Conductivitatea termic (conductia) este mrimea fizic prin care se caracterizeaz capacitatea unui material de a transmite cldura atunci

cnd este supus unei diferene de temperatur. Conceptul a fost introdus de Joseph Fourier. Acest mecanismul de transfer se realizeaza la nivel molecular ca rezultat al ciocnirilor elastice intre moleculele sau ionii substantei ca urmare a oscilatiilor sau deplasarii lor. Moleculele cu energie mai mare prin ciocnire cu moleculele sau ionii cu energie mai mica le cedeaza o parte din energia lor cinetica, astfel incat caldura se transmite din aproape in aproape in tot corpul. La corpurile metalice solide transferul de caldura se realizeaza si prin transportul energiei de catre electronii liberi. Intensitatea conductivitatii este maxima la metale, deoarece sunt posibile ambele mecanisme, prin ciocniri elastice intre ionii retelei cristaline si prin electroni liberi. La lichide si la gaze conductivitatea este rezultatul ciocnirilor elastice intre molecule. Aceasta este mai intensa la lichide decat la gaze deoarece distanta dintre molecule este mai mica la lichide decat la gaze. Deoarece acest mecanism se realizeaza la nivel molecular conductivitatea termica este cunoscuta si sub numele de transfer de caldura prin mecanism molecular. n general, materialele cu conductivitate termic mare au n acelai timp i o conductivitate electric mare, i invers. De exemplu, metalele, buni conductori de electricitate sunt i buni conductori termici, iar sticla, materialele plastice, gazele conduc foarte puin att cldura ct i electricitatea. Exist i excepii, de exemplu diamantul, care are o conductivitate termic extrem de mare n timp ce din punct de vedere electric este un excelent izolator, avnd o conductivitate electric infim. n identificarea diamantelor veritabile conductivitatea termic este un indiciu mai sigur dect celelalte proprieti remarcabile, indicele de refracie i duritatea, ambele mari.

n cazul simplu al unui corp omogen, cu o form prismatic sau cilindric dreapt, unde diferena de temperatur se aplic la capete iar suprafeele laterale sunt izolate termic, n regim staionar seciunile normale intermediare ntre suprafaa de intrare i cea de ieire a cldurii coincid cu izotermele, iar temperatura de-a lungul axei variaz liniar. n acest caz, conductivitatea termic este egal numeric cu cantitatea de cldur (Q) transferat n unitatea de timp () prin unitatea de arie (A) i de-a lungul unei uniti de grosime (L), cnd cele dou fee opuse difer printr-o unitate de temperatur (T sau t):

n cazul general, folosind mrimi infinitezimale, conductivitatea termic ntr -un punct se definete ca fiind raportul dintre densitatea fluxului termic i gradientul de temperatur din acel punct, n regim termic staionar:

unde

este densitatea de flux termic, [W/m]; este fluxul termic (puterea termic), [W]; este gradientul de temperatur, [K/m].

n sistemul internaional de uniti, conductivitatea termic este exprimat n wai pe metru -kelvin, (W m-1 K-1) unde: wattul este unitatea puterii metrul este unitatea lungimii kelvinul este unitatea temperaturii