Lunetele

Luneta este un instrument optic alcatuit din mai multe lentile si prisme dispuse intr-un tub; ea serveste in astronomie, in topografie, in tehnica militara etc. la observarea obiectelor foarte indepartate. La aparitia si perfectionarea lunetei au contribuit multi inventataori ai epocii, mai ales ca instrumentul era deja cunoscut si utilizat, intr-o forma primitiva, in Olanda si Franta. Incepand din secolul al XV-lea, lentilele de sticla, foarte imperfecte, erau folosite in mod curent pentru corectarea defectelor de vedere. Aberatiile puternice si calitatea proasta a sticlei au facut ca abia in primii ani ai secolului al XVII-lea constructorii olandezi sa-si indrepte atentia asupra instrumentelor optice care aveau drept scop marire imaginilor unor obiecte.

Grosismentul lunetei: Fiind vorba de un aparat ce furnizeaz imagini virtuale ale unor obiecte ndeprtate, luneta se caracterizeaz prin grosisment. Grosismentul este egal cu produsul dintre distana focal a obiectivului i puterea ocularului. Se poate mri deci grosismentul mrind distana focal a obiectivului i utiliznd oculare ct mai convergente. Luneta este un sistem optic ce const dintr-o lentil obiectiv (convergent) i una ocular (divergent). Prima lunet a fost construit n Olanda la nceputul anului 1600. Cel care a introdus folosirea lunetei n astronomie a fost Galileo Galilei. Cu luneta construit de el n anul 1609, savantul italian a descoperit munii de pe Lun, natura stelar a Cii Lactee, patru satelii ai lui Jupiter, petele solare. Dar la apariia i perfecionarea lunetei au contribuit muli inventatori ai epocii. Luneta are n componen un tub n care se afl un sistem optic numit obiectiv, care este orientat spre cer. Punnd ochiul n spatele ocularului, observm direct imaginea obinut. n plus o putem fotografia sau chiar nregistra i analiza cu ajutorul aparatelor electrice. Lunetele folosesc principiul de refracie a luminii. Atunci cnd lumina trece prin obiectivul lunetei este refractat (ndoit) i ajunge ntr-un punct numit focar , unde este examinat printr-un ocular. La nceputurile lunetelor, problema cea mai mare era aberaia cromatic-un halo colorat n jurul obiectelor vzute prin lunet. Lunetele cu obiective formate din lentile de sticl se mai numesc i telescoape dioptrice, iar cele cu obiectivul constnd dintr-o oglind concav se mai numesc i telescoape catoptrice, sau simplu telescoape.

Lunetele sunt foarte performante la observaii planetare deoarece dau imagini cu contrast i calitate ridicat. Dar costul lor este foarte mare i de aceea pentru observaii deep sky este de preferat un telescop reflector.

Luneta astronomic
Luneta astronomic este un aparat optic, care are rolul de a mri unghiul sub care se vede un obiect ndeprtat, astfel nct s se disting mai multe detalii ale acestuia. Este un sistem optic afocal (telescopic), avnd distana focal infinit. Luneta este compus din dou elemente optice convergente centrate: obiectivul i ocularul, astfel

montate nct focarul imagine al obiectivului (F') s coincid cu focarul obiect (-F) al ocularului. Pentru determinarea grosismentului lunetelor se folosete un simplu aparat optic dinametrul.

Lunete terestre

Binoclu Lunetele militare Lunete pentru biologi (Ornithologie) i vntori) Binoclul are un sistem de prisme de refracie cu focar mai scurt ca luneta, dar ofer o imagine mai larg i profund, vizarea fiind fcut cu amndoi ochii. Luneta lui Kepler este monocular, are un focar mai scurt dar care, n comapraie cu luneta astronomic, realizeaz o imagine de perspectiv.