Functiile fundamentale ale organismului uman

Functiile de relatie Sistemul nervos - clasificare

- dupa structura si functie: 1) S.N.Somatic ( de relatie ) (SNC, SNP) 2) S.N.Vegetativ 1)SNC ! maduva spinarii; ! encefal ! trunchi cerebral !cerebel !diencefal ! emisfere cerebrale

SNP

! nervi ! spinali 31 perechi (micsti) ! cranieni 12 perechi (motori, senzitivi, micsti) ! ganglioni nervosi

! simpatic (actioneaza in conditii neobisnuite, stress) ! parasimpatic (intervine in conditii obisnuite) -ambele componente au: - portiune centrala (centrii nervosi, SNC) - portiune periferica (exista in SNP) ! repr de nervi vegetativi, fibre vegetative si de ganglioni vegetativi ! latero-vertebrali; ! pre-viscerali ! intra-murali Neuronul ! conducere centripeta (dendrite) ! conducere centrifuga (axon) 2)S.N.V.

Sistemul nervos (latin! Systema nervosum ) al unui animal (incluznd omul) coordoneaz!
activitatea mu"chilor, monitorizeaz! organele, prime"te "i prelucreaz! informa#iile primite prin organele de sim# "i ini#iaz! ac#iuni. Cu alte cuvinte sistemul nervos este responsabil pentru men#inerea homeostaziei (echilibrul intern al corpului). Elementele principale ale sistemului nervos sunt neuronii "i celulele gliale (cu rol de sus#inere "i de protec#ie). Cu ct urc!m pe scara de evolu#ie a organismelor, sistemul nervos devine tot mai complex, iar posibilit!#ile lui de a recep#iona, interpreta "i reac#iona corespunz!tor informa#iilor din mediul nconjur!tor sunt tot mai perfec#ionate.

Neuronul
Neuronii sunt celule diferen!iate, care au ob!inut func!ii specifice. Ei transmit, genereaz" #i recep!ioneaz" impulsul nervos. Spre deosebire de alte celule, ei nu se divid. Neuronul este o celul" adaptat" la recep$ionarea %i transmiterea informa$iei, unitatea elementar" (celular"), embriologic", anatomic", func$ional", trofic" %i metabolic" a sistemului nervos.

Structura
Teaca de mielina

Axonul neuronilor SNP

Axonul Neuronilor SNC

! "#$%&'()%*)+*,&,*,*)-+./(001$) ! "#$%&'()%*)$,45$%*0%#$+43*1$) +*,&,() 2#$%&+*) 2*03#&) &0) +*,&,()2#$%&+*)2*03#&)8(4) '405&#)(6$07 8&,9)(6$047 Prezinta discontinuitati numite noduri Ranvier, care reprezinta spatiul dintre 2 celule Schwann.

:*(+()-+./(00

! -*) %4'2&0*) 40) ;&#&,) 3*+44) %*) 8 4 * , 4 0 ( < = 4 0 %) >$ # 8 (3() % *) +*,&,*,*)-+./(00 ! -*2(#()8*8@#(0*)2,('8(9+()() +*,&,*4) -+./(00) %*) 3*'&3&,) +$0;&0+9A)%40);&#B

:*(+()?*0,*

! C#*) #$,) 40) 2*#8*(@4,43(3*) '4) #*D4'3*03(

Transportul transmembranar
Membrana plasmatic": Este format" dintr-un bistrat fosfolipidic #i un mare num"r de proteine care plutesc n acest bistrat ( de exemplu receptorii membranari ), sau l str"bat complet (canalele #i pompele ionice ). Fosfolopidele prezint" un cap"t hidrofil orientat spre lichidul intersti!ial n stratul extern #i spre citoplasm" n cel intern . Capetele hidrofobe ale fosfolipidelor sunt orientate spre interiorul bistratului pentru a evita apa. Nefiind miscibile nici cu lichidul intersti!ial nici cu citoplasma, fosfolipidele reprezint" o barier", n special pentru ap" #i substan!ele hidrosolubile,dar nu #i pentru cele liposolubile, cum ar fi oxigenul , azotul, alcoolul, hormonii deriva!i din colesterol. Proteinele ntrerup continuitatea bistratului fosfolipidic constituind o alternativ" de transport prin membrana plasmatic". Aceste proteine pot fi canale ionice de scurgere ,canale voltaj dependente, carrieri , pompe ionice, receptori membranari, markeri. Structura complex" a membranei, asigur" permeabilitatea selectiv" a acesteia. Transportul pasiv. Are loc prin difuziune, osmoz", difuziune facilitat" - ntotdeauna n sensul gradientului de concentra!ie, ( de la o conc. mare la o conc. mic") f"r" consum de energie metabolic". Exist" mai multe tipuri de transport pasiv: Difuziunea direct" prin bistratul fosfolipidic-caracterizeaz" substan!ele liposolubile ( care se pot dizolva n bistratul fosfolipidic). Dintre substan!ele enumerate mai sus, oxigenul are cea mai mare vitez" de difuziune, dat fiind marea importan!" a acestui element chimic pentru oxid"rile intracelulare Difuziunea apei(OSMOZA) Apa difuzeaz" prin canale speciale , recent descoperite, care sunt extrem de mici #i foarte numeroase. Astfel se explic" de ce , n cazul hematiei, difuzeaz" prin membran" n ambele sensuri n fiecare minut, un volum de ap" de o sut" de ori mai mare dect volumul acestei celule. Cantit"!ile care difuzeaz" n ambele sensuri sunt echilibrate, de aceea volumul celulelor r"mne constant. Uneori apa face parte dintr-o solu!ie unde ndepline#te rolul de solvent. Astfel pot s" apar" #i pentru ap" diferen!e de concentra!ie de o parte #i de alta a membranei. n aceste condi!ii se produce un flux transmembranar net de ap".
Daca apa intra - celulele se umfla ( turgescen!" ) ,iar dac" p"r"se#te celula , aceasta se zbrce#te( ratatinare ). Ultimul proces poate s" apar" n diabetul zaharat #i determin" cre#terea cantit"!ii de ap" din snge. Rinichii vor elimina prin urin" excesul de ap"

( poliurie ) iar bolnavul va consuma cantit"!i mai mari de lichide pentru a nlocui apa pierdut" ( polidipsie ).

 Acest flux net de ap" cauzat de o diferen!" de concentra!ie a acesteia de o parte #i de alta a unei membrane se nume#te osmoz". Difuziunea ionilor. Ionii fiind nc"rca!i electric nu pot str"bate membrana prin bistrat, deoarece sarcinile electrice atrag numeroase molecule de ap". Apar astfel ioni hidrata!i de dimensiuni mari, care sunt respin#i de capetele hidrofobe ale fosfolipidelor. Astfel fosfolipidele restric!ioneaz" pasajul membranar al ionilor. Ace#tia vor intra sau vor ie#i din celul", folosind canale ionice cu o mare specificitate. Dac" apa intr" -celulele se umfl" ( exist" canale de sodiu,potasiu, calciu, clor). Canalele care permit difuziunea continu" a ionilor n sensul gradientului de concentra!ie se numesc canale de scurgere. Exist" #i canale voltaj-dependente prev"zute cu por!i proteice care modific" temporar permeabilitatea membranei pentru un anumit ion. Por!ile acestor canale se deschid numai n anumite condi!ii-de exemplu atunci cnd asupra axolemei ( membrana axonului ) ac!ioneaz" un excitant cu intensitate egal" sau mai mare ca a pragului. Astfel permeabilitatea membranei pentru sodiu, potasiu sau anioni, poate fi reglat" prin sistemul de por!i al canalelor voltaj-dependente. Acestea contribuie la apari!ia poten!ialelor de ac!iune la nivelul neuronilor excita!i. Unele canale ionice se deschid datorit" ac!iunii unor mediatori chimici-de exemplu acetilcolina deschide canalele de sodiu din membrana postsinaptic" neuronal"Difuziunea facilitat". Reprezint" o modalitate de transport pasiv cu ajutorul unor proteine c"r"u# (carrier) din membran". Acestea faciliteaz" trecerea unei substan!e cu molecul" mai mare dect a ionilor prin membrana plasmatic". Proteinele c"r"u# #i pot schimba brusc conforma!ia spa!ial" dup" ce au legat o substan!" care trebuie transportat" prin membran". Astfel aceasta ajunge la interiorul celulei, apoi proteina revine la pozi!ia ini!ial". Procesul faciliteaz" de exemplu difuziunea glucozei, a aminoacizilor etc. Transportul activ Unele substan!e necesare celulelor se afl" n concentra!ie mai mare n citoplasm" dect n lichidul intersti!ial ( de exemplu ionul de calciu este de 35 de ori mai concentrat n interiorul celulei). Alte substan!e sunt mai concentrate n mediul extracelular ( de exmplu ionul de sodiu de 10 ori) iar celula trebuie s" men!in" concentra!ia intern" a acestui cation la valori reduse. Este evident faptul c" reintroducerea potasiului #i expulzia sodiului nu se pot face prin difuziune. Trebuie s" existe o alt" surs" de energie care s" asigure transportul acestor cationi n sens opus gradientului de concentra!ie ( adic" de la o conc. mic" la o conc. mare)-eflux de sodiu #i influx de potasiu. Transportul unei substan!e n sens opus gradientului ei de concentra!ie,

pe baza unui consum de energie se nume#te transport activ. Transportul activ primar n acest caz energia este furnizat" n urma descompunerii ATP-ului. Cel mai studiat mecanism de transport activ este pompa de sodiu #i potasiu -o ATP-az" care se afl" n membrana tuturor celulelor. La neuron are rolul de a men!ine gradientele de concentra!ie ale sodiului #i potasiului #i de a genera indirect un poten!ial negativ pe fa!a intern" a membranei. Atunci cnd la cap"tul intern al pompei se leag" 3 ioni de sodiu, la cel extern se fixez" 2 ioni de potasiu. n acel moment proteina hidrolizaz" ATP-ul la ADP, fosfat #i energie, care va fi utilizat" pentru reintroducerea potasiului #i expulzia sodiului. Energia necesar" refacerii ATP- ului se ob!ine prin oxidarea glucozei. Astfel se explic" de ce men!inerea poten!ialului membranar de repaus #i conductibilitatea nervoas", reprezint" procese care necesit" mari cantit"!i de glucoz" #i oxigen. Transportul activ secundar. n acest caz energia necesar" transportului unei substan!e mpotriva gradientului este furnizat" de o alt" substan!" care va p"trunde sau va ie#i din celul" conform gradientului s"u de concentra!ie.
Transportul activ de sodiu n afara celulei #i permeabilitatea mai redus" a membranei

pentru acest cation, determin" cre#terea concentra!iei externe a acestuia. Sodiul extracelular n exces, avnd mult" energie are tendin!a de a difuza n celul" folosind #i alte c"i dect canalele specifice de scurgere.
O protein" carrier dinmembran" va fixa sodiul la un situs de legare #i substan!a care

trebuie introdus" mpotriva gradientului ( exemplu glucoza) la alt situs. Energia gradientului de sodiu asigur" transportul prin membran" a ambelor substan!ecotransport de sodiu #i glucoz" n intestinul sub!ire , n cursul procesului de absorb!ie intestinala.
n cazul contra-transportului (antiport) sodiul tinde s" difuzeze n celul" iar al!i

ioni ( de exemplu protonii) tind s" p"r"seasc" celula n sens contrar gradientului de concentra!ie. Antiportul sodiu-hidrogen are loc n tubii uriniferi #i contribuie la eliminarea protonilor n urin" pentru a men!ine pH-ul normal al sngelui, concomitent cu recuperarea unor importante cantit"!i de sodiu din urin".

Potentialul de membrana
Toate celulele organismului uman au un potential electric. Acest potential electric este rezultatul diferentei de potential dintre fata externa a membranei celulare incarcata pozitiv si fata interna a memnranei celulare incarcata negative. Incarcarea pozitiva a fetei externe se datoreaza unei densitati mari de ioni de Na (sodiu) de sarcini positive. Incarcarea negative a fetei interne se datoreaza densitati mari a anionilor care rezulta din procesele biochimice intracelulare. Acesti ioni negative aflati pe fata interna a membranei celulare deobicei nu fac obicetul transferului transmembranar. Fac de obicei acest transfer numai prin transportori speciali. Diferenta de potential dintre cele 2 fete incarcate pozitiv si negative determina valoarea potentialului de membrana respective potentialul de repaus membranal = -90mV pentru celulele musculare, axoni neuronilor gigantic. Fata intrena a membranei celulare este cu 90mV mai negative decat fata externa. Potentialul de repaus membranal este important pentru viata celulei, pentru ca asigura acestora schimbul de materiale prin membrane celulara cu interstitiu. Orice modificare a valori potentialului membranal implica si modificari ale acestui transportor de materie prin membrane celulara dinspre interstitiu inspre citoplasma si invers. Potentialul de repaus membranal la constituirea acestuia stau 2 mecanisme : - transportul ionilor prin membrane celulara dinspre o fata spre cealalta in virtutea concentratiei ionilor respective pe cele 2 fete ale membranei (gradient de concentratie) - mecanismul active prin pompa de Na si K Atunci cand asupra celulei actioneaza un stimul se produce o modificare permeabila membranei celulare pentru ioni, lucru care duce la inlocuirea potentialului de repaus cu potentialul de activ care determina nasterea de impulsuri electrice de unde sau format la centri nervosa informatia este prelucrata si transmisa eferent la efectul organismului inclusive muschi care prin contractie determina locomotia organismului prin care organismul se integreaza in mediu.

Daca in mod ipotetic consideram ca membrane unei cellule este permeabila in exclusive numai pentru ioni de K si tinand cont de faptul ca concentratia in interiorul celulei pentru ioni de K = 140 mEg/l iar la exterior 4mEg/l atunci in virtutea gradientului de concentratie ioni de K trec prin difuziune din interiorul celulei in exteriorul acsteia purtand sarcini positive in felul acesta se acumuleaza pe fata externa a membranei sarcini positive la aceasta incarcare pozitiva a fetei externe are loc imigrarea de sarcini negative din structura citoplasmei pe fata interna a membranei celulare. In felul acesta fata externa devine electropozitiva iar fata interna devine electronegative intre cele 2 fete incarcarea diferit se creaza o diferenta de potential care preprezinta potentialul membranal la acel moment dat . pe masura ce continua exoxul, ioni de K din celula prin membrane are loc cresterea transportata de diferenta de potential intre cele 2 fete ale membranei. Pe masura ce creste aceasta masura de potential se ajunge incat aceasta valoare a diferentei de potential sa devina atat de mare incat sa se opuna cont. exodului ionilor de K din celula. Acest microm care dureaza 1-2 milisecunde a valori diferentei de potential poarta denumirea de

POTENTIAL NERNST pentru ionul de K. Cand este atinsa valoarea potentialului

Nernst pentru ionul de K aceasta valoare a potentialului creat chiar are tendinte sa reprieze ioni de K din exterior in interior cellular. Daca membrana este permeabila numai pentru Na datorita faptului ca ionul de Na se afla la exterior in concentratie 142mEg/l iar la interior 14mEg/l atunci in virtutea gradientului de concentratie are loc o patrundere din exterior in interior. Se acumuleaza sarcini positive pe fata interna in replica pe fata exterioara se acumuleaza sarcini negative care provin din interstitiu se creaza o electropozitivitate pentru fata interna si o electronegativitate pentru fata externa. Aceasta incarcare duce la nasterea diferentrlor de potential. Ionul de Na intra in celula, creste si diferenta de potential intre cele 2 fete a membranei celulare. Dar aceasta diferenta de potential creste pana cand diferenta de potential se opune in continuare la intrarea ionilor de Na in celula POTENTIAL NERNST pentru ionul de Na la nivelul membranei celulare. La nivelul membranei celulare functioneaza pentru realizarea potentialului de repaus membrane si pompele de K si Na. Aceste pompe sunt structurate proteic care manifesteaza in dfunctie de anumite conditi permeabile pentru ioni de Na si K. Aceste pompe functioneaza pe baza consumului de energie eliberat din ATP respective din a treia legatura macroenergetica a ATP-ului. Aceasat pana cu fiecare ciclu de functionare scoate din interiorul celulei 3 ioni de Na si introduce in interiorul celulei 2 ioni de K. atat ioni de Na si K sunt purtatori de sarcini positive rezultand ca la fiecare ciclu functional al pompei de Na si K bilantul este scoaterea din celula a unei sarcini electrice pzitive prin intermediul unui ion de Na. Daca valoarea

potentialului Nernst pentru ionul de K este -94mV inseamna ca se manifesta ceva la nivelul mebranei celulare pentru a se ajunge la valoarea de -94mV. La nivelul membranei celulare se gasesc niste canale ionice numite canale de pierdere NaK care sunt mai permeabile de 100 de ori mai mult pentru K comparative cu Na. Prin aceste canale de pierdere NaK ionul de Na este scos din celula la exterior duce pe fata exterioara a membranei sarcini positive care dau electropozitivitate fetei externe a membranei iar prin aceste canale de pierdere NaK intra o cantitate mica de ioni de Na sarcinile pozitivew purtate de ioni de Na vor determina anihilarea a sarcinilor negative aflate pe fata interna acest lucru va face ca electronegativitatea fetei interne a membranei sa scada putin asa incat diferenta de potential intre cele 2 calcule prin microelectrozi - -86mV. Potentialul de repaus membranal este foarte important pentru ca regleaza relatia functionala intre citoplasma celulara di membrane externa. Modficarea potentialului de mambrana este raspunzator de activitatea secretoare , asterea potentialului de actiune essential pentru euform.

Potentialul de actiune
Daca asupra membranei celulare actioneaza un stimul care are o anumita intensitate (prag) atunci are loc la nivelul unde actioneaza stimulul, o modificare a permeabilitati celulare pentru ioni de Na si patrunderea catorva zeci de milisecunde a ionului de Na din exterior in interiorul celulei si prin aceasta are loc inversarea polaritati membranei celulare aceasta devine pozitiva la interior si negative la exterior in replica sarcini electrice negative care au fost atrase la nivelul fetei externe din interstitiu. Acum ia nastere potentialul de actiune se va deplasa in membrane celulei fie intr-o parte fie in cealalata, in conditii normale , deplasarea potebtialului de actiune respective a procesului de excitatie se face numai centripet adica de la periferie spre centru nervos datorita prezentei sinapselor intre neuroni care permit transmiterea unidirecte a impulsului nervos. Propietatile potentialului de actiune : - potentialul de actiune se supune legi totul sau nimic, atunci cand un stimul actioneaza asupra structuri biologice si determina o depolarizare care sa duca la pragul de excitatie se numeste stimul liminal. - toti stimuli care prin actiunea lor duc lla depolarizari se numesc stimuli subprag, iar stimuli care sunt mai mari decat valoarea subpragului se numesc stimuli supraprag. - in cazul legi totul sau nimic orice stimul care are valoarea proag sau chiar si valoare mai mare decat prag determina potentialul de actiune care are aceasi alura sau amplitudine. - potentialul de actiune odata nascut, se deplaseaza fara decrementa.

- potentialul de actiune pe timpul derulari lui presupune perioada de refractare. Daca stimulul e aplicat structuri biologice atunci cand se dereuleaza panta ascendenta a potentialului de actiune acest stimul nu mai are nici un effect asupra structuri biologice chiar daca are valoare proag sau nu. In aceasta perioada structura biologica este refractara total. Aplicarea unui nou stimul de valoare prag la nivelul pantei descendente poate sa de un raspuns din partea structurii biologice. Cu cat stimulul este aplicat mai aproape de baza acestei pante descendente. Daca aplicarea noului stimul la nivelul potentialului atunci timpul de aparitie a unui nou potential de actiune este mai rapid decat in cazul precedent. Spunem ca in aceasta perioada a pantei descendente spunem ca structura are o hiperxcitabilitate. Atunci cand aplicam un nou stimul in timp derulam postpotentialul pozitiv atunci timp de apartitia potentialului de actiune se realizeaza intr-un timp mai indelungat , structura biologica este hipoexcitabila.

Celulele Gliale
Celulele gliale mai poart! "i denumirea de celule nevroglice "i au rolul de sus#inere a neuronilor, de hr!nire a acestora, de transmitere a inuxului nervos, de digestie a resturilor neuronale. Celulele gliale sau nevrogliile sunt capabile de diviziune, spre deosebire de neuron care nu este. Din punct de vedere al num!rului, celulele gliale se g!sesc n organismul uman n raport de 10/1 fa#! de neuroni.

Celulele ependimale tapeteaza cavitatile pline cu fluid (ventriculii cerebrali) si canalul central al maduvei spinrii.. Celulele microgliale sunt fagocite ce iau nastere din macrofagesi nglobeaza resturile rezultate din lezarea, infectiile sau bolile SNC Astrocitele sunt cele mai mari dintre nevroglii, au numeroase prelungiri si nucleu sferoidal situat central. Si ele se impart in doua categorii: astrocite protoplasmatice si astrocite fibroase. Astrocitele protoplasmatice se gasesc in substanta cenusie, iar cele fibroase in substanta alba. Astrocitele sunt celule cu forma de stea (astro-),cele mai numeroase celule ale SNC. Astrocitele formeazaun nvelis acoperitor numit membrana limitanta externa sau membrane gliala.Procesele lor au terminatii vasculare care nconjoara capilarele, formndbariera hemato-encefalica, ce permite trecerea selective a substantelor din sngele circulant n SNC.Astrocitele sunt cele mai afectate de iradierea SNC si sunt primele care fac neoplasma (tumori) Oligodendrocitele sunt celule gliale a caror functie principalaeste formarea si mentinerea mielinei la nivelul SNC.Teaca de mielina se produce cu ajutorul proceselor oligodendrocitelor, care se dispun n jurul axonilor, formnd o spirala strnsa.Oligodendrocitele pot mbraca, de asemenea,si corpii neuronali dar, n acest caz, nu formeaza mielina. Celulele Schwann sunt niste formatiuni ce celule gliale ce au ca rol secretia mielinei, astfel formand teaca Schwann. Intre doua astfel de celule se afla cate o strangulatie Ranvier. Insa odata procesul de demielinizare partiala sau totala a unui nerv, nu mai poate fi refacut cu aceste celule Schwann. Pansamentul aferent portiuni demielinizate este realizat cu ajutorul celulelor gliale. Celulele capsulare constituie elemente gliale ce nconjoara corpii neuronilor la nivelul ganglionilor senzoriali si autonomi.

M#DUVA SPIN#RII

Localizarea, morfologia #i particularit"!i structurale ale m"duvei spin"rii Localizarea - MS este localizat" n canalul vertebral ( format prin suprapunerea orificiilor vertebrale), pe care nu l ocup" n ntregime; - ea se ntinde de la gaura occipital" C1 pn" la vertebra L2 ( faptul c" m"duva #i are limita inferioar" n dreptul vertebrei L2 se explic" prin ritmulde cre#tere a coloanei vertebrale, mai rapid dect cel de cre#tere a m"duvei) ; - m"duva se termin" cu conul medular, prelungindu-se cu filum terminale (pn" n dreptul vertebrei coccigiene 2), aceasta, mpreun" cu r"d"cinile oblice #i alungite ale nervilor spinali (lombari #i sacrali) formeaz" coada de cal. Morfologia Are form" cilindric" pu!in turtit" antero-posterior, lungimea ntre 43-45 cm. Prezint" dou" umfl"turi (cervical" #i lombar"), responsabile de inerva!ia membrelor (superioare #i, respectiv, inferioare). Particularit"!ile structurale - substan!a cenu#ie este dispus" n interior, iar cea alb" n exterior. Substan!a cenu#ie con!ine corpuri neuronale #i fibre amielinice, iar substan!a alb" fibre mielinice grupate n fascicule; - substan!a cenu#ie are forma literei H #i prezint": dou" coarne posterioare (lungi #i sub!iri, cu rol senzitiv), dou" coarne anterioare 1 (scurte #i groase, cu rol motor), dou" coarne laterale, la nivel toracic #i lombar (cu rol vegetativ). Bara transversal" a H-ului poart" numele de substan!" intermediar" (*** comisura cenu#ie), fiind str"b"tut" de canalul ependimar care con!ine lichid cefalorahidian (LCR) (***#i care n sus se dilat" #i la nivelul trunchiului cerebral formeaz" ventriculul IV). n substan!a intermediar" se afl" neuroni visceromotori #i viscerosenzitivi. - substan!a reticulat" este dispus" sub form" de insule de celule a#ezate n jurul canalului ependimar, ntre cornul lateral #i baza cornului posterior. - substan!a alb" este dispus" la exteriorul m"duvei, fiind format" din trei perechi de cordoane: dou" posterioare, dou" anterioare #i dou" laterale. Ele sunt formate din fascicule ascendente, descendente #i de asocia!ie. Meningele - organele SNC-ului sunt acoperite de sistemul meningian, format din trei membrane, care se succed de la interior spre exterior, astfel: piamater, arahnoida 2 #i duramater.

- spa!iul cuprins ntre arahnoid" #i piamater con!ine lichid cefalorahidian, care

amortizeaz" #ocurile produse asupra SNC-ului n timpul activit"!ilor motorii. Lichidul cefalorahidian ndepline#te rol de protec!ie a !esutului nervos; constituie o barier" n calea p"trunderii n !esutul nervos a unor substan!e d"un"toare din sngele circulant.
NERVII SPINALI

Nervii spinali apar!in sistemului nervos somatic periferic. El constituie c"ile de conducere a impulsurilor nervoase (receptori centrii nervo#i medulari organul efector). Nervii spinali sunt MIC&TI, n num"r de 31 de perechi: - 8 cervicali; - 12 toracali; - 5 lombari; - 5 sacrali; - 1 coccigian. Ei sunt dispu#i simetric de o parte #i de alta a m"duvei #i metameric. Nervul spinal este format din dou" r"d"cini, trunchi #i ramuri. R"d"cina posterioar", senzitiv", are pe traiectul ei un ganglion spinal, n care se g"sesc neuronii (*** neuroni pseudounipolari) de origine pentru fibrele senzitive neuroni somatosenzitivi #i viscerosenzitivi. Prelungirile periferice ale neuronilor men!iona!i ajung la structurile receptoare, iar cele centrale intr" n m"duva spin"rii. R"d"cina anterioar", motorie, con!ine fibre motorii, axoni ai neuronilor din coarnele medulare (anterior #i lateral). con!ine axonii neuronilor somatomotori din cornul anterior al m"duvei #i axonii neuronilor visceromotori din cornul lateral. Trunchiul nervului spinal rezult" din unirea celor dou" r"d"cini, nainte de a p"r"si canalul vertebral. Con!ine fibre: senzitive, motorii (somatice #i vegetative) este mixt. Dup" ie#irea din canalul vertebral, trunchiul se divide n patru ramuri: ventral", dorsal", comunicant" alb" #i meningian", care sunt mixte. Prin a cincea ramur", comunicanta cenu#ie, fibra vegetativ" simpatic" postganglionar" intr" n nervul spinal Ramura dorsal" se distribuie tegumentului #i mu#chilor din regiunea posterioar" a trunchiului. Ramura ventral" con!ine fibre nervoase: somatosenzitive #i somatomotorii, care se distribuie la tegumentul #i mu#chii din partea anterolateral" a trunchiului #i a membrelor #i visceromotorii (postganglionare simpatice). Aceste ramuri sunt mixte #i se distribuie metameric la nivelul regiunii toracice, formnd cele 11 perechi de nervi intercostali

somatici, iar n rest, particip" la formarea plexurilor nervoase somatice (cervical, brahial, lombar, sacral #i coccigian). Ramura comunicant" alb" con!ine fibre nervoase: viscerosenzitive #i preganglionare simpatice mielinice, cu originea n neuronii visceromotori dintr-un centru vegetativ, din cornul lateral medular. Ele ajung la ganglionul paravertebral simpatic, unde majoritatea fibrelor fac sinaps". Un num"r redus de fibre trec prin ganglion f"r" sa fac" sinaps", fiind cele care alc"tuiesc nervii splanhnici, forma!i din fibre preganglionare simpatice. Ramura meningian" con!ine fibre viscerosenzitive (care se desprind din trunchiul nervului spinal) #i vasomotorii, care provin din ramura comunicant" cenu#ie. Ele inerveaz" meningele spinal #i vasele de snge de la acest nivel. Ramura comunicant" cenu#ie realizeaz" leg"tura dintre ganglionul paravertebral #i trunchiul nervului spinal. Ea con!ine fibre postganglionare simpatice amielinice, cu originea n ganglionul amintit. Acestea inerveaz" mu#chii netezi ai firului de p"r, ai glandelor sudoripare #i sebacee, precum #i ai peretelui vascular.

M"duva spin"rii ndepline#te dou" func!ii: reflex" #i de conducere a impulsurilor nervoase. Func!ia reflex". La baza activit"!ii sistemului nervos stau actele reflexe. Actul reflex este r"spunsul fiziologic la stimulii care ac!ioneaz" asupra unui cmp receptor. Substratul anatomic al actului reflex l constituie arcul reflex care cuprinde: - calea aferent", constituit" din prelungirile periferice (ajung la receptori) #i centrale (spre centrii nervo#i medulari) ale neuronilor senzitivi, cu originea n ganglionul spinal; - centrii reflec#i primesc informa!ii de la receptori, le prelucreaz" #i genereaz" impulsuri nervoase; - calea eferent" este format" din axonii neuronilor somato- sau visceromotori cu originea n coarnele (anterior #i lateral) m"duvei spin"rii. Fibrele eferente se ndreapt" spre organul efector, somatic sau vegetativ. n centrii nervo#i din m"duva spin"rii se nchid arcurile reflexe somatice #i vegetative. Reflexele somatice medulare se clasific" dup" num"rul de sinapse din arcul reflex n: - monosinaptice (reflex bicipital, tricpital, rotulian, ahilian); - polisinaptice (reflex de flexie). n concluzie: arcul reflex monosinaptic este format din doi neuroni; perioada de laten!" este foarte scurt", deci arcul reflex se realizeaz" pe c"i rapide de conducere #i nu iradiaz". Reflexele polisinaptice. Reflexul de flexie este un reflex de ap"rare, provocat de un agent nociv (atingerea de un obiect fierbinte, n!ep"tur", curent electric), care stimuleaz" receptorii durerii (termina!iile nervoase libere din tegumentul minii, spre exemplu). El const" ntr-o contrac!ie muscular" brusc", ce permite ndep"rtarea minii de agentul nociv. n concluzie: arcul reflex polisinaptic include un num"r variabil de neuroni intercalari, situa!i ntre neuronul somatosenzitiv #i cel somatomotor; perioada de laten!" este mai lung" #i se supune legii iradieri.
REFLEXE SOMATICE Tipuri Num"r de neuroni Tipuri de neuroni Timp de laten!" Grad de iradiere Receptori specifici Exemple Reflexe MONOSINAPTICE (de ntindere) 2 Senzitiv #i motor Foarte scurt Strict limitate nu iradiaz" proprioceptori Rotulian, ahilean, bicipital, tricipital, Babinski, abdominal Reflexe POLISINAPTICE (de flexie) Cel pu!in 3 Senzitiv, intercalari, motor Lung Iradiaz" diferit, n func!ie de intensitatea excitantului Exteroceptori, proprioceptori De ap"rare, executate prin flexie.

Reflexele vegetative sau autonome sunt simpatice #i parasimpatice. Neuronii visceromotori simpatici din substan!a intermediar" a m"duvei spin"rii sunt grupa!i ntr-un nucleu n form" de coloan" lung", el fiind cel care determin" formarea cornului lateral. Neuronii viscerosenzitivi se afl" tot n substan!a intermediar", ntre canalul ependimar #i nucleul amintit, de asemenea ntr-o coloan", dar mai scurt" dect prima. Neuronii visceromotori ai parasimpaticului sacral sunt mai pu!in numero#i; ei se afl" n nucleul parasimpatic, cuprins n m"duva sacral", ntre segmentele S2 #i S4.
Nr. crt. Denumirea reflexului Pupilodilatator Cardioaccelerator Vasoconstrictor Sudoral Centrul M"duva cervicotoracal" M"duva cervicotoracal" M"duva cervicotoracolombar" M"duva cervicotoracolombar" Tipul reflexului Reflex simpatic Reflex simpatic Reflex simpatic Reflex simpatic Reflex simpatic Reflex simpatic Reflex simpatic Reflex simpatic Reflex parasimpatic Reflex parasimpatic Reflex parasimpatic

Motilitatea gastrointestinal" M"duva toracolombar" Mic!iune Defeca!ie Sexual Mic!iune Defeca!ie Sexual M"duva lombar" M"duva lombar" M"duva lombar" M"duva sacral" M"duva sacral" M"duva sacral"

C'ILE DE CONDUCERE ALE SNC GENERALIT'(I

C"ile de conducere ale SNC reprezint" tracturi sau fascicule de fibre nervoase cu aceea#i func!ie #i acela#i traiect, dar cu origini #i destina!ii diferite. Exist" trei categorii de c"i, #i anume: c"i ascendente (centripete, aferente), c"i descendente (centrifuge, eferente) #i c"i de asocia!ie, care leag" ntre ele diferi!i centrii nervo#i.

C'ILE ASCENDENTE
Acestea transmit spre scoar!a cerebral" informa!ii recep!ionate la periferia organismului sau la nivelul viscerelor. Ele se mpart n c"i destinate trunchiului #i membrelor #i c"i destinate capului #i gtului. C"ile destinate trunchiului #i membrelor sunt reprezentate de c"i exteroceptive, proprioceptive #i interoceptive.

C"ile exteroceptive sunt c"i de conducere lent", care vehiculeaz" sensibilitatea exteroceptiv" tactila protopatic" (grosier") #i sensibilitatea termoalgezic". Ele sunt reprezentate de cele dou" tracturi spinotalamice, anterior (tactil) #i posterior (termo-algezic). La nivelul trunchiului cerebral cele dou" tracturi urc" ndep"rtndu-se ntre ele. Tractul anterior urc" n axul median al trunchiului, napoia lemniscului medial, iar cel lateral se grupeaz" cu tracturile rubrospinal, spinocerebelos anterior si spinotectal pentru a forma fasciculul heterogen. n etajul mezencefalic cele dou" tracturi spinotalamice se regrupeaz", apoi ajung n nucleul ventral posterior de talamus, aici g"sindu-se al treilea neuron al c"ii. Axonul acestui neuron traverseaz" bra!ul posterior al capsulei interne #i se termin" n ariile 3, 1 #i 2 Brodman din girusul parietal ascendent. C"ile proprioceptive fac #i ele parte din c"ile destinate trunchiului #i membrelor, #i vehiculeaz" informa!ii primite de la proprioceptorii din mu#chi, tendoane, oase #i articula!ii. C"ile proprioceptive con#tiente transmit #i sensibilitatea exteroceptiv" tactil" fin" (epicritic"), #i sunt c"i rapide de conducere. Axonii deutoneuronilor din nucleii Goll #i Burdach trec de partea opus" la nivelul decusa!iei senzitive Spitzka #i formeaz" n traiectul lor ascendent spre talamus lemniscul medial. Al treilea neuron al c"ii se g"se#te n nucleul ventral, posterior de talamus, axonii s"i ajungnd prin bra!ul posterior al capsulei interne n girusul parietal ascendent, mai exact n ariile 3, 1 #i 2 Brodman.

C'ILE DESCENDENTE
C"ile descendente realizeaz" leg"turile centrilor corticali #i subcorticali cu neuronii motori din nucleii nervilor cranieni din trunchiul cerebral sau din coarnele anterioare ale m"duvei spin"rii, #i sunt de dou" feluri, #i anume piramidale #i extrapiramidale. C'ILE PIRAMIDALE sunt c"i bineuronale, deci vor avea doi neuroni, unul central iar altul periferic, #i sunt c"i care transmit rapid influxul nervos. Acestea sunt de dou" feluri, corticonucleare #i corticospinale. C"ile piramidale corticonucleare sau geniculate si au originea n scoar!a cerebral", n 1/5 inferioar" a girusului frontal ascendent. Fibrele sale str"bat centrul oval #i ajung la genunchiul capsulei interne, fiind a#ezate sub forma a dou" tracturi, unul anterior, iar altul posterior, care se dispun ntr-un traiect descendent spre trunchiul cerebral, la nivelul c"ruia fibrele se vor distribui nucleilor motori ai nervilor cranieni de partea opus" n mezencefal, componenta anterioar" (fibrele propriuzise) este situat" medial, iar fibrele acesteia se ncruci#eaz" pe linia median" #i se distribuie succesiv nucleilor masticator, ata#at trigemenului, nucleului nervului facial, nucleului nervului hipoglos #i nucleului ambiguu (IX, X, XI). Fibrele componentei posterioare se distribuie nucleilor motori ai nervilor cranieni III, IV #i VI de partea opus" #i se termin" n nucleul spinal al nervului accesor de partea opus". C"ile piramidale corticospinale sunt #i ele constituite din doi neuroni. Primul neuron are origine cortical", n aria 4 Brodman de la nivelul girusului frontal ascendent. De la origine fibrele se orienteaz" n jos #i medial, trec prin centrul oval #i capsula intern" pentru a ajunge la trunchiul cerebral. La nivelul centrului oval fibrele se torsioneaz" astfel nct cele cu origine n por!iunea inferioar" a girusului postcentral ocup" extremitatea anterioar" a bra!ului posterior al capsulei interne, iar cele cu origine la nivelul lobulului paracentral ocup" extremitatea posterioar" a bra!ului posterior. n por!iunea inferioar" a etajului bulbar se dispun sub forma a dou" contingente, #i anume tractul piramidal direct #i tractul piramidal ncruci#at. Acestea ajung n coarnele anterioare ale m"duvei pedou" c"i diferite. Fibrele ncruci#ate, care reprezint" 80% din fibre, trec de partea opus" prin decusa!ia motorie, a lui Mistichelli str"bat m"duva n cordonul lateral, apoi se termin" la nivelul nucleilor motori din coarnele anterioare. Fibrele directe ajung n cordonul anterior al m"duvei spin"rii #i se termin" n neuronii motori din coarnele anterioare de partea opus" ale m"duvei. ncruci#area se produce n etajele medulare la fiecare nivel.

Diencefalul
Este a#ezat n prelungirea trunchiului cerebral, sub emisferele cerebrale. Este format din talamus, metatalamus, epitalamus, subtalamus #i hipotalamus. Talamusul este cea mai voluminoas" component" a diencefalului, fiind format" din dou" mase ovoide de substan!" cenu#ie mp"r!ite, de substan!a alb", n 3 grupe nucleare specifice:
1. anteriori (nucleii anteroventral, anteromedial) - primesc aferen!e de la corpii

mamilari #i dau eferente spre sistemul limbic.

2. mediali (nucleul medial dorsal #i substan!a cenusie periventricular") - au leg"turi cu

corpii stria!i, substan!a reticulat" a trunchiului, nucleii vegetativi hipotalamici #i cortexul prefrontal.
3. laterali (nucleii ventral anterolateral, ventral intermediar, ventral posterolateral,

ventral posteromedial, ventral posteroinferior, lateral dorsal, lateral posterior #i posterior sau pulvinar) - (con!in #i neuroni talamici de releu) primesc aferen!e de la corpii stria!i, cortexul frontal #i parietal, cerebel #i trimit eferen!e la cortexul precentral #i scoar!a parietotemporooccipital". Impulsurile nervoase aferente sunt prelucrate, integrate #i apoi trimise spre ariile corticale. Nucleii de asocia!ie sunt n leg"tur" cu nucleii de releu, neocortexul de asocia!ie prefrontal #i parietooccipital, avnd o activitate integrativ". Nucleii nespecifici sunt lega!i de forma!iunea reticulat" din trunchiul cerebral #i preg"tesc tonusul cortical pentru aferen!ele primite de la nucleii talamici. Metatalamusul este situat n partea inferioar" a talamusului. Este format din corpii genicula!i laterali(CGL) #i mediali(CGM). CGL este sta!ie pentru calea optic", con!ine 2 nuclei, prime#te aferen!e de la tractul optic, coliculii cvadrigemeni superiori #i d" eferen!e spre aria vizual" primar". CGM este releul talamic al c"ii auditive, prime#te aferen!e de la coliculii cvadrigemeni inferiori, tegment, m"duva spin"rii #i d" eferen!e spre aria auditiv" primar". Epitalamusul este situat n partea posterosuperioar" a talamusului, are leg"turi cu ariile olfactive. Con!ine trigonul habenulei, nucleii habenulari #i epifiza. Nucleii habenulari au leg"turi cu substan!a reticulat" #i nucleii vegetativi din trunchiul cerebral, ceea ce determin" mi#carea corpului n direc!ia stimulului legat de miros (reflexe olfactivosomatice). Subtalamusul este situat ntre talamus, cerebel #i puntea lui Varolio. Substan!a cenu#ie con!ine nucleul subtalamic. Substan!a alb" are urmatoarele fascicule:
1. talamic - ntre talamus #i zona incert". 2. lenticular - ntre zona incert" #i nucleul subtalamic. 3. ansa lenticular". 4. subtalamic - ntre nucleul subtalamic #i corpii stia!i.

Hipotalamusul este cea mai important" regiune a diencefalului. Controleaz" activitatea visceral", vegetativ" #i endocrin". Con!ine substan!a cenu#ie #i alb". Substan!a cenu#ie este condensat" n 4 regiuni formate din mai mul!i nuclei:
1. regiunea supraoptic"(formeaz" nucleii anteriori) - con!ine nucleii supraoptici #i

paraventriculari cu rol secretor (ADH-supraopticul #i ocitocina - paraventricularul) #i de integrare parasimpatic".

2. regiunea tuberala(nucleii mijlocii) - con!ine nucleii ventromedial, dorsomedial,

arcuat(infundibular) #i hipotalamic posterior cu rol secretor(regleaz" activitatea adenohipofizei) #i de integrare parasimpatic"

3. regiunea mamilar"(nucleii posteriori) - con!ine cei doi corpi mamilari cu rol de

integrare simpatic"
4. regiunea laterala - con!ine nucleul hipotalamic lateral cu rol de integrare simpatic".

ANALIZATORII Analizatorii (organele de simt) sunt formatiuni anatomo-functionale complexe prin care sistemul nervos central receptioneaza informatiile din mediul extern sau intern, le conduce si le transforma in senzatii specifice; astfel ei reprezinta canalele informationale ale sistemului nervos, ei contribuie la realizarea integrarii organismului intr-un tot unitar si in acelasi timp, in mediul inconjurator. Analizatorul este alcatuit din trei segmente: periferic, de conducere si central. Segmentul periferic (receptorul) este o structura specializata cu proprietatea de a receptiona stimuli fizici sau chimici, de a-i transforma in excitatii-impuls nervos si de a-i transmite pe caile de conducere; dupa criteriul topografic, receptorii sunt clasificati in: exteroceptori, interoceptori si proprioceptori. Segmentul de conducere este alcatuit din caile nervoase respective (aferente) care au rolul de a transmite impulsurile nervoase aparute in receptori, pana la centrii nervosi superiori. Caile ascendente sunt directe sau indirecte. Pe calea directa (spino-talamo-corticala), impulsurile ajung rapid datorita unor sinapse reduse, intr-o arie corticala senzitiva specifica. Pe calea indirecta (sistemul reticulat ascendent, activator), impulsurile sunt conduse lent si proiectate cortical in mod difuz si nespecific. Segmentul central este reprezentat de zona corticala specifica, in care se opereaza analiza si sinteza informatiei primite prin stimulii nervosi, in urma carora vor rezulta senzatii specifice (vizuale, auditive, ) si constiente. EXTEROCEPTORII

1.Analizatorul cutanat

(somestezic) este un analizator fizic de contact; se receptioneaza si se analizeaza simtul tactil, de presiune si sensibilitatea vibratorie, termica si dureroasa. Stimulul comun este deformarea tegumentului superficial - in cazul tactului, profunda - in cazul presiunii si repetata rapid - in cazul vibratiilor. Cand excitantul este slab, avem o sensibilitate de atingere (de contact). Fibrele nervoase de la nivelul pielii reprezinta dendritele neuronilor senzitivi din ganglionii spinali ai nervilor rahidieni si din ganglionii senzitivi de pe traiectul nervilor cranieni: fibrele nervoase de la nivelul pielii sunt de doua tipuri: - Terminatii nervoase libere, cu aspect arborescent, care se gasesc in derm si epiderm. In epiderm patrund sub forma unor firisoare ramificate butonate, amielinice, printre celulele stratului granulos, in jurul foliculilor pilosi, sau formeaza meniscurile Merkel; ele au rolul de a receptiona excitatiile dureroase, tactile, ale miscarii firelor de par. In derm se gasesc terminatii nervoase libere, am 959g69j ielinice, care formeaza arborizatii in jurul vaselor sanguine si in papilele dermice. Aceste fibre receptioneaza excitatiile tactile foarte fine.

- Terminatii nervoase senzitive incapsulate; sunt formatiuni conjunctivo-nervoase, situate in derm si hipoderm; se mai numesc corpusculi senzitivi. a) Corpusculii Meissner - formati dintr-o stroma conjunctiva si o fibra nervoasa eliptica, elicoidala, cu terminatiuni latite; la exterior, corpusculul este invelit intr-o capsula conjunctiva lamelara. Acesti corpusculi se gasesc in tesutul conjunctiv al papilelor dermice si au rol in receptionarea excitatiilor tactile. b) Corpusculii Krause au forma cilindrica, sferoidala, in care o fibra nervoasa amielinica se ramifica in interiorul unei substante granuloase centrale delimitate de 1-2 lamele conjunctive. Se gasesc in dermul pielii, dar si in mucoasa conjunctiva bucala; au rolul de a receptiona excitatiile termice - reci. c) Corpusculii Vater-Pacini sunt cei mai voluminosi; au o forma ovoida si sunt alcatuiti dintr-o capsula conjunctiva din 30-60 lamele concentrice, in interiorul careia se gaseste portiunea axiala din tesut conjunctiv fibrilar. In aceasta portiune patrunde fibra nervoasa senzitiva lunga, care se termina printr-o umflatura sau gamalie bifurcata. Acesti corpusculi se gasesc indeosebi in hipodermul regiunii palmare si plantare, dar mai ales in pulpa degetelor; au rol de mecanoreceptori ai presiunii si tractiunii exercitate asupra pielii.

d) Corpusculii Golgi-Mazzoni au forma ovoida, fusiforma, mai mult sau mai putin cilindrica, iar din punct de vedere structural se aseamana cu corpusculii Vater-Pacini, insa nu in intregime; astfel, lamele capsulei sunt mai putin numeroase, iar portiunea centrala este mult mai voluminoasa. Din punct de vedere functional, corpusculii Golgi-Mazzoni receptioneaza presiuni mai slabe decat corpusculii Vater-Pacini; se gasesc in hipodermul pulpei degetelor. e) Corpusculii Ruffini au o forma cilindrica mai mult sau mai putin fusiforma, cu o lungime de 2 mm; din punct de vedere structural ei sunt constituiti dintr-o capsula conjunctiva din 4-5 lamele care contin fibre elastice de colagen si celule conjunctive; in interior patrunde o fibra nervoasa cu numeroase ramificatii fine in retea. Acesti corpusculi localizati in structurile superficiale ale hipodermului si profunde ale dermului au rol de a receptiona excitatiile pentru senzatia de cald si cele de tractiune si deformare care se exercita asupra tesuturilor in care se gasesc. Caile de transmitere - prezentate la functiile maduvei - sensibilitatea exteroceptiva (curs nr. 7). La acestea se mai adauga fibrele senzitive ale nervilor cranieni (trigemenul-V; intermediarul Wrisberg din nervul facial VII; glosofaringianul-IX; vagul-X). Segmentul central al analizatorului tegumentar este girul postcentral al lobului parietal (ariile 1, 2 si 3, dar si 5, 7) - zona somestezica I.

2. Analizatorul gustativ este un analizator chimic de contact (chemoreceptor).

Segmentul periferic este reprezentat prin mugurii gustativi din papilele gustative, situate in mucoasa linguala, peretii obrajilor, valul palatin si peretele posterior al faringelui. Cele mai numeroase papile se gasesc in mucoasa linguala; se cunosc: papile caliciforme (circumvalate), in numar de 7-11, dispuse in "V" cu varful spre baza limbii, inaintea santului terminal; papile foliate, asezate pe partea posterioara, pe marginile limbii; papile fungiforme, de forma unor ciuperci, raspandite pe varful si marginile limbii si papile filiforme, care nu contin muguri gustativi, deci au rol in sensibilitatea tactila, presiune si durere; se gasesc pe toata intinderea mucoasei linguale. Mugurii gustativi sunt de forma mai mult sau mai putin ovala, formati din celule de suport (sustinere) si celule receptoare - senzoriale gustative care au la polul apical un cil gustativ; cilii sunt in contact direct cu suprafata limbii (saliva) prin porul gustativ. La polul bazal, celulele senzoriale sunt inconjurate de terminatiunile fibrelor nervoase aferente ale nervilor gustativi (IX- glosofaringian, VII-facial si X-vag); ele sunt dendritele neuronilor senzitivi din ganglionii nervosi situati pe traiectul nervilor cranieni care inerveaza mucoasa linguala si care fac sinapse cu celulele senzitive gustative. Segmentul intermediar (calea aferenta, gustativa) este format din trei neuroni - fibrele nervoase aferente ale nervilor cranieni VII, IX si X, - se proiecteaza in segmentul central al

cortexului cerebral, in partea inferioara a girului postcentral (aria 43), in vecinatatea sensibilitatii cutanate a fetei. Receptorii gustativi sunt stimulati de substantele dizolvate in apa si saliva, numite substante sapide; substantele care nu excita receptorii gustativi se numesc insipide. La om se deosebesc patru tipuri de senzatii gustative (gusturi): acru, sarat, dulce si amar; gustul variat al diferitelor alimente rezulta din combinatiile complexe ale substantelor sapide acre, sarate, dulci si amare. Gustul amar este perceput de fata dorsala a limbii, cel acru pe marginile ei, cel dulce la varf si cel sarat - in partea anterioara a fetei dorsale; mucoasa palatului percepe gusturile amar si acid (in mod deosebit), iar faringele si epiglota percep toate gusturile fundamentale. Simtul gustului prezinta o mare adaptabilitate, senzatia gustativa poate sa dispara chiar daca stimulul persista.

3. Analizatorul olfactiv
(chemoreceptor).

este, ca si cel gustativ, un analizator chimic de contact

Segmentul periferic este reprezentat prin prelungirile dendritice ale celulelor olfactive (neuroni bipolari) din mucoasa nazala olfactiva, care captuseste partea superioara a cavitatii. Mucoasa nazala olfactiva este formata dintr-un epiteliu si un corion. Epiteliul este alcatuit din celule olfactive, celule de sustinere si celule bazale. Celulele olfactive (neuronii olfactivi periferici) au spre exterior o prelungire dendritica cu o umflatura (buton olfactiv) de la care pleaca o arborizatie din 5-6 cili olfactivi; spre interior ele prezinta cate o prelungire axonica, care, dupa ce strabate corionul, intra in structura nervului olfactiv; celulele olfactive (= neuroni bipolari) reprezinta receptorii olfactivi. Corionul este o patura conjunctiva in care se gasesc glande mucoase ce produc mucusul, cu rol in umezirea mucoasei nazale pentru intretinerea starii ei functionale. Segmentul intermediar, de conducere a analizatorului olfactiv, este format din doua portiuni: nervul olfactiv (= axonii celulelor olfactive, receptorii) care va strabate lama ciuruita a etmoidului si va intra in bulbul olfactiv al rinencefalului; celulele olfactive reprezinta protoneuronii caii olfactive - axonii lor vor face sinapse cu dendritele celulelor mitrale din bulbul olfactiv; a doua portiune a segmentului intermediar se afla in rinencefal si este reprezentata de axonii celulelor mitrale (= deuteroneuronii caii olfactive), care vor constitui tractusul olfactiv. Segmentul central al analizatorului este reprezentat de girusul hipocampic, trigonul olfactiv, substanta perforata anterioara si girusul subcalos. Omul poate diferentia intre 2000 si 4000 de mirosuri diferite; el este considerat microsmatic ca majoritatea primatelor. Mecanismul discriminarii olfactive nu este inca bine cunoscut, dar este dovedit ca nu se datoreaza unor receptori specifici. Cercetarile au aratat ca prin

tractul olfactiv exista un flux continuu de impulsuri, iar sub influenta substantelor odorante se modifica frecventa si gruparea in serii a acestor impulsuri. Analizatorul vizual. Simtul vazului, alaturi de simtul auditiv si cel kinestezic, are rol important in orientarea constienta in spatiu si in mentinerea echilibrului corpului. Vederea furnizeaza peste 90% din informatiile asupra mediului inconjurator si are o importanta fiziologica considerabila nu numai in diferentierea luminozitatii, formei si culorilor obiectelor, dar si in mentinerea tonusului cortical, atentiei. Analizatorul optic este alcatuit din receptorul vizual, calea optica si centrii corticali de analiza si sinteza a informatiilor vizuale. Segmentul periferic este un organ pereche format din globul ocular si organele anexe globului ocular; el este asezat in orbita si are o forma mai mult sau mai putin sferica, putin turtit de sus in jos (diametrul vertical este de cca 23 mm, iar cel antero-posterior este de 25 mm - acesta numit si axul anatomic al ochiului, poate avea variatii mai mici sau mai mari si poate influenta functionarea ochiului. Globul ocular este invelit, de la locul de patrundere a nervului optic pana aproape de cornee, de o membrana conjunctiva, fibroasa, numita capsula Tenon; intre aceasta si peretele osos orbitar exista o masa de tesut adipos cu rol protector. Structura globului ocular Globul ocular este format din trei tunici suprapuse (tunica externa, mijlocie si interna), care intregesc peretele globului, si trei medii transparente cuprinse in interiorul acestuia: umoarea apoasa, cristalinul si corpul vitros. Tunica externa este fibroasa si alcatuita din sclerotica si cornee; prima este o membrana alba, dura si opaca, care prezinta in partea sa posterioara o regiune perforata, prin care ies fibrele nervului optic, numita lama ciuruita, iar in partea anterioara se continua cu corneea o membrana epitelial-conjunctiva transparenta. Tunica mijlocie (tunica vasculara) este reprezentata de coroida, corpul ciliar si iris. Coroida, de culoare bruna-negricioasa, in structura sa predomina vase sanguine si celule pigmentare; are rol trofic in special pentru retina si contribuie la formarea camerei obscure. Coroida captuseste jumatatea posterioara si mediana a scleroticii si se continua cu corpul ciliar, spre partea anterioara a globului ocular. Corpul ciliar (zona ciliara) se compune din muschiul ciliar si procesele ciliare. Muschiul ciliar este o formatiune musculara constituita din mai multe unitati, intervine in acomodarea vizuala la distanta, iar procesele ciliare, in numar de 70-80, din tesut conjunctiv elastic, produc printr-o filtrare a plasmei sanguine, umoarea apoasa si umoarea sticloasa. Irisul este o membrana circulara care continua tunica mijlocie in partea anterioara a globului ocular; el prezinta la mijloc un orificiu circular - pupila. Rolul irisului se manifesta prin:

- dozarea luminii care va ajunge la retina (similar diafragmei unui aparat de fotografiat); impiedica patrunderea luminii prin partile periferice ale cristalinului si - prin micsorarea pupilei, creste adancimea focarului ocular. Tunica interna - retina este cunoscuta ca tunica nervoasa; ea captuseste tunica mijlocie pe toata intinderea ei; din punct de vedere topografic prezinta trei regiuni: retina propriu-zisa, ciliara si iridiana. Celulele cu con, in numar de 5-7 milioane, sunt raspunzatoare de vederea in lumina puternica; ele au un prag de sensibilitate mai performant in perceptia culorilor si a formelor. Conul contine un numar mare de pigmenti fotosensibili, dintre care iodopsina este cel mai important; el se descompune sub influenta luminii si se recompune in prezenta vitaminei A. Celulele cu con se intalnesc in numar foarte mare la nivelul petei galbene. Celulele cu bastonas, mai numeroase (125-130 milioane), sunt raspunzatoare de vederea la lumina slaba (nocturna); bastonasul contine rodopsina (purpura vizuala) - pigment fotolabil care la intuneric are o culoare rosie purpurie, iar in prezenta luminii se transforma intr-un derivat alb constituit dintr-o proteina - opsina (scotopsina) si un pigment - retinen. Acesti receptori ai vederii nu pot decela detalii asupra culorii sau formei exacte a obiectelor. Celelalte regiuni ale retinei: regiunea mijlocie (retina ciliara) si anterioara (retina iridiana) sunt membrane epiteliale, au o structura foarte simpla, fara o functie speciala; ele alcatuiesc retina oarba. In afara de cornee, globul ocular mai prezinta trei medii refringente: - Cristalinul - un organ lenticular biconvex, situat inapoia irisului; este cel mai important in mecanismul dioptric. El este alcatuit din fibre conjunctive elastice, drept pentru care se poate deforma usor si permite astfel clarificarea imaginii prin procesul de acomodare. Umoarea apoasa este un lichid incolor, perfect transparent, care umple camerele anterioara si posterioara ale ochiului, delimitate de fata posterioara a corneei, de iris si cristalin. Corpul vitros este reprezentat de o substanta gelatinoasa care ocupa tot spatiul cuprins intre partea posterioara a cristalinului si peretele globului ocular. Aceasta substanta gelatinoasa prezinta la exterior membrana hialoida, iar la interior umoarea sticloasa. ORGANELE ANEXE GLOBULUI OCULAR sunt organele de miscare si organele de protectie. Organele de miscare sau muschii globului ocular sunt in numar de sase: muschiul drept superior, drept inferior, drept intern, drept extern, muschiul oblic mare si oblic mic. Organele de protectie sunt reprezentate prin sprancene, pleoape si aparat lacrimal. Segmentul de conducere al analizatorului vizual (calea optica) este format din doua parti:

- calea infrageniculata, constituita din proto- si deutoneuronii retinieni care ajung pana la corpii geniculati externi din metatalamus si - calea suprageniculata, reprezentata de axonii neuronilor din corpii geniculati externi (drept si stang) = al III-lea neuron, care va proiecta informatiile de la retina pe scoarta cerebrala. Segmentul central, cortical se afla in lobul occipital, de o parte si alta a scizurii (ariile 17, 18 si 19); aici are loc procesul de transformare a excitatiei luminoase in senzatie vizuala.

4. Analizatorul auditiv
Segmentul periferic al analizatorului acustic este reprezentat de ureche. Vibratiile sonore sunt captate, transmise si amplificate de un sistem de structuri care compun urechea externa, medie si interna. Urechea externa este formata din pavilionul urechii si conductul auditiv extern, care capteaza si dirijeaza undele sonore spre membrana timpanului; ea se interpune intre urechea externa si cea interna si functioneaza ca un rezonator al undelor sonore din conduct. Urechea medie este compusa din cavitatea timpanica sapata in osul temporal, plina cu aer, care are aceeasi presiune atmosferica datorita trompei lui Eustachio (tuba faringotimpanica). Spre urechea interna se gasesc cele doua ferestre: ovala si rotunda. In urechea medie se afla un lant articulat din trei oscioare (ciocanul, nicovala si scarita), care se intinde intre timpan

si fereastra ovala. Oscioarele, muschii si ligamentele care se gasesc in casa timpanului au rolul de a transmite lichidului din urechea interna vibratiile timpanului, induse de undele sonore culese de urechea externa. Urechea interna este alcatuita dintr-un sistem de canalicule, numit labirint. Se deosebeste un labirint osos in interiorul caruia exista un labirint membranos; intre cele doua labirinte se afla un spatiu umplut cu perilimfa (un lichid asemanator lichidului cefalorahidian), iar in labirintul membranos se afla endolimfa. Labirintul osos este format din vestibul, canale semicirculare si melcul osos (cohlee osoasa). Labirintul membranos cuprinde aceleasi formatiuni: vestibul membranos (cu utricula si sacula), canale semicirculare membranoase si melcul membranos (canalul cohlear). In interiorul canalului cohlear, pe membrana bazilara, se afla organul lui Corti (= receptorul acustic). Organul lui Corti este constituit din celule senzoriale auditive, celule de sustinere si doi stalpi (intern si extern) care subinscriu tunelul lui Corti; deasupra organului lui Corti se afla membrana tectoria (m. Corti), care pluteste in endolimfa. Toate formatiunile organului lui Corti se spiralizeaza de doua ori si jumatate de o parte si alta a columelei melcului osos si de-a lungul melcului membranos. Medial de stalpul intern se gasesc celule auditive interne, dispuse pe un singur rand si intercalate de celule de sustinere, iar lateral de stalpul extern sunt celulele auditive externe, asezate pe trei randuri, si celule de sustinere. Celulele auditive sunt mici, prevazute la polul apical cu cili; acestia sunt in contact (inclavati) cu membrana tectoria. La baza celulelor auditive vin dendritele neuronilor senzitivi din ganglionul spiralat (ganglionul Corti). 5. Analizatorul vestibular face parte dintr-un sistem care receptioneaza, transmite si analizeaza pozitia si miscarea in spatiu a corpului omenesc. Segmentul periferic se gaseste in ampulele canalelor semicirculare, utricula si sacula. Canalele semicirculare membranoase, care prin ambele extremitati comunica cu utricula, sunt orientate in cele trei planuri ale spatiului. Fiecare canal semicircular prezinta la baza sa cate o dilatatie - ampula , in care se gasesc crestele ampulare. O creasta ampulara este formata din celule epiteliale de sustinere si celule senzoriale (receptoare) ciliate, cufundate intr-o masa gelatinoasa. In utricula si in sacula se afla de asemenea cate o proeminenta macula (pata auditiva), formate si ele din celule epiteliale de sustinere si celule senzoriale ciliate acoperite de o substanta gelatinoasa - membrana otolitica, care contine granulatii calcaroase - otolite. Partea bazala a celulelor senzoriale ciliate este inconjurata de arborizatii dendritice ale neuronilor din ganglionul lui Scarpa. Segmentul intermediar. Partea periferica a caii vestibulare o formeaza nervul vestibular sau vestibulocohlear (VIII) alcatuit din axonii protoneuronilor din ganglionul vestibular (Scarpa) situat in urechea interna. Partea centrala este constituita din deutoneuronii caii

vestibulare din nucleii vestibulari (4) ai trunchiului cerebral (bulb). Axonii acestora merg in mai multe directii (centrii subcorticali si corticali): unele fibre urca la nucleul ventral-lateral talamic (fasciculele vestibulotalamice), unde fac sinapse cu al III-lea neuron si de la care pleaca fibrele talamocorticale; o parte merg la cerebel (cortexul arhicerebelos), contribuind la coordonarea echilibrului static si dinamic; alte fibre merg la substanta reticulata (fasciculele vestibuloreticulare); altele merg la nucleii motori ai nervilor cranieni III, IV si VI, care coordoneaza miscarile globilor oculari, iar alte fibre merg la neuronii motori din coarnele anterioare ale maduvei spinarii (fasciculele vestibulospinale). Segmentul central al analizatorului vestibular este mai putin cunoscut; se pare ca sunt localizati in scoarta cerebrala a lobului temporal. La activitatea corticala legata de functiunile echilibrului participa insa si alti analizatori: optic, auditiv, proprioceptorii din muschi si receptorii cutanati.

PROPRIOCEPTORII
1. Analizatorul motor (kinestezic) primeste excitatiile in legatura cu pozitia si miscarile diferitelor segmente ale corpului, transmise din muschi, tendoane, aponefroze, ligamente, periost, articulatii, Segmentul periferic al acestui analizator este reprezentat de proprioceptorii din aparatul locomotor. Excitantii acestor receptori sunt agenti mecanici ca: vibratia, presiunea, extensia, contractia etc. La nivelul diferitelor organe se gasesc receptorii specifici ai acestui analizator: fusurile neuromusculare - la nivelul muschilor, corpusculii Golgi - in tendoane, corpusculii Vater-Pacini - in articulatii si tendoane, terminatii nervoase libere - in muschi, tendoane, articulatii, periost etc. Segmentul de conducere este reprezentat de fibrele senzitive ale nervilor spinali; protoneuronii acestor fibre se gasesc in ganglionii spinali, iar axonii lor patrund in maduva spinarii, apoi spre centrii superiori pe doua cai: caile sensibilitatii proprioceptive constiente (fasciculele Goll-Burdach) si caile sensibilitatii proprioceptive inconstiente (fasciculele spinocerebeloase anterioare Gowers si posterioare - Flechsig). Caile proprioceptive constiente, dupa un releu in bulb (al II-lea neuron senzitiv), strabat lemniscul si ajung la talamus (al III-lea neuron), dupa care se proiecteaza pe scoarta.

Caile proprioceptive inconstiente se proiecteaza pe cortexul cerebelos. Segmentul central se afla in zona senzitivo-motorie parieto-frontala (ariile 1, 2, 3, 4 si 6). Aici are loc analiza informatiilor aduse de caile sensibilitatii proprioceptive constiente si transformarea lor in senzatii. Rolul fiziologic al analizatorului kinestezic consta in participarea lui la desfasurarea normala a activitatii motorii a diferitelor grupe musculare scheletice, a aparatului locomotor in general. 2. Analizatorul motor al vorbirii are receptori asemanatori celor kinestezici si se gasesc in aparatul fonator (faringe). Fibrele senzitive ale nervilor cranieni V, VII, IX si X culeg excitatiile de la receptorii respectivi si le conduc la scoarta cerebrala, in centrul miscarilor voluntare (aria promotorie = centrul Broca) ale vorbirii.

INTEROCEPTORII
Pentru mentinerea functionarii normale a organelor interne si a constantei mediului intern exista asa-numitul analizator intern. Din punct de vedere fiziologic acest analizator este destul de bine studiat, insa cunoasterea lui morfologica este deficitara. In toate organele interne se gasesc receptori specializati (interoceptori) de tipul terminatiilor nervoase libere, corpusculi Vater-Pacini, Krause etc. Interoceptorii se clasifica in functie de natura stimulilor care ii excita: mecano- sau presoreceptori, chemoreceptori, osmoreceptori, termoreceptori, Caile de conducere si localizarile corticale sunt insuficient precizate. Protoneuronii sensibilitatii interne se afla de cele mai multe ori in ganglionii spinali, dar uneori isi au sediul in simpaticul laterovertebral. Deuteroneuronii, cu care fac sinapsa protoneuronii veniti prin radacina posterioara, se gasesc in cornul posterior al maduvei, iar axonii lor iau cai ascendente diferite: - unii urmeaza cai spino-talamice; - altii se intrerup in substanta reticulata mezencefalica, de unde vor ajunge in talamus sau hipotalamus. Sensibilitatea durerii profunde poate fi perceputa si la nivelul unor viscere, la distensia acestora (vezica, rect) prin visceroceptori. Protoneuronul pentru durerea profunda se gaseste in ganglionul spinal, iar deuteroneuronul, in coarnele posterioare. Axonii acestora vor face sinapse in talamus cu al III-lea neuron senzitiv care se va proiecta pe calea talamocorticala pe scoarta in centrul senzatiei de durere - aria 7 din locul parietal superior.

In transmiterea excitatiilor dureroase de la nivelul organelor interne catre centrii nervosi ai nevraxului, un rol important revine fibrelor nervoase vegetative. De cele mai multe ori calea durerii viscerale se realizeaza prin formatiunile reticulate. De obicei senzatiile de durere profunda sunt insotite de greata, transpiratie, hipotensiune etc. Uneori imbolnavirea organelor interne este perceputa si sub forma unor senzatii dureroase care apar la nivelul anumitor regiuni ale pielii; aceasta se explica prin faptul ca in nevrax exista anumite legaturi intre fibrele nervoase aferente pentru durere profunda si fibrele regiunilor tegumentare respective.

Afectiuni ale sistemului nervos Coma

Coma este determinata de o leziune a creierului. Leziunea cerebrala poate fi determinata de o presiune crescuta, sangerare, lipsa de oxigen, sau acumularea unor toxine. Leziunea poate fi temporara si reversibila. De asemeni exista cazuri in care poate fi permanenta. Mai mult de 50% dintre come au legatura cu traumatismele craniene sau disfunctii ale sistemului circulator cerebral. Tipurile de coma includ: 1. Encefalopatia toxic - metabolica Aceasta este o conditie medicala acuta a disfunctiei cerebrale cu simptome de confuzie si/ sau delir. Cauzele encefalopatiei toxic-metabolice sunt variate. Acestea includ boli sistemice, infectii, insuficiente de organ si alte afectiuni; 2. Leziunile cerebrale anoxice Aceasta este o conditie determinata de lipsa totala de oxigen la nivelul creierului. Lipsa oxigenului pentru cateva minute determina moarte celulara in tesutul cerebral. Leziunile cerebrale anoxice pot rezulta in urma unui infarct miocardic (stop cardiac), traumatism cerebral, inec, supradoze de droguri sau otravire; 3. Starea vegetativa prelungita Aceasta este o stare de inconstienta majora. Persoana nu este constienta de mediul sau si este incapabila de miscari voluntare. Cu o stare vegetativa persistenta, un pacient poate progresa spre stare de constienta dar fara functionare superioara a creierului. In cazul starii vegetative persistente, persoana are respiratie, circulatie si cicluri somn-veghe; 4. Sindomul incuiat Aceasta este o afectiun neurologica rara. Persoana este complet paralizata cu exceptia miscarilor oculare, dar ramane treaza si alerta si cu o functionare mintala normala; 5. Moartea cerebrala

Aceasta reprezinta o incetare ireversibila a functiilor cerebrale. Moartea cerebrala poate fi rezultatul unor lezuni cerebrale vechi sau extinse.

Epilepsia
Epilepsia este o dereglare a sistemului nervos care produce descarcari bruste si intense de activitate electrica in creier. Aceasta activitate electrica anormala de la acest nivel se manifesta clinic prin convulsii care afecteaza controlul miscarii, al vorbirii, al vederii sau chiar al starii de constienta. Persoanele cu epilepsie au convulsii repetate care apar de-a lungul vietii si care, fara tratament corect, devin mai severe si mai frecvente in timp. Cel mai adesea, tratamentul implica administrarea zilnica a unor medicamente specifice. Nu toti cei care au convulsii au si epilepsie. Uneori, accesele sunt rezultatul unui traumatism, al unei agresiuni sau al altor boli, fara legatura cu epilepsia. In aceste cazuri, persoana nu mai are crize odata ce a disparut cauza care le provoca. Prin urmare, epilepsia este o dereglare cronica, pe termen lung, care cauzeaza crize convulsive repetate in absenta tratamentului, dar uneori, chiar in ciuda tratamentului. Desi epilepsia este uneori urmarea altor boli, de cele mai multe ori cauza este necunoscuta. Epilepsia incepe cel mai adesea in copilarie sau dupa varsta de 60 de ani, desi se poate dezvolta la orice varsta.
n anul 2013, la nivel mondial epilepsia afecta 50 de milioane de personae iar n Romnia aproximativ 500.000 de persoane.

!"#$%&'(&)*"%"+%&,&
Cauza cea mai obisnuita este hipertensiunea arteriala; in absenta acestuia, in special sub varsta de 40 de ani, pot fi luate in consideratie malformatiile vasculare, discraziile sanguine si leucemia. De asemenea, poate aparea ca urmare a unui traumatism cerebral. Hemoragia se produce, de obicei, prin diapedeza si, mult mai rar, prin ruperea peretelui vascular. Sediul de predilectie al hemoragiei este teritoriul arterei cerebrale mijlocii, cel mai adesea pe stanga. Intinderea leziunii este amplificata in faza acuta de edemul perifocal. Formele distincte sunt urmatoarele:

a) Hemoragia cerebro-meningiana este o hemoragie initial cerebrala, care cuprinde apoi ventriculii si spatiile subarahnoidiene. Coma este profunda, febra ridicata, sindromul meningian prezent, lichidul cefalorahidian hemoragie, evolutia de obicei mortala in 24 - 48 de ore. b) Hemoragia cortico-meningiana este o alta forma clinica, mai benigna, in care hemoragia este initial meningiana, atingand ulterior o mica portiune din cortex. c) Hematomul intracerebral este o hemoragie cerebrala circumscrisa.

Mihai Purcarea XI-G