Bibliografia : Gheorghe Bobos : Teoria generala a dreptului; Ion Ceterchi si Ioan Craiovan: Introducere in teoria generala a dreptului; Mircea

Djuvara: Teoria generala a dreptului; Anita Nasitz : Teorie si tehnica in procesul de creare a dreptului; Sofia Popescu : Teoria Generala a Dreptului; Victor Zlatescu : Mari sisteme de drept in juridica contemporana; Nicolae Popa : Teoria Generala a dreptului; Giorgio del Vechio: Lectii de filozofie juridica; Jean Dabin: Theorie general de droit; Jean Carbonier: Flexible droit; Hegel: Principiile filozofiei dreptului. Dreptul: Aparaitie, forma, dezvoltare.

Dreptul a aparut la inceput sub forma unor cutume, a unor reguli nescrise, transmise din generatie in generatie prin viu grai. Dreptul asa cum il cunoastem noi a inceput sa apara si sa se dezvolte acum cca. 8-10 000 de ani in urma. La inceput oamenii erau organizati in formatiuni tribale iar mai multe triburi formau o ginta. Viata pe care o duceau acesti oameni era foarte dura si plina de restrictii si principalele reguli erau niste taboo-uri, anumite abtineri pe care membrii tribului trebuiau sa le respecte. Dreptul practic a aparut atunci cand omul s-a transformat din vanator in agricultor. Odata cu trecerea la agricultura, oamenii s-au transformat din nomazi in persoane care ocupau locatii stabile si atunci au incercat sa-si apropie dreptul de proprietate asupra unor terenuri, acest moment a coincis si cu trecerea la formarea si organizarea familiei, iar dreptul de proprietate si relatiile decurgand din institutia familiei au fost cele care au generat alte norme decat taboo-urile de dinainte, niste norme obligatorii, creatoare de drepturi si obligatii. La baza dreptului si a oricarei institutii si norme, va exista intotdeauna acordul de vointa, fiindca fara acordul de vointa, legea nu mai poate sa dobandeasca caracter obligational si atunci oamenii renunta la o parte din suveranitatea lor in favoarea unei conduceri pe care acestia o aleg, practic, dreptul reprezinta un ansamblu de reguli care consacra drepturi si libertati, dar si obligatii a caror respectare se asigura prin forta coercitiva a organelor de stat. Dreptul are la baza caracterul de fiinta sociala a omului denumita zoon politikon, dar in acelasi timp si rationala, pentru ca numai o fiinta rationala si superioara intelege ca doar prin existenta unui ansamblu de reguli se elimina anarhia sociala si se asigura un climat democratic, dar dreptul nu este numai un ansamblu de norme, de institutii care sa functioneze separat si haotic, in realitate, dreptul este o stiinta sociala. Categorii de stiinte : I. II. III. IV. Stiintele despre existenta: Biologia, chimia, siintele juridice. Stiintele de actiune: Stiintele tehnice, stiintele medicale. Stiintele generale: matematica, filozofia. Stiintele de granita: Biochimia, biofizica, ecologia

Stiintele juridice analizeaza fenomenul juridic dintr-o perspectiva specifica si printr-o interpretare logica. La randul lor stiintele juridice se subdivid dupa cum urmeaza: 1. Disciplinele cu caracter general: Teoria generala a dreptului. 2. Stiintele de ramura care analizeaza dreptul din perspectiva proprie si cu referire la obiectul specific de studiu: Dr. Civil, Dr.Penal.

3. Disciplinele istorice si care au ca obiect studiul dreptului din punctul de vedere al aparitiei, formarii si dezvoltarii sale: Istoria dreptului romanesc 4. Disciplinele auxiliare si care sunt discipline ajutatoare in aplicarea practica si concreta a dreptului: Criminalistica, medicina legala, sociologia juridica. Drept subiectiv --> Reprezinta ansamblul de drepturi pe care le are orice persoana. Drept obiectiv --> Totalitatea normelor, institutiilor de drept care au existat, exista si vor exista. Dreptul pozitiv --> Ansamblul normelor juridice in vigoare la un moment dat. De retinut: Dr. subiective nu sunt nelimitate, fiecarui drept ii corespunde o obligatie. Dreptul -->Reprezinta un ansamblu de reguli, instituite de catre stat si prin care se modeleaza comportamentul indivizilor in spiritul valorilor sociale, acestia avand sarcina de a respecta obligatiile legale, sub sanctiunea interventiei fortei coercitive a statului. Nevoia unei reguli a aparut din specificul societatii umane, iar aceste reguli ale dreptului modern sunt dinamice si ele au capacitatea de a se adapta la nevoia sociala. Regulile de drept din trecut erau mult mai rigide si se bazau in special pe reguli nescrise, adica pe cutume, insa mai presus de dreptul scris si pe care noi il cunoastem exista asa numitul drept natural si care-si trage seva din ratiunea umana. Anumiti autori compara si fac legatura dintre dreptul natural si dreptul divin. Teoria dreptului natural are la baza structura omului de fiinta superioara inclinata spre ideea de echitate si notiunea de bunatate. Unul dintre propovaduitorii dr. natural a fost olandezul Hugo Grotius (Hugo de Groot), el a trait in secul XVI, mare carturar si mare jurist si care s-a aplecat in special asupra dreptului international, dar care in privinta dreptului natural a stabilit cei 4 piloni ai acestuia, si anume : 1. 2. 3. 4. Respectarea angajamentelor asumate. Respectarea drepturilor si libertatilor celuilalt. Repararea prejudiciului creat. Stabilirea unei pedepse echitabile si proportionale cu fapta.

Primele legiuiri Cu timpul, pentru ca oamenii sa consolideze ideea de dreptate au stabilit ca este mult mai indicat sa existe si niste norme scrise, astfel primele legiuiri au aparut in Orientul Apropiat, regele babilonian HAMURABI si sub ocrotirea lui a aparut un cod de legi Codul lui Hamurabi care continea 282 de articole. Acest cod fara a se ridica la pretentia si precizia unui cod de legi din perioada moderna a dreptului, reglementa institutii precum: Dr. de proprietate, dr. muncii, ocrotirea femeilor si a copiilor orfani. Continea acest cod de legi si reglementari care vizau statutul sclavilor sau reglementari cu privire la ducerea razboiului. Tot din Antichitate, in Biblie regasim un cod de legi Decalogul, in Vechiul Testament Deuteronom. In epoca de dupa Hristos, a aparut si creat importante calupuri legislative precum Solon, Dracon si care a creat un ansamblu de legi foarte dure. Primele legiuiri mai importante apar in secolul XVII : Letopisetul Moldovei, etc.

Curs #2 I. DIMENSIUNEA SOCIALA A DREPTULUI

Dreptul este o stiinta eminamente sociala care corespunde nevoilor sociale ale oamenilor, cu alte cuvinte, dreptul este un produs al societatii si care lucreaza in beneficiul societatii. Spre deosebire de celelalte stiinte sociale, dreptul are legii proprii de functionare, asa incat stiinta dreptului se diferentiaza net de celelalte stiinte sociale atat din punctul de vedere al institutiilor proprii, cat si din punctul de vedere al reglementarilor. Din aceasta cauza Dimitrie Cantemir a spus despre legile dreptului ca ele sunt marca si mama omenirii. Dreptul ca stiinta sociala este o realitate juridica (juridicul) Constiinta juridica = este ca un burete, adica absoarbe nevoia sociala si emite comandamente. Functioneaza pe 2 paliere : - Componenta rationala care se manifesta prin intelegerea nevoii sociale, prin prelucrarea ei. - Componenta volitiva care se manifesta prin punerea in practica de catre om a comandamentului care corespunde nevoii sociale, este evident ca intre aceste 2 paliere rational si volitiv se produce un efect de laborator acolo unde se analizeaza nevoia sociala si cum poate fi ea transpusa ulterior in practica, spre a deservi societatea in beneficiul oamenilor. Dreptul = Institutiile de drept, normele de drept; Sa observam ca in societatea umana si in orice societate democratica se regaseste o institutie care se numeste parlament si care creeaza legile. Ordinea de drept: - Raporturi juridice - Situatii juridice Astfel oamenii in activitatea lor de zi cu zi dezvolta o serie de relatii care genereaza raporturi ce sunt creatoare de efecte juridice cu consecinte individuale sau generale. II. FACTORI DE CONFIGURARE AI DREPTULUI.

Factorii de configurare ai dreptului ilustreaza caracterul dinamic al stiintei dreptului care are abilitatea de a raspunde nevoilor sociale si de a crea norme si institutii in stransa consonanta cu nevoia imediata, desigur este ideal ca dreptul sa reactioneze la nevoia sociala cat mai repede pentru a nu fi create dezechilibre sociale. Din acest motiv dreptul se afla intr-o stransa legatura cu diferite alte stiinte sociale cum ar fi psihologia, psihiatria, sociologia sau logica, etc. Studiile si rezultatele acestor discipline trebuie sa fie valorificate de catre juristi, in asa fel incat institutiile si normele de drept sa poata fi proiectate si in stransa legatura cu daturile celorlalte stiinte sociale. Factorii de configurare ai dreptului sunt: 1. Factorul natural Cadrul natural se refera la factorii demografici la factorii geografici care influenteaza dreptul. Din pacate, de-a lungul istoriei s-a observat ca factorii biologici sau cei care tineau de rasa, religie au dus la creearea unor norme de drept abuzive si am aici in vedere situatia din Germania anilor 40 cand legile naziste au creat situatii discriminatorii in randul populatiei pe baza de nationalitate sau religie. Pe de alta parte, insa, este evident ca factorii

geografici sau demografici pot sa influenteze normele de drept, asa depilda, in China, demografia excesiva a dus la crearea unui act normativ in virtutea caruia familiile nu pot avea mai mult decat 1 copil. 2. Factorul socio-politic In cadrul socio-politic regasim mai multi factori care influenteaza dreptul (social, politic), dar cel mai important este factorul economic, deoarece economia este motorul oricarei societati, asa incat, in functie de modul de dezvoltare al economiei, societatea va reactiona in stricta consonanta cu acest aspect, pentru a creea legi optime de dezvoltare. De asemenea si factorul cultural joaca un rol important in ceea ce priveste modelarea legislatiei, de exemplu statul roman, observand ca monumentele istorice sunt intr-un stadiu avansat de degradare, a creat o lege de protectie a monumentelor istorice si care contine ingradiri exprese cu privire de exemplu la vinderea acestor categori de bunuri sau cu privire la modul de refacere al monumentelor istorice. 3. Factorul uman Factorul uman este cel mai important factor de configurare al dreptului deoarece el exprima vointa, ratiunea si necesitatea umana. Numai omul prin vointa sa poate sa creeze dreptul si numai dupa ce ratiunea i-a dicatat aceasta. 4. Religia, morala si drepturile omului Un adagiu latin spune ca ius est ars boni et equi Ceea ce inseamna ca orice legiuire trebuie sa aibe la baza elementele de moralitate si echitate cu care ne-a inzestrat divinitatea. In privinta religiei, Irineu Mihalcescu, fost mitropolit al Moldovei in perioada interbelica, arata ca Religia da legilor putere, fara ideea de Dumnezeu ca cel mai inalt legiuitor si judecator de la care isi detin puterea autoritatile omenesti, legile n-ar avea nicio putere, ?????????????????????? Egiptenii pe Osiris si Issis, etc, de autori ai celor mai vechi legi ale lor iar unii legiuitori sustineau ca au primit de-a dreptul de la zei legile date de ei. Astfel la evrei Moise a primit tablele legii din mainile lui Iehova pe muntele Sinai. La indieni, Manu a primit legea sa de la Brahma, ce era mai tarziu pentru societatea romana ideea de divinitate, neo spune Cicero in urmatoarele cuvinte : Nu stiu daca cu subminarea fricii de Dumnezeu nu va disparea dintre oameni si fidelitatea si ordinea sociala, moravurile sanatoase nu pot fi in afara religiei, insasi suveranii moderni ereditari ori alesi, se intituleaza suverani prin gratia lui Dumnezeu si vointa natiunii

III.

SISTEMELE DE DREPT

In lume exista mai multe sisteme de drept fiecare din ele avand un specific propriu, dar niciunul dintre ele nealterand ideea de dreptate si de justitie 1. Sistemul romano-germanic (sau sistemul continental ) - isi are originile in vechiul drept roman bazandu-se pe ideea de codificare a dreptului si a legilor scrise. Si dreptul romanesc face parte din sistemul romano-germanic alaturi de dreptul francez, dreptul italian, dreptul german, etc. 2. Sistemul de drept de tip common wealth (anglo-saxon) Acest sistem de drept se bazeaza pe precedentul judiciar si pe cutume. Acest tip de drept se aplica in tari precum Anglia, SUA, Australia. 3. Sistem jurisprudential Sistemele de drept filozofico religioase (traditionale ) in randul carora intra sistemul islamic, sistemul hindus si sistemul de drept din republica populara chineza. In trecut mai exista o mare categorie de drept si anume dreptul socialist, dar care si-a dovedit alaturi de sistemul socialist neviabilitatea, asa incat acest sistem de drept mai exista doar pe alocuri.

IV.

NORMATIVITATEA JURIDICA

Alaturi de alte stiinte cu caracter normativ si dreptul are propriile sale reguli de functionare si propriile norme de aplicare. Normativismul juridic este diferit de normativismul celorlalte stiinte sociale, in primul rand datorita faptului ca normele de drept vizeaza raporturile dintre indivizi. Spre deosebire de religie, acolo unde regula reglementeaza raportul dintre individ si divinitate sau cum este situatia moralei, acolo unde in situatia unei incalcari a vreunei reguli, individul este sanctionat prin oproviul public . In situatia unei incalcari a vreunei norme de drept, sanctiunea este aplicata de catre stat prin organele sale specializate, prin raportare la specificul incalcarii. Specificul normativismului juridic prezida din urmatoarele : a. Are un caracter de alteritate (ad alterum ) intrucat vizeza legatura, relatia cu un alt subiect de drept si care poate sa fie o persoana fizica sau o persoana juridica. b. In al doilea rand, normativitatea juridica are un caracter imperativ, intrucat individul nu are posibilitatea de a opta intre respectarea sau nerespectarea normei de drept. Norma juridica este obligatorie pentru toti indivizii (subiecte de drept ) fara derogare, iar in caz de incalcare sanctiunea intervine prin forta de coercitie a statului. c. Norma juridica are un continut aparte si o forma specifica. Continutul este redat de prescriptia de comandamentul inclus in textul legii, iar forma este de asemenea una aparte si diferita de celelalte norme sociale intrucat norma de drept apare fie ca lege, hotarare de guvern, decret, ordonanta, etc.

V.

Metode de cercetare a dreptului

Orice stiinta are metode proprii de investigare, asa si stiinta dreptului care foloseste o seama de metode pentru a studia din interior fenomenul juridic, institutiile proprii si legile de functionare. Principalele metode de cercetare a dreptului sunt : a. Metoda generala Care consta in abstractizarea totala a institutiilor si fenomenelor juridice, realizand o analiza si interpretare cu caracter general si fara a tine cont de specificul vreunei ramuri de drept. De exemplu : TEORIA GENERALA A DREPTULUI b. Metoda de cercetare istorica a dreptului care analizeaza realitatea juridica din punct de vedere al aparitiei evolutiei si dezvoltarii dreptului. O materie care face acest lucru este ISDRul. c. Metoda comparativa de cercetare a dreptului Are ca specific comparatia dintre diferite sisteme de drept, diferite ramuri de drept sau diferite discipline de drept. Disciplina care foloseste aceasta metoda de cercetare este DREPTUL COMPARAT. d. Metoda sociologica de cercetare a dreptului Care vizeaza impactul social al legilor si institutiilor de drept : Sociologia juridica. e. Metoda logico-juridica de cercetare a dreptului Se realizeaza prin folosirea rationamentului corect. Disciplina : Logica juridica.

VI.

Principiile de drept

Principiile de drept sunt ideile calauzitoare ale dreptului fara de care nu pot sa coexiste legile si institutiile juridice. Ele sunt niste norme suverane care stau la baza oricarei legi fundamentale, respectiv Constitutia. Fara respectarea principiilor de drept nici macar activitatea de legiferare nu este posibila. Caracteristicile principiilor de drept sunt : 1. Ele apar in realitatea juridica in calitate de norme suverane, pe care nici-o lege sau institutie juridica nu le pot inlatura. 2. In activitatea de aplicare a dreptului magistratul este obligat sa tina cont nu numai de litera legii dar si de spiritul legii. 3. Acolo unde legea este lacunara se va da eficienta principiilor de drept. Principiile de drept pot sa emane din prevederi de ordin moral cum ar fi de exemplu principiul bunei credinte sau pot sa aibe la baza idei politice pentru care a aparut principiul separatiei puterilor in stat. In al doilea rand ele pot sa provina din norme de procedura de judecata, cum ar fi principiul autoritatii de lucru judecat. Alte exemple ale principiilor de drept : principiul PACTA SUNT SERVANDA - Orice conventie legal incheiata este obligatorie. NEMO CENSETUR IGNORARE LEX (LEGEM) Nimeni nu poate invoca necunoasterea legii. Este un principiu care este in stransa legatura cu caracterul scris al legii care prin publicarea ei in monitorul oficial o face opozabila ERGA OMNES ( tuturor), asa incat prin parcurgerea acestei etape formale de publicare a legii s-a realizat aducerea la cunostiinta tuturor cetatenilor ( subiectelor de drept) a dispozitiilor legale.

DREPTUL IN REGLEMENTARILE SOCIALE Societatea umana este condusa de un ansamblu de reguli ce reglementeaza domenii specifice. Normele de drept sunt norme sociale la fel ca si normele economice, politice, smd. Alaturi de normele sociale exista si norme tehnice care au un alt obiect de activitate si care impreuna cu normele juridice sau alte categorii de norme reglementeaza viata oamenilor. Normele sociale contin un ansamblu de comportamente care genereaza conduita de urmat si recunoscuta de catre subiectele de drept ca fiind conduita care respecta si protejeaza valorile sociale. Trebuie, insa, sa precizam ca normele sociala nu sunt niste norme impuse mecanic, in realitate normele sociale sunt supuse liberului arbitru deoarece ele trebuie sa corespunda vointei si nevoii sociale. Pentru a fi impusa orice norma sociala trebuie sa parcurga o etapa care sa ateste nevoia ei. Normele sociale se clasifica dupa mai multe criterii: 1. 2. Sfera de aplicare Norme cu caracter general se aplica tuturor. Norme particulare se aplica doar anumitor categorii de subiecte de drept. Modul de aparitie Norme care apar spontan Obiceiul, cutuma

3. -

Norme juridice care apar dupa o procedura prealabila de elaborare. In functie de sanctiune: Fizice Non-fizice

Normele tehnice sunt niste reguli cu un caracter obiectiv peste puterea de interventie a omului si se refera in deobste la normele naturii. Toate aceste norme trebuie sa fie cunoscute de catre om pentru a putea fi stapanite. De exemplu, in ceea ce priveste normele de functionare ale unui autoturism, utilizatorul trebuie sa cunoasca regulile de mecanica si de conducere, este evident ca acestea, spre deosebire de normele de drept sunt niste reglementari impuse si pe care omul trebuie sa le ia ca atare.

NORMELE ORGANIZATIILOR NESTATALE Intr-o societate exista tot felul de persoane juridice de drept privat care isi desfasoara activitatea dupa norme proprii de functionare. Aceste persoane juridice au statute, acte constitutive, regulamente de ordine interioara, obligatorii si care au valoarea unor acte normative fara ca acestea sa fie creatia legiuitorului statal. Aceste norme de functionare sunt creatoare de drepturi si obligatii si produc efecte juridice intre membrii. Ele nu se aplica si tertilor, obligatoriu aceste norme de drept nu pot sa contina prevederi care sa incalce dreptul pozitiv al tarii. Ele nu pot sa contina legi, prevederi neconstitutionale si/ sau potrivnice principiilor de drept. Se intampla insa ca anumite efecte juridice pe care aceste norme private le produc sa genereze situatii juridice conflictuale care vor fi rezolvate cu sprijinul normelor de drept pozitiv.

NORMELE MORALE Si morala reprezinta un sistem normativ cu impact in randul normelor sociale morala ne spune ceea ce este drept sau nedrept, cel ce este just sau injust. Spre deosebire de drept, morala stabileste o legatura intre om si propriul ego ea nu are un grad de bipolaritate sociala asa cum au normele de drept ce reglementeaza raporturi intre 2 sau mai multe entitati. Cu siguranta insa, morala influenteaza normele de drept si orice norma de drept trebuie sa porneasca de la axiomele moralei, insa, nu intotdeauna ceea ce este moral este si drept si invers. OBICEIUL Acesta este un ansamblu de deprinderi si moravuri, obiceiul este o norma sociala aparuta spontan si devenita norma sociala ca urmare a unui uz indelungat. Aplicarea obiceiului dispare de regula prin caderea in desuetudine.

NORMA JURIDICA Norma juridica contine o regula generala impersonala si obligatorie pentru toate subiectele de drept iar in caz de incalcare intervenind forta de coercitie a statului. Caracterele normei juridice sunt : 1. Caracter prescriptiv intrucat norma juridica stabileste o conduita de urmat si prescrie o actiune sau o inactiune prin care subiectul de drept trebuie sa faca ceva, sa dea ceva sau sa nu faca ceva. 2. General si abstract intrucat ea este menita sa se aplice la un numar infinit de ori (pana la abrogare). 3. Impersonala Ea se poate aplica la modul general sau in mod particular sau individual sau pe anumite arii geografice. De exemplu : Norma prin care ne este interzis sa circulam cu mai mult de 50 km /h in localitati are valoarea unei norme generale, in ceea ce priveste normei cu titlu particular vom avea in vedere situatia unor categorii sociale, de exemplu: Militarii, studentii, alteori, norma de drept se aplica pe anumite arii geografice si avem aici in vedere actele normative decizii de consilii locale sau dispozitii de primar. 4. Individual De exemplu: normele de drept care reglementeaza drepturile si obligatiile presedintelui. Stuctura normei juridice: Norma juridica are o structura logico-juridica si o structura tehnico-legislativa. 1. Logico-juridica - Ipoteza Care ne stabileste imprejurarile in care se aplica norma juridica. - Dispozitia Stabileste drepturile si obligatiile, respectiv conduita de urmat. - Sanctiunea Ne arata ce se intampla in caz de nerespectare a normei juridice.

I.

Clasificarea normelor juridice : 1. Normele onerative Sunt acele norme de drept potrivit carora legiuitorul ne obliga la o anumita actiune. Legiuitorul stabileste in sarcina subiectelor de drept un anumit comportament de la care nu se poate deroga. In acest sens, cu titlul de exemplu, Art. 325 Sotii sunt obligati sa-si acorde sprijin material reciproc. 2. Normele prohibitive Obligatia trasata in sarcina subiectelor de drept de a se abtine de la un anumit comportament Legea 31/1990 Art X O persoana nu poate sa fie membru in mai mult de 3 consilii de administratii. 3. Normele supletive Care nici nu impun un comportament, o actiune sau o inactiune, dar nici nu o interzic. Art 383 alin. 3 Daca in caz de divort sotii nu stabilesc ce nume sa poarte, il va stabili instanta in numele lor. Aplicarea normei juridice in timp: O norma juridica oricare ar fi ea, isi produce efectele la 3 zile dupa publicarea ei in monitorul oficial. Cand legiutorul stabileste un alt termen pentru intrarea in vigoare, asa depilda legea

II.

medierii a intrat in vigoare in 2013, desi ea a aparut ca lege inca din 2006. Ratiunile pentru care legiuitorul fixeaza un termen mai lung prezida din anumite politici legislative care tin de cunoasterea aprofundata a respectivelor prevederi, spre a fi aduse la cunostinta subiectelor de drept. Dupa cum spuneam, legea isi produce efectul pana la momentul iesirii din vigoare prin abrogare care poate sa fie de mai multe feluri: Expresa directa, ocazie cu care legiuitorul fixeaza in cadrul noii legi sau care articole din vechea lege se abroga. Cat priveste abrogarea indirecta, ea rezida ca legiuitorul comunica prin noua lege ca orice dispozitie contrara celei noi aparute nu mai produce efecte. Expresa tacita rezida din imprejurarea ca noua lege pur si simplu contrazice vechiile prevedrei tot pe aspectee nou reglementate. Regula de baza este ca o lege nu poate sa dispuna decat pentru viitor. Cu alte cuvinte principiul de drept in aceasta materie este acela potrivit caruia legea nu retroactiveaza. Exista 2 exceptii si anume aplicarea legii penale mai favorabile sau contraventionale si in al doilea rand situatia in care in mod exceptional legiuitorul poate sa dispuna retroactivitatea legii, dar in mod principial in orice stat de drept asemenea lucruri nu pot sa se intample pentru ca prin acest procedeu se pot afecta foarte grav raporturile sociale.

III.

Cutume Reprezinta un izvor de drept care inglobeaza un comandament care fixeaza in randul subiectului de drept un anumit comportament de urmat. Cutumele, denumite si uzantele, sunt izvoare nescrise de drept si care spre deosebire de obiceiul social produc si efecte juridice. Ele contin 2 elemente: a. Un element obiectiv reprezentand conduita de urmat, comandamentul, prescriptia legislativa. b. Un element subiectiv sau psihologic datorita caruia subiectele de drept considera ca respectiva prescriptie are valoarea de norma juridica si ca ele trebuiesc respectate.

Per ansamblul izvoarelor de drept, cutuma este cel mai vechi izvor si el se caracterizeaza prin 3 elemente de baza : 1. Repetabilitate 2. Uniformitate 3. Continuitate Toate aceste 3 elemente trbuie sa coexiste deopotriva pentru ca respectiva conduita sa poata fi considerata ca izvor de drept. Esential este ca respectiva conduita sa nu fie contrara legislatiei in vigoare ordinii publice si bunele moravuri. La inceput, cutumele aveau mai mult un rang de norme prohibitive in sensul ca subiectele de drept trebuiau sa se abtina de la anumte fapte.

Unul din marile dezavantaje ale cutumelor il reprezinta faptul ca ele nu sunt scrise si ca transmiterea lor prin viu grai din generatie in generatie poate sa mai aduca un anumit grad de imprecizie. Facand ca aplicarea ei sa se indeparteze de la necesitatea uniformitatii. De aceea

Lege ca izvor de drept Desi cutuma a fost din pdv istoric si al evolutiei primul izvor de drept pe teritoriul romaniei existau inca din perioada antica o serie de legi scrise, astfel regatul lui Burebista avea o serie de legi scrise, care vizau dreptul de proprietate privata in ceea ce priveste legile cu caracter penal acestea erau foarte aspre, mergand pe principiul razbunarea sangelui. Burebista considera ca legile sale erau de inspiratie divina. In tarile romane, in evul mediu, primele legi scrise au aparut in secolul 17, mai intai in Moldova colectia de legi intitulata Pravila lui Vasile Lupu sau Cartea de invatatura romaneasca. Similar intr-o perioada apropiata sub autoritatea contemporanului lui Vasile Lupu, domnitorul Matei Basarab a aparut o colectie de legi intitulata indreptarea legii. In perioada fanariota in anul 1780 a intrat in vigoare un cod de legi intitulat pravilniceasca condica. Sub autoritatea pravilniceasca a domnului fanariot Alexandru Ipsilanti. Primele coduri in sens modern al dreptului a aparut in secolele 19 in Moldova Codul Calimach si in Muntenia Codul Caragea. Ulterior au aparut pe vremea lui Al. I. Cuza au aparut Codurile Civile si Penale de inspiratie romano-germanica ( codul francez, italian, prusac). Legea in sens restrans reprezinta izvorul de drept superior cu cea mai mare forta obligatorie fiind creatia organului legislativ suprem respectiv parlamentul. In sens larg, prin lege se intelege orice act normativ juridic de la Constitutie pana la decizii ale consiliilor locale. Mai multe sunt criteriile dupa care se pot clasifica legile, insa clasificarea principala are in vedere criteriul importantei dupa cum urmeaza: I. Legile constitutionale care se gasesc in constitutia statelor, fiind cele mai importante fiindca reglementeaza separatia puterilor in stat, atributiile principalelor institutii din stat, drepturile omului si consacrarea principiilor fundamentale ale dreptului. Importanta legilor constitutionale si a Constitutiei este ilustrata si prin modul special de adoptare si modificare cat si prin maniera de vot fiind necesari o majoritate calificata de 2/3 sau din ambele camere. De asemenea importanta legilro constitutionale rezulta si din adoptarea unor dispozitii prin referendum. Legile organice pentru a caror adoptare se solicita majoritatea numarului de parlamentari din fiecare camera spre deosebire de legile ordinare unde cvorumul cerut este de majoritate din cei prezenti. Mai exista si alte legi de mai mica importanta, decrete legi ale guvernului, decizii ale aut. Locale. Legi ordinare

II.

III.

Un alt izvor de drept sau nu este jurisprudenta, in legislatia romaneasca jurisprudenta nu este inca un izvor de drept in sens clasic. Jurisprudenta reprezinta practica judiciara si ea este izvor de drept in cadrul dreptului anglo-saxon. In legislatia romaneasca, putem acorda jurisprudentei titlul de izvor de drept ajutator in sensul in care hotararile judecatoresti pot folosi justitiabililor si magistratilor ca o sursa de inspiratie.

Exceptii poate fi considerata o exceptie de la regula situatia recursului in interesul legii promovat de procurorul general si solutionat de I.C.C.J. In cadrul recursului in interesul legii datorita constatarii ca instantele din Romania in situatii similare pronunta solutii diferite

Jurisprudenta Mai exista o situatie care poate fi tratata ca o exceptie de la imprejurarea ca jurisprudenta nu este in dreptul romanesc izvor de drept. Este vb de solutiile obligatorii ale C.C. In realitate C.C. emite o hotarare prin care stabileste daca o anumita lege sau un anumit articol de lege au sau nu caracter constitutional. Fata de aceasta imprejurare si cu referire la conditiile obligatorii cerute pentru ca un anumit comandament legal sa fie izvor de drept observam ca, C.C. nu este in realitate un organ jurisdictional si ca hot. C.C. nu prescriu un anumit comportament, adica sa facem, sa nu facem sau sa dam ceva. Nici doctrina nu este un izvor de drept, deoarece ea contine punctele de vedere ale specialistilor, dar putem sa consideram si doctrina tot ca un izvor ajutator la-ndemana practicienilor dreptului, intrucat prin cursurile, articolele sau punctele de vedere ale specialistilor in drept, anumite aspecte primesc o solutie. Insa vom retine ca doctrina nu are un caracter obligatoriu si ca punctele de vedere exprimate de specialisti sunt numai repere in mana magistratului.

Raportul de drept/ raportul juridic Raportul juridic constituie o relatie sociala dintre 2 sau mai multe subiecte de drept si care este solutionata cu ajutorul unei norme juridice. Pentru a fi in fata unui raport juridic este nevoie de prezenta cumulativa a subiectelor de drept a normei juridice sau a faptului juridic. Din existenta oricarui dintre cele 3 elemente precizate anterior face ca relatia sociala respectiva sa nu poata fi considerata ca raport juridic. Caracterele raportului juridic sunt 3, in primul rand un caracter social, deoarece prin raportul juridic se solutioneaza o relatie sociala exista opinii conform carora un raport juridic rezolva o problema dintre un subiect de drept si un anumit bun. In realitate insa acel act de vanzare cumparare este realizat de 2 subiecte de drept cu privire la un bun. In al doilea rand, raportul juridic este un raport volitional pentru ca exprima acordul de vointa dintre coparticipantii la respectiva relatie sociala. In al 3-lea rand are un caracter normativ pentru ca relatia sociala cuprinsa in raportul juridic se solutioneaza cu ajutorul unei norme de drept. STRUCTURA RAPORTULUI JURIDIC 1. Subiectele 2. Continutul 3. Obiectul

1. Subiectele de drept sunt persoanele fizice si juridice daca au capacitate civila. Capacitatea civila cuprinde capacitatea de folosinta ( capacitatea de a avea drepturi si obligatii ) si capacitatea de exercitiu ( aptitudinea de a incheia acte juridice. Cat despre capacitatea de folosinta a persoanei juridice vom preciza ca a

RASPUNDEREA JURIDICA Comportamentul uman dintr-o societate trebuie sa fie in mod normal un comportament licit, prin care, subiectele participante la raporturile juridice sunt obligate sa respecte normele de drept. In anumite ipostaze se mai intampla ca cetatenii, in mod intentionat sau din culpa sa savarseasca si anumite fapte ilicite, acestea sunt sanctionate de catre stat penal, civil, comercial, in principiu, orice persoana care incalca normele de drept urmeaza sa fie sanctionata. In acest fel se va atrage raspunderea juridica a subiectului de drept care incalca ordinea publica, raspunderea juridica reprezinta un raport social de constrangere ce da dreptul statului de a atrage raspunderea juridica a persoanei ce a incalcat norma de drept prin aplicarea unei sanctiuni in litera si spiritul legii. Sanctiunea este de esenta raspunderii juridice si reprezinta totodata premisa raspunderii juridice. In acelasi timp, sanctiunea reprezinta temeiul raspunderii juridice prin incalcarea normei de drept. Totodata sanctiunea reprezinta si obiectul raspunderii juridice, intrucat reprezinta ultima veriga pe acest lant. Formele raspunderii juridice: 1. In functie de pericol social 2. In functie de consecinte 3. In functie de persoana faptuitorului Distingem urmatoarele forme principale de raspundere juridica: a. Raspunderea penala: Care este cea mai grava forma de raspundere juridica datorita impactului social deosebit si a consecintelor. Raspunderea juridica penala intervine atunci cand o persoana a savarsit o infractiune. Infractiunea este o fapta antisociala prevazuta de legea penala savarsita cu vinovatie si care prezinta pericol social. b. Raspunderea civila: Aceasta intervine in situatia in care un subiect de drept incalca legislatia civila si ea poate sa fie de mai multe feluri: - Raspundere civila delictuala - > Ce poate fi la randul ei: raspundere personala sau raspundere pentru fapta altuia cum ar fi de exemplu raspunderea parintilor pentru fapta copiilor. - Raspunderea contractuala - > In cadrul relatiilor sociale subiectele de drept decid uneori ca un anumit fapt juridic agreat cu vointa liber exprimata sa fie transpus intr-un contract care poate sa fie scris sau nescris. Respectivul contract (conventie,intelegere,pact,protocol) produce efecte juridice numai fata de partile semnatare, dar, acest contract naste drepturi si obligatii astfel incat in ipoteza incalcarii se naste dreptul partii pagubite de a atrage raspunderea juridica acelui ce a incalcat conventia putand apela la nevoie la forta de constrangere a statului. Statul intervine prin organele competente. - Raspunderea contraventionala - > Contraventia reprezinta tot o fapta antisociala prevazuta de lege savarsita cu vinovatie, dar cu un grad de pericol social mai mic decat infractiunea, in

caz de savarsire a unei contraventii, constatarea acesteia se va face de organul in drept prin aplicarea unei sanctiuni prevazuta de norma juridica incidenta. Raspunderea disciplinara - > Pe care o gasim pe taramul dreptului muncii cu ocazia incalcarii legislatiei in materie cum ar fi codul muncii, contractul colectiv de munca, contractul de munca al faptuitorului, regulamentului de ordine interioara al societatii s.a.m.d.

Dpdv a TGD intre diferitele forme de raspundere juridica, exista o stransa legatura care este ilustrata de anumite principii ale raspunderii juridice, de exemplu, raspunderea personala, existenta vinovatiei, individualizarea pedepsei, aplicarea unei sanctiuni proportionale cu fapta, smd. Conditiile raspunderii juridice: 1. 2. 3. 4. 5. Existenta unei fapte antisociale Existenta unei pagube Existenta unei legaturi de cauzalitate intre fapta vatamatoare si paguba produsa Existenta vinovatiei Inexistenta vreunei cauze care sa inlature raspunderea juridica

1. Aceasta poate sa conste intr-o inactiune sau o actiune, ea trebuie sa fie savarsita de catre un subiect de drept in cadrul unei relatii sociale in asa fel incat sa se genereze un raport juridic. 2. Vatamarea poate sa fie de mai multe feluri, de exemplu o dauna materiala ca urmare a unei distrugeri, fapta vatamatoare poate sa fie o dauna morala prin care o persoana sa fi suferit un prejudiciu de imagine ca urmare a savarsirii unuei insulte sau a unei calomnii. Odata cu savarsirea vatamarii se naste si dreptul persoanei pagubite de a solicita desdaunare si obligatia faptuitorului de a indrepta si inlatura prejudiciul in totalitate. 3. Pentru a fi antrenata raspunderea juridica, trebuie sa existe intre fapta comisa si paguba o legatura, altfel niciuna din formele de raspundere juridica nu se poate antrena, desigur fapta antisociala, vatamarea si legatura de cauzalitate, vor trebui sa fie probate altfel statul nu va interveni si nu se va putea trage la raspundere vreo persoana. 4. Din punct de vedere al raspunderii juridice vinovatia este de mai multe feluri, cea mai grava forma este : a. Intentia care poate sa fie de 2 feluri intentie directa (exista atunci cand autorul faptei urmareste comiterea actiunii sau inactiunii antisociale si vatamatoare si accepta producerea rezultatului antisocial) sau intentie indirecta (exista atunci cand faptuitorul urmareste savarsirea unei fapte antisociale, cunoaste rezultatul ce se poate produce, dar actioneaza sperand ca nu se va intampla). b. Culpa Ca forma de vinovatie, poate sa fie de 2 feluri: cu prevedere (exista atunci cand desi faptuitorul n-a urmarit si n-a dorti producerea rezultatului antisocial si l-a cunscut a actionat insa cu usurinta sperand ca vatamarea nu se va produce Cetateanul care se urca sub influenta bauturii alcolice la volan) sau neglijenta (exista atunci cand prin actiunea sau inactiunea exectutata se produce o vatamare pe care autorul era obligat sau trebuia sa o cunoasca art.249/C.Penal Incalcarea din culpa de catre un functionar public a unei indatoriri de serviciu prin neindeplinirea ei sau indeplinirea ei defectuasa si s-a produs.....).

Exista situatii desi s-a savarsit o fapta antisociala forma de vinovatie sa poata sa fie inlaturata, aici avem in vedere inprejurari precum legitima aparare, starea de necesitate, cazul infaptuit, minoritatea faptuitorului, betia totala si involuntara. Exista anumite situatii cand raspunderea juridica este inlaturata, este vorba despre situatia gratierii, a amnistiei, sau a prescriptiei. Amnistia si gratierea sunt institutii specifice dreptului penal, in schimb, prescriptia ca institutie se intalneste atat in penal cat si in civil, sens in care se face distinctie in prescriptia raspunderii penale ca urmare a neprezentarii unei infractiuni in termen legal in fata instantei de judecata sau in civil, prescriptia dreptului la o anumita actiune sau prescriptia obligatiei de a restitui o suma de bani, tot prin trecerea unui termen. Subiectele raspunderii juridice sunt persoanele capabile sa raspunda pentru faptele lor, raspunderea penala este in dreptul romanesc in principiu numai in sarcina persoanelor fizice, dar exista si situatii speciale, cand se poate antrena si raspunderea persoanei juridice, sub aspectul obligarii la plata vreunei amenzi sau ca masura complementara, constand in dizolvarea sau suspendarea activitatii firmei. Art. 71 alin 2. *In ceea ce priveste capacitatea de exercitiu apersoanei juridiice se dobandeste in momentul in care sunt parcurse obligatiile legale de inregistrare, cum ar fi de pilda, inregistrarea unei societati comerciale care dupa inregistrarea la registrul comertului are drepturi si obligatii. Acestea vor fi exercitate de catre organele de conducere ale respectivei firme. O persoana juridica pentru a fi considerata subiect de drept trebuie sa aibe un patrimoniu propriu, o organizare si scop. Continutul raportului de drept il reprezinta ansamblul de drepturi si obligatii pe care coparticipantii il au. Drepturile sibiectelor de drept sunt de mai multe feluri: Drepturi fundamentale Dreptul la reputatie Drepturi sociale dreptul de a avea un domiciliu

In functie de opozabilitate: Drepturi absolute dreptul la demnitate Drepturi relative creeaza obligatii numai in sarcina subiectelor parte la dreptul cumparatorului de a pretinde transferul posesiei lucrului achizitionat.

In functie de continutul lor: Drepturi reale reprezinta posibilitatea subiectelor de drept de a-si valorifica si folosi proprietatea, fara interventia vreunui tert. Dreptul de creanta Reprezinta posibilitatea subiectului activ de a pretinde subiectului pasiv sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva. De exemplu dreptul imprumutatorului de a solicita imprumutatului. Dreptul de proprietate intelectuala prin care autorul unei opere poate sa solicite recunoasterea calitatii de autor.

Cat priveste obiectul raportului juridic, vom sustine ca acesta reprezinta actiunea sau inactiunea la care este indriduit. FAPTUL JURIDIC

Reprezinta imprejurarile care nasc, modifica sau sting un raport de drept. Faptele juridice sunt evenimente sau actiuni ori inactiuni ale omului. Evenimentele reprezinta imprejurari producatoare de efecte juridice si pe care omul nu le poate controla din punc de vedere obiectiv. Actiunile sau inactiunile pot fi de 2 categori licite/ ilicite si vor fi tratate ca atare.

Realizarea dr si interpetrarea dr. Realizarea dr reprezinta implementarea sociala a comandamentelor prescrise de norma juridica prin care subiectele de dr respecta conduita de urmat,iar statul prin organele sale,aplica norma.Realizarea dr este o operatiune dificila si complexa fiind influentata de mai multi factori printre care situatia sociala sistemul de dr,gradul de civilizatie si cultura al societatii in general,si al subiectelor de dr in mod special.Realizarea dr se infaptuieste fie prin recunoasterea normelor juridice cat si prin aplicarea acestora de catre organele in drept.Recunoasterea normei de drept difera in functie de specificul normei juridice,astfel:in privinta normelor prohibitive,conduita solicitata subiectului de dr consta intr-o abtinere .Ca atare,in caz de respectare,nu intervine nici un raport juridic de constrangere.In momentul savarsirii faptei implicite ,nu este obligatoriu ca sanctiunea sa reprezinte o pedeapsa penala.Ea poate sa constea si in plata unor daune materiale.Sau de ex in anularea unui contract civil. Cat priveste normele permisive sau onerative,nu este necesar sa se si incheie vreun act juridic, sau sa intervina vreun organ de stat(de ex: situatiile din drepturile familiei,prin care sotii isi acorda sprijin reciproc.)sau situatia in care subiectul de drept achizitioneaza bunuri cu o valoare mica si neinsemnata. Cat priveste aplicarea dreptului,reprezinta activitatea prin care statul si functionarii publici emit acte de aplicare cu caracter individual prin care sa se asigure respectarea normelor juridice.Actele de aplicare a dr sunt diferite in continut si forma de normele juridice.Dupa cum urmeaza. 1.actele de aplicare au un caracter individual si se refera doar la o situatie juridica anume.In schimb norma juridica are un caracter general si impersonal. 2.Actele de aplicare a dr genereaza imediat nasterea ,modificarea sau stingerea unui raport juridic spre deosebire de norma juridica ce nu produce raporturi juridice in mod oblogatoriu de la momentul publicarii. 3.Actele de aplicare a dr produc efecte juridice de la momentul comunicarilor spre deosebire de norma juridica ce isi produce efectele de la momentul publicarii in monitorul oficial in termenul legal sau in termenul stabilit prin continutul sau. 4.Contestarea actelor de aplicare a dr,se face printr-un mod propriu si specific ramurii de dr apartinatoare,si total diferit de contestarea normelor juridice.Astfel,de pilda o hotarare judecatoreasca civila poate fi atacata fie cu aplel fie cu recurs sau si cu una si cu alta si in termen diferit in functie de specificul materiei.A se retine ca la ora actuala mai este functional si vechiul cod de procedura civila pt procesele declansate sub imperiul sau de valabilitate .Similar s eintampla si in materie penala,cand unele

sentinte judecatoresti pot fi atacate numai cu apel sau numai cu recurs,sau cu si apel si cu recurs in fucntie de gravitatea faptei in principal. Normele juridice contestabile se abroga prin proceduri specifice,propriilor legilor,in fucntie de categoria de importanta,si organele interne. In ultimul rand,daca norma de dr poate sa fie emisa numai de un organ legislativ,actul de plicare a dreptului poate sa fie un produs al puterii legislative,judecatoresti,sau executive. Vom retine ca hotararea judecatoreasca est enumai de apanajul instantei de judecata. Fazele procesului de aplicare a dr. I.stabilirea situatiei de fapt.Este prima etapa si cea mai importanata pt ca de la acest moment urmeaza si celelate 2 etape si pt ca numai o corecta ilustrare a situatiei de fapt,poate sa duca si la aplicarea corecta a dreptului. II.Identificarea normei juridice incidente, de la situatia de fapt trb sa se faca trecerea spre situatia de dr. prin identificarea normei juridice aplicabile.Norma juridica trebuie sa fie in stransa legatura cu fapta identificata,caci altfel,se ajunge la o gresita aplicare a dreptului. III.Elaborarea actului de aplicare.Identificate situatiile de fapt si normele juridice incidente,organul in drept pe baza probelor si a dispozitiilor legale trb sa emita un document producator de efecte juridice in stricta legatura cu situatia si norma identificata. Test data viitoare 3 intrebari,o intrebare din primele cursuri, iar 2 intrebari din cursurile de dupa primul test. Timp: o ora. ( principiile de dr*).

LEGATURA DINTRE STAT SI DREPT

Statul reprezinta cea mai importanta institutie politica a unei societati, ca entitate statul a aparut acum cca. 6000 de ani in orient de exemplu India, Babilon, Egipt, etc. El a aparut ca o necesitate in dezvolatea speciei umane odata cu dezvoltarea si organizarea agriculturii cu aparitia mestesugurilor si ca urmare a aparitiei unor institutii precum proprietatea sau plusvaloarea. Cuvantul stat provine din latinescul status, iar conceptul despre stat, despre modul in care a aparut si s-a dezvoltat difera de la o epoca la alta, in principal in functie de gradul de cultura si intelegere al oamenilor, asa depilda, in Grecia antica se aprecia ca statul este de origine divina. Platon, celebrul filozof grec a sustinut aceasta idee si din punctul lui de vedere, statul era o organizatie aristocratica din care faceau parte toti oamenii, evident mai putin sclavii. Tot in conceptia lui, pentru ca statul sa fie functional, trebuia sa fie condus de filozofi. In evul mediu Charles Montesqiueu considera statul ca pe o organizatie ce functioneaza cu respectarea legii si guvernata de 3 puteri, respectiv legislativa, executiva si judecatoreasca. Cel care a definit pentru prima data statul a fost Nicollo Machiavelli care in cartea sa Principe din secolul 16 defineste notiunile de baza ale statului.

SENSURILE SI DEFINITIA TERMENULUI DE STAT Notiunea de stat se trateaza dintr-un indoit punct de vedere: I. Sensul istorico-geografic, din aceasta perspectiva statul este reprezentat de o populatie condusa de o organizatie socio-politica in limitele unui teritoriu stabilit prin frontiere. Din aceasta perspectiva se observa ca elementele statului sunt : teritoriu, populatie si organizatie socio- politica. II. Sensul politico-juridic, din acest punct de vedere statul reprezinta o organizatie socio-politica teritoriala. Coroborand cele 2 perspective, vom defini statul ca fiind populatia ce traieste pe un teritoriu dat, fiind guvernata de reprezentantii sai alesi care pun in aplicare si exectua normele de drept stabilind obligatia membrilor comunitatii de a respecta legea, in sens contrar intervenind forta publica de coercitie. Din aceasta definitie, rezulta ca elementele statului sunt urmatoarele: 1. Teritoriul Care reprezinta suprafata terestra si coloana de aer de deasupra, subsolul cu bogatiile acestuia, apele interioare si marea teritoriala. In trecut la baza statului statea legatura de sange, dintre cei care il conduceau, insa la ora actuala, elementul de baza al statului este tocmai teritoriul fiindca in frontierele acestuia, autoritatile isi exercita puterea suverana. 2. Populatia Ea reprezinta comunitatea ce locuieste in limitele frontierelor de stat si care creeaza raporturi sociale, economice, culturale s.m.d. La randul sau, termenul populatie poate fi privit dintr-un intreit unghi de vedere dupa cum urmeaza: a. Societate Reprezinta perspectiva relationala si institutionala prin care se priveste termenul populatie. b. Popor Din aceasta perspectiva populatia inseamna comunitatea de oameni care are o cultura comuna, o limba comuna, o etnie comuna. c. Natiune Reprezinta denumirea moderna a termenului de populatie si defineste comunitatea de oameni care are constiinta nationala de sine si respecta valorile democratiei si ale economiei de piata. 3. Forta publica In ultima instanta statul inseamna forta, dar un stat de drept trebuie sa exercite forta dreptului si nu dreptul fortei. Organele fortei publice nu sunt alcatuite si faurite ca instrumente de opresiune ci ca organe care vegheaza la respectarea legii. Ele intervin ca forta de coercitie numai in momentul in care se constata incalcari ale legii si intervin pentru restabilirea ordinii de drept. Organele fortei publice sunt organele puterilor in stat: executiva, judecatoreasca, legislativa: cum ar fi depilda parchetele, politia, instantele de judecata, etc.

EXERCITAREA PUTERII DE STAT Puterea de stat se exercita prin cele 3 puteri, conceptul separatiei puterilor in stat dateaza de acum cca. 2 secole si s-a nascut ca o contra pondere fata de monarhul absolut care concentra in mainile sale atat puterea executiva, cea legislativa, cat si pe cea judecatoreasca. Separatia puterilor in stat a aparut ca o contrapondere la activitatile de opresiune si arbitrariu social, foarte bine exprimat de Filip al 14-lea al Frantei prin expresia statul sunt eu. Desigur separatia in stat nu este absoluta pentru ca toate organele puterilor in stat conlucreaza si se intersecteaza adesea. Trasaturile exercitarii puterii de stat sunt:

A. B. C. D.

O vointa generala comuna si liber exprimata care genereaza un caracter obligatoriu. Puterea de stat se exercita prin intermediul mecanismelor si institutiilor abilitate. Puterea de stat se exercita cu respectarea literei si spiritului legii. Puterea de stat are ca obiect guvernarea insasi.

FORMA STATULUI Forma statului reprezinta structura organizatorica a statului in sensul existentei unui singur stat sau a 2 sau mai multe state, astfel se face distinctie intre: A. Statul unic care se caracterizeaza prin: un singur sef de stat, un singur guvern, un singur organ legislativ si o singura instanta suprema. Acest gen de stat are o singura constitutie si avantajul ca dreptul se aplica in mod unitar pe intregul teritoriu.(Romania, Polonia, Bulgaria) B. Uniunile de state reprezinta o organizatie statala mult mai complexa decat statul simplu, unic fiind compuse din 2 sau mai multe state si ridicand probleme pe aspectul personalitatii juridice, din acest punct de vedere distinge intre: a. Statul Federal Reprezinta fuziunea dintre 2 sau mai multe state asa incat statul federal rezultat este subiect de drept international. Statul federal contine 2 randuri de organe ale puterii adica un parlament, o instanta suprema si un guvern al statului federal respectiv un parlament, un guvern si o instanta suprema a statelor membre. Potrivit actului constitutiv tratat, raporturile dintre statele membre si limitele autonomiei acestora cu statul federal central se stabilesc prin intermediul actului de constituire (SUA, Elvetia) Confederatia statala care este precursoarea statului federal pentru ca intotdeauna din statele confederale s-au nascut statele federale. b. Uniunea reala Uniunea reala este o organizatie statala compusa din 2 sau mai multe state caracterizandu-se prin sef de stat unic, anumite organe comune ( financiar, politica externa), fiecare dintre statele membre pastrandu-si un anumit grad de autonomie si precizarea ca statul rezultant este subiect de drept international ( Uniunea reala a principatelor romane, care a devenit uniune reala in 1862). c. Uniunea personala Este acea uniune de state, caracterizata prin existenta unui singur sef de stat ca organ comun. Se mai caracterizeaza prin aceea ca statele membre sunt subiecte de drept internationale (UP a Principatelor Romane de la 1859, care-l aveau ca sef de stat Al.I.Cuza sau tot din istoria noastra 1600 Mihai Viteazul) RELATIA STAT-DREPT Se pune intrebarea cum a aparut statu? Cum a aparut ? Cine a aparut la inceput? Cu privire la aceste intrebari, de-a lungul istoriei s-au nascut mai multe pareri si teorii. Teoria dreptului natural, potrivit acestei teorii s-au cristalizat mai multe teorii, in primul rand ideea ca dreptul este anterior statului si mai important decat statul, adeptii ius-naturalismului sunt de parere ca dreptul are o origine divina, absoluta si ca dreptul nu poate sa fie abrogat. Platon a fondat scoala dreptului natural si el si urmasii sai au considerat ca dreptul este mai presus de stat si ca are o natura divina. Principalele idei ale scolii dreptului natural sunt acesteal: 1. Exista o ordine universala divina

2. Drepturile naturale si drepturile omului sunt imuabile. Sofocle in Grecia antica atunci cand a scris Antigona a lansat ideea ca nu stim de unde vin legile si nici nu stim incotro se duc. Subliniind in acest fel, faptul ca legea este mai presus de om, va sa zica mai presus de stat.

Opozanta dreptului natural este scoala istorica a dreptului care si-a lansat blahblahul in sec al 17-lea Carl Savigny, potrivit acestei teorii fiecarui popor ii corespunde un anumit drept care este in consonanta cu specificul national. Scoala istorica a dreptului a stabilit ca dreptul se poate imparti din pdvd istoric in 3: 1. Sistemul dreptului obisnuielnic 2. Sistemul dreptului stiintific 3. Sistemul legislatiei Principala idee lansata de scoala istorica a dreptului este ca statul este mai presus de drept si ca dreptul deserveste statului.