa.

Pe langa pasii pe care i-am detaliat mai sus, in acest caz tin sa adaug doar un lucru; nu hasura gaurile la aceeasi intensitate. Daca privesti desenul de mai sus, colturile din exterior, sus, sunt cele mai intunecate. Apoi, hasura isi pierde usor din intensitate. Concluzia: nu sunt doua gauri negre. Formele variaza mult mai mult de atat, dar am incredere ca de aici te poti descurca facand combinatii, variind intr-o mai mica sau mai mare masura ceea ce ti-am aratat in acest articol.

Hasura, de la lumina la intuneric (contrastul)

Sunt pur si simplu uimita de chipul uman, de trasaturile caracteristice fiecaruia, de multimea emotiilor ce se oglindeste atat de bine in scralucirea ochilor, intr-o grimasa, o spranceana ridicata, un zambet fals, strangaresc, fortat sau natural. Atat de multe culori, forme si linii, umbre si lumini nu te poate lasa indiferent. Iar daca se intampla sa ai langa tine o persoana mult iubita, cu siguranta fascinatia e mult mai mare. Nu stiu daca ti s-a intamplat vreodata sa privesti o persoana vorbind minute in sir, poate chiar ore. Mie mi s-a intamplat. Jocul buzelor modelandu-se in jurul literelor si cuvintelor e fascinant. Sclipirea din ochii ce apare si dispare constant atunci cand persoana pe care o ai in fata e pasionata de ceea ce vorbeste te prinde instant in mreje.

Sprancenele care urca si coboara, un alt dans ritmic. Miscarile fetei, schimbarile de lumini si umbre ah! M-as pune sa desenez acum, daca nu mi-as fi propus sa termin articolul acesta. Iti dai seama ca am in plan sa scriu cateva articole despre portret. O sa incep prin a face o mica lista cu articolele de pe site care te vor ajuta sa intelegi mai bine urmatoarele. Am scris despre linie si hasura; Diferite tipuri de linie Hasura pe care o faci in mod natural Am scris despre formele de baza. Acestea te vor ajuta sa intelegi care sunt zonele de lumina si umbra intr-un portret; Sfera Cilindrul Te va mai ajuta si articolul despre proportii;

Cum folosesti proportiile

Iar azi vorbim despre contrast si incepem cu definitia. CONTRAST- este diferena dintre lumin si umbra pe suprafaa unui obiect realizat fiind prin valoraie. Este de foarte mare ajutor pentru artiti fiindc produce efecte din cele mai inedite. -CONTRAST PUTERNIC se obine prin trecerea brusca de la lumina la umbra, folosind foarte puine nuane de gri. -CONTRAST SLAB are o gam redus de valori. Cu alte cuvinte, se deseneaz ori cu griuri foarte nchise, spre negru, ori cu griuri usoare, luminoase. Daca ai citit articolul despre materialele necesare pentru desen, stii probabil despre tipurile de creioane pe care le poti folosi in desen. Eu folosesc doar creioanele din gama B care vine in 8 tipuri de duritate; de la 1 B, cel mai tare, cu care fac constructia si hasurez zonele cele mai luminoase, pana la 8 B, cel mai moale si mai intunecat. H-urile mi se par mult prea dure pentru desen. Am un 3H pe care l-am cumparat si nu l-am folosit niciodata. Ca idee, sfatul meu e urmatorul; cu trei creioane poti face minuni; un 1 B, 3B si 7B sau 8B chiar.

Iar acum am un mic exercitiu pentru tine. Vreau sa identifici in imaginea de mai jos pe ce pozitie de luminozitate se afla fiecare zona pe o scara de la 1 la 5. 1 cea mai luminoasa 5 cea mai intunecata

In a doua parte a exercitiului ai urmatoarele desene. Fiecare desen are zone numerotate de la 1 la 5. Le desenezi si apoi hasurezi tinand cont de scara de care ti-am povestit, avand grija, spre exemplu, ca spatiul cu numarul 4 sa fie mai inchis decat cel cu numarul 3, iar cele care au acelasi numar sa aiba aceeasi nuanta de gri. 1. La acest desen am folosit un numar destul de restrans de nuante de gri, apropiate ca valoare, 1-3. Ar trebui sa-ti dea un desen cu un contrast

slab. 2. De data asta am folosit tot un numar restrans de nuante de gri, doar ca sunt la extreme intre cel mai luminos si cel mai intunecat pe scara noastra; 1, 2 si 5. O sa ai la final un desen cu un contrast puternic.

3. In ultimele doua am folosit toata gama avand un contrast echilibrat.

In final poti sa mai faci cateva exercitii de genul acesta pentru a-ti imbunatati simtul observatiei. Cu cat esti mai bun, cu atat poti mari gama de griuri de la 5 la 8, 10. Ca sa vin cu o concluzie, nu exista contrast bun sau prost. Un desen cu un contrast slab poate parea sters, insipid daca nu ii adaugi cateva accente in locurile potrivite. Ar fi pacat sa nu te folosesti de un astfel de contrast fiindca e feminin, delicat cand griurile sunt luminoase si cu o aura de mister cand desenul e invaluit in umbra. Un contrast puternic prost folosit da spre kitsch, un stil prost si ieftin, dar in acelasi timp are forta, dramatism si impact puternic cand e folosit bine.