MINISTERUL AFACERILOR INTERNE AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA TEFAN CEL MARE

Cu titlu de manuscris
CZU 349.6(043.2)





NICOLAU INGRID-ILEANA





RAPORTUL JURIDIC DE DREPT AL MEDIULUI

Specialitatea: 12.00.02 Drept public (drept ecologic)




TEZ# DE DOCTOR &N DREPT







Conduc)tor +tiin-ific


BELECCIU tefan
Dr. .n drept, conf. universitar




Autor NICOLAU Ingrid-Ileana










CHIIN#U, 2012


2

















NICOLAU INGRID-ILEANA, 2012





























3
ADNOTARE
Nicolau Ingrid-Ileana. Raportul juridic de drept al mediului. Tez de doctor n drept la
specialitatea 12.00.02 Drept public (drept ecologic). Chisinu, 2012.


Structura lucr)rii: introducere, patru capitole, concluzii generale si recomandri, bibliografia
constituit din 149 surse, volumul textului de baz fiind de 146 pagini. Rezultatele obtinute sunt publicate
n 12 articole stiintifice si un manual.
Cuvinte-cheie: raport juridic de dreptul mediului, subiecte ale raportului de dreptul mediului,
obiectul raportului de dreptul mediului, contractul ecologic, drepturile ecologice, obligatiile ecologice,
raporturile de rspundere de mediu, raporturile de beneficiere de resursele naturale, raporturile de mediu de
interes public, raporturile de mediu de interes privat.
Domeniul de studii al tezei vizeaz raportul juridic de dreptul mediului (ecologic).
Scopul +i obiectivele lucr)rii rezid n studierea conceptiilor doctrinare ce vizeaz principiile si
conditiile de realizare a raporturilor de mediu, analiza legislasiei n contextul evolutiei rapide a unor
reglementri juridice necunoscute anterior, respectiv si aparitia unor noi categorii de principii si reguli
deschise spre cercetare, dezvluite si incluse n circulatia stiintei juridice nationale.
Noutatea +i originalitatea +tiin-ific) include un sir de propuneri si formulri care vin s
completeze stiinta juridic si practica ce vizeaz raporturile de dreptul mediului. De asemenea, a fost
formulat ideea instituirii unor relatii specifice legate de contractul ecologic, s-a evidentiat un spectru nou
de rapoarte de dreptul mediului, la care literatura de specialitate nc nu a fcut referint.
Problema tiin#ific$ solu#ionat$ const #n identificarea &i argumentarea &tiin)ific &i logic a unor
categorii noi de reguli specifice, aplicabile raporturilor de dreptul mediului, care vin s completeze &tiin)a
juridic &i practica ce vizeaz raporturile de dreptul mediului
Semnifica-ia teoretic) +i valoarea aplicativ) a lucr)rii. Concluziile si recomandrile enuntate n
tez vor permite dezvoltarea anumitor directii n stiint, legislatie si practic. Aceasta, la rndul su, va
determina revizuirea opiniei traditionale cu privire la raporturile de mediu. Lucrarea se caracterizeaz prin
analiza conceptiilor doctrinare, iar tezele stiintifice ce se desprind de aici vor putea fi utilizate: la
perfectionarea si dezvoltarea doctrinei juridice autohtone; la elaborarea noilor reglementri juridice; n
procesul de instruire la cursul ,,Dreptul mediului.
Implementarea rezultatelor +tiin-ifice. Rezultatele lucrrii sunt implementate n procesul de
instruire a studentilor Faculttii de Drept, Faculttii Securitate si Ordine Public, Institutului de Formare
Profesional Continu si Cercetri Stiintifice Aplicative din cadrul Academiei Stefan cel Mare a MAI.
De asemenea, acestea si-au gsit reflectare n procesul de instruire si elaborare a lucrrilor de curs n cadrul
Faculttii de Drept a Universittii Spiru Haret din Constanta, Romnia.
4
ANNOTATION
Nicolau Ingrid Ileana. The environmental law reports. PhD thesis as the specialty
12.00.02 Public Law (Environmental law). Chisinu, 2012.

Structure: introduction, four chapters, general conclusions and recommendations, bibliography
consists of 149 sources, basic text volume is 146 pages. The results are published in 13 papers.
Keywords: environmental law reports, subjects of the ecological law reports, object of the
environmental law reports, the environmental contract, the environmental law, ecological obligations and
environmental law reports responsibility, benefits reports from operation of natural resources,
environmental public reports and environmental reports of private interest.
Field studies of the thesis concerns the legal environmental report (ecological).
Purpose and objectives of the work lies in studying the doctrinal concepts and principles aimed
at achieving conditions for environmental reports, analyze legislation in the context of the rapidly evolving
legal regimes previously unknown, respectively, and new categories of principles and rules open for
research, disclosed and included in national legal science movement.
Novelty and scientific originality includes a number of proposals and formulations which
complete the legal science and practice of ecological law reports. Specifically identified and scientifically
substantiated some new categories of specific rules which apply to environmental law. Also, the idea was
made to impose specific contract relations ecological spectrum revealed a new environmental law reports,
in which literature has not yet reference. The work is characterized by analyzing the doctrinal concepts and
scientific theses that can be detached from this used improvement and development of indigenous legal
doctrine, the development of new legal regulations, in the training course, Environmental Law.
Theoretical significance and applied value of the work. The conclusions and recommendations
contained in the sentence will allow certain directions in science, law and practice. This in turn will lead to
revision of the traditional view of ecological reports. Besides the fact that in theory and practice will
outline a clear idea about specific environmental reports, as part of a separate branch, it will form a first
step in the consecration of a difference in the procedure for examining complaints related to environmental
issues and disputes which concern the environmental damage.
Implementation of scientific results. Results of work are implemented in the training of students
of the Faculty of Law, Security and Public Order Department, Institute of Continuing Training and Applied
Scientific Research of the Academy Stefan cel Mare of MAI. They also found their reflection in the
training and ongoing development works in the Faculty of Law, University Spiru Haret from Constanta,
Romania.

5
011350789
Hnxonay Hnrpn Hnxna. Hpanoornomennx +xonornuecxoro npano. ncceprannx na
concxanne nayuno crenenn oxropa npana no cnennantnocrn 12.00.02 Hynnunoe npano
(+xonornuecxoe npano). Knmnn+y, 2012 r.

;=>@B=@>C DEFFH>=CJEE cocronr ns nneennx, 4 rnan, omnx ntnoon n pexomenann,
nnnorpa]nuecxoro cnncxa ns 149 ncrounnxon, ocnonno oem rexcra coepxnr 146 crpannn.
Marepnant ncceprannn onynnxonant n 13 nayuntx paor.
KLMNHOPH FLQOC: npanoornomenne +xonornuecxoro npano, cyexrt npanoornomennx
+xonornuecxoro npano, oexr npanoornomennx +xonornuecxoro npano, +xonornuecxn xonrpaxr,
+xonornuecxne npana, +xonornuecxne oxsarentcrna, npanoornomennx +xonornuecxo
ornercrnennocrn, npanoornomennx ntrot or +xcnnyarannn npnpontx pecypcon, +xonornuecxne
omecrnennte npanoornomennx, +xonornuecxne npanoornomennx uacrnoro nnrepeca.
3SLCF=T EFFLHDQOCUEV: Hpanoornomennx +xonornuecxoe npano.
7HLE E WCDCNE DEFFH>=CJEE: Komnnexcnoe nsyuenne nponem, cnxsannte c
npanoornomennxmn +xonornuecxoro npano.
1C@NUCV UQOEWUC E Q>EXEUCLTUQF=T YQL@NHUUPZ >HW@LT=C=QO saxnmuaercx n
xomnnexcnom nccneonannn nayuno-reopernuecxnx nponem cnxsannte c npanoornomennxmn
+xonornuecxoro npano, n coornercrnne c xoroptm yrounena saxonomepnocrt, npoanannsnponant
pasnnunte nayunte mnennx, c]opmynnponant saxnmuennx n nayuno-npaxrnuecxne pexomenannn.
Pemennax nayunax nponema cocronr n rom, uro tnn nenrn]nnnponant n nayuno
aprymenrnponant nonte xareropnn npannn npnmenxemte ncxnmunrentno npanoornomennxm
+xonornuecxoro npana.
5HQ>H=ENHFBCV WUCNE\QF=T E Y>EBLCDUQH WUCNHUEH >CSQ=P. Btnot n pexomenannn,
coepxamnecx n ncceprannn nosnonnr pasnnrne onpeenenntx nanpannenn n nayxe, n
saxonoarentcrne n n npaxrnxn. Ha nam nsrnx +ro yer nepntm marom n nponecce nepecmorpa
rpannnonno rouxn spennx n ornomennn +xonornuecxnx npanoornomenn. Paora xapaxrepnsyercx
anannsom oxrpnnantntx xonnennn, a nayunte nen yyr ncnontsonartcx: n conepmencrnonanne n
pasnnrne nannonantno oxrpnne; n paspaorxe nontx npanontx pernamenrann; n nponecce
opasonannx yuenoro xypca 3xonornuecxoro npano.
]UHD>HUEH >HW@LT=C=QO UC@NUQXQ EFFLHDQOCUEV: Hayunte pesyntrart nnepent n
nororonxe cryenron Axaemnn Bre]an uen Mape Mnnncrepcrna Bnyrpennnx en Pecnynnxn
Monona, a raxxe n nororonxe cryenron Vnnnepcnrera Cnnpy Xaper ropoa Koncrannnn,
Pymtnnx.
6
LISTA ABREVIERILOR


ARFC Agentia Relatii Funciare si Cadastru
AIT Agentia Ecologic Teritorial
CC Cod civil
CP Cod penal
CPC Cod de procedur civil
CS Codul silvic
IES Inspectoratul Ecologic de Stat
MAI Ministerul Afacerilor Interne
RM Republica Moldova
SUA Statele Unite ale Americii











7
CUPRINS
ADNOTARE...............................................................................................................................3
011350789 ...........................................................................................................................5
LISTA ABREVIERILOR...........................................................................................................6
CUPRINS ....................................................................................................................................7
INTRODUCERE ........................................................................................................................8
1. ANALIZA SITUA_IEI &N DOMENIUL CERCET#RII RAPORTULUI JURIDIC DE
DREPT AL MEDIULUI...........................................................................................................14
1.1 ASPECTE TEORETICE GENERALE PRIVIND RAPORTUL JURIDIC DE DREPTUL MEDIULUI ............14
1.2 ANALIZA MATERIALELOR STIINTIFICE INTERNATIONALE N DOMENIUL CERCETRII
RAPORTULUI JURIDIC DE DREPT AL MEDIULUI............................................................................21
1.3 ANALIZA MATERIALELOR STIINTIFICE NATIONALE N DOMENIUL CERCETRII RAPORTULUI
JURIDIC DE DREPT AL MEDIULUI ................................................................................................22
1.4 CONCLUZII LA CAPITOLUL 1................................................................................................24
2. BAZELE TEORETICE I NORMATIVE ALE RAPORTULUI JURIDIC DE DREPT
AL MEDIULUI.........................................................................................................................26
2.1 NOTIUNEA RAPORTULUI JURIDIC DE DREPT AL MEDIULUI .....................................................26
2.2 CARACTERELE JURIDICE ALE RAPORTULUI DE DREPT AL MEDIULUI.......................................30
2.3 DELIMITAREA RAPORTULUI DE DREPT AL MEDIULUI DE ALTE RAPORTURI DE DREPT..............35
2.4. CLASIFICAREA RAPORTURILOR JURIDICE DE DREPTUL MEDIULUI .........................................42
2.4.1 Importan)a clasificrii raporturilor juridice de dreptul mediului ................................42
2.4.2 Criteriile &i variet)ile raporturilor juridice de dreptul mediului ................................47
2.5 CONCLUZII LA CAPITOLUL 2................................................................................................55
3. ELEMENTELE RAPORTULUI JURIDIC DE DREPTUL MEDIULUI ..........................59
3.1 GENERALITTI PRIVIND STRUCTURA RAPORTULUI JURIDIC DE DREPTUL MEDIULUI................59
3.2 SUBIECTELE RAPORTULUI JURIDIC DE DREPTUL MEDIULUI....................................................60
3.3 OBIECTUL RAPORTULUI JURIDIC DE DREPTUL MEDIULUI.......................................................78
3.4 CONTINUTUL RAPORTULUI JURIDIC DE DREPTUL MEDIULUI ..................................................89
3.5 CONCLUZII LA CAPITOLUL 3................................................................................................99
4. FUNDAMENTAREA TEORETIC# I CON_INUTUL LEGISLATIV AL
CATEGORIILOR DE RAPORTURI JURIDICE DE DREPTUL MEDULUI ................... 102
4.1 RAPORTURILE DE RSPUNDERE DE MEDIU......................................................................... 102
4.2 RAPORTURILE DE GESTIONARE A RESURSELOR NATURALE ................................................. 107
4.3 RAPORTURILE DE GESTIONARE A COMPONENTELOR ANTROPOGENE ALE MEDIULUI ............. 112
4.4 RAPORTURILE CONTRACTUALE DE MEDIU ......................................................................... 118
4.5 CONCLUZII LA CAPITOLUL 4.............................................................................................. 121
CONCLUZII GENERALE I RECOMAND#RI................................................................. 125
BIBLIOGRAFIE..................................................................................................................... 129
DECLARA_IA PRIVIND ASUMAREA R#SPUNDERII ................................................... 138
CV AL AUTORULUI............................................................................................................. 139
8
INTRODUCERE
Actualitatea +i importan-a temei investigate. Istoria dezvoltrii societtii umane a
demonstrat nu doar o singur dat faptul c normele de convietuire uman suport diverse
modificri, care se datoreaz, de regul, valorilor pe care le promoveaz societatea la o anumit
etap de dezvoltare.
Astzi, n conditiile n care societatea uman a atins niveluri nalte de dezvoltare, ceea ce
implic folosirea resurselor naturale n volume imense, o problem important care apare este
protectia mediului.
Aceasta conditioneaz constituirea unor norme ce ar proteja mediul, iar n rezultat apare
un fascicul distinct de raporturi juridice, care sunt deosebite dup continutul si forma lor de cele
ale altor ramuri de drept.
Prin urmare, solutionarea unei probleme specifice pentru societatea uman, cum ar fi cea
a protectiei mediului, nu poate fi realizat fr cunoasterea si aplicarea regulilor specifice.
Avnd n vedere faptul c fenomenele naturii decurg independent de vointa uman si c orice
interventie a omului n mediu duce inevitabil la modificri, constatm c si procedeele utilizate
la solutionarea acestor probleme trebuie s fie cele mai categorice, astfel nct n final s
exclud interventia sau s nlture totalmente consecintele acesteia.
La acest capitol, cea mai actual problem care se evidentiaz este cea a naturii si esentei
raportului de mediu. Aceasta se datoreaz interesului permanent ce vizeaz protectia mediului
att din partea populatiei, ct si din partea statului.
Actualitatea unui studiu stiintific privind problema raportului de dreptul mediului este
subliniat si de existenta unor divergente ntre aplicarea corect a normelor legale, pecum si de
elaborarea cadrului juridic adecvat care se refer la protectia mediului. n asa fel, nu doar la faza
de aplicare a legii se cere o identificare clar a raportului de dreptul mediului, dar si n faza de
elaborare a legi, n vederea determinrii unui stil aparte pentru reglementrile de mediu.
Actualitatea temei investigate rezult si din faptul c perfectionarea relatiilor sociale
existente, legate de raporturile de beneficiere de resursele naturale, precum si de elementele
mediului uman, genereaz recunoasterea unor noi categorii de principii care nu au existat pn
la acest moment sau care nu au fost recunoscute, dar se cer a fi recunoscute obiectiv.
Obiectul cercetrii l constituie sistemul problemelor teoretice, metodologice si aplicative
legate de raportul de dreptul mediului. Conisiderm c o cunoastere profund a particularittilor
de aplicare a regulilor si principiilor ce tin de rapoturile de dreptul mediului va determina n
mare masur buna functionare a mecanismelor de protectie a mediului, iar n subsidiar, va face
ca problema ecologic s devin un lucru fr de pericol att pentru cetteni, ct si pentru
autorittile publice.
9
Astzi, la capitolul ,,raporturilor de dreptul mediului apar un sir de probleme fr un
rspuns determinat, asupra crora urmeaz s se expun stiinta dreptului. Dintre acestea
evidentiem:
- caracterele raportului juridic de dreptul mediului;
- diferenta dintre raporturile de mediu si celelalte raporturi juridice;
- domeniile de relatii care formeaz obiectul raportului de dreptul mediului;
- limitele de aplicare a legii de mediu privind raporturile complexe, precum si categoriile
de raporturi care nimeresc exclusiv sub incidenta legislatiei de mediu;
- problema admisibilittii raporturilor specifice doar dreptului mediului;
- posibilitatea ncheierii contractului ecologic n sistemul relatiilor contractuale;
- criteriile de delimitare a raporturilor contractuale de mediu de celelalte categorii de
raporturi contractuale;
- rolul autorittilor publice, inclusiv a statului, n procesul de desfsurare a raporturilor de
mediu;
Anume aceste probleme, de rnd cu multe altele, au determinat initierea prezentului
studiu.
Descrierea situatiei n domeniul de cercetare. Fundamentarea unei pozitii stiintifice care
s argumenteze particularittile raporturilor juridice de mediu este posibil doar prin prisma
denumirii corecte a ramuri distincte de drept, Dreptul mediului, (la moment drept ecologic).
Problemele stiintifice referitoare la raporturile de dreptul mediului au constituit n
anumite limite obiect de cercetare al savantilor n domeniu. n acest context, este important de
mentionat lucrrile profesorului romn E. Lupan, ,,Dreptul mediului, Partea general, vol I
(Bucuresti, 1996); ,,Dreptul mediului (Bucuresti, 2002), E. Lupan n coautorat cu M. Minea si
A. Marga, ,,Dreptul mediului, Partea special, vol. II (Bucuresti, 1997), unde este relevat un
concept al raportului de dreptul mediului ca fiind un raport ce are drept obiectiv protectia,
conservarea si dezvoltarea componentelor de mediu. n aceste lucrri se fundamenteaz ideea
dup care un raport pur de dreptul mediului urmeaz a nu ncorpora elemente ale altor
categorii de raporturi juridice, cum ar fi a celor de drept civil. n asa fel, consider autorul,
raportul juridic de dreptul mediului nu poate avea ca obiect folosinta de mediu, acesta fiind
obiectivul dreptului civil.
Aceeasi pozitie este sustinut de M. Dutu si D. Marinescu, care, n lucrrile lor Dreptul
mediului (Bucuresti, 1995), ,,Dreptul International si Comunitar al Mediului (Bucuresti,
1995), ,,Dreptul mediului nconjurtor (Bucuresti, 1996) sunt de prerea c raportul de dreptul
mediului, inclusiv cel de drept international al mediului, vizeaz acea categorie de relatii care
are ca obiect protectia, conservarea si dezvoltarea componentelor de mediu.
10
Autorul rus V. Petrov, care reprezint unul din cei mai de vaz specialisti ai doctrinei
ruse n domeniul dreptului mediului, n lucrarea sa Dreptul ecologic al Rusiei (Moscova,
1999), abordeaz o pozitie mai formalist si n acest sens sustine c prin raport de dreptul
mediului este necesar de nteles o relatie reglementat de normele de drept al mediului.
Un alt autor rus, B. Erofeev, n lucrarea Dreptul ecologic al Rusiei (Moscova, 1996),
sustine c prin raport de dreptul mediului este necesar de avut n vedere acea relatie care apare
ntre persoane fizice sau juridice si mediul lor de existent, relatii reglementate de normele
dreptului mediului.
Initierea cercetrii raportului juridic de dreptul mediului a fost generat de conceptul
expus n lucrarea autorilor moldoveni, P. Zamfir si I. Trofimov, Dreptul mediului. Partea
general (Chisinu, 1998), potrivit cruia raportul de dreptul mediului este privit drept acea
relatie social ce are ca obiect protectia, conservarea, dezvoltarea, dar si folosinta rational a
componentelor de mediu. n asa fel, n aceast lucrare se abordeaz o nou pozitie stiintific prin
care are loc extinderea domeniului raportului juridic de dreptul mediului.
ns, necesitatea cercetrii acestui spectru de subiecte rezid din faptul c problema
raportului de dreptul mediului, desi a constituit obiect al cercetrii n diverse izvoare si studii
stiintifice din Republica Moldova, Romnia, Rusia si alte tri, totusi, considerm c aceasta a
fost elucidat partial si fragmentar, fr a fi examinate profund toate problemele caracteristice
unui raport juridic, inclusiv din punctul de vedere al aplicrii acestuia.
Scopul +i obiectivele tezei. Scopul principal al lucrrii const n determinarea locului
raporturilor juridice de dreptul mediului, n vederea identificrii elementelor specifice de
aplicare a acestor raporturi. Delimitarea raporturilor de dreptul mediului de alte raporturi
juridice aceasta fiind nu doar o problem teoretic, ci si una practic.
Scopul urmrit prin aceast lucrare rezid n studierea conceptiilor doctrinare ce vizeaz
principiile si conditiile de realizare a raporturilor de mediu, analiza legislasiei n contextul
evolutiei rapide a unor reglementri juridice necunoscute anterior, respectiv si aparitia unor noi
categorii de principii si reguli deschise spre cercetare, dezvluite si incluse n circulatia stiintei
juridice nationale, precum si studierea profund a conceptiilor doctrinare ce tin de esenta
juridic si natura raportului de mediu.
Obiectivele trasate n vederea realizrii acestui scop au fost de natur s:
- identifice notiunea si esenta raporturilor de dreptul mediului;
- fac o analiz stiintific si s aprecieze specificul si particularittile diferitor categorii ale
raporturilor de dreptul mediului;
- evidentieze trsturile de baz ale formelor si tipurilor de raporturi de dreptul mediului;
11
- elucideze unele aspecte particulare care se refer la raporturile contractuale ecologice si
perspectiva aplicabilittii acestora n sistemul de drept al Republicii Moldova si chiar al
Romniei.
Suportul metodologic al lucr)rii l constituie tezele fundamentale ale filosofiei, teoriei
generale a statului si dreptului, dreptului mediului, dreptului contraventional, dreptului civil,
precum si ale altor discipline juridice si socio-umane care reflect tema investigat. Caracterul
complex al studiului determin diversitatea metodelor, procedeelor si tehnicilor utilizate: metode
stiintifice generale (gramatical, logic, sistematic, istoric, comparativ, tipologic); metode
sociologice (analiza erorilor) si juridice (formal juridic, juridic comparat).
La ntocmirea prezentei lucrri ne-am bazat pe studierea materialului doctrinar-teoretic,
normativ-legislativ si practic, fiind obtinute astfel unele rezultate stiintifice ale cror continut nu
epuizeaz problema n cauz, dar prin care se pretinde crearea unei viziuni noi asupra acesteia.
Baza teoretic, metodologic si empiric a tezei o constituie: legislatia national si cea
strin, literatura juridic de specialitate autohton si lucrrile unor savanti din Romnia,
Republica Moldova, Rusia, Franta etc.
La baza elaborrii acestei teze sunt lucrrile si abordrile doctrinare ale savantilor
consacrati n domeniu: E. Lupan, M. Minea, A. Marga, M. Dutu, D. Marinescu, V. Petrov, B.
Erofeev, P. Zamfir, I. Trofimov s. a.
Noutatea +tiin-ific) a lucr)rii rezid n faptul c este printre primele cercetri complexe
din Republica Moldova a problemelor teoretice si aplicative privind raportul juridic de dreptul
mediului, n baza creia sunt relevate legitti, formulate concluzii, propuneri si recomandri ce ar
asigura noi posibilitti pentru aplicarea si folosirea real a datelor stiintifice n scopul desvrsirii
aspectelor legate de aceste categorii de raporturi. De asemenea, a fost formulat ideea instituirii
unor relatii specifice legate de contractul ecologic, s-a evidentiat un spectru nou de rapoarte de
dreptul mediului, la care literatura de specialitate nc nu a fcut referint.Prin aceast lucrare se
abordeaz un subiect care la momentul de fat constituie unul ,,cheie n discutiile savantilor n
domeniu.
Problema tiin#ific$ solu#ionat$ const #n identificarea &i argumentarea &tiin)ific &i
logic a unor categorii noi de reguli specifice, aplicabile raporturilor de dreptul mediului, care
vin s completeze &tiin)a juridic &i practica ce vizeaz raporturile de dreptul mediului
Semnifica-ia teoretic) +i valoarea aplicativ) a lucr)rii. Concluziile si recomandrile
enuntate n tez vor permite dezvoltarea anumitor directii n stiint juridic, legislatiei din
domeniul protectiei mediului si practic. Aceasta, la rndul su, va determina revizuirea opiniei
traditionale cu privire la raporturile de mediu. Pe lng faptul c n doctrin si practic se va
contura o ideie clar despre specificul raporturilor de mediu, ca elemente ale unei ramuri
12
distincte, aceasta va forma si un prim-pas n consacrarea unei diferente n procedura de
examinare a petitiilor legate de subiectele ecologice si litigiile care au ca obiect daunele de
mediu.
Lucrarea se caracterizeaz prin analiza conceptiilor doctrinare, iar tezele stiintifice ce se
desprind de aici vor putea fi utilizate: la perfectionarea si dezvoltarea doctrinei juridice
autohtone; la elaborarea noilor reglementri juridice; n procesul de instruire si nsusire a
cursului ,,Dreptul mediului.
Rezultatele +tiin-ifice principale .naintate pentru sus-inere. Pentru sustinere public
sunt propuse urmtoarele subiecte care constituie, n ansamblu, modelul conceptual al studiului:
1. Identificarea si argumentarea stiintific a regulilor de delimitare aplicabile raporturilor
de dreptul mediului, n comparatie cu alte raporturi juridice.
2. Determinarea criteriilor de identificare a obiectului de reglementare a raporturilor
juridice de mediu.
3. Argumentarea criteriilor ce fac diferentierea ntre raporturile de dreptul mediului si alte
categorii de raporturi asemntoare.
4. Enuntarea unor categorii noi de raporturi de dreptul mediului, care nu au fost
identificate si reflectate pn la momentul actual n literatura de specialitate si n segmentul
legislativ.
5. Evidentierea particularittilor realizrii raporturilor juridice de mediu.
6. Relevarea caracteristicilor specifice, prin prisma crora se identific raportul de dreptul
mediului.
7. Determinarea conditiilor pentru aprecierea calittii de subiect al raportului de dreptul
mediului.
8. Argumentarea posibilittii si necesittii de aplicare a normelor care determin
rspunderea contractual n raporturile de dreptul mediului.
Implementarea +i aprobarea rezultatelor +tiin-ifice. Ideile si conceptele de baz
cuprinse n aceast lucrare au fost prezentate n cadrul sedintelor catedrei Drept public a
Academiei Stefan cel Mare, conferintelor si sesiunilor de comunicri stiintifice internationale
organizate de Academia Stefan cel Mare si Universitatea Spiru Haret din Constanta, precum
si n revistele de specialitate din Republica Moldova si Romnia.
Tezele principale cuprinse n lucrare au fost reflectate ntr-un manual de Dreptul
mediului si n 12 articole stiintifice publicate n reviste, anale si anuare stiintifice, precum si n
materialele conferintelor cu caracter stiintifico-practic.
Rezultatele lucrrii sunt implementate n procesul de instruire a studentilor Faculttii de
Drept, Faculttii Securitate si Ordine Public, Institutului de Formare Profesional Continu si
13
Cercetri Stiintifice Aplicative din cadrul Academiei Stefan cel Mare a MAI. De asemenea,
acestea si-au gsit reflectare n procesul de instruire si elaborare a lucrrilor de curs n cadrul
Faculttii de Drept a Universittii Spiru Haret din Constanta, Romnia.
Publica-ii la tema tezei: 8 articole stiintifice si un manual.
Volumul +i structura tezei. Structura si volumul lucrrii au fost determinate de marea
diversitate a problemelor teoretice si aplicative ce apar n legtur cu relevarea continutului
problemei raporturilor de dreptul mediului, precum si de natura scopului si sarcinilor trasate.
Astfel, teza este compus din introducere, patru capitole, concluzii generale si recomandri,
bibliografia din 149 surse, volumul textului de baz fiind de 140 pagini. Toate elementele
structurii sunt indisolubil legate ntre ele si corespund cerintelor logice ale continutului lucrrii.
Cuvinte-cheie ale tezei.
Raport juridic de dreptul mediului, subiecte ale raportului de dreptul mediului, obiectul
raportului de dreptul mediului, contractul ecologic, drepturile ecologice, obligatiile ecologice,
raporturile de rspundere de mediu, raporturile de beneficiere de resursele naturale, raporturile
de mediu de interes public, raporturile de mediu de interes privat.

14
1. ANALIZA SITUA_IEI &N DOMENIUL CERCET#RII RAPORTULUI JURIDIC DE
DREPT AL MEDIULUI
1.1 Aspecte teoretice generale privind raportul juridic de dreptul mediului

Fundamentarea unei pozitii stiintifice care s argumenteze particularittile raporturilor
juridice de mediu este posibil doar prin prisma recunoasterii existentei unei ramuri distincte de
dreptul mediului.
Pn nu demult, omul nu-si punea ntrebarea n ce priveste posibilitatea epuizrii
resurselor naturale. Astzi, tot mai des n discutiile cettenilor, n sursele mass-media si n
rapoartele guvernamentale sunt abordate subiecte ce tin de problema ecologic, situatie generat
de mprejurrile de mediu, dar si de cele de ordin social, economic si politic.
Constituind o component a ecosferei, individul figureaz n calitate de factor principal
transformator al acesteia. Dup cum s-a adeverit, fiecare vietuitoare contribuie ntr-un fel sau
altul la configurarea cadrului ambiant, dar nici o alt specie de vietuitoare nu are asa impact
asupra mediului, pe care l are specia uman prin activitatea sa.
n conformitate cu directiile principale instituite prin actele internationale, Republica
Moldova pseste pe calea adoptrii legislatiei la conditiile socio-economice a trii. Astfel, la
etapa actual de dezvoltare a societtii putem trasa dou directii principale n politica statului
care vizeaz aceste probleme:


1. Instituirea unui mecanism de adaptare la mediu.
2. Reglarea numeric a populatiei si dirijarea procesului de producere.
Instituirea si realizarea acestor directii favorizeaz solutionarea unor asa probleme cum
ar fi: retehnologizarea procesului de productie la ntreprinderile industriale, prin activitatea
crora se cauzeaz un impact deosebit asupra mediului; rezolvarea problemei natalittii,
snttii, inclusiv a problemei ce tine de rspndirea bolilor infectioase; introducerea
tehnologiilor noi de productie nonpoluant; organizarea sistemului unic de control, precum si
alte probleme care apar pe parcursul dezvoltrii sociale.
Aceste solutii necesit a fi implementate si din alte considerente. Astfel, Republica
Moldova este unul din statele europene cu cea mai mare densitate a populatiei. Din 1970 pn n
1995, n decursul unui sfert de secol, populatia trii a crescut cu un milion de oameni,
constituind mai mult de 4,5 milioane la momentul respectiv. 50% din numrul total de locuitori
triesc n orase (este vorba doar de populatia cu viz permanent de resedint, fr a se lua n
consideratie fluxul zilnic de vizitatori si lucrtori din suburbii).
Numai municipiul Chisinu si-a sporit numrul n acest timp de la 350 mii (1970) la 670
mii (1995) [38].
15
Dup cum afirm profesorul Gh. Costachi, un drept prioritar si sfnt al omului constituie
dreptul la viat [36, p. 18]. Dac omul ar actiona numai cu mijloacele cu care l-a nzestrat
natura, atunci nici pe departe n-ar fi ceia ce este astzi. Astfel, odat cu saltul industrial-
stiintific, dezvoltarea transformatoare a mers mult mai departe de posibilittile naturii, omul
rmnnd ca subiect n forta cruia este posibilitatea deciderii soartei de mai departe a Terrei. n
asa fel, dac celelalte vietuitoare si-au adaptat consumrile la conditiile impuse de mediu, omul
a depsit de multe ori consumul si necesittile sale n raport cu conditiile naturale.
Astfel, omul nu-si limiteaz locul de trai numai la cldiri, ci si constituie si anturajul su
natural, locul de trai al su fiind constituit din edificiile unde vietuieste, localittile, aer, ap, sol,
care sunt supuse conditiilor de necesitti ale sale.
Pn nu demult, s-a considerat c mediul uman va continua s asigure conditiile de viat
si s ofere populatiei aerul pe care l respir, apa pe care o bea, hrana pe care o mnnc si cele
mai multe dintre materiile prime de care are nevoie. Acest capitol biologic conditioneaz
ntreaga existent a populatiei si activittile sale economico-sociale. Dac-l distrugem, tehnica
cea mai avansat de care dispune omenirea se reduce la zero si orice sistem economic si politic
dependent de acest capitol se va prbusi.
Nu putem s scpm din vedere c timpul este scurt si trebuie s ncepem de pe acum s
nvtm cum s adaptm forta noastr tehnic la constrngerile si mai puternice ale mediului
viu.
Este evident c att timp ct ptrunderea tehnicii n mediu este mentinut la un nivel sczut, n
asa fel de ,,aranjament mediul nc poate fi tolerat.
Astzi nu mai exist destul aer curat, ap nepoluat si sol ce poate fi folosit potrivit
destinatiei sale economice concrete pentru a absorbi toate pagubele cauzate prin activitti
umane. ,,Oamenii accept cu usurint msurile colective pentru protectia mediului, dar
ignoreaz tot cu usurint msurile care solicit o disciplin individual si eforturi personale
[76, p. 45].
Astfel, problema ambiantei locului de trai uman la ziua de azi devine o problem
stringent.
Saltul brusc al dezvoltrii industriale n ultimele dou secole au dus la modificri
profunde si accelerate n mediu att n cel natural ct si n cel artificial. n urma introducerii
unor noi tehnologii au aprut cazuri fr precedent. Au nceput a fi tiate hectare de pduri, s-a
intensificat exploatarea resurselor subpmntene, ultimele fiind considerate resurse inepuizabile.
Dobndind posibilitatea de a transforma mediul nconjurtor, omul nu si-a pus mult timp
problema de a proceda rational n conditiile de echilibru de dezvoltare a vietii. Aceast problem
omul o sesiza de obicei dup careva accidente sau catastrofe.
16
Natura nu ntrzie s dea de stire omului c abuzul nu duce la bine. n asa fel sunt
cunoscute multe cazuri ca, de exemplu:
1. n anul 1943, n SUA, ca rezultat a explorrii nemiloase a pdurii, n decurs de
cteva minute a avut loc o mare eroziune, unde vnturile au transformat n praf 300 ml. tone de
sol fertil.
2. Cunoastem asa materiale, numite Freon-11 si Freon-12, aflate n stare gazoas, care
se gsesc n cantitti mari n lichidele pentru rcire si n flacoanele aerosol. Fiind emise n
atmosfer ele imediat nu cauzeaz efecte negative. Astfel, ele ajung ntr-o perioad lung n
stratosfer, unde sub influenta razelor ultraviolete ale soarelui se descompun si elimin atomi de
clor. Aceasta intr n reactie cu moleculele de ozon din atmosfer pe care le descompun n
simple molecule de oxigen. Efectul atomilor de clorur se produce sub form de reactie n lant,
deci o singur molecul de clor poate distruge mai multe sute molecule de ozon. Lund n
consideratie faptul c gazele de freon ajung n 10-15 ani n stratosfer, efectele acesteia se
produc timp de 50-100 ani. Unele state deja au interzis fabricarea unor aerosoluri cu astfel de
continut.
3. Cazul catastrofei de la Cernobl si a bombardamentelor oraselor Hirosima si
Nagasachi, considerm c nu cer comentarii.
Asadar, datorit faptului c influentele negative asupra mediului si omului nu cunosc
granite locale, regionale si statale, datorit faptului c msurile de dezvoltare economic si de
productie a mediului poart un caracter complex, iar desfsurarea lor necesit dirijare
centralizat la etapa actual problemele principale din acest domeniu sunt impuse spre rezolvare
statului. Aceast pozitie poate fi argumentat prin urmtoarele:
Poluarea si lupta mpotriva sa este o problem national, notiunea fiind reprezentat de
stat, sarcinile respective nu pot reveni dect statului;
a) statul este cel care stabileste regulile de conduit, inclusiv si cele din domeniul
protectiei mediului;
b) statul poate, prin organele sale specializate, s urmreasc respectarea normelor legale
in materie;
c) statul este chemat s aplice sanctiuni n cazul nclcrii de ctre persoane a normelor
legale imperative;
d) organele statului sunt competente s solutioneze litigiile care se nasc n legtur cu
poluarea si protectia mediului;
e) statul are la dispozitie, prin buget, sume de bani din care pot fi finantate activitti de
prevenire, de depoluare si de mbunttire a conditiilor de mediu.
17
Indiferent de faptul dac este sau nu e pus aceast problem ca o functie distinct a
statului, astzi importanta ei practic deja nu mai este pus de nimeni la ndoial.
Asadar, statul impune, de rnd cu problemele suveranittii statale, problema economic
si problema stabilittii ecologice.
De rnd cu problemele ce tin de protectia naturii apar o serie de probleme legate de
mediul de viat creat prin activitatea uman. Aceste probleme au origine n situatia care s-a creat
pe planet, si anume problemele legate de cataclismele sociale, politice, economice, precum si
cele legate de factorii obiectivi, cum ar fi cresterea numrului populatiei, sporirea numrului de
boli incurabile etc.
Astfel, n urma declansrii unei crize ecologice si n rezultatul amplificrii efectelor ei,
apare nu numai problema protejrii naturii si componentelor ei, ci si problema existentei ntregii
omeniri. Fr ndoial, aceasta apare n contextul caracterului ,,transformator al numeroaselor
forme de poluare si pe fonul utilizrii excesive a resurselor naturale, avnd, prin urmare,
rezonant att n plan national, ct si international. Sarcina unic n astfel de situatii const n
solutionarea problemei privind evitarea polurii si mentinerea echilibrului ecologic. Evident, un
rol aparte n rezolvarea acestei probleme i revine dreptului, ca fiind, la ora actual, una din cele
mai eficiente prghii de solutionare a litigiilor care apar.
Deseori, n discutiile realizate pe marginea problemei de mediu, sunt utilizate un sir de
notiuni, continutul crora, de cele mai dese ori, nefiind cunoscut sau fiind nteles gresit. Astfel,
vom ncerca s relevm succint continutul ctorva notiuni, cum ar fi ,,ecologie, ,,mediu,
,,resurse naturale, ,,criz ecologic etc., iar n contextul acestora s relevm si unele
probleme si situatii care apar n legtur cu utilizarea acestor termeni.
Ecosfera reprezint un sistem global si de nalt complexitate ce cuprinde totalitatea
obiectelor si factorilor materiali existenti, care se afl ntr-o strns interdependent si care s-au
constituit pe parcursul a ctorva miliarde de ani. Toate procesele ce au loc sunt supuse unor
legitti universale obiective, care guverneaz si existenta uman. n asa fel, este necesar de
determinat unele legi fundamentale ce guverneaz vietuirea pe Terra si de care oamenii urmeaz
s tin cont. Printre acestea mentionm:
- n natur toate sunt legate de toate, fapt ce adevereste c toate procesele se afl ntr-o
legtur de lant;
- totul trebuie s duc undeva, adeverindu-se faptul c n natur nimic nu este de prisos
si totul si gseste utilizare;
- natura este cel mai ntelept ,,gospodar, principiu care confirm capacitatea
extraordinar a naturii de a aranja lucrurile anume n asa fel nct s satisfac necesittile tuturor
celor ce particip la desfsurarea proceselor n ecosfer;
18
- nimic nu se capt gratis, n asa fel spunnd c totul la un anumit moment are o
rsplat, astfel nct azi noi doar amnm ,,rsplata si nu o evitm.
De la aparitia dreptului mediului ca ramur a jurisprudentei si pn la momentul actual,
mai exist discutii n jurul problemei ce priveste recunoasterea dreptului mediului ca ramur de
drept. Cum s-a afirmat, dreptul mediului (numit deseori drept ecologic) este o ramur de drept
care si croieste drum spre statutul de drept de cetate, adic ramur autonom. Este
nendoielnic faptul, c dreptul mediului este nu numai o ramur intern de drept, ci are si o
semnificatie international [5, p. 46].
Totodat, se mai pune problema dac este dreptul mediului o ramur de drept sau aceasta
este un ,,cumul de norme juridice din diferite ramuri de drept, iar dreptul mediului apare doar ca
o disciplin juridic.
n prezent exist trei opinii cu privire la consacrarea dreptului mediului ca stiint
autonom sau viceversa:
1) dreptul mediului nu poate fi privit ca ramur distinct de drept, ci doar ca o disciplin
juridico-didactic;
2) dreptul mediului poate fi privit ca o ramur de drept de sintez;
3) dreptul mediului constituie o ramur de drept distinct cu toate caracteristicile sale.
Adeptii primei opinii, dreptul mediului disciplin juridic, si fundamenteaz pozitia
prin cteva argumente:
- de la bun nceput normele de drept care protejau natura apartineau fie dreptului
administrativ, fie dreptului civil, fie dreptului penal;
- chiar astzi n aceast ramur sunt folosite institutiile de rspundere juridic a acestor
ramuri, precum si alte metode juridice de reglementare.
Adeptii pozitiei dreptul mediului ramur de sintez consider c dreptul mediului este
un domeniu avnd comun obiect de reglementare, dar folosindu-se de procedee si metodici
caracteristice dreptului administrativ, penal, civil etc.
n argumentarea ultimei pozitii, care de altfel o sustinem, vom ncerca s naintm
urmtoarele argumente:
- dreptul mediului se caracterizeaz prin prezenta obiectului su distinct de reglementare
raporturile ce privesc folosirea rational, protectia, conservarea si dezvoltarea componentelor
mediului;
- dreptul mediului se caracterizeaz prin prezenta combinatiei specifice a metodelor de
reglementare si, respectiv, prin prezenta sarcinilor si functiilor sale distincte de functiile si
sarcinile altor ramuri de drept;
19
- dreptul mediului se caracterizeaz prin prezenta cadrului institutional propriu, cum ar fi
institutiia expertizei ecologice, institutia rspunderii de dreptul mediului [109, p. 17-19; 78, p.
207-217] etc.
n continuarea argumentrii recunoasterii dreptului mediului ca ramur independent a
dreptului, este necesar s solutionm dou probleme: care este obiectul reglementrii si metoda
de reglementare.
Pentru orice ramur de drept este specific o anumit categorie de relatii sociale, care si
constituie obiectul su de reglementare prin intermediul unei anumite grupe de norme juridice
omogene.
n dreptul mediului, aceast categorie o formeaz relatiile sociale care apar ntre
persoanele fizice sau juridice privitor la folosirea, conservarea, dezvoltarea si protectia factorilor
de mediu. Astfel, putem delimita patru grupe mari de relatii sociale ce constituie obiectul de
reglementare a dreptului mediului:
1) relatii legate de folosirea rational a componentelor mediului;
2) relatii privind conservarea factorilor de mediu;
3) relatii privind dezvoltarea factorilor de mediu;
4) relatii privind protectia factorilor de mediu.
Totodat, delimitnd factorii de mediu, si anume cei abiotici (apa, aerul, solul, subsolul),
biotici (fauna si flora) si antropici (factori creati prin activitatea uman), putem delimita trei
categorii de relatii care constituie obiectul de reglementare a dreptului mediului, n functie de
obiectul nemijlocit protejat:
a) relatii legate de folosirea, conservarea, dezvoltarea si protejarea resurselor abiotice;
b) relatii legate de folosirea, conservarea, dezvoltarea si protectia componentelor biotice;
c) relatii legate de folosirea, conservarea, dezvoltarea si protectia componentelor
antropice.
Toate aceste grupe de relatii sunt reglementate de acte legislative separate, dar care tind
s formeze pe viitor un act legislativ codificat si unic.
Vorbind despre locul dreptului mediului n sistemul ramurilor de drept, trebuie s
fundamentm pozitia dreptului mediului ca apartenent la dreptul public sau la dreptul privat,
precum si coraportul dreptului mediului cu alte ramuri de drept, fie de drept public, fie de drept
privat [45, p. 25].
n acest scop lum drept baz criteriile de diferentiere a acestor dou mari sisteme de
drept dreptul public si dreptul privat. Astfel, determinm urmtoarele patru criterii de
delimitare a acestor dou sisteme [2, p. 116-117]:
1) caracterul normelor ce formeaz ramura;
20
2) pozitia prtilor n raporturi;
3) interesul aprat n cadrul raporturilor si importanta relatiilor aprate;
4) modul n care se garanteaz drepturile subiective.
Deci, pornind de la caracterul normelor, observm pentru dreptul mediului c domin
normele cu caracter imperativ. Spre exemplu, articolul 42 al Codului silvic al Republicii
Moldova prevede c: ,,n rezervatii, parcuri nationale, alte arii protejate se interzic folosintele
silvice ce nu sunt conforme scopurilor crerii acestora. Articolul 52 al aceluiasi Cod stabileste
c: ,,Autoritatea silvic central este obligat s asigure prin unittile sale mpdurirea tuturor
terenurilor din fondul forestier, destinate regenerrii [15].
Tot din normele expuse mai sus observm pozitia de subordonare a prtilor n raporturile
de folosire si protectie a componentelor mediului. Astfel, beneficiarii de folosint a resurselor
naturale sunt situati pe o pozitie de subordonare fat de organele de stat ce au n functie
realizarea controlului si supravegherea folosirii resurselor componentelor mediului.
Referindu-ne la interesul aprat si interesul utilizrii normelor de drept, constatm c
prin instituirea unui regim de protectie a aerului, apelor, solului, precum si prin obligarea
folosirii rationale se realizeaz nu numai interesul beneficiarului acestui obiect, dar si interesul
ntregii societti care se bucur de folosinta n comun a acestor resurse.
n ceea ce priveste modul n care se garanteaz drepturile subiective, constatm c la
cauzarea unui prejudiciu mediului, indiferent de faptul dac au fost sesizate sau nu organele
competente n privinta nclcrii legislatiei sau cauzrii prejudiciului, autorittile publice ce
exercit functiile de control si supraveghere sunt obligate s reactioneze asupra acestei nclcri,
altfel spus din oficiu (art. 33 al Legii Republicii Moldova privind asigurarea sanitaro-
epidemiologic a populatiei).
n concluzie, ramura dreptului mediului apartine sistemului de drept public.
Vorbind despre coraportul dreptului mediului cu alte ramuri de drept, mentionm c
aceast ramur se afl ntr-o strns legtur cu dreptul constitutional, dreptul contraventional,
dreptul penal, dreptul civil, dreptul financiar etc. Deseori, normele acestor ramuri constituie
mijlocul solutionrii unei sau altei sarcini de protectie a mediului.
Rolul principal al dreptului mediului const n realizarea scopurilor de folosire rational
si protectie a componentelor mediului. El are menirea s reglementeze relatiile principale ce tin
de acest domeniu, realizarea crora ar duce pn la urm la o armonie, la un echilibru ecologic si
la determinarea rolului omului n procesele ce au loc n natur.
n ce priveste esenta raportului juridic de dreptul mediului, chestiune care deriv din
problemele abordate mai sus, trebuie s mentionm c fundamentarea unei pozitii stiintifice care
21
s argumenteze particularittile raporturilor juridice de mediu este posibil doar prin prisma
recunoasterii existentei unei ramuri distincte de dreptul mediului.
1.2 Analiza materialelor tiin#ifice interna#ionale 'n domeniul cercet$rii raportului
juridic de drept al mediului

Problemele stiintifice referitoare la raporturile de dreptul mediului au constituit n
anumite limite obiect de cercetare al savantilor n domeniu. n acest context, este important de
mentionat lucrrile profesorului romn E. Lupan, ,,Dreptul mediului, Partea general, vol I
(Bucuresti, 1996); ,,Dreptul mediului (Bucuresti, 2002), E. Lupan n coautorat cu M. Minea si
A. Marga, ,,Dreptul mediului, Partea special, vol. II (Bucuresti, 1997), unde este relevat un
concept al raportului de dreptul mediului ca fiind un raport ce are drept obiectiv protectia,
conservarea si dezvoltarea componentelor de mediu. n aceste lucrri se fundamenteaz ideea
dup care un raport pur de dreptul mediului urmeaz a nu ncorpora elemente ale altor
categorii de raporturi juridice, cum ar fi a celor de drept civil. n asa fel, consider autorul,
raportul juridic de dreptul mediului nu poate avea ca obiect folosinta de mediu, acesta fiind
obiectivul dreptului civil.
Aceeasi pozitie este sustinut de M. Dutu si D. Marinescu, care, n lucrrile lor Dreptul
mediului (Bucuresti, 1995), ,,Dreptul International si Comunitar al Mediului (Bucuresti,
1995), ,,Dreptul mediului nconjurtor (Bucuresti, 1996) sunt de prerea c raportul de dreptul
mediului, inclusiv cel de drept international al mediului, vizeaz acea categorie de relatii care
are ca obiect protectia, conservarea si dezvoltarea componentelor de mediu.
Problema subiectului raportului juridic este relevat uneori pornind de la enuntarea
categoriilor de subiecti ai raporturilor, definirea acestora reiesind din aceasta si fiind lsat la
considerarea cititorului. Astfel, potrivit lui, Beleiu Gh. Drept civil romn. Introducere n dreptul
civil. Subiectele dreptului civil (editia a V-a revzut si adugit de Marian Nicolae, Petric
Trusan). Bucuresti: Casa de editur si pres Sansa, 1998subiect de drept civil constituie acea
specie de subiecte care cuprinde persoana fizic si persoana juridic, n calitate de drepturi
subiective si de obligatii civile. Si n alte ramuri ale dreptului, definirea subiectului se realizeaz
n aceieasi manier. Astfel, V. Priscaru consider c subiect al raporturilor juridice de drept
administrativ este de fiecare dat un organ al administratiei publice sau un functionar al acesteia,
pe de o parte, si, pe de alt parte, un organ al administratiei publice, organ de stat altul dect cel
executiv sau un particular. Dvoracek M.. Drept administrativ, Iasi: Editura Chemarea, 1993,este
de prerea c subiect al raportului juridic administrativ poate fi orice persoan fizic sau
juridic, avnd capacitatea de a se ncadra n raporturile juridice administrative

[46, p. 97].
22
Lupan E., Trofimov I. n articolul Rspunderea de dreptul mediului, n: Fiat Justitia,
nr.1, 1998, Cluj-Napoca: Editura Universittii Dimitrie Cantemir, 1998. mentioneaz c,
rspunderea juridic mbrac forme concrete n functie de specificul normei juridice nclcate si
raportul juridic n cadrul cruia a fost nclcat norma legal. n acest fel, se distinge
rspunderea penal, rspunderea civil, rspunderea administrativ, rspunderea material,
rspunderea disciplinar etc. si ceva mai nou rspunderea de dreptul mediului (rspunderea
ecologic).
Daniela Marinescu este de prerea c raportul juridic de drept al mediului nconjurtor
este un raport ce ia nastere ntre oameni luati individual sau organizati n colective n
legtur cu conservarea, dezvoltarea si protectia mediului nconjurtor n ansamblul su, raport
reglementat prin normele juridice specifice, a crui realizare n caz de nevoie este asigurat prin
forta de constrngere a statului. Marinescu D. Dreptul mediului nconjurtor. Bucuresti: Editura.
Sansa, 1996.
Autorul rus V. Petrov, care reprezint unul din cei mai de vaz specialisti ai doctrinei
ruse n domeniul dreptului mediului, n lucrarea sa Dreptul ecologic al Rusiei (Moscova,
1999), abordeaz o pozitie mai formalist si n acest sens sustine c prin raport de dreptul
mediului este necesar de nteles o relatie reglementat de normele de drept al mediului.
Un alt autor rus, B. Erofeev, n lucrarea Dreptul ecologic al Rusiei (Moscova, 1996),
sustine c prin raport de dreptul mediului este necesar de avut n vedere acea relatie care apare
ntre persoane fizice sau juridice si mediul lor de existent, relatii reglementate de normele
dreptului mediului.
ns, necesitatea cercetrii acestui spectru de subiecte rezid din faptul c problema
raportului de dreptul mediului, desi a constituit obiect al cercetrii n diverse izvoare si studii
stiintifice din Romnia, Rusia, Ukraina si alte tri, totusi, considerm c aceasta a fost elucidat
partial si fragmentar, fr a fi examinate profund toate problemele caracteristice unui raport
juridic, inclusiv din punctul de vedere al aplicrii acestuia.
1.3 Analiza materialelor tiin#ifice na#ionale 'n domeniul cercet$rii raportului juridic
de drept al mediului

Practic orice autor care reflect problematica reglementrilor de dreptul mediului
identific, mai nti de toate, existenta unui raport specific, si anume a celui de dreptul mediului.
Mai apoi se face reflectii asupra particularittilor unor categorii ale acestor raporturi.
n Republica Moldova, initierea cercetrii raportului juridic de dreptul mediului a fost
generat de conceptul expus n lucrarea autorilor moldoveni, P. Zamfir si I. Trofimov, Dreptul
mediului. Partea general (Chisinu, 1998), potrivit cruia raportul de dreptul mediului este
23
privit drept acea relatie social ce are ca obiect protectia, conservarea, dezvoltarea, dar si
folosinta rational a componentelor de mediu. n asa fel, n aceast lucrare se abordeaz o nou
pozitie stiintific prin care are loc extinderea domeniului raportului juridic de dreptul mediului.
Opinia sustinut de autorii moldoveni P. Zamfir si I. Trofimov este una care vine sa
completeze calitativ si esential domeniul de aplicare a reglementrilor de dreptul mediului, iar
prin aceasta s identifice esenta raporturilor din acest domeniu. Astfel, anume acesti autori vin
s promoveze ideia potrivit crea raportul juridic de dreptul mediului are ca obiect nu doar
protectia, ci si folosirea rational a componentelor de mediu, atribuindu-i astfel, notiunii de
folosire rational un continut juridic distinct.
Astfel, dac e s ne referim la opinia autorilor indicati mai sus, atunci putem identifica c
raportul juridic de dreptul mediului se caracterizeaz prin urmtoarele [119. pag. ]:
a) acest raport poate lua nastere numai ntre persoane;
b) acest raport poart caracter volitional;
c) acest raport este un raport ideologic;
d) n cele mai dese cazuri, n cadrul acestor raporturi prtile se situeaz pe pozitii de
subordonare;
e) pentru acest raport juridic caracteristic este faptul c de cele mai dese ori parte n
raport este statul.
Problematica raportului juridic de dreptul mediului a deranjat si alti autori, cum ar fi
profesorul universitar, doctor habilitat n drept Gh. Costachi, conferentiarul universitar, doctor n
drept St. Belecciu, doctorul n drept A. Rotaru n lucrrile Rolul si importanta principiilor
juridice n dezvoltarea legislatiei ecologice ("Legea si viata", 2010, nr.4, pag.4), Legislatia
ecologic a Republicii Moldova: concept si esent ("Revista National de Drept", 2010, nr.1,
pag.44), Protectia mediului nconjurtor - concept si esent ("Legea si viata", 2008, nr.4,
pag.40). Din continutul lucrrilor la care facem referint se relev o sustinere tacit a ideii de
raport juridic de mediu prin prisma acelor caracteristici la care facem referint n lucrare si care
de fapt servesc baza probant a conceptului de raport juridic de dreptul mediului pe care o
sustinem si o fundamentm mai jos. n lucrrile la care facem referint, autorii, mai nti de
toate sustin ideea existentei unei categorii deosebite de raporturi juridice si anume a celor de
dreptul mediului sau cum mai sunt numite de dreptul ecologic, iar n al doilea rnd identific
particularittile unor categorii de raporturi.
Deasemenea n mod subsidiar a fost atins problema esentei raportului de dreptul
mediului si n articolul stiintific sub autoratul profesorului universitar, doctor habilitat, D-l I.
Guceac, si d-lui V. Ursu n lucrarea Standardele internationale si normativele calittii mediului
ambiant n practica legislatiei ecologice a Republicii Moldova ("Revista National de Drept",
24
2007, nr.9, pag.16). n aceast lucrare de asemenea se recunoaste existenta unei categorii
specifice de raporturi juridice si anume a celor de dreptul mediului.
n aceeasi ordine de idei putem mentiona reflectiile fcute pe marginea subiectului
abordat si cele relatate de ctre D-l V. Vlaicu n articolul Dreptul de a fi despgubit pentru
dauna ecologic ("Legea si viata, 2006, nr.9, pag.29). n aceast lucrare autorul identific
particularittile raportului juridic de dreptul mediului la compartimentul repararea daunelor
rezultate din cauzarea prejudiciului mediului.

1.4 Concluzii la capitolul 1

Prin urmare, solutionarea unei probleme specifice pentru societatea uman, cum ar fi cea
a protectiei mediului, nu poate fi realizat fr cunoasterea si aplicarea regulilor specifice.
Avnd n vedere faptul c fenomenele naturii decurg independent de vointa uman si c orice
interventie a omului n mediu duce inevitabil la modificri, constatm c si procedeele utilizate
la solutionarea acestor probleme trebuie s fie cele mai categorice, astfel nct n final s
exclud interventia sau s nlture totalmente consecintele acesteia.
La acest capitol, cea mai actual problem care se evidentiaz este cea a naturii si esentei
raportului de mediu. Aceasta se datoreaz interesului permanent ce vizeaz protectia mediului
att din partea populatiei, ct si din partea statului.
Actualitatea unui studiu stiintific privind problema raportului de dreptul mediului este
subliniat si de existenta unor divergente ntre aplicarea corect a normelor legale, pecum si de
elaborarea cadrului juridic adecvat care se refer la protectia mediului. n asa fel, nu doar la faza
de aplicare a legii se cere o identificare clar a raportului de dreptul mediului, dar si n faza de
elaborare a legi, n vederea determinrii unui stil aparte pentru reglementrile de mediu.
Actualitatea temei investigate rezult si din faptul c perfectionarea relatiilor sociale
existente, legate de raporturile de beneficiere de resursele naturale, precum si de elementele
mediului uman, genereaz recunoasterea unor noi categorii de principii care nu au existat pn
la acest moment sau care nu au fost recunoscute, dar se cer a fi recunoscute obiectiv.
Obiectul cercetrii l constituie sistemul problemelor teoretice, metodologice si
aplicative legate de raportul de dreptul mediului. Conisiderm c o cunoastere profund a
particularittilor de aplicare a regulilor si principiilor ce tin de rapoturile de dreptul mediului va
determina n mare masur buna functionare a mecanismelor de protectie a mediului, iar n
subsidiar, va face ca problema ecologic s devin un lucru fr de pericol att pentru cetteni,
ct si pentru autorittile publice.
25
Astzi, la capitolul ,,raporturilor de dreptul mediului apar un sir de probleme fr un
rspuns determinat, asupra crora urmeaz s se expun stiinta dreptului. Dintre acestea
evidentiem:
- caracterele raportului juridic de dreptul mediului;
- diferenta dintre raporturile de mediu si celelalte raporturi juridice;
- domeniile de relatii care formeaz obiectul raportului de dreptul mediului;
- limitele de aplicare a legii de mediu privind raporturile complexe, precum si categoriile
de raporturi care nimeresc exclusiv sub incidenta legislatiei de mediu;
- problema admisibilittii raporturilor specifice doar dreptului mediului;
- posibilitatea ncheierii contractului ecologic n sistemul relatiilor contractuale;
- criteriile de delimitare a raporturilor contractuale de mediu de celelalte categorii de
raporturi contractuale;
- rolul autorittilor publice, inclusiv a statului, n procesul de desfsurare a raporturilor
de mediu;
Anume aceste probleme, de rnd cu multe altele, au determinat initierea prezentului
studiu.

26
2. BAZELE TEORETICE I NORMATIVE ALE RAPORTULUI JURIDIC DE
DREPT AL MEDIULUI

2.1 No#iunea raportului juridic de drept al mediului

Problema raportului juridic n stiinta juridic nu are o tratare univoc nici pn la
momentul actual. Astfel, abordrile controversate existente n literatura de specialitate impune
necesitatea determinrii criteriilor stricte ce ar da posibilitate s fie realizat o tratare relativ
unic a problemelor vizate si o stabilitate n practica aplicrii dreptului.
Nu mai putin important este necesitatea unui studiu detaliat a problemelor legate de
raportul juridic n dreptul mediului. Aceasta este conditionat de faptul c dreptul mediului
formeaz o ramur relativ nou si nu toate problemele fundamentale ale acestei ramuri si-au
gsit reflectia n careva studii profunde. Cu toate acestea, majoritatea problemelor ce se refer la
raportul juridic n general au fost abordate de ctre doctrinarii n domeniu.
Una din cele mai dificile probleme n stiinta si practica jurisprudentei ultimilor decenii a
constituit-o identificarea unei noi categorii de raporturi existent n multitudinea de raporturi
juridice cele de dreptul mediului.
Aceast problem este legat de faptul c pe parcursul a mai mult de cincizeci de ani att
sub aspect legislativ, ct si sub aspect doctrinal se contureaz o categorie calitativ nou a
raporturilor juridice, si anume raporturile de dreptul mediului. E de mentionat si faptul c pn
la momentul actual teoria nu s-a determinat cu spectrul de raporturi juridice care formeaz
categoria raporturilor de dreptul mediului.
Lipsa unei definitii unice se datoreaz si acceptiunilor diferentiate privind caracterele
raportului juridic de dreptul mediului, conceperii diferentiate a spectrului de relatii care fac
obiectul de reglementare a dreptului mediului etc.
n pofida acestei situatii, mai multi autori au definit, totusi, raportul juridic de dreptul
mediului, aducnd n fiecare caz argumentele de rigoare.
Astfel, n literatura juridic de specialitate raportul juridic de dreptul mediului este
definit n mod diferit. Acest fapt este conditionat, dup cum am mai mentionat, de lipsa unei
opinii unice cu privire la obiectul reglementrii ramurii dreptului mediului [118, p. 31]. Pn a
pretinde la o definitie, considerat corect de noi, tinem s expunem unei analize definitiile
respective reflectate n literatura de specialitate.
n acest context, autorul romn E. Lupan sustine c raportul juridic de mediu sau
raportul de dreptul mediului este relatia social format ntre persoane n legtur cu prevenirea
27
polurii, refacerea mediului poluat si mbunttirea conditiilor de mediu reglementat prin
normele juridice specifice nmnunchiate n dreptul mediului [71, p. 153].
Un alt autor romn, M. Dutu, sustine c raporturile juridice de dreptul mediului sunt
acele relatii reglementate de normele dreptului mediului, care iau nastere n procesul de
protectie, conservare si dezvoltare a calittilor naturale ale mediului [45, p. 40].
Daniela Marinescu este de prerea c raportul juridic de drept al mediului nconjurtor
este un raport ce ia nastere ntre oameni luati individual sau organizati n colective n
legtur cu conservarea, dezvoltarea si protectia mediului nconjurtor n ansamblul su, raport
reglementat prin normele juridice specifice, a crui realizare n caz de nevoie este asigurat prin
forta de constrngere a statului [80, p. 49].
Autorii moldoveni P. Zamfir si I. Trofimov, opteaz pentru ideea c raportul juridic de
dreptul mediului este o relatie sociala, reglementat de normele juridice de dreptul mediului,
aprut ntre persoane n legtur cu folosirea, conservarea, dezvoltarea si protectia
componentelor mediului si, n caz de necesitate, asigurat pe calea coercitiei statale [119, p. 31].
Autorul rus V. Petrov constat c ,,raportul juridic ecologic trebuie considerate acele
relatii care au aprut n domeniul interactiunii dintre societate si natur, relatii reglementate de
normele juridice de dreptul ecologic [143, p. 68].
S. Bogoliubov mentioneaz c raportul de dreptul mediului (ecologic) este o relatie care
apare ntre societatea uman si mediul uman, si se nasc n legtur cu protectia si folosirea
resurselor naturale [122, p. 9].
B. Erofeev sustine c raporturile juridice de dreptul mediului (ecologic) sunt relatiile
care apar n legtur cu folosirea, regenerarea si protectia resurselor naturale, sunt conditionate
de specificul factorilor naturali si se constituie sub influienta normelor diferitor ramuri de drept
[124, p. 100].
Reiesind din textele enuntate mai sus rezult concluzia despre existenta n fond a trei
mari curente n ce priveste acceptiunile esentei raportului de dreptul mediului.
Prima pozitie, sustinut n principal de majoritatea autorilor romni [45, p. 68; 80, p. 49],
este caracterizat prin urmtoarele momente esentiale:
a) raportul de dreptul mediului apare n legtur cu protectia, conservarea si
dezvoltarea mediului;
b) raportul de dreptul mediului apare doar ntre persoane;
c) raportul de dreptul mediului este guvernat de norme specifice.
Conform celei de-a doua opinii [124, p. 100], sustinut n fond de autorii rusi, raportul
juridic de dreptul mediului apare drept unul ce se caracterizeaz prin urmtoarele elemente:
28
a) raportul de dreptul mediului apare n legtur cu folosirea, protectia, conservarea si
dezvoltarea resurselor naturale;
b) raportul de dreptul mediului apare ntre persoane si mediul natural al acestora
(resursele naturale);
c) raportul de dreptul mediului este guvernat de normele diferitor ramuri de drept.
Conform celei de-a treia pozitii [79, 119], la care ne aliniem si noi, raporturile de dreptul
mediului se caracterizeaz prin urmtoarele:
a) raporturile de dreptul mediului apar doar ntre persoane;
b) raporturile de dreptul mediului apar n legtur cu folosirea rational, conservarea,
dezvoltarea si protectia componentelor mediului;
c) raporturile de dreptul mediului sunt reglementate de normele specifice care apartin
dreptului mediului;
Pentru relevarea definitiei sustinut de noi, vom ncerca s facem o analiz detaliat, cu
evidentierea elementelor principale specifice diferitor notiuni ale raportului de dreptul mediului.
Conform primei pozitii doctrinale, raporturile de mediu pot aprea doar ntre persoane si
doar n legtur cu protectia, conservarea si dezvoltarea componentelor mediului. Astfel, prtasii
acestui curent sustin c relatiile legate de folosirea componentelor de mediu, desi au ca obiect
resursele naturale, totusi formeaz obiectul dreptului civil, si, prin urmare, sunt raporturi civile.
Aceasta se explic prin faptul c de expresia cu sens larg folosirea componentelor de mediu
este legat problema dreptului de proprietate, dreptului de uzufruct, dreptului de servitute,
dreptului de gaj etc.
La prima vedere aceste argumente ar fi destul de acceptabile, ns apare o ntrebare
destul de fireasc: cum poate fi realizat o protec)ie eficient fr o reglementare a unei
folosin)e ra)ionale a componentelor mediului? Oare ar fi eficiente msurile de protec)ie,
regenerare, dezvoltare a componentelor mediului, fr o reglementare a folosin)ei
componentelor mediului? Considerm c nu pur si simplu reglementarea unei folosinte, ci a unei
folosinte rationale a componentelor de mediu va avea efectul dorit n atingerea scopurilor si
obiectivelor de protectie a mediului.
Astfel, pornind de la ideea enuntat, considerm c n acest sens s-ar contura un fascicol
nou de norme, diferite de cele civile, sau poate care s le completeze norme privitor la
folosirea rational a componentelor de mediu. Aceste norme, desi ar reglementa dreptul de
proprietate, dreptul de folosint n sens ngust, dreptul de gaj, arend etc., totusi ar constitui
elementul dreptului mediului si nu al dreptului civil. Am argumenta aceast afirmatie prin faptul
c aceste categorii de norme si-au fcut aparitia odat cu relevarea scopului de protectie a
mediului, ntru realizarea acestuia, iar la eventuala disparitie, chiar si prezumtiv, a problemei de
29
mediu, necesitatea n asa fel de norme ar fi disprut. Totodat, ar fi fost vorba despre o analogie
a disjungrii de la dreptul civil a dreptului comercial, dreptului familiei, dreptului locativ etc.
Altfel spus, raporturile de dreptul mediului legate de folosirea rational a componentelor
mediului, desi la prima vedere ar fi posibil de atribuit la categoria raporturilor civile, totusi
apartin la cele de dreptul mediului. Dup esent, acestea au un alt continut dect cele civile, iar
scopul reglementrilor este mai specific dect al celor de drept civil.
Prin urmare, rezult c raportul juridic de dreptul mediului cuprinde nu doar spectrul de
relatii legate de protectia, conservarea, dezvoltarea, dar si folosirea rational a componentelor
mediului.
Conform celei de-a doua conceptie, raporturile de dreptul mediului apar ntre om si
resursele naturale si nu reflect o categorie aparte de raporturi. De asemenea, sustin acesti autori,
raporturile de dreptul mediului nu sunt guvernate de norme specifice unei ramuri de drept
distincte, ci sunt influentate de normele altor ramuri de drept.
La prima vedere, aceste raporturi apar ntre om (persoane) si mediul su de existent.
ns, este incorect, cel putin la momentul de fat, s recunoastem c mediul, cu toate elementele
lui, sau cel putin unele din ele, poate s apar drept parte la un raport reglementat de normele de
drept. n acest sens, se exclude nssi natura relatiei juridice, deoarece relatia aprut ntre om si
aer, ap, animale etc., nicidecum nu se poate ncadra n notiunea de relatie social, iar mai mult
ca att, relatie juridic. De asemenea, nu sustinem nici opinia, potrivit creia raporturile de
dreptul mediului sunt guvernate de normele altor ramuri de drept, deoarece esenta existentei
unei ramuri se reflect n scopul reglementrilor ce formeaz aceast ramur. n aceast ordine
de idei, considerm c dreptul mediului apare nu doar ca o ramur distinct de drept, dar
presupune si aparitia noilor institutii proprii acestei ramuri sau chiar si forme de rspunderi
distincte, apartenente ramurii [78, p. 198; 79, p. 345-352; 108; 109, p. 14]. Prin urmare, si
raporturile de dreptul mediului nu sunt guvernate de normele juridice ale diferitor ramuri de
drept, ci sunt expresia actiunii normelor juridice specifice de dreptul mediului.
Referitor la cea de-a treia opinie, desi n fond suntem de acord cu ea, considerm totusi
c ar fi fost necesar o precizare, care dup natura sa este una esential. n asa fel, n definirea
raportului juridic de mediu, utilizarea expresiei componentele mediului nu totdeauna exclud
toate divergentele existente. Astfel, n definirea raportului de dreptul mediului n unele surse
doctrinale se strecoar expresia resursele naturale, prin aceasta limitndu-se domeniul
raporturilor de mediu doar cu folosirea rational, conservarea, dezvoltarea si protectia resurselor
naturale [122, p. 9; 124, p. 100]. n asa fel, se evit nu doar necesitatea, dar reglementarea unei
mari categorii de componente ale mediului cele antropice. Este necesar de a mentiona c lipsa
precizrii acestui moment, l considerm ca neajuns n toate trei curente ce definesc raporturile
30
de dreptul mediului. n asa fel, este necesar precizarea, conform creia raporturile de dreptul
mediului apar n legtur cu folosirea rational, protectia, conservarea si dezvoltarea
componentelor abiotice, biotice &i antropice ale mediului.
Din analiza definitiilor expuse mai sus, concluzionm c raportul de dreptul mediului
este acel raport, care apare #ntre persoane #n legtur cu folosirea ra)ional, protec)ia,
conservarea &i dezvoltarea componentelor biotice, abiotice &i antropogene ale mediului,
raporturi reglementate de normele dreptului mediului &i care, la necesitate, sunt aprate prin
for)a coercitiv a statului.

2.2 Caracterele juridice ale raportului de drept al mediului

Din toate notiunile expuse mai sus observm o serie de caracteristici semnificative care
se cuprind n definitia raportului juridic.
n teoria dreptului, caracterele raportului juridic se evidentiaz prin urmtoarele aspecte
[4, p. 250-252]:
a) raportul juridic este un raport social;
b) raportul juridic este un raport volitional;
c) raportul juridic este un raport valoric;
d) raportul juridic este o categorie istoric;
e) n caz de necesitate, raportul juridic poate fi realizat cu ajutorul organelor de stat
competente [118, p. 130-131];
f) raportul juridic are caracter suprastructural [95, p. 274].
n continuare tinem s realizm o analiz a opiniilor unor cercettori, care relev
caracterele juridice ale raporturilor de dreptul mediului n literatura de specialitate, nu fr a ne
expune mai apoi asupra propriei noastre pozitii asupra acestui subiect.
Autorii moldoveni P. Zamfir si I. Trofimov consider c raportul juridic de dreptul
mediului se caracterizeaz prin urmtoarele [119]:
f) acest raport poate lua nastere numai ntre persoane;
g) acest raport poart caracter volitional;
h) acest raport este un raport ideologic;
i) n cele mai dese cazuri, n cadrul acestor raporturi prtile se situiaz pe pozitii de
subordonare;
j) pentru acest raport juridic caracteristic este faptul c de cele mai dese ori parte n
raport este statul.
31
Profesorul romn E. Lupan sustine c la caracterele raportului de dreptul mediului pot fi
atribuite urmtoarele [79]:
a) raporturile de dreptul mediului iau nastere totdeauna n legtur cu folosirea
rational a componentelor mediului;
b) n raportul de dreptul mediului particip att ca subiect activ, ct si ca subiect pasiv,
n principiu orice persoan juridic si fizic;
c) participantii la raporturile juridice de mediu se afl, de regul, pe pozitie juridic de
subordonare si, respectiv, supraordonare;
d) raporturile de dreptul mediului sunt, de regul, simplu volutionale.
Autorul rus S. Bogoliubov [122, p. 8-10] evidentiaz urmtoarele categorii de caractere
ale raporturilor de dreptul mediului:
a) acest raport ia nastere ntre persoane si mediul lor de existent n legtur cu
protectia mediului si folosirea rational a resurselor naturale;
b) acest raport poart caracter volitional;
c) acest raport poart un caracter social de producere.
Sustinnd n fond opiniile expuse n literatura de specialitate asupra caracterelor juridice
ale raporturilor de dreptul mediului, considerm totusi c mai exist o serie de caractere ce
apartin raportului de dreptul mediului si nu au fost expuse n doctrina juridic.
n sustinerea pozitiei pentru care optm, argumentm cu ipoteza, conform creia, cu ct
mai relevante vor fi caracterele unui raport juridic concret, cu att mai facil va fi s-l atribuim la
categoria de raport de dreptul mediului sau de raport al unei alte ramuri de drept, iar, prin
urmare, s realizm o calificare just care se va solda cu aplicarea corect a normelor de drept.
n asa fel, fr a supune criticii lista caracterelor enuntate mai sus, deoarece, dup cum
am mentionat, o mprtsim, tinem s purcedem la enuntarea caracterelor juridice ale
raporturilor de dreptul mediului, bazndu-ne n fond pe realizrile la acest compartiment din
literatura de specialitate si pe situatiile cotidiene existente la momentul actual.
Deci, la caracterele juridice ale raportului de dreptul mediului putem atribui urmtoarele:
1. Raporturile de dreptul mediului pot lua na&tere numai #ntre oameni, privi)i fie
individual, fie #n colectivit)i (persoan juridic). Desi ne-am expus deja la acest capitol
anterior, totusi mai este important s facem o precizare asupra acestui caracter juridic.
Deseori, n literatura de specialitate, caracterul social al raportului juridic se supune
criticii. Problema const n aceea c se afirm posibilitatea aparitiei unei relatii ntre oameni si
lucruri, cum ar fi referitor la dreptul de proprietate

[96, p. 125]. Putem afirma cu sigurant c
raporturile de dreptul mediului constituie raporturi cu caracter exclusiv social, chiar dac
eventual am putea fi de acord cu pozitia c nu se poate vorbi n mod axiomatic despre caracterul
32
social al raportului juridic la general. Aceast pozitie o putem fundamenta prin aceea c nsesi
aparitia reglementrilor ce tin de dreptul mediului au drept scop ordonarea unui comportament
n vederea realizrii unor activitti legate de protectia mediului, dar care apar doar ntre
persoane.
n paragraful anterior am formulat ideea c este incorect, cel putin la momentul de fat,
s recunoastem c mediul, cu toate elementele sale, sau cel putin unele din ele, poate s apar ca
parte la un raport reglementat de normele de drept. Expresia cel putin la momentul de fat nu
este una ntmpltoare sau doar una de legtur a gndului. Ideea este c n perspectiv acest
caracter al raportului de dreptul mediului va disprea. Ct de repede se va ntmpla aceasta,
depinde de nivelul de dezvoltare a umanittii. Nu este exclus c peste o perioad mai mare de
timp, aceeasi reprezentanti ai regnului animal (de exemplu, cinii, caii, maimutele etc.) s poat
aprea drept parte la raporturile juridice, inclusiv si de dreptul mediului. Astzi sunt cunoscute
foarte multe cazuri cnd animalele sunt utilizate n procesul de productie, n paza si protectia
persoanelor, n lucrul organelor de drept (politie, vam, grniceri etc.). Eventualitatea instituirii
unor norme care s ofere anumite facilitti legale, cum ar fi pensii, ratie de ntretinere, conditii
de locuit etc., nici decum nu se exclud pentru viitor. Acestea ar reflecta existenta unor drepturi.
Chiar dac ar prea sarcastic aceast idee, tinem s ne aducem aminte din istoria dezvoltrii
omenirii, atunci situatia juridic a robilor, nicidecum nu se deosebeste de cea a animalelor de
azi. Prin urmare, eventualitatea acestui fapt ne cere astzi cu strictete de a face o precizare clar,
care const n faptul c raportul de dreptul mediului poate aprea doar ntre oameni att la nivel,
ct si n colectivitti.
2. Raporturile de dreptul mediului poart caracter voli)ional. Expresia vointei ntregii
societti este norma legal care reglementeaz raportul juridic. Aceasta imprim si caracterul
volitiv al acestuia. Persoana, indiferent de faptul dac este una fizic sau juridic, se ncadreaz
constient ntr-o asa relatie. Chiar si atunci cnd are loc un act de poluare, fapta se realizeaz cu
stiint de fapt, iar prin urmare voit. De aici si legislatorul multor state pseste azi pe calea
recunoasterii caracterului obiectiv al rspunderii pentru daunele de mediu [53;67]. Caracterul
volitional al raportului de dreptul mediului este trstura care se reflect prin faptul, c conditia
proxim a recunoasterii existentei unui raport juridic este manifestarea de voint a cel putin
uneia din prti la raport. Astfel, raportul juridic poate aprea numai prin exprimarea vointei
uneia sau a ambelor prti participante la raport. Vointa initierii raportului poate fi exprimat att
nemijlocit de ctre parti, ct si prin intermediul actului legislativ care prevede aparitia raportului,
indiferent de faptul dac initiaz sau nu persoana acest raport, el fiind o reflectare a vointei
generale ce poart caracter obligatoriu. Aceasta se manifest cel mai des n dreptul mediului
printr-o obligatie perpetu de a nu polua.
33
3. Ceea ce distinge n esent raporturile de dreptul mediului de alte raporturi juridice
const #n faptul, c raporturile de dreptul mediului privesc realizarea unui obiectiv legat de
folosirea ra)ional, conservarea, dezvoltarea &i protec)ia mediului. n acest sens, concretizm c
folosirea rational, protectia propriu-zis, conservarea si dezvoltarea componentelor mediului
vizeaz o activitate realizat n baza prescriptiilor legii.
4. Situatia caracteristic pentru majoritatea tipurilor de raporturi juridice de mediu este
c #n cele mai dese cazuri, #n cadrul acestor raporturi pr)ile se situeaz pe pozi)ii de
subordonare, care apar, de regul, pe baza unei manifestri unilaterale de voint juridic si care
eman de la organul administratiei publice delegat cu competenta de administrare si control al
folosintei resurselor naturale sau componentelor antropogene ale mediului. Deoarece numai
statul este organul principal n drept s solutioneze problemele de organizare a societtii, de
protectie a ordinii de drept, considerate n prezent printre cele mai importante, att normele de
dreptul mediului cu caracter imperativ, c si raporturile constituite n baza acestor norme poart
un caracter de subordonare a prtilor participante la raport. Acest fapt se argumenteaz si prin
caracterul scopului reglementrii acestor raporturi juridice. n asa fel, normele de dreptul
mediului urmresc protejarea unui interes public. Aceasta ofer, la rndul su, posibilitatea de a
institui norme preponderent cu caracter imperativ, unde participantilor la raport li se prescrie o
conduit, care, deseori, este fr variant alternativ de comportament. Din aceasta si rezult
faptul c cel mai des prtile la raport sunt situate pe pozitii juridice de subordonare.
5. Pentru aceste raporturi juridice caracteristic este faptul c de cele mai dese ori parte #n
raport este statul cu organele sale. Astfel, desi unele raporturi juridice de dreptul mediului apar
la initiativa persoanei fizice sau juridice, statul poate interveni si modifica n orice moment
aceste relatii. Spre exemplu, chiar n cazul n care persoana fizic sau juridic realizeaz
folosirea resurselor naturale, statul si rezerveaz dreptul de a retrage folosirea de ctre
beneficiarii acestor resurse naturale doar din motivul aparitiei unor necesitti de ordin public. n
asa fel, conform prevederilor Codului subsolului, dreptul de folosire a subsolului nceteaz n
baza deciziei organului care a atribuit subsolul n folosint n caz de retragere a sectoarelor de
subsol pentru necesittile statului sau publice

[14]. Dup cum observm, legislatorul nu
stabileste o regul prin care ar admite paritatea juridic a subiectelor ntr-o relatie aparent bazat
pe principiul pozitiei de egalitate juridic a prtilor, ci enunt o regul categoric prin care
deleg uneia dintre prti oraganului statului, iar prin aceasta nsesi statului dreptul nu doar de
a initia ncetarea raportului juridic de folosire a resurselor naturale, dar si de a-l ntrerupe
propriu-zis. Aceasta este ndrepttit din punct de vedere al scopului urmrit prin instituirea
regulilor ce se refer la protectia mediului.
34
6. Raportul de dreptul mediului este un raport ideologic. Afirmnd c raportul juridic de
dreptul mediului se desfsoar n limitele legii, c norma legal exprim vointa ntregului popor,
putem spune c acest raport are si un caracter ideologic, neexcluznd si caracterul material al
acestuia.
7. Raporturile de dreptul mediului au un caracter complex. Potrivit opiniei unor juristi,
care este mprtsit de ctre multi cercettori si practicieni pn la momentul de fat, normele
ce reglementeaz folosirea rational, conservarea, dezvoltarea si protectia componentelor de
mediu nu formeaz o categorie aparte de norme care creeaz prin efectul lor ramura dreptului
mediului, ci doar constituie o diversitate de reguli ale diferitor ramuri de drept care se
intersecteaz datorit coincidentei n obiectul de reglementare dup caz folosire sau protectie.
Exist si o alt opinie, conform creia normele de dreptul mediului sunt exclusiv apartenente
acestei ramuri de drept, pornind de la obiectivul protejat, care de altfel, nu mai este propriu altor
ramuri de drept [119]. Este specific si faptul, c desi dreptul mediului este o ramur a dreptului
public, n arsenalul su de metode de reglementare dispune si de procedee de drept privat. Cu
toate c la prima vedere procedeele de dreptul privat sunt proprii si altor ramuri, cum ar fi celor
ale dreptului civil, procesual civil etc., totusi cele utilizate n cadrul reglementrii raporturilor de
dreptul mediului sunt proprii acestei ramuri de drept.
n cele din urm considerm incorect de a nega faptul c la realizarea scopurilor de
protectie a mediului se impune utilizarea reglementrilor nu doar a ramurii dreptului mediului.
Uneori, este necesar ca prin mijloace de drept penal, contraventional etc. de a proteja valorile de
protectie a mediului, obtinnd n asa fel rezultatul cel mai eficient. Important este s retinem, c
normele altor ramuri de drept, care nemijlocit reglementeaz unele raporturi de dreptul
mediului, nu formeaz categoria normelor de dreptul mediului, ci doar completeaz sau asigur
realizarea normelor de dreptul mediului. Astfel, conform prevederilor articolelor 93 si 94 ale
Codului apelor al Republicii Moldova, persoanele fizice si juridice sunt obligate s nu admit
poluarea apelor cu produse toxice. Aceasta este o regul de dreptul mediului, genernd prin
aceasta o anumit conduit a persoanelor ce utilizeaz obiectivele acvatice. Odat cu nclcarea
acestei reguli, conform prevederilor articolului 3 al Legii Republicii Moldova privind protectia
mediului nconjurtor, persoana ce a pricinuit dauna urmeaz s-o repare integral, iar conform
prevederilor articolului 229 al Codului penal al Republicii Moldova, dac prin aceast poluare s-
au cauzat daune n proportii considerabile, atunci va surveni rspunderea penal. Pentru
repararea aceastei daune nu se aplic regulile prevzute de Codul civil n ce priveste repararea
oricror altor daune. De fapt, aceasta este o rspundere separat de cea civil, una reparatorie si
nu civil [79, p. 346-351; 108, p. 72-78; 78, p. 207-215; 111, p. 5-9; 109, p. 17-19]. n general,
aceasta este suficient pentru restabilirea strii de mediu, ns societatea urmeaz s fie
35
satisfcut moral si, totodat, prentmpinat despre inadmisibilitatea repetrii unor astfel de
cazuri. n acest sens, anume rspunderea penal vine s solutioneze sarcina respectiv.
Prin urmare, chiar dac la prima vedere rspunderea penal urmreste scopul de protectie
a mediului, aceasta poate fi angajat doar la faza de prevenire general si nicidecum la
reglementarea concret a raporturilor de mediu.
n asa fel, raporturile de dreptul mediului apar ca niste raporturi complexe, deoarece
acestea demareaz uneori drept raporturi care apartin altor ramuri legislative drept civil
(dreptul de proprietate asupra resurselor naturale), dreptul contraventional (concesionarea si
gestionarea resurselor naturale), dreptul penal (suportarea pedepselor penale pentru poluarea de
mediu) etc.
Generaliznd cele expuse mai sus si corobornd caracteristicile raporturilor de dreptul
mediului cu celelalte raporturi juridice, conchidem c trsturile principale de delimitare ale
acestor raporturi sunt prezenta obiectivului de folosire rational, protectie, conservare si
dezvoltare a mediului.
2.3 Delimitarea raportului de drept al mediului de alte raporturi de drept

Necesitatea realizrii unei diferentieri ale raporturilor juridice din diferite ramuri de drept
nu este doar o problem teoretic. Complexitatea si dinamica relatiilor sociale impune, deseori,
necesitatea reglementrii unei si aceeasi categorii de raporturi prin normele juridice ale diferitor
ramuri de drept. n astfel de mprejurri este deosebit de importat determinarea corect a naturii
juridice a fiecrui raport n parte. Asemenea situatii sunt ntlnite practic n toate ramurile de
drept (dreptul muncii, civil, contraventional, dar cel mai frecvent n dreptul mediului). Desi
realizarea unei asemenea delimitri este inevitabil, totusi, n literatura de specialitate, pn la
momentul de fat mai exist opinii, potrivit crora dreptul mediului nu poate fi conceput ca o
ramur separat a dreptului, iar raporturile care au ca obiect folosirea si protectia mediului sunt
raporturi ce apartin diverselor ramuri de drept.
Realizarea unei delimitri a raporturilor de dreptul mediului de alte categorii de raporturi
juridice mai este necesar si din motivul c ramura dreptului mediului este una nou, iar aparitia
unor noi categorii de raporturi juridice, calitativ noi, face necesar amplasarea lor n spatiul
tuturor celorlalte raporturi. Nu mai putin important este delimitarea raporturilor de dreptul
mediului de alte categorii de raporturi reiesind din aspectul practic al problemei.
Astfel, identificarea clar a criteriilor de delimitare a raporturilor de dreptul mediului de
celelalte categorii de raporturi juridice permite aplicarea corect a normelor de drept. n acest
context, este foarte important s apreciem corect dac asupra unui raport juridic legat de
36
folosirea componentelor de mediu se aplic exclusiv normele de dreptul civil sau se aplic
normele de dreptul mediului, iar cele de dreptul civil se aplic doar n subsidiar.
n contextul celor mentionate, constatm c o sarcin de baz a stiintei juridice a
dreptului mediului constituie relevarea criteriilor de identificare a categoriilor de raporturi
juridice de dreptul mediului n vederea delimitrii lor de alte categorii de raporturi juridice, fapt
ce produce ca efect att identificarea raporturilor de dreptul mediului din multimea de raporturi
juridice ale altor ramuri de drept, ct si asigurarea aplicrii corecte a legislatiei n vigoare.
n asa fel, drept sarcin important apare identificarea criteriilor de delimitare a
raporturilor juridice de dreptul mediului doar fat de unele din categoriile de raporturi, si anume
cele mai frecvent ntlnite, cum ar fi cele de drept constitutional, contraventional, penal, civil si
de dreptul muncii.
Coraportul dreptului constitu)ional cu dreptul mediului. Referindu-ne la delimitarea
raporturilor de dreptul mediului de raporturile juridice de drept constitutional este necesar de a
mentiona c, n primul rnd, dreptul constitutional nu suprapune reglementarea raporturilor
juridice cu cele de dreptul mediului, instituind doar suprematia normelor constitutionale.
Aceasta se datoreaz faptului c normele dreptului constitutional se bucur de suprematie n
comparatie cu alte categorii de norme juridice. Respectiv, normele dreptului constitutional
constituie o baz, un nceput pentru reglementrile altor ramuri de drept, inclusiv si a dreptului
mediului.
ns, este incorect s afirmm c Constitutia Republicii Moldova sau alte legi
constitutionale nu reglementeaz raporturi de dreptul mediului. Totodat, desi reglementrile ce
se contin n textul Constitutiei Republicii Moldova au ca obiect instituirea principiilor si
drepturilor fundamentale ce tin de protectia mediului, oricum nu putem s declarm c acestea
sunt pur constitutionale si pot fi deosebite de cele ale dreptului mediului.
n asa fel, raporturile juridice de dreptul constitutional se deosebesc de cele de dreptul
mediului prin faptul c privesc o diversitate mult mai larg de obiecte (regimul politic, drepturile
electorale etc.), pe cnd cele de dreptul mediului sunt limitate la folosirea rational, protectia,
conservarea si dezvoltarea componentelor mediului.
n contextul celor mentionate, este necesar s afirmm c n anumite cazuri ele si duc
existenta n strns coraport, iar n unele cazuri chiar exist ntr-o strns interdependent. Cel
mai evident aceast situatie este observat n domeniile ce tin de activitatea guvernului,
organelor administratiei centrale de specialitate, organelor administratiei publice locale etc.
n aceste cazuri delimitarea respectiv este necesar de a fi efectuat n privinta
caracterelor specifice activittii de protectie a mediului, tinnd cont de faptul, c totusi dreptul
constitutional este ramura fundamental de drept, prerogativa creia constituie implementarea
37
principiilor de baz si care sunt reflectate asupra fiecror domenii ale sistemului de drept. Astfel,
unele raporturi juridice pot avea caractere ale raporturilor juridice de mediu si realizarea lor
concomitent poate prevedea solutionarea unui obiectiv de drept constitutional, cu caracter
fundamental. Acceptarea caracterului dublu al raporturilor juridice n acest caz este privit ca
exceptie. n acest sens, autorul moldovean V. Popa, referindu-se la raporturile de drept
constitutional, distinge dou categorii de relatii pe care le cuprind acestea:
- relatii cu o dubl natur juridic care devin implicit si raporturi juridice de drept
constitutional;
- relatii specifice de drept constitutional, care formeaz obiectul de reglementare numai
pentru normele de drept constitutional, obtinnd un caracter specific de raport juridic de drept
constitutional [95, p. 27].
n acest sens, ne-am permite s concluzionm c raporturile de drept constitutional si
cele de dreptul mediului obtin un punct de tangent n prima categorie, si anume la cea care
priveste raporturile cu dubl natur.
Aceast concluzie are si o implicatie profund cu caracter practic. Am putea argumenta
aceasta prin urmtoarele. n conformitate cu prevederile articolului 1 al Codului apelor al
Republicii Moldova, n redactia de pn la anul 2003, obiectivele acvatice nu puteau constitui
obiecte ale propriettii private, iar prin urmare iazurile cresctorii de peste etc., se considera c
fceau parte din categoria bunurilor ce constituie proprietate public si nu puteau fi nstrinate
prin vnzare-cumprare.
ns, articolul 127 al Constitutiei Republicii Moldova stabileste c obiecte ale
propriettii publice constituie apele de interes public, fapt care ne permite s afirmm c apele
(obiectivele acvatice) ce nu reprezint interes public, pot constitui obiect al dreptului de
proprietate privat. Prin urmare, obiectivele acvatice cu destinatie comercial, care nu erau
declarate de interes public, formeaz obiectul propriettii private. Cu regret, ntreaga practic
judectoreasc neglija aceast norm constitutional, iar toate actele de nstrinare a obiectivelor
acvatice erau declarate nule.
Eroarea de baz se fundamenta pe faptul c practica judectoreasc nu corabora
prevederile articolului 1 al Codului apelor cu prevederile articolului 127 al Constitutiei
Republicii Moldova. Astfel, prevederile articolului 1 al Codului apelor si ntreg Codul apelor a
fost adoptat n anul 1993, n concordant cu prevederile Legii cu privire la proprietate din 1990,
n continutul creia nu se utiliza termenul proprietate public, ci de stat. ntr-adevr, dup
prevederile Codului apelor, apele puteau apartine doar statului. Odat cu adoptarea noii
Constitutii a Republicii Moldova, termenul proprietate de stat a ncetat a mai fi utilizat, astfel
cum Constitutia opereaz astzi cu termenul proprietate public si proprietate privat,
38
termeni care nicidecum nu pot fi identificati cu termenul proprietate de stat (statul poate avea
bunuri si cu drept de proprietate public si cu drept de proprietate privat). n acest sens, deja
dup un an de la adoptarea Codului apelor, legislatorul, prin adoptarea Constitutiei si-a schimbat
pozitia n ce priveste dreptul de proprietate asupra apelor, indicnd n articolul 127 al
Constitutiei Republicii Moldova c obiectul dreptului de proprietate public fac doar apele de
interes public. Situatie analogic a fost declarat si n privinta resurselor forestiere, unde Codul
silvic adoptat n 1997 (n contextul prevederilor Constitutiei Republicii Moldova, care dup
prevederile aceluiasi articol 127 stabilea c obiect al dreptului de proprietate public sunt doar
pdurile de interes public) stabileste n mod expres c pdurile pot constitui obiect al dreptului
de proprietate privat. Diferenta pe plan legislativ const doar n aceea c Codul silvic a fost
adoptat dup adoptarea Constitutiei si prevederile acestuia sunt n conformitate cu aceasta, iar
Codul apelor a fost adoptat anterior momentului de adoptare a Constitutiei si prevederile
acestuia pn la 13.11.2003 nu au fost aduse n concordant cu Constitutia, ceea ce a creat
impedimente n realizarea dreptului de proprietate. Aprea o ntrebare fireasc n ce const
aplicarea principiului suprematiei Constitutiei n statul de drept? Sau n Republica Moldova
Constitutia nu are aplicabilitate dac nu este modificat vre-o lege adoptat naintea adoptrii
Constitutiei?
n sensul celor expuse mai sus articolul 1 al Codului apelor, n redactia de pn la
13.11.2003, nu putea fi aplicat n privinta tuturor apelor (obiectivele acvatice), ci doar n
privinta celor ce au o important public, iar, prin urmare, iazurile care reprezentau un interes
local sau privat, chiar dac forma obiectul propriettii statului, pornind de la faptul c nu fceau
parte din categoria obiectivelor de interes public, constituiau obiecte asupra crora se aplic
regimul dreptului de proprietate privat. Astfel, indiferent de faptul cine este proprietar, fie
statul, fie unittile administrativ-teritoriale, fie persoanele fizice si juridice private ele detin
aceste obiecte cu titlu de proprietate privat, avnd dreptul de a nstrina aceste bunuri, iar cel ce
a dobndit acest bun n proprietate trebuie s fie garantat n aprarea si exercitarea dreptului su.
Coraportul drept contraven)ional dreptul mediului. Pn la recunoasterea dreptului
mediului drept o ramur distinct a sistemului de drept, raporturile legate de protectia mediului
erau examinate n contextul raporturilor de drept administrativ (drept contraventional la
momentul actual). Pn astzi se mai aude ecoul opiniei c dreptul mediului este parte
component a dreptului contraventional. Este greu de imaginat c problema ecologic ar fi fost
posibil de solutionat doar prin utilizarea metodelor de reglementare a relatiilor de drept
contraventional.
39
Totodat, este imposibil de negat si faptul c n reglementarea raporturilor de dreptul
mediului sunt utilizate metode ale dreptului contraventional. n asa fel, realizarea unei delimitri
a acestor dou mari categorii de raporturi este o necesitate inevitabil.
Sustinem c raporturile de dreptul mediului au ca obiect folosirea rational si protejarea
componentelor mediului, pe cnd raporturile de drept contraventional au ca obiectiv asigurarea
managementului ecologic. n asa fel, putem spune cu sigurant, c relatiile de protectie a
mediului au influentat ordinea de realizare a raporturilor de dreptul contraventional. Mai nti,
formularea si aplicarea unei politici n domeniul mediului au determinat instituirea unei
administratii special organizate si cu atributii specifice [45, p. 79-80]. Aceasta a generat
posibilitatea solutionrii mai rapide a unor probleme de mare urgent care nu sufer amnare.
Spre exemplu, emiterea de ctre organul de control ecologic a dispozitiei de ncetare a activittii
poluante reprezint o msur cu caracter administrativ. Aceast msur este de cele mai dese ori
una preventiv. n asa fel, persoana interesat poate contesta ntr-o procedur judiciar aplicarea
acestei msuri, si eventual chiar si s-o anuleze, ns scopul aplicrii acesteia nu este unul
sanctionator, ci de prevenire. Neadmiterea unor asemenea metode, mai operative si mai radicale
de solutionare a problemelor de mediu ar putea duce la o ineficacitate a reglementrilor
existente.
n asa fel, n raporturile de dreptul mediului aplicarea msurilor cu caracter
contraventional este nu doar o posibilitate, dar si o necesitate.
Raporturile de dreptul mediului raporturile de drept penal. Principala ntrebare care
frmnt mediul stiintific este acea legat de faptul dac infractiunea ecologic reprezint un
raport penal sau unul de mediu. Aceasta este o ntrebare, la care traditional se ncearc s se dea
rspuns doar pornind de la simplu fapt c odat ce este infractiune, incontestabil acesta este
domeniul dreptului penal.
Fr ca s contestm acest fapt, v-om aborda acest subiect si sub un alt unghi de vedere.
Astfel, fcnd parte din acelasi compartiment al dreptului public, dreptul mediului si dreptul
penal solutioneaz deopotriv aceleasi sarcini. Binenteles c normele dreptului penal si au
drept obiect de reglementare si alte categorii de relatii dect cele de dreptul mediului. ns,
referitor la reglementrile de drept penal care au ca obiect protejarea mediului, mentionm c
acestea fac nu altceva dect completeaz sirul de procedee juridice instituite cu scop de a realiza
o protectie de mediu.
Totodat, nu putem vorbi despre o lips a necesittii de delimitare a raporturilor juridice
de mediu de cele penale. n sustinerea acestei pozitii, constatm c raporturile juridice penale au
aparitia ca rezultat al svrsirii de ctre persoan a unei infractiuni ecologice, n acelasi timp
raporturile juridice de mediu si pot face aparitia si ca rezultat al survenirii altor mprejurri
40
dect cele de nclcare a prevederilor legislatiei. Ca obiect n desfsurarea raporturilor juridice
penale putem determina proprietatea, viata si sntatea persoanei, cinstea, demnitatea, precum si
alte valori protejate de legea penal. n acelasi timp, obiect al raporturilor juridice de mediu
serveste doar folosirea rational si protectia mediului.
Dup cum am mai mentionat, raporturile de drept penal fac s completeze raporturile de
dreptul mediului. Ele deseori apar drept instrument al realizrii scopului principal de aparitie a
raporturilor de mediu. Astfel, dac ne-am nchipui astzi lipsa prghiilor de drept penal n
reglementarea raporturilor de mediu, ne-am ncadra ntr-o situatie foarte dificil, unde un interes
de drept public ar fi fost solutionat prin mijloace doar de drept privat. Aceasta este inacceptabil.
Prin urmare, reglementarea raporturilor de drept penal n cadrul solutionrii problemei ecologice
apare drept un imperativ.
Un interes deosebit att din punct de vedere teoretic, ct si practic reprezint chestiunea
cu privire la coraportul ntre normele si raporturile de dreptul penal si, corespunztor, normele si
raporturile de dreptul mediului. n acest sens, am deduce o regul de baz, care ne spune c
dreptul penal este #n serviciul dreptului mediului. Si aceasta nu este un indiciu al importantei
raporturilor, ci un criteriu dup care se poate da rspunsul la ntrebarea referitor la coraportul
dintre normele de dreptul mediului si cele de drept penal, precum si referitor la coraportul dintre
raporturile de mediu si cele penale.
n asa fel, conchidem c n raporturile de dreptul mediului apare o categorie specific de
raporturi, rezultate din svrsirea unei infractiuni ecologice, cu o dubl natur juridic, cele care
desi sunt penale, dar n principal solutioneaz o problem de esent cea de protejare a
mediului.
Prin urmare, rspunsul la ntrebarea dac relatiile legate de comiterea unei infractiuni
ecologice reprezint raporturi de mediu sau raporturi penale si gseste rspunsul n simpla
explicatie c raporturile de dreptul penal apar drept rezultat al neglijrii regulilor de desfsurare
a raporturilor de dreptul mediului. Cu alte cuvinte, raporturile de dreptul mediului sunt
permanente, iar cele de drept penal apar ca rezultat al comiterii infractiunii ecologice.
Corela)ia raporturi de dreptul mediului raporturi de drept civil. Referitor la
delimitarea raporturilor juridice de dreptul mediului de cele de drept civil este de mentionat
faptul, c raporturile juridice civile sunt n tangent cu domeniul raporturilor juridice de mediu
n ceea ce priveste solutionarea obiectivelor de ordin general, cum ar fi cele legate de dreptul de
proprietate, dreptul de folosint etc. Problema const n faptul c raporturile juridice de dreptul
mediului si au reflectarea n diverse domenii, uneori fiind moment de initiere a raporturilor
juridice civile. n asa mod, raporturile juridice de rspundere pentru cauzarea daunei mediului,
deseori, atrag dup sine implicarea raporturilor de rspundere civil [112, p. 44-45]. Astfel, ca
41
urmare a svrsirii unei contraventii sau infractiuni, prin care a fost cauzat un prejudiciu
mediului sau persoanei, vinovatul, pe lng faptul c va suporta rspundere contraventional sau
penal, va fi obligat s repare prejudiciul cauzat mediului, fapt care va fi guvernat de regulile
prevzute de articolul 3 al Legii privind protectia mediului nconjurtor. n plus la aceasta,
acesta va fi obligat s repare daunele de natur civil care au urmat drept consecint a daunelor
de mediu.
Esenta const n faptul c raporturile juridice de rspundere patrimonial civil vor
surveni doar ca rezultat al existentei raporturilor juridice de rspundere de mediu, care este una
reparatorie.
Este necesar de vorbit n plan de deosebire despre faptul c raporturile juridice de drept
civil, poart totusi un caracter de aprare a unor interese majoritar private, pe cnd raporturile
juridice de dreptul mediului, chiar si cele care reglementeaz dreptul de proprietate si de
folosint de mediu, poart caracter de aprare a unor interese prioritar publice pornind de la
faptul c protectia mediului vizeaz un interes public.
Corela)ia raportul de dreptul mediului raportul de dreptul muncii. Problema corelatiei
dintre raporturile de dreptul mediului si cele de dreptul muncii s-au bucurat de o mic atentie,
astfel cum de ntotdeauna se cuta punctul de tangent a acestor dou categorii de raporturi.
ntr-adevr unele categorii de raporturi juridice, care si fac aparitia n rezultatul
ncheierii contractului de munc, nu poart numai trsturile raporturilor de dreptul muncii, cu
toate c multi autori le apreciaz ca raporturi juridice de dreptul muncii. Unii autori, ncercnd
s deghizeze situatia au ncercat chiar s le considere drept o specificare sau exceptie [114, p.
11]. Anume raporturile considerate atipice nu pot fi ncadrate nicidecum n categoria raporturilor
juridice de dreptul muncii n virtutea faptului c completamente deviaz de la regulile generale
de desfsurare a unui raport de drept privat, mai ales n baza legislatiei muncii.
Totodat, n doctrin se impune tot mai insistent opinia precum c pentru nclcarea
legislatiei de mediu ar putea surveni rspundere disciplinar de dreptul muncii [122; 124, p. 89].
Suntem de prerea c aceast conceptie este una gresit. Greseala const anume n faptul c
autorii care sustin aceast pozitie nu fac diferentiere ntre scopul pe care l urmreste legislatorul
n vederea aplicrii fiecreia din aceste categorii de reglementri. Astfel, normele de dreptul
muncii cu privire la sanctionarea disciplinar urmresc drept scop ordonarea conduitei
angajatului, iar normele de mediu presupun asigurarea protejrii mediului. Scopul de
disciplinare a angajatului nu corespunde cu obiectivele de protectie a mediului. Prin urmare,
raporturile de dreptul muncii au un obiectiv diferit de cele de dreptul mediului. n consecint, si
procedeele de rspundere disciplinar de dreptul muncii nu-si gsesc aplicabilitate n raporturile
de dreptul mediului.
42
Natura domeniului de protectie a mediului a implicat n sine un spectru deosebit de
relatii, din care cauz coexistenta raporturilor juridice de mediu cu alte categorii de raporturi nu
mai este o dificultate, ci este de cele mai multe ori o cauz a implicrii necesittii solutionrii
unei probleme pe calea cea mai eficient.
Astfel, la solutionarea unei probleme, diversitatea de metode posibile de solutionare a
acesteia implic necesitatea aparitiei unei complexitti de relatii att cu caracter juridic, ct si
nejuridic, care necesit a fi coraportate efectivittii si rationalittii aplicrii.
n acest sens, majoritatea domeniilor n care si fac aparitia raporturile juridice de mediu
sunt domenii, care tin mai mult sau mai putin de careva obiective ce au scop protectia mediului.
Astfel, asigurarea protectiei mediului la etapa actual nu poate fi realizat fr a apela la
msurile cu caracter contraventional, penal, financiar, fiscal etc. Conform opiniei unor
specialisti n domeniul respectiv, nu poate fi vorba despre realizarea unei protectii a mediului
fr realizarea unei folosinte rationale, care poate fi nfptuit doar prin aplicarea efectiv a
msurilor administrative de control si n cele mai dese cazuri servind suport temeinic pentru
depistarea nclcrilor de ordin ecologic [119, p. 69; 71, p. 165].
La fel pe pozitii sigure se afirm raporturile juridice de mediu n contextul dreptului
financiar si fiscal. Nencadrndu-ne n celelalte domenii ale dreptului financiar, este de ajuns s
ne referim doar la procesul bugetar, care de cele mai multe ori este o implicare direct n
problema de mediu.
Eventual vorbind despre o rezonant a raporturilor juridice de mediu n diversele
domenii de drept, nu tinem s afirmm c acestea sunt cu caracter dominant sau c constituie
mecanismul de baz n solutionarea respectivelor probleme. Tinem s mentionm doar c
acestea reprezint o implicare a necesittii n domeniile respective si considerarea corect a
caracterului acestora ne va da posibilitatea unei reusite evitri a confuziilor privind aplicarea
corect a normelor juridice, inclusiv si a celor de rspundere.
2.4. Clasificarea raporturilor juridice de dreptul mediului

2.4.1 Importana clasific!rii raporturilor juridice de dreptul mediului

n literatura juridic de specialitate nu gsim o clasificare a raporturilor juridice de
mediu. Totodat, problema clasificrii raporturilor juridice nu-si pierde importanta ei teoretic si
necesitatea practic.
n teoria dreptului, raporturile juridice sunt clasificate n functie de diferite criterii, cum
ar fi: apartenenta la o anumit ramur a dreptului; domeniul si caracterul normelor ce
43
reglementeaz raporturile; sarcinile pe care le solutioneaz; subiectii participanti la raport [137,
p. 182]; tipul activittilor n legtur cu care iau nastere [76, p. 154]; pozitia subiectilor
participanti la raport [46, p. 88] etc. Respectivelor clasificri pot fi supuse si raporturile juridice
de dreptul mediului.
Un moment esential n acest sens const n faptul c n literatura de specialitate,
categoriile raporturilor juridice de dreptul mediului nu si-au gsit oglindirea n tot spectrul su
existent la momentul actual. La prima vedere, o necesitate stringent a detalizrii unei asemenea
clasificri nu este strict necesar si, de aceea, majoritatea autorilor redau clasificarea raporturilor
juridice de mediu doar identificnd un specific n comparatie cu alte ramuri, fapt care
diminuiaz de multe ori nsesi importanta ntregului domeniu al dreptului mediului.
n acest context, realizarea unei clasificri detaliate este necesar nu numai pentru a
solutiona diversitatea problemelor de ordin teoretic, dar si pentru rezolvarea unei multitudini de
probleme de ordin practic, cum ar fi: aplicarea corect a prevederilor legislatiei n vigoare,
determinarea corect a tipului procedurii de solutionare a litigiilor, identificarea corect a
contingentului de participanti care ar putea s-si dea concursul la aceste raporturi etc.
Una din problemele esentiale la care sperm s dm rspuns, este c atitudinea
nepstoare n plan stiintific genereaz, la rndul su, o stagnare n plan aplicativ.
Astfel, n lipsa unui fundament stiintific argumentat, nici legislatorul si nici cei care
aplic legea nu se vor strdui s identifice caracterele proprii raporturilor de mediu. Aceasta va
dura atta timp, ct n plan stiintific sarcina respectiv este consederat lipsit de important.
Prin urmare, dac ne referim la categoria de raporturi juridice ce tin de domeniul altor
ramuri de drept, atunci putem afirma cu sigurant c, pe lng raporturile juridice civile,
raporturile juridice de mediu constituie a doua categorie de raporturi la care ar fi necesar s se
acorde atentie deosebit. Am putea reitera n acest sens c din punctul de vedere al importantei
pentru omenire, reglementarea corect si eficient a relatiilor legate de protectia mediului ar
trebui s fie amplasat pe prim-plan.
Reiesind din cele expuse, am putea propune urmtoarea clasificare a raporturilor juridice
de dreptul mediului:
1) .n func-ie de posibilitatea individualiz)rii subiectelor absolute (una din prti la
raport este strict determinat, cealalt fiind nedeterminat) si relative (sunt determinate strict
ambele prti ale raportului); Posibilitatea individualizrii subiectelor raportului juridic de drept
al mediului este destul de dificil dup cum am relatat si n paragraful 2.2 al prezentei lucrri.
Motivul acestei dificultti const n faptul c, calitatea de subiect al raportului juridic de drept al
mediului conform prevederilor actelor normative nationale si internationale o pot avea: statul,
organele si institutiile de stat, celelalte persoane juridice (asociatii, miscri etc.) si persoanele
44
fizice. n raporturile juridice privind mediul apare adeseori statul ca reprezentant sau aprtor al
intereselor generale ale societtii sau un organ al su actionnd n aceast calitate. n acelasi
timp, caracterul de interes general al protectiei mediului confer o dimensiune universal
titularilor de drepturi si obligatii adecvate. n plus, legile prevd adeseori atributii si rspunderi
speciale pentru autorittile de mediu, cele centrale si locale, si obligatii pentru toate persoanele
fizice si juridice[45, p.140].
2) .n func-ie de caracterul normelor ce reglementeaz) raporturile juridice de
dreptul mediului materiale (de instituire a dreptului) si procesuale (de realizare a dreptului);
3) .n func-ie de sarcinile ce le solu-ioneaz) de reglementare si de protectie (aprare);
4) .n func-ie de felul activit)-ii de protec-ie de prevenire a polurii, de refacere a
mediului, de sanctionare, de mbunttire a conditiilor de mediu etc.
Suplimentar la aceast clasificare, mai este necesar de divizat raporturile juridice n
functie de obiectivele de reglementare: raporturi juridice de folosire, de conservare, de
dezvoltare, de protectie, de rspundere, iar n functie de pozitia prtilor participante la raport,
deosebim raporturi de subordonare, de colaborare si de conflict.
n asa fel, vom ncerca s identificm structura si continutul variettilor de raporturi
juridice de mediu, evidentiind, n acest sens, att importanta constatrii fiecrei categorii, ct si
problemele care se refer la perspectiva dezvoltrii acestor categorii de relatii.
n aceast ordine de idei, concluzionm c necesitatea relevrii din punct de vedere
teoretic a unei clasificri a raporturilor juridice de mediu nu mai trezeste nici o discutie. Este
binevenit acest lucru, dat fiind faptul c nsesi conditiile, mprejurrile care formeaz mediul
discutiilor de specialitate au determinat stabilirea unor criterii cu caracter axiomatic, care ar
stabiliza opiniile privitor la natura juridic a raporturilor juridice de mediu.
Protectia mediului a devenit una din principalele preocupri ale secolului XXI si
reprezint o provocare pentru actualul mileniu. Comunitatea international a fost pus n fata
unor evenimente care au avut un impact deosebit asupra mediului: accidentele tancurilor
petroliere Tory Canion n 1967, Exxon Valdez 1992, Prestige 2002, accidentul de la uzinele
Sandoz din Elvetia sau cel de la Bhopal din India si, nu n ultimul rnd, accidentul de la
Cernobl Ucraina, accidentul de la centrala atomoelectric de la Fucusima 1 - Japonia.
Toate acestea au determinat societatea international s devin constient de importanta
mediului, nu numai pentru omenire, ci pentru supravietuirea ntregii planete. Astfel, relatia
mediu-societate uman a cptat dimensiuni concrete. Nu se mai pune problema mblnzirii
naturii, ci a constientizrii faptului c omul este o parte intrinsec a mediului, fapt pentru care
protectia si conservarea acestuia nseamn, de fapt, asigurarea habitatului necesar pentru
continuarea existentei sale.
45
Un loc aparte n cadrul acestor preocupri i apartine tehnicilor si instrumentelor cu
caracter preventiv si de precautie. Rolul lor a crescut odat cu trecerea de la mecanismele end
of pipe de protectie a mediului la cele preventive. Varietatea, complexitatea si acceptarea
acestor mecanisme legale au crescut n ultimii ani datorit influentei reciproce a legislatiei
nationale si internationale. Printre aceste mecanisme se numra si evaluarea strategic de mediu.
Ce este evaluarea strategic de mediu? Este un instrument folosit n mod sistematic la cel
mai nalt nivel decizional, care faciliteaz, nc de foarte devreme, integrarea considerentelor de
mediu n procesul de luare a deciziilor, conduce la identificarea msurilor specifice de
ameliorare a efectelor si stabileste un cadru pentru evaluarea ulterioara a proiectelor din punct
de vedere al protectiei mediului.
Evaluarea strategic se aplic de ctre unele state si la nivel de politici sau chiar de
legislatie, fiind o metod de asigurare a unei dezvoltri durabile. n acest sens, s-a dezvoltat un
instrument international, pe care si Romnia l-a semnat la Kiev n 2003, Protocolul privind
evaluarea strategica de mediu acesta se refer la planuri, programe, politici si legislatie care
pot face obiectul evalurii de mediu.
Evaluarea strategic de mediu s-a dezvoltat ca msura de precautie, la nivel decizional
nalt, deoarece evaluarea impactului la nivel de proiect s-a dovedit o msur destul de limitativ
si slab si, n consecint, insuficient. Astfel, rspunsurile la ntrebrile adresate la nivelul cel
mai nalt, de tipul ce fel de dezvoltare trebuie s aib loc, unde si dac acesta trebuie ntr-adevr
s aib loc au fost, de cele mai multe ori, nefundamentate din punct de vedere al protectiei
mediului.
Evaluarea de mediu sau evaluarea strategic de mediu se aplic la cel mai nalt nivel
decizional sau de planificare (de exemplu, la dezvoltarea politicilor, strategiilor si, evident, al
planurilor si programelor). n acest mod se poate focaliza pe sursa impactului asupra mediului si
nu pe rezolvarea simptomelor aprute n urma producerii impactului.
Importanta raporturilor juridice de drept al mediului reiese si din capacitatea autorittilor
centrale de a gestiona acest sector. n ceea ce priveste aceast institutie n Romnia, Autoritatea
public central pentru protectia mediului are urmtoarele atributii si rspunderi:
- reactualizeaz strategia protectiei mediului, cu respectarea principiilor si elementelor
strategice;
- elaboreaz recomandrile si actioneaz pentru integrarea politicilor de mediu n
strategiile si politicile sectoriale;
- coordoneaz activitatea de instruire n domeniul protectiei mediului;
- coreleaz planificarea de mediu cu cea de amenajare a teritoriului si urbanism si
stabileste msuri de reconstructie ecologic;
46
- creeaz sistemul de informare propriu si stabileste conditiile si termenii care permit
accesul liber la informatiile privind mediul si participarea publicului la luarea deciziilor privind
mediul;
- stabileste infrastructura pentru informatia spatial care serveste scopurilor politicilor de
mediu si politicilor sau activittilor care pot avea un impact asupra mediului;
- initiaz proiecte de acte normative, norme tehnice, reglementri si proceduri specifice;
- avizeaz normele si reglementrile referitoare la activitti cu impact asupra mediului,
elaborate de alte autoritti si controleaz aplicarea acestora;
- organizeaz sistemul national de monitorizare integrat a calittii mediului,
coordoneaz activitatea acestuia si asigur informarea autorittii centrale pentru sntate privind
rezultatele monitorizrii contaminrii radioactive a mediului;
- creeaz cadrul institutional-administrativ pentru identificarea si promovarea
programelor de cercetare, pentru formarea si instruirea unui personal calificat pentru
supraveghere, analiz, evaluare si control al mediului;
- implementeaz politicile, strategiile si reglementrile de protectia mediului prin
Agentia National pentru Protectia Mediului si agentiile regionale si judetene pentru protectia
mediului;
- numeste comisii de experti pentru evaluarea prejudiciului adus mediului prin anumite
activitti care implic organisme modificate genetic;
- asigur, contra cost, consultarea organismelor stiintifice si a expertilor interni si
externi, dup caz;
- elaboreaz si implementeaz programe si elaboreaz materiale educative privind
importanta protectiei mediului;
- urmreste, n sfera sa de competent, respectarea obligatiilor asumate prin conventiile
internationale la care Romnia este parte;
- urmreste si analizeaz aplicarea prezentei ordonante de urgent, ntocmeste, prin
intermediul Agentiei Nationale de Protectie a Mediului, rapoarte anuale privind starea mediului;
- colaboreaz cu organizatii si autoritti similare din alte tri si reprezint Guvernul n
relatiile internationale n domeniul protectiei mediului;
- aplic sanctiuni, prin Garda National de Mediu, pentru nerespectarea legislatiei de
mediu si pentru neconformarea la conditiile impuse prin actele de reglementare, titularilor
activittilor;
- colaboreaz cu autorittile publice si alte persoane juridice, n scopul diminurii
efectelor negative ale activittilor economice asupra mediului si ncurajeaz introducerea
tehnicilor si tehnologiilor adecvate pentru mediu;
47
- pune la dispozitie publicului date privind starea mediului, programele si politica de
protectie a mediului;
- se consult periodic cu reprezentantii organizatiilor neguvernamentale si cu alti
reprezentanti ai societtii civile pentru stabilirea strategiei protectiei mediului;
- identific, n colaborare cu Ministerul Finantelor Publice, noi instrumente financiare
care favorizeaz protectia si mbunttirea calittii elementelor de mediu;
- realizeaz activitatea de inspectie si control n domeniul protectiei mediului prin Garda
National de Mediu;
- colaboreaz cu autorittile publice de protectie civil pentru elaborarea planurilor
operative si pentru executarea n comun a interventiilor n caz de poluri sau accidente
ecologice;
- elaboreaz Programul Operational Sectorial Mediu avnd responsabilitatea
managementului, implementrii si gestionrii asistentei financiare alocate acestui program;
- pe baza datelor obtinute din supravegherea mediului, zone de risc nalt de poluare n
anumite regiuni ale trii si elaboreaz, mpreun cu alte autoritti publice centrale si locale,
programe speciale pentru nlturarea riscului survenit n aceste zone. Dup eliminarea factorilor
de risc nalt de poluare, pe baza noilor date rezultate din supravegherea evolutiei strii mediului,
zona respectiv este declarat reintrat n normalitate.Protectia mediului constituie obligatia si
responsabilitatea autorittilor administratiei publice centrale si locale, precum si a tuturor
persoanelor fizice si juridice.
Autorittile administratiei publice centrale si locale prevd n bugetele proprii fonduri
pentru ndeplinirea obligatiilor rezultate din implementarea legislatiei comunitare din domeniul
mediului si pentru programe de protectie a mediului si colaboreaz cu autorittile publice
centrale si teritoriale pentru protectia mediului n vederea realizrii acestora.
2.4.2 Criteriile $i variet!ile raporturilor juridice de dreptul mediului
Este indiscutabil faptul c doar n cazul delimitrii stricte a componentei unui fenomen
n baza criteriilor ce ar avea referint asupra unor caractere aparte de manifestare a acestuia, ar
da posibilitatea s concepem corect acest fenomen si, totodat, s-l identificm n dinamica sa
sub aspect comparativ.
Desi n lucrrile de teorie a dreptului mediului varietatea de raporturi juridice de mediu
nu-si gseste oglindirea n msur corespunztoare, totusi suportul teoretic la acest
compartiment este suficient. n literatura juridic de specialitate este determinat o diversitate
larg a categoriilor raporturilor juridice.
48
ns, n multe cazuri, majoritatea autorilor se limiteaz doar la enuntarea categoriilor de
raporturi juridice specifice doar domeniului ramurii de drept respective, celelalte categorii de
raporturi juridice care, de asemenea, sunt reglementate de normele acesteor ramuri fiind lsate n
umbr.
Considerm necesar de a face abatere de la aceast ,,traditie dat fiind faptul c
enuntarea tuturor categoriilor de raporturi juridice de mediu ar solutiona cel putin dou
probleme de baz: 1) determinarea nsesi a faptului c relatia juridic respectiv constituie un
raport juridic de dreptul mediului si 2) n functie de aceasta este solutionat problema
determinrii bazei juridice de reglementare a raportului juridic concret.
Aceasta este posibil prin identificarea formei si tipului de raport juridic.
Clasificarea raporturilor juridice dup form constituie o delimitare a lor dup modul de
manifestare a relatiilor. Forma oricrui raport juridic reprezint expresia materializat a
actiunilor umane.
n acest sens, am putea identifica raporturile de mediu complete (depline) sau pure si
raporturile de mediu reduse sau complexe.
Raporturi complete sau pure sunt acele categorii de raporturi, care ntrunesc n sine
totalitatea de caracteristici minime a unui raport juridic de mediu, excluznd oarecare
,,impuritti, proprii altor ramuri de drept. Cu alte cuvinte, raporturi de mediu complete pot fi
considerate acele raporturi care contin n sine doar trsturile raportului juridic de mediu,
nefiind prezente careva combinatii de trsturi proprii altor categorii de raporturi juridice, cum
ar fi cele civile, de dreptul muncii, de dreptul financiar, de dreptul administrativ, de dreptul
international etc.
Astfel, raporturi juridice de mediu complete pot fi considerate raporturile ce apar n
cadrul activittii de realizare a msurilor de protejare a componentelor de mediu (plantarea
puietilor de arbori, realizarea activittilor de prevenire a eroziunii solurilor) etc. Le atribuim
categoriei de raporturi complete dat fiind faptul c ele nemijlocit stau la baza activittii de
folosire rational si protectie a mediului si pot fi considerate ca niste raporturi ,,pure, care nu
cer acompanierea unor conditii sau sarcini ce nu tin de domeniul de protejare a mediului.
Raporturile juridice de mediu reduse pot fi considerate acele categorii de raporturi
juridice care, pe lng toate trsturile unui raport juridic de mediu, mai ntrunesc si unele
trsturi ale altor raporturi juridice. n calitate de raporturi juridice de mediu reduse pot fi
considerate raporturile de concesionare a resurselor naturale, raporturile juridice de mediu legate
de procesul de reparare a daunelor de mediu etc. Le atribuim acestei categorii de raporturi din
considerente c n desfsurarea lor se manifest concomitent ntru realizarea unei diversitti de
scopuri, pe lng scopul realizrii unui obiectiv de folosire rational si protectie a mediului,
49
realizeaz si obiective ce tin de raporturile dreptului civil, administrativ, inclusiv si de ordin
procesual. n acest context, raporturile respective nmnunchiaz n sine o diversitate de
caracteristici, care deseori nu sunt caracteristice domeniului mediului. Ne permitem s afirmm
cu sigurant c aceste raporturi fac parte din categoria raporturilor juridice de mediu pornind de
la scopul existentei acestora, care este unul de protectie a mediului.
n ceea ce priveste tipurile raporturilor de dreptul mediului, referindu-ne la categoria de
raporturi juridice de mediu, este necesar de mentionat c, spre deosebire de diferentierea
raporturilor juridice dup form, la clasificarea raporturilor n functie de continut este necesar
relevarea diversittii de categorii din mai multe puncte de vedere.
Reiesind din faptul c n cadrul raporturilor de mediu sunt prezente caracteristici proprii
altor ramuri de drept dect cea a dreptului mediului, constatm deseori confundarea raporturilor
juridice de mediu cu alte categorii de raporturi juridice, cum ar fi cele de dreptul civil, dreptul
administrativ, penal etc.
Astfel, vom ncerca n msura posibilittilor s clasificm raporturile juridice de mediu
n functie de tipul lor, referindu-ne la anumite criterii, n baza crora si vom realiza respectiva
clasificare. n acest context, deosebim urmtoarele tipuri de criterii n baza crora pot fi
clasificate raporturile juridice de mediu:
- dup caracterul legturilor dintre subiecti;
- dup continut;
- dup timpul de actiune;
- dup efectele pe care le creeaz;
- dup sfera de manifestare;
- dup caracterul factorilor ce le creeaz;
- n functie de modalitatea de garantare a raporturilor.
Conform primului criteriu, raporturile juridice de mediu se divizeaz n raporturi pe
vertical; pe orizontal [46, p. 88] si pe diagonal

[145, p. 118].
Referindu-ne la aceast categorie de raporturi este necesar de mentionat c raporturile
juridice de mediu pe vertical reprezint acea categorie de raporturi juridice care se
caracterizeaz cel mai frecvent prin subordonarea prtilor participante la raport. n aceast
categorie de raporturi este evident exprimat formula subiectul de dirijare, subiectul dirijat.
Astfel, raporturile juridice de mediu apar ca unele cu caracter complex. Raporturile pe vertical
sunt acele raporturi juridice, n care prtile participante la raport realizeaz un obiectiv de
mediu, si n aceast situatie unul din subiecti se afl n subordonarea altuia, realizarea
obiectivului depinznd de corectitudinea comenzilor, deciziilor subiectului de dirijare si de
corectitudinea actiunilor subiectului dirijat.
50
Raporturile juridice de mediu pe orizontal constituie acea categorie de raporturi
juridice n care prtile participante la raport realizeaz un obiectiv comun legat de protectia
mediului. n acest caz nu exist pozitia de subordonare ntre participanti, aceasta fiind
considerat ca neeficient.
n literatura de specialitate, raporturile juridice de mediu pe orizontal sunt divizate, la
rndul su, n raporturi de colaborare si raporturi de coordonare.
Diferenta n acest caz se face n functie de metoda de operare la realizarea obiectivelor
de mediu si const n aceea c metoda de colaborare nu ntotdeauna si gseste un caracter
imperativ, pe cnd cele de coordonare exprim deseori unele prerogative legislative n vederea
realizrii unei activitti n comun. Spre exemplu, n continutul Legii cu privire la situatiile
exceptionale se oblig ministerele si departamentele s ntocmeasc setul de documentatie si
planul actiunilor posibile n caz de accident sau calamitate natural si s le coordoneze cu
Departamentul pentru aprare civil si situatiile exceptionale. Evident, n caz de accident sau
calamitate natural, activittile realizate de ctre subunittile de reactionare a ministerelor si
departamentelor respective vor fi coordonate de ctre acest Departament ntru necesitatea
solutionrii ct mai eficiente a sarcinii de nlturare a consecintelor impactului de mediu.
Raporturile juridice pe diagonal sunt o varietate a raporturilor pe vertival, cu
afectiunea principiilor raporturilor de colaborare. Nu putem fi de acord ntru totul cu aceast
pozitie, reiesind din acele considerente c acestea nu constituie n realitate o categorie aparte, ci
doar contin numai anumite aspecte.
Al doilea criteriu de divizare a raporturilor juridice de mediu l constituie divizarea
raporturilor juridice dup continut. n acest sens, deosebim raporturi de folosire ra)ional a
componentelor de mediu, de protec)ie a componentelor de mediu, de conservare a
componentelor de mediu &i de dezvoltare a componentelor de mediu. Mai este desemnat n
literatura de specialitate o opinie, pe care, de altfel o sustinem, precum c n dreptul mediului
apar si raporturi de prevenire a daunelor de mediu [79, p. 54]. Fundamentarea acestei clasificri
a raporturilor juridice de mediu o gsim n conceptiile autorului moldovean Igor Trofimov [108,
p. 17], care divizeaz domeniul de relatii ce constituie obiect al dreptului mediului #n rela)ii de
folosire ra)ional, protec)ie, conservare &i dezvoltare a mediului.
n doctrina romneasc, opinia majoritar sustine c dup continutul su raporturile de
dreptul mediului pot fi diferentiate doar n raporturi de protec)ie a componentelor de mediu, de
conservare a componentelor de mediu &i de dezvoltare a componentelor de mediu [45, p. 56; 80,
p. 33]. Astfel, o mare categorie de raporturi juridice cele legate de folosirea factorilor de
mediu, conform autorilor romni, nu pot forma obiectul de reglementare a dreptului mediu. Ele
constituie obiectul raporturilor de dreptul civil.
51
Sustinnd ideile expuse pe marginea acestei probleme de ctre autorii moldoveni Ig.
Trofimov, P. Zamfir si profesorul romn E. Lupan, nu putem fi de acord cu majoritatea opiniilor
expuse n acest context de savantii romni, care constau n faptul c relatiile de folosire a
componentelor de mediu nu sunt obiect al raporturilor de mediu, deoarece nu este posibil de
realizat o protectie fr reglementarea unei folosiri rationale a componentelor de mediu.
O alt categorie de raporturi juridice de mediu care pot fi nfiate acestui criteriu, sunt
raporturile juridice de organizare si raporturile de participare

[50, p. 154]. Raporturile juridice
de organizare constituie acea categorie de raporturi care are drept obiectiv asigurarea unei
activitti legate de conservarea sau protectia factorilor de mediu. Esenta aceestei categorii de
raporturi se relev n faptul c ele se aplic nu doar pe un platou administrativ, ci si n plan de
organizare a societtii. Spre exemplu, aceste categorii de raporturi sunt frecvente pentru cazurile
de consultare a opiniei publice n cadrul localittilor, fie pe marginea planului de urbanism, fie
pe marginea unor chestiuni legate de folosintele de mediu. Raporturile de participare presupun
posibilitatea populatiei de a se ncadra n solutionarea unor chestiuni de interes public, cum ar fi
constructia unei ntreprinderi, activitatea ce presupune exploatarea resurselor naturale etc.
Alt criteriu de delimitare a raporturilor juridice de mediu este divizarea acestora n
functie de timpul de actiune. n functie de acest criteriu, divizm raporturile juridice de mediu n
raporturi cu caracter permanent si raporturi cu caracter temporar.
Raporturile cu caracter permanent pot fi considerate acele categorii de raporturi juridice
de mediu care si manifest existenta pe o durat de timp nelimitat. Astfel, obligatiunea
cetteanului de a respecta n permanent un anumit regim de neofensivitate, de protectie sau de
conservare a componentelor de mediu, este nu altceva dect exprimarea manifestrilor
raporturilor juridice de mediu cu o persistent nelimitat n timp, eventual att ct este prezent
prerogativa legislativ ce instituie aceast obligatie.
Spre deosebire de raporturile cu caracter permanent, raporturile juridice de mediu cu
caracter temporar sunt acele categorii de raporturi ce-si fac aparitia la prezenta unui fapt juridic,
eveniment, act juridic cazual. n acest sens, raporturile juridice de mediu care apar ca rezultat al
unor calamitti naturale, n baza reglementrilor legislatiei privind aprarea civil si situatiile
exceptionale sau cele legate de cauarea de daune mediului, pot fi considerate raporturi cu
caracter vremelnic, dat fiind faptul c si vor avea existenta att timp ct va fi necesar realizarea
prerogativelor acestei legislatii si lichidrii consecintelor crizei ecologice sau de reparare a
daunei de mediu.
Un alt criteriu de clasificare a raporturilor juridice de mediu este divizarea raporturilor
dup efectele ce le creeaz. n acest sens, distingem raporturi de mediu de na&tere a altor
categorii de raporturi juridice si raporturi de stingere a altor categorii de raporturi. Vorbind
52
despre faptul c raporturile juridice de mediu si fac aparitia n diverse domenii este indiscutabil
faptul c desfsurarea unui tip de raporturi poate genera nasterea sau stingerea alte raporturi
juridice.
Alt criteriu de delimitare a raporturilor juridice de mediu este n functie de domeniile
asupra crora au rspndire. Conform acestui criteriu raporturile juridice de mediu pot fi
divizate n trei categorii mari:
1) raporturi de rspundere de mediu;
2) raporturi contractuale ce au ca obiect folosirea componentelor mediului;
3) raporturi de conservare a componentelor mediului.
n literatura de specialitate se evidentiaz o categorie specific de raporturi, cum ar fi
cele de baz (principale) si secundare

[149, p. 146]. Raporturile juridice de mediu de baz
constituie acea categorie de raporturi juridice care si au rspndire asupra tuturor domeniilor
legate de folosirea si protectia mediului. Raporturile juridice de mediu secundare reprezint
acea categorie a raporturilor juridice care si au existenta n domeniile ramurale de protectie a
mediului (funciare, ale subsolului, ale apelor etc.).
Tot aici am propune si o alt clasificare, conform creia deosebim raporturi juridice de
mediu cu caracter general, de ramur &i interramurale. n comparatie cu clasificarea precedent
aici apare o a treia divizare si anume raporturile juridice de mediu interramurale, care exprim
acea categorie de raporturi ce pot aprea n cteva domenii, neavnd referint asupra spectrului
de raporturi juridice cu caracter general sau eventual de baz, conform primei clasificri. Anume
raporturile de dreptul mediului sunt caracterizate n prezenta acestor caractere.
De asemenea, n baza acestui criteriu, s-ar putea realiza o divizare a raporturilor juridice
de mediu n raporturi cu caractere de drept public si raporturi cu caractere de drept privat.
Astfel, dac categoriile de raporturi juridice de mediu ce poart caracterele dreptului public si-au
gsit reflectare n literatura de specialitate, atunci categoriile de raporturi juridice de mediu cu
caracter de drept privat au fost lsate n ,,umbr. Totusi legislatorul a supus reglementrii
diverse relatii ce tin de acest gen. Spre exemplu, n cadrul Legii cu privire la concesiuni,
rapotrurile ce apar n legtur cu concesionarea unui masiv forestier, ntre concedent si
concesionar poart caracterele raportului juridic de drept privat, realiznd concomitent un
obiectiv de interes public ce tine de domeniul dreptului mediului.
Recunoasterea raporturilor juridice de mediu cu caracter privat n plan teoretic si
legislativ solicit fundamentarea conceptual sau, altfel spus, redarea acelor trsturi
caracteristice care ar deosebi raporturile de mediu de cele civile si cele de mediu de cele
administrative.
53
Asadar, am putea determina n acest context urmtoarele trsturi ale raporturilor private
de dreptul mediului:
a) raporturile juridice private de dreptul mediului se nasc n cadrul si pentru realizarea
unei activitti de protectie a mediului;
b) raporturile juridice private de dreptul mediului sunt generate dintr-un contract, n baza
cruia se instituie obligatia realizrii unor categorii de acte ce au drept temei doar contractul. n
perspectiv, acestea vor forma fascicolul de relatii legate de contractul de mediu;
c) raporturile juridice de mediu private se nasc n baza unei manifestri bilaterale de
voint, ns si au desfsurarea cu considerarea vointei unilaterale, emanat, de regul, din
continutul si textul legii;
d) angajarea rspunderii juridice n cadrul acestor raporturi are drept temei n afar de
nclcarea unei norme stabilite de lege si a unor prevederi ale contractului de mediu;
e) litigiile aprute la nerespectarea obligatiunilor n cadrul acestor raporturi sunt
solutionate ct n baza procedurii speciale, att si n baza procedurii civile.
De asemenea, considerm necesar de fcut o paralel n aspect comparativ a raporturilor
juridice private de mediu cu raporturile juridice publice de mediu si cu raporturile juridice cu
caracter privat ce tin de alte domenii (civil, muncii etc.).
Fiind prti componente ale aceleiasi categorii de raporturi si anume a raporturilor de
dreptul mediului, raporturile juridice de mediu cu caracter privat se deosebesc de cele de mediu
cu caracter public prin urmtoarele:
a) actele n baza crora apar raporturile determin c raporturile de mediu cu caracter
public pot aprea n baza actelor unilaterale, n timp ce raporturile juridice de mediu cu caracter
privat pot aprea si n baza actelor de convenient bilateral (contractul de mediu);
b) angajarea rspunderii n urma neexecutrii obligatiunilor n cadrul raporturilor de
mediu cu caracter public are loc n baza normelor emise de organele competente ale puterii
publice, pe cnd n cazul neonorrii obligatiilor sale n raporturile de mediu cu caracter privat
si n baza prevederilor contractului, cu conditia c aceasta nu depseste limitele prevederilor
legislatiei n vigoare.
c) obiectul raportului juridic de mediu cu caracter public difer de obiectul raportului de
mediu cu caracter privat prin aceea c n primul caz se urmreste o activitate de asigurare a
realizrii prevederilor legislatiei n vigoare, iar n al doilea caz n calitate de obiectiv mai apare
si realizarea unui interes privat stabilit prin ntelegere ntre prti n cadrul activittii de folosire
sau dezvoltare a mediului.
n ceea ce priveste deosebirea raportului juridic de mediu cu caracter privat de celelalte
raporturi cu caracter privat este necesar de mentionat c aceasta se observ n privinta
54
interesului realizat n cadrul accestui raport, inclusiv si n modalitatea de realizare a acestui
interes. Astfel, n cadrul raportului juridic de mediu cu caracter privat persist dou combinatii:
1) se realizeaz un interes public cu mijloace de drept privat (de exemplu, contractul de
concesiune a masivului forestier sau a obiectivului acvatic);
2) se realizeaz un interes privat cu mijloace de drept public (protectia calittii
terenurilor care apartin proprietarului funciar).
Anume aceste caracteristici si deosebeste raporturile juridice de mediu cu caracter privat
de celelalte categorii de raporturi juridice cu caracter privat unde prevaleaz formula ,,realizarea
interesului privat prin mijloace de drept privat.
n functie de factorii ce creeaz raporturile juridice putem diviza raporturile juridice de
mediu n raporturi juridice ce rezult din acte juridice, raporturi juridice ce rezult din fapte
juridice &i raporturi juridice ce rezult din evenimente.
n aceast calsificare un rol important l ocup raporturile juridice de mediu legate de
producerea daunelor de mediu, care apar n rezultatul svrsirii unui act poluator sau a unei
situatii de conflict ntre subiectii la raport.
Urmtoarea faz de clasificare divizeaz raporturile juridice de mediu n raporturi create
din raporturi de drept civil, administrativ, procesual (civil, penal, contraven)ional),
constitu)ional, interna)ional etc.
Pornind de la faptul c raporturile juridice de mediu si au existenta n realizarea unei
largi diversitti de sarcini specifice diferitor domenii, evident c aparitia lor si are nceputul n
mersul si dinamica unei diversitti largi de raporturi juridice. Deseori, realizarea acestor
raporturi juridice nu este posibil fr implicarea metodelor cu caracter imperativ, realizarea
crora se desfsoar n cadrul raporturilor de mediu. Drept exemplu poate servi modalitatea de
realizare a obiectivelor de protectie a mediului, n acest caz metoda administrativ de comand
fiind o posibilitate efectiv de realizare a protectiei mediului.
Respectiva clasificare ne d posibilitate s divizm raporturile juridice de mediu n
raporturi principale si raporturi derogate. Raporturile de mediu principale constituie acele
categorii de raporturi care apar si exist desinestttor n mediul activittii legate de folosirea
rational si protectia mediului. Raporturile derogate sunt acele tipuri de raporturi de dreptul
mediului a cror aparitie, iar n unele cazuri si existent, este conditionat de careva alte
categorii de raporturi juridice, inclusiv si administrative.
n literatura de specialitate, mai ntlnim si alte clasificri ale raporturilor juridice de
mediu. Astfel, autorul rus S. Bogoliubov divizeaz raporturile juridice de mediu n functie de
faptul participrii prtilor la raport, sustinnd c doar faptul participrii autorittilor pentru
55
mediu la raporturile juridice este deja suficient pentru a califica aceste raporturi n calitate de
raporturi de mediu.
Nu suntem de acord cu o asemenea abordare a problemei, deoarece, n doctrin sunt
cunoscute cazuri cnd la raporturile pure (ce tin de o ramur de drept concret), lipsa
participantului obligatoriu nu atest lipsa raportului ca atare. Putem face n acest caz referint la
opinia savantului rus Iu. Kozlov, care consider c poate fi vorba despre raporturile
administrative chiar si n cazul cnd nu exist subiect de dirijare

[131, p. 146].
Totodat, tinem s mentionm c nu am putea accepta si o pozitie cnd cele enuntate mai
sus s-ar argumenta cu categoria raporturilor juridice de coordonare sau de colaborare, deoarece
chiar si acestea presupun prezenta unui subiect de organizare-dirijare, cum este autoritatea
pentru mediu.
Evidentiind pozitia c raporturile juridice de mediu nu sunt altceva dect raporturi de
protejare, fapt ce este enuntat n mai multe surse bibliografice de specialitate[79], n toate
cazurile este necesar prezenta momentului de impunere a initiativei si a vointei dominante n
respectivele relatii. Aceast voint trebuie s emane din continutul valorilor protejate cele de
mediu.
Totodat, suntem de acord cu pozitia lui S. Bogoliubov referitoare la clasificarea
raporturilor juridice de mediu n raporturi patrimoniale &i raporturi nepatrimoniale. Acceptm
faptul c raporturile juridice de mediu ca efect au necesitate realizarea unor prerogative att cu
caracter patrimonial, ct si nepatrimonial. De exemplu, declararea obiectivelor de protectie n
Legea privind protectia meduilui nconjurtor ne vorbeste nu despre altceva dect despre faptul
c raporturile juridice de mediu au drept obiective att protectia valorilor patrimoniale ct si a
valorilor nepatrimoniale.
Obiectivul nepatrimonial priveste atitudinea societtii fat de natur si fat de viitorul
omenirii.
n opinia unor autori, raporturile juridice de mediu, n functie de modul lor de asigurare
(garantare), se divizeaz n dou categorii: 1) care sunt asigurate pe cale judiciar si 2) care sunt
asigurate pe cale administrativ (extrajudiciar).
n concluzie, mentionm c tezele naintate mai sus prezint doar o tentativ de abordare
a problemei n plan teoretic, care are drept scop initierea unor discutii a specialistilor n materie,
precum si a unor studii mai ample a problemei respective.

2.5 Concluzii la capitolul 2

56
Raportul de dreptul mediului este acel raport, care apare ntre persoane n legtur cu
folosirea rational, protectia, conservarea si dezvoltarea componentelor biotice, abiotice si
antropogene ale mediului, raporturi reglementate de normele dreptului mediului si care, la
necesitate, sunt aprate prin forta coercitiv a statului.
Raporturile de dreptul mediului prezint caracterele oricrui raport juridic: ele sunt relatii
sociale, sunt volitionale, ideologice etc. Totodat, acestea se caracterizeaz si prin unele trsturi
proprii, specifice, si anume:
1) raporturile de dreptul mediului iau nastere ntotdeauna n legtur cu folosirea
rational a resurselor nationale si protectia mediului, ceea ce presupune o activitate complex si
variat, inclusiv cea de sanctionare a celor care ncalc normele acestei ramuri de drept;
2) ntr-un raport de dreptul mediului particip att ca subiect activ, ct si ca subiect pasiv
orice persoan fizic si juridic, adic autorittile publice, alte persoane juridice publice,
persoanele juridice private si persoanele fizice;
3) participantii la raporturile de dreptul mediului se afl, de regul, pe pozitie juridic de
subordonare si, respectiv, supraordonare.
Raporturile de dreptul mediului sunt, de regul, simplu volitionale, adic iau nastere n
temeiul si conditiile legii, care exprim vointa statului, nefiind necesar si manifestarea de
voint a participantilor la aceste raporturi (cnd ele sunt dublu volitionale). Ca exceptie, n
anumite cazuri, asemenea raporturi juridice concrete pot lua nastere, n conditiile legii, si prin
vointa participantilor (de exemplu, n cazul unei fundatii sau asociatii constituite cu scopul
participrii la protectia anumitor factori de mediu).
mpreun, aceste trsturi specifice mprumut raporturilor de dreptul mediului acel
specific care justific si argumenteaz nmnuncherea lor, ca obiect de reglementare juridic,
ntr-o ramur de drept distinct, denumit dreptul mediului.
n cele din urm, raporturile de dreptul mediului sunt de mai multe tipuri, n functie de
felul activittii de conservare, dezvoltare si protectie a mediului:
1) raporturile de conservare si prevenire a polurii mediului, cum sunt, de exemplu, cele
privitoare la folosirea rational, potrivit destinatiei lor economice a resurselor naturale, cele
nscute n legtur cu emiterea acordurilor si autorizatiilor de mediu intervenite ntre autoritatea
pentru protectia mediului si titularul unei noi investitii ori unor obiective la punerea n functiune.
2) raporturi juridice nscute n procesul eliminrii consecintelor pgubitoare ale polurii
mediului, care intervin ntre organul de stat competent sau detintorul factorului de mediu, pe de
o parte, si poluatorul, pe de alt parte. n cadrul acestor raporturi juridice se realizeaz refacerea
mediului poluat.
57
3) raporturi juridice de sanctionare a agentului poluant, potrivit principiului ,,poluatorul
plteste. Aceste raporturi juridice intervin ntre persoana care polueaz mediul sau ncalc n alt
mod normele dreptului mediului, pe de o parte, si organul de stat competent potrivit legii a
constata fapta ilicit respectiv si a aplica sanctiunea legal pentru a proteja mediul n interesul
detintorului factorului de mediu si al ntregii societti, pe de alt parte.
4) raporturi juridice nscute n procesul de mbunttire a conditiilor de mediu, care iau
nastere ntre autoritatea pentru protectia mediului si persoanele care particip la aceast actiune.
5) raporturi de drept international al mediului, care apar ntre organisme internationale de
specialitate sau unele state, pe de o parte, si alte state sau persoane juridice nationale, pe de alt
parte, atunci cnd n relatiile de mediu intervin elemente de extraneitate (poluatorul se afl pe
teritoriul unui stat, iar consecintele negative se produc pe teritoriul altui stat etc.).
n ceea ce priveste caracterele juridice ale raportului de dreptul mediului, acestea pot fi
urmtoarele:
1) raporturile de dreptul mediului pot lua nastere numai ntre oameni, priviti fie
individual, fie n colectivitti (persoan juridic);
2) raporturile de dreptul mediului poart caracter volitional;
3) ceea ce distinge n esent raporturile de dreptul mediului de alte raporturi juridice
const n faptul, c raporturile de dreptul mediului privesc realizarea unui obiectiv legat de
folosirea rational, conservarea, dezvoltarea si protectia mediului;
4) situatia caracteristic pentru majoritatea tipurilor de raporturi juridice de mediu este c
n cele mai dese cazuri, n cadrul acestor raporturi prtile se situeaz pe pozitii de subordonare,
care apar, de regul, pe baza unei manifestri unilaterale de voint juridic si care eman de la
organul administratiei publice delegat cu competenta de administrare si control al folosintei
resurselor naturale sau componentelor antropogene ale mediului;
5) pentru aceste raporturi juridice caracteristic este faptul c de cele mai dese ori parte n
raport este statul cu organele sale;
6) raportul de dreptul mediului este un raport ideologic;
7) raporturile de dreptul mediului au un caracter complex.
n literatura juridic de specialitate nu gsim o clasificare a raporturilor juridice de
mediu. Totodat, problema clasificrii raporturilor juridice nu-si pierde importanta ei teoretic si
necesitatea practic.
n teoria dreptului, raporturile juridice sunt clasificate n functie de diferite criterii, cum
ar fi: apartenenta la o anumit ramur a dreptului; domeniul si caracterul normelor ce
reglementeaz raporturile; sarcinile pe care le solutioneaz; subiectii participanti la raport; tipul
58
activittilor n legtur cu care iau nastere; pozitia subiectilor participanti la raport etc.
Respectivelor clasificri pot fi supuse si raporturile juridice de dreptul mediului.
Reiesind din cele expuse, am putea propune urmtoarea clasificare a raporturilor juridice
de dreptul mediului:
1) n functie de posibilitatea individualizrii subiectelor absolute (una din prti la
raport este strict determinat, cealalt fiind nedeterminat) si relative (sunt determinate strict
ambele prti ale raportului);
2) n functie de caracterul normelor ce reglementeaz aceste raporturi materiale (de
instituire a dreptului) si procesuale (de realizare a dreptului);
3) n functie de sarcinile ce le solutioneaz de reglementare si de protectie (aprare);
4) n functie de felul activittii de protectie de prevenire a polurii, de refacere a
mediului, de sanctionare, de mbunttire a conditiilor de mediu etc.
Suplimentar la aceast clasificare, mai este necesar de divizat raporturile juridice n
functie de obiectivele de reglementare: raporturi juridice de folosire, de conservare, de
dezvoltare, de protectie, de rspundere, iar n functie de pozitia prtilor participante la raport,
deosebim raporturi de subordonare, de colaborare si de conflict.
Pornind de la faptul c raporturile juridice de mediu exist pentru realizarea unei largi
diversitti de sarcini specifice domeniilor respective, este evident c aparitia lor si are sorgintea
n dinamica unei diversitti imense de raporturi juridice. Deseori, realizarea acestor raporturi
juridice nu este posibil fr implicarea metodelor cu caracter imperativ, desfsurarea crora are
loc n cadrul raporturilor de mediu. Exemplu poate servi modalitatea de realizare a obiectivelor
de protectie a mediului, n acest caz, metoda administrativ de comand fiind o posibilitate
eficient de realizare a protectiei mediului.
Clasificarea respectiv ne d posibilitate s distingem raporturile juridice de mediu n
raporturi principale si raporturi derogate. Astfel, raporturile de mediu principale constituie acele
categorii de raporturi care apar si exist de sinestttor n mediul activittii legate de folosirea
rational si protectia mediului. Raporturile derogate sunt acele tipuri de raporturi de dreptul
mediului a cror aparitie, iar n unele cazuri si existent, este conditionat de alte categorii de
raporturi juridice, inclusiv si administrative.

59
3. ELEMENTELE RAPORTULUI JURIDIC DE DREPTUL MEDIULUI

3.1 Generalit$#i privind structura raportului juridic de dreptul mediului

Desi se creeaz impresia existentei unei opinii unice n ceea ce priveste structura
raportului juridic, totusi, n literatura de specialitate se constat existenta mai multor preri
referitoare la elementele constitutive ale raportului juridic. Astfel, dintr-o pozitie obiectiv
dominant n doctrina juridic rezult c raportul juridic este compus din dou elemente, unul
material si altul ideal [11, p. 97]. ntr-o alt perspectiv, numit subiectiv, raportul juridic este
vizat ca o relatie de la persoan la persoan [11, p. 97]. n general, majoritatea autorilor sustin
ideea, conform creia structura raportului juridic o formeaz trei elemente: subiectii, obiectul si
continutul [1, p. 367].
Totusi, considerm necesar de a face doar o singur precizare vis-a-vis de structura
raportului juridic, pe care o considerm necesar de a fi pus n discutie. Astfel, dup cum am
mentionat mai sus, raportul juridic este nu altceva dect o relatie social care implic neaprat o
astfel de structur ce contine doar elemente cu caracter social, implicit, eliminnd din aceasta
elementele materiale. n acelasi timp, sesizm c raportul juridic nu poate aprea doar n vederea
realizrii unor valori cu caracter nematerial. n cele mai dese cazuri, anume elementul material
este determinant n aparitia raportului juridic. Astfel, cumprtorul intr n raport cu vnztorul
nu doar pentru realizarea transmiterii-primirii unui bun, dar si pretinde la un bun concret, cu
caracteristici si parametri concreti. Prin urmare, elementul material, de asemenea, este unul
propriu raportului juridic. n acest sens, suntem de acord cu acea structurare care distinge att
elementul ideal sau social, ct si elementul material [11, p. 97].
Totodat, considerm insuficient o asemenea clasificare, deoarece aceasta implic n
sine o rezerv, care const n faptul c nsesi continutul acestor dou elemente social si
material, ar permite o incorporare a unei diversitti mai mare de subelemente n comparatie cu
cele unanim acceptate si care, probabil, ar iesi din limita elementelor clasice subiectul,
obiectul si continutul.
n acest sens, se face necesar evidentierea unei pozitii care ar crea o stare de
compromis. Aceasta este posibil prin preluarea pozitiei clasice ce vizeaz componenta
structural a raportului juridic subiect, obiect si continut, cu precizarea necesar, c n ceea ce
priveste obiectul raportului trebuie s se fac distinctie ntre obiectul intrinsec propriu
raportului juridic, si obiectul extrinsec cel ce se urmreste prin realizarea actiunilor sau
abstentiunilor.
60
Situatia descris mai sus se refer n exclusivitate si la raporturile juridice de mediu. n
literatura de specialitate este recunoscut unanim opinia privitor la faptul c raportul juridic de
dreptul mediului nu se deosebeste cu nimic din punct de vedere al structurii de celelalte categorii
de rapoarte juridice [76, p. 157; 79, p. 81; 119, p. 26]. Distinctia se realizeaz, ns, pornind de
la esenta acestor elemente structurale [79, p. 81].
n acest context, este necesar examinarea acelor trei elemente ale raportului juridic de
mediu si anume:
a) subiectul raportului juridic de mediu;
b) obiectul raportului juridic de mediu;
c) continutul raportului juridic de mediu.

3.2 Subiectele raportului juridic de drept al mediului

Definirea subiectului raportului juridic, ca fiind o conditie proxim a relevrii naturii
juridice a oricrui institut de drept, nu si-a gsit o reflectare univoc n literatura de specialitate.
Teoria dreptului defineste subiectul raportului juridic ca fiind acea persoan care are aptitudinea
de a se ncadra n raportul juridic ca titular de drepturi si obligatii corelative.
n literatura juridic de specialitate, ns, problema subiectului raportului juridic este
relevat uneori pornind de la enuntarea categoriilor de subiecti ai raporturilor, definirea acestora
reiesind din aceasta si fiind lsat la considerarea cititorului. Astfel, potrivit lui Gh. Beleiu,
subiect de drept civil constituie acea specie de subiecte care cuprinde persoana fizic si persoana
juridic, n calitate de drepturi subiective si de obligatii civile. Si n alte ramuri ale dreptului,
definirea subiectului se realizeaz n aceieasi manier. Astfel, V. Priscaru consider c subiect
al raporturilor juridice de drept administrativ este de fiecare dat un organ al administratiei
publice sau un functionar al acesteia, pe de o parte, si, pe de alt parte, un organ al administratiei
publice, organ de stat altul dect cel executiv sau un particular [100, p. 42]. M. Dvoracek este de
prerea c subiect al raportului juridic administrativ poate fi orice persoan fizic sau juridic,
avnd capacitatea de a se ncadra n raporturile juridice administrative

[46, p. 97].
Multi autori leag calitatea de parte a unei categorii a raportului uridic cu natura actului
sau a scopului care identific acest raport. Spre exemplu, n opinia unor autori, subiect al
raportului juridic administrativ poate fi autorul unui fapt administrativ, al crui continut este
stabilit prin legea administrativ. Aceast ultim modalitate de examinare a calittii de subiect al
raportului este caracteristic si dreptului comercial [113, p. 50-63], unde calitatea de subiect al
raportului de drept comercial nu rezult doar din calitatea de comerciant, ci si din faptul c are
61
loc realizarea unui raport de comert, unde parte va fi o persoan ce nu are calitatea de
comerciant.
Diversitatea respectiv a definitiilor ne formeaz un spectru deosebit de probleme
legate de subiectivitatea n dreptul mediului si, n special, n materie de raporturi de gestionare a
resurselor de mediu si de rspundere. Astfel, reiesind din cele relevate mai sus, putem afirma
despre existenta n fond a dou opinii ce reflect pozitiile specialistilor n materie si anume:
primii leag subiectivitatea n mod obligatoriu de capacitatea subiectului de a realiza anumite
acte; altii nu stabilesc o conditie cert a subiectivittii n raportul juridic, relevnd ca element
distinct doar capacitatea subiectilor de drept de a fi titulari de drepturi si obligatii de anumit
categorie, dup caz de mediu, civile, administrative, procesuale etc.
Considerm necesar de a ne altura la prtasii celei dea doua opinii, reiesind din faptul
c apartenenta la categoria de subiecti a unui tip de raporturi juridice nu poate fi legat de
fiecare dat de natura actului ce l svrseste subiectul opus (fie cel activ sau pasiv, adic titular
de drept sau de obligatie), cum ar fi, de exemplu, prezenta pe cealalt parte a raportului n mod
obligatoriu a organului administratiei publice competent de a autoriza folosintele de mediu sau a
functionarului public din cadrul acestuia. Aceasta este o conditie stabilit artificial, fiind posibil
doar cu referire la raportul juridic n general si nu la un element al acestuia.
Totodat, nu putem nega faptul c partinitatea la raporturile juridice mai nglobeaz si
unele caracteristici, si anume generalitatea, ca trstur a tuturor subiectelor de drept si doar
numai n unele ramuri stabileste o conditie specific specialitatea

[113, p. 50-63], care apare
doar ca trstur caracteristic a subiectelor ramurii respective ce se reflect prin existenta de
cele mai dese ori a conditiei detinerii unei calitti speciale (de exemplu, beneficiar de folosint
de mediu, functionar public, comerciant, angajat, patron etc.).
Astfel, din cele exspuse relevm urmtoarea definitie: subiecte ale raportului juridic de
mediu sunt acele persoane privite fie individual, fie n colectivitti, care, prin conferirea legii,
pot fi titulari de drepturi si obligatii legate de folosirea rational, protectia si conservarea
componentelor de mediu.
Accentum asupra faptului c partinitatea n raporturile juridice de mediu, constituie o
problem reesind si din faptul c diversitatea categoriilor de raporturi juridice care pot interveni
n cadrul dreptului mediului dicteaz necesitatea specificrii posibilittii ncadrrii n aceste
raporturi a subiectelor de drept n general. n legtur cu aceasta, sunt relevate o serie de
probleme att de ordin teoretic, ct si de ordin practic.
Deseori, n literatura juridic de specialitate este pus n discutie problema coraportului
dintre notiunea de subiect al raportului juridic si subiect al ramurii de drept. Astfel, autorul rus
T. Iampoliskaia sustine c aceste notiuni nu pot fi echivalate. Considerentele respective se
62
bazeaz pe argumentele c subiectul ramurii de drept nu este ntotdeauna parte n raportul
juridic. n aceast ordine de idei, se admite o pozitie cnd subiectul de drept poate s se afle n
legtur obligational cu alte subiecte, totodat, aceast legtur nefiind recunoscut ca raport
juridic. Considerm c trasarea unei diferentieri dintre notiunile de subiect de drept si subiect al
raportului juridic nu poate fi justificat, dat fiind faptul c raportul juridic nu poate fi privit doar
ca ceva static, cum nici aparitia obligatiei unui subiect nu poate fi privit fr existenta
respectiv a unui drept subiectiv aprut la alt subiect, situatie de fapt care nu poate avea loc n
afara unui raport juridic.
n acest sens, calitatea de subiect al unei ramuri de drept nu poate fi n afara calittii de
subiect al raporturilor juridice ce tin de aceast ramur de drept.
Dup cum este sustinut n literatura de specialitate, numai oamenii pot fi subiecte ale
raportului juridic, fie n mod individual, ca persoane fizice, fie organizati n diverse grupuri, ca
subiecte colective de drept [11, p. 98-99]. n uzul cotidian termenul persoan desemneaz
individul speciei umane. n limbajul juridic, termenul persoan are o semnificatie deosebit,
desemnnd fiinta juridic [102, p. 117]. n asa fel, n sens juridic prin persoan se ntelege att
persoana fizic fiinta uman, ct si persoana juridic o fiint imaginat, nchipuit cu ochii
mintii [5]. Prin urmare, prin notiunea de persoan n sensul juridic al cuvntului se poate avea
n vedere si altele dect fiinta uman, care de la natur este nzestrat cu capacitate de a da
apreciere actiunilor sale si de a constientiza efectul acestora. De aici apare si posibilitatea ca
termenul persoan n sens juridic s cuprind, n perspectiv, si alte fiinte, dect cea uman. n
acest sens, anume n raporturile de folosire si protectie a mediului apar cele mai multe discutii.
Astfel, pe lng multitudinea de aspecte puse n discutie, una din cele mai relevante
probleme ale teoriei raportului juridic de mediu este cea legat de prtile la acest raport. Cheia
discutiei o reprezint opiniile unor cercettori, precum c n calitate de parte la raportul de
dreptul mediului apar si elementele de mediu factorii naturali sau factorii creati prin activitatea
uman [143]. Acest fapt reiese din definitiile raportului de dreptul mediului expuse n unele
surse de specialitate, despre care, de altfel, anterior am mai mentionat.
De asemenea, dup cum am mentionat si sustinem n continuare, la etapa actual o atare
opinie este precoce, considernd-o prea ndrzneat si necorespunztoare timpului. ns, fr a o
sustine, declarm, totusi, c aceasta este o idee nelipsit de fundament logic. Istoria, nu o
singur dat ne-a demonstrat c acceptiunile traditionale a termenului de persoan, n sensul
juridic al acestuia, a suferit modificri. Astfel, cu doar cteva secole n urm, cnd pe Terra
exista robia, era foarte greu de nchipuit pentru un proprietar de robi ca acestia s fie n drept s
se ncadreze n raporturi juridice cu nsesi proprietarii de robi, doar pe temei c fac parte din
fiinta uman. n aceeasi manier gndim si noi astzi n ce priveste faptul c e greu de nchipuit
63
ca s ne ncadrm n raporturi juridice cu reprezentantii regnului animal, cum ar fi, de exemplu,
cinele, desi deseori acesta este utilizat n activittile de depistare a infractorilor, de paz a
obiectelor, de nsotire a orbilor etc., realiznd astfel activitti proprii omului.
Considerm c n perspectiv, acest domeniu va cunoaste modificri si ele vor fi legate,
n primul rnd, anume de recunoasterea drepturilor animalelor la viat si la conditii de existent.
Astzi, ns, confirmm ideea despre calitatea de subiect al raporturilor de dreptul
mediului doar pentru persoana fizic ca fiint uman si cea juridic. Totodat, spectrul de
probleme care urmeaz a fi discutat la acest capitol nu s-a epuizat.
n asa fel, definirea subiectului raportului juridic de mediu apare drept o conditie
inevitabil n studiul acestui institut de drept.
Teoria dreptului defineste subiectul raportului juridic ca fiind acea persoan ce are
aptitudinea de a se ncadra n raportul juridic ca titular de drepturi si obligatii corelative.
n literatura juridic de specialitate, definirea subiectului raportului juridic de mediu este
relevat pornind de la enuntarea categoriilor de subiecti ai raporturilor, definirea acestora
reiesind din enumerarea subiectelor, iar relevarea esentei fiind lsat la considerarea fiecruia.
Astfel, n opinia autorilor P. Zamfir si I. Trofimov, subiect al raporturilor juridice de
dreptul mediului este persoana fizic si juridic, iar statul si organele statului, de regul, sunt
prti ai acestor raporturi [108, p. 31]. Astfel de opinie este proprie si altor autori [71, p. 157;
100, p. 42; 46, p. 97]. Totusi, considerm necesar de a ne expune asupra acestei chestiuni sub un
alt unghi de vedere. Acesta vizeaz relevarea calittii de parte la raporturile de dreptul mediului,
pornind doar de la capacitatea subiectilor de drept de a fi titulari de drepturi si obligatii specifice
dreptului mediului. Asemenea abordare a problemei este tipic multor ramuri de drept.
Astfel, autorul rus D. Ovseanko afirm c ,,subiecti ai raporturilor juridice administrative
sunt toti cei, crora normele administrativ-juridice le confer o anumit competent si crora le
impune anumite obligatii n realizarea functiilor administrative [140, p. 26]. Autorul
moldovean M. Orlov consider c subiect al raportului juridic administrativ poate fi autorul unui
fapt administrativ, al crui continut este stabilit prin legea administrativ.
n opinia unui alt grup de autori, subiectele raportului administrativ sunt toate subiectele
n sarcina crora normele administrative stabilesc drepturi si obligatii n legtur cu
administrarea [35, p. 124]. Profesorul romn Gh. Beleiu afirma c prin subiecte de drept civil
este necesar de a ntelege acea specie de subiecte de drept, care cuprinde persoana fizic si
persoana juridic, n calitate de titulari de drepturi subiective si obligatii civile [5, p. 75].
Considerm, n acest sens, de a prelua anume aceast modalitate de definire a subiectului
raportului de dreptului mediului, mai mult ca att c n ceea ce ne priveste, n dreptul mediului
64
calitatea subiectului nu identific raportul juridic de mediu. Dimpotriv, prin prisma continutului
raportului de mediu poate fi identificat calitatea de participant la un asemenea raport.
Astfel, pentru a concluziona c este vorba despre un raport de dreptul mediului nu este
suficient de constatat c parte la raport este autoritatea central a administratiei pentru mediu sau
alt autoritate care realizeaz controlul respectrii legislatiei de mediu. n asa fel, ne alturm la
prtasii celei dea doua opinie, dup care subiectul raportului de dreptul mediului se identific
pornind de la nsesi natura raportului juridic, reflectat si prin continutul acesteia.
Reiesind din cele exspuse relevm urmtoarea definitie: subiecte ale raportului juridic de
mediu sunt acele persoane fizice si juridice care n virtutea actelor realizate pot fi titulari de
drepturi si obligatii legate de folosirea, conservarea, protectia si dezvoltarea componentelor
mediului.
Accentum asupra faptului c partinitatea la raporturile juridice de mediu constituie un
subiect de discutie reesind si din faptul c diversitatea categoriilor de raporturi juridice de mediu
conditioneaz posibilitatea ncadrrii n aceste raporturi a subiectelor de drept n general.
n ceea ce priveste raporturile juridice de rspundere contraventional, atunci nu
totdeauna n teoria dreptului administrativ s-a recunoscut posibilitatea angajrii unei astfel de
rspundere pentru persoanele juridice. Mai mult ca att, chiar si n privinta persoanelor fizice nu
s-a stabilit ntotdeauna o formul unic de rspundere. Totodat, Constitutia Republicii
Moldova, n articolul 37 declar c persoanele juridice rspund pentru daunele cauzate drept
rezultat al unor contraventii ecologice. Acest fapt implic considerarea pentru persoana juridic
a calittii de subiect al rspunderii contraventionale, si anume pentru contraventiile ecologice.
De aici rzult si importanta identificrii si constatrii criteriilor de apreciere a calittii de
subiect al raporturilor de dreptul mediului.
Pn a trece la enuntarea concret a fiecrei categorii de subiecti ai raporturilor juridice
de mediu, este necesar de a releva unele probleme legate de calitatea de subiect al raportului
juridic de mediu.
Astfel, n literatura juridic de specialitate, calitatea de subiect al raporturilor juridice
este legat de fiecare dat de asa elemente, cum ar fi capacitatea de folosint si de exercitiu a
persoanei fizice si competent n cazul persoanelor morale [115; 7].
n sensul prezentei capacittii de folosint si a celei de exercitiu formulm cu titlu de
propunere nc un aspect al acestei probleme. Este vorba despre considerarea a dou calitti a
subiectelor raporturilor de dreptul mediului calitatea de a fi parte la raporturi si calitatea de a
realiza prin acte proprii drepturile si obligatiile ce formeaz continutul raportului.
Importanta teoretic si practic a acestei clasificri deriv din necesitatea de a diferentia
posibilitatea unui subiect de a-si manifesta capacitatea de a pretinde la respectarea dreptuirilor
65
sale ecologice sau de a beneficia de un regim de protectie, maniffestndu-se n ultimul caz drept
un subiect pasiv al realtiilor juridice.
n asa fel, persoana care nu a mplinit majoratul sau vrsta care s-i permit s participe
n proces, formulnd de sinestttor cereri, se prezint la raporturile de dreptul mediului n
calitate de subiect ce ntruneste cerintele de a fi ca parte la raporturile de dreptul mediului, ns
fr a putea realiza anumite acte din propria voint.
Persoana care a atins majoratul, pe lng faptul c are calitatea de parte la raporturi,
beneficiind n acest sens de protectie pasiv, mai este n drept s asigure respectarea drepturilor
sale prin acte proprii actiunea n justitie, ncheierea contractelor etc.
Odat ce am abordat calitatea subiectului n raportul de dreptul mediului este necesar s
mai enuntm nc o problem, care poate fi tratat att sub aspect teoretic, ct si practic.
Astfel, apreciind dreptul mediului ca o ramur de de drept autonom, este necesar
relevarea criteriilor de baz n ce vizeaz calitatea de subiect al acestor raporturi. Prin urmare, n
dreptul penal, dreptul civil, dreptul contraventional, dreptul famililei, dreptul muncii, dreptul
procesual civil si dreptul procesual penal, cu referire la calitatea de subiect, este necesar s fie
constatate conditiile cu privire la discernmnt n cadrul raporturilor specifice fiecrei din aceste
ramuri de drept. n ceea ce priveste dreptul mediului, este necesar, cel putin, relevarea limitelor
de vrst pentru ca subiectii raporturilor de drept persoana fizic s aib capacitatea de a
participa la raporturile de dreptul mediului prin executarea obligatiilor si aprarea drepturilor
prin acte proprii.
De fapt, aceste conditii ar trebui s-si gseasc reflectia n legislatie, n special n textul
legii care reglementeaz esenta raporturilor de dreptul mediului. La prima vedere, aceasta ar
putea fi tratat drept o lacun n legislatia Republicii Moldova, Romniei, Federatiei Ruse,
Ucrainei sau a altor tri.
Totoat, considerm c situatia respectiv are o solutie original si, de fapt, foarte
eficient. Capacitatea de a fi parte la raporturile de dreptul mediului este reglementat de
normele juridice ale acelor ramuri de drept care reglementeaz si raporturile de dreptul
mediului.
Astfel, n articolul 2 Cod civil al Republicii Moldova se stabileste o regul, conform
crea raporturile de dreptul mediului sunt reglementate de Codul civil n cazul n care acestea tin
de statutul juridic al participantilor la circuitul civil, temeiul de aparitie a dreptului de proprietate
si modul de executare a acestuia, reglementarea obligatiilor contractuale si de alt natur, alte
raporturi patrimoniale si nepatrimoniale conexe lor. n acelasi sens articolul 21 Cod penal al
Republicii Moldova stabileste c sunt pasibile de rspundere penal persoanele fizice
responsabile care, n momentul svrsirii infractiunii, au mplinit vrsta de 16 ani. Si alte
66
categorii de acte juridice si au obiectul reglementrii raporturi de dreptul mediului, iar, prin
urmare, stabilesc limitele capacittii de exercitiu ale persoanelor fizice participante la raporturile
de dreptul mediului.
Dac n literatura de specialitate nu a fost supus criticiii, cu unele exceptii [46, p. 98-99],
momentul de cnd persoana fizic dobndeste capacitate de exercitiu deplin, conform
legislatiei n vigoare, , precum si cum este interpretat problema realizrii actiunilor n timp ce
subiectul posed capacitate juridic restrns, atunci nsesi contradictia dintre normele juridice
ale diferitor ramuri de drept, care, de altfel, n raporturile de dreptul mediului se pot aplica doar
n sistem, implic deseori nedumeriri.
Este vorba despre coleziunile de norme, n special ale dreptului civil si cele ale dreptului
administrativ. Astfel, conform prevederilor alineatului 2 al articolului 11 Cod civil al Republicii
Moldova, persoana care ncheie cstorie pn la vrsta de 18 ani dobndeste capacitate deplin
de exercitiu, fapt care prezum c aceasta poate realiza prin acte proprii dobndirea de drepturi
si poate s-si asume obligatii. Totodat, realiznd acte de folosint a resurselor naturale,
persoana fizic apare drept una cu capacitate de exercitiu deplin, ns n momentul n care a
comis o contraventie ecologic aceasta este considerat persoan minor. Constatm o situatie
cnd se contrapun dou valori. Una este legat de faptul c persoana fizic care nu a mplinit
vrsta de 18 ani, poate fi recunoscut de lege cu capacitate deplin de exercitiu n virtutea
cstoriei sau emanciprii, avnd dreptul s svrseasc toate actele si s dobndeasc toate
obligatiile, iar a doua pentru nclcarea acestor obligatii ea rspunde ca o persoan cu
capacitate restrns.
n acest sens, am propune nu doar coroborarea legislatiei contraventionale, dar si a celei
de mediu, care va opera la acest compartiment o modificare legal, prin textul creia s-ar
conditiona rspunderea n functie de prezenta sau lipsa capacittii civile de exercitiu depline.
Logica si necesitatea existentei unei asemenea modalitti de reglementare a raporturilor
de dreptul mediului este conditionat de faptul c scopurile de protectie a mediului pot fi
realizate prin utilizarea mai multor procedee si metode de reglementare. Fiecare din aceste
metode de reglementare necesit a fi utilizate, deoarece doar n asa mod este posibil realizarea
obiectivelor de protectie a mediului.
Totodat, implementarea tuturor acestor metode si procedee de reglementare ntr-un act
legislativ unic este incorect, deoarece aceasta ar determina dublarea reglementrilor cu acelasi
caracter, crend n acest sens imposibilitatea aplicrii legislatiei. De aceea, raporturile de dreptul
mediului sunt niste raporturi specifice, reglementarea crora si are izvorul nu doar n actele
legislative ce pot fi atribuite integral acestei ramuri, dar si n altele, care direct sau implicit
solutioneaz sarcini de protectie a mediului.
67
n acest context, suntem constienti de faptul c aglomerarea textului legii cu norme care
nu sunt necesare ar putea genera un haos normativ si, n consecint, aceasta ar putea favoriza
nclcarea legislatiei de mediu.
Cu referire la competenta persoanelor juridice, este necesar de mentionat faptul c
divergente esentiale n literatura de specialitate nu ntlnim, din considerente c competenta
acesteia este stabilit fie expres prin lege, fie prin statutul sau actul de constituire n baza cruia
persoana activeaz.
Trecnd nemijlocit la enuntarea categoriilor de subiecti ai raporturilor juridice de dreptul
mediului, putem afirma c n literatura juridic de specialitate lista categoriilor de subiecti ai
raporturilor juridice de dreptul mediului nu poart caracter exhaustiv.
Unii autori consider drept subiecte ale raportului juridic de dreptul mediului doar
persoanele fizice si juridice, altii afirm c subiecte ale acestor raporturi, pe lng persoanele
fizice si juridice, pot fi si statul, inclusiv si organele statului ca reprezentante ale acestuia [71, p.
157]. Aceasta este caracteristic n special pentru raporturile de drept public [2, p. 171].
Deseori, opiniile difer din cauza confundrii termenului de subiect al raportului
juridic cu termenul de subiect de drept. Cu toate acestea, n majoritatea cazurilor n doctrin
este acceptat ideea c si statul constituie subiect al raportului juridic n unele raporturi subiect
ca parte obligatorie [147, p. 10; 143, p. 69; 71, p. 157].
Sunt determinate n general urmtoarele categorii de subiecte ale raporturilor juridice de
dreptul mediului: persoanele fizice, persoanele juridice

[46, p. 97] si statul sau unittile
administrativ-teritoriale [115, p. 389-671; 99, p. 32-37].
Considernd necesar de a aborda categoriile de subiecti ai raporturilor de dreptul
mediului, tinem s mentionm c fiecare din autorii care diferentiaz subiectele raporturilor de
dreptul mediului si bazeaz opinia pe anumite criterii, realiznd o anumit clasificare. ns, n
toate cazurile sunt enumerati practic aceiasi subiecti. Astfel, fcnd referint la cteva din aceste
criterii, vom enumera subiectii raporturilor juridice de dreptul mediului, cu caracterizarea
respectiv a acestora.
Realizarea unei asemenea clasificri va da posibilitate din punct de vedere teoretic si
practic de a delimita competenta si capacitatea de a fi parte la raporturi, inclusiv n functie de
pozitia acestora n raport. n acest sens, un moment deosebit de important va fi solutionarea
problemei determinrii subiectelor raportului juridic de mediu, prin care ntelegem nu altceva
dect cunoasterea prtilor n acest raport.
De asemenea, mentionm c importanta identificrii pozitiei si statutului subiectilor n
raportul de mediu mai reiese si dintr-o serie de mprejurri att de ordin juridico-teoretic, ct si
68
practic, cum ar fi procedura aplicat n cazurile de lezare a drepturilor ecologice, regimul juridic
etc.
n functie de pozitia prtilor la raportul de dreptul mediului, deosebim subiectul
supraordonat si subiectul subordonat al raportului juridic. Este necesar de mentionat c,
referindune la raporturile juridice, continutul notiunii de subiect activ nu coincide cu continutul
notiunii de subiect supraodonat si, respectiv, continutul notiunii de subiect pasiv nu ntotdeauna
coincide cu continutul notiunii de subiect subordonat. Clasificarea n baza acestui criteriu are
dou aspecte, care si au semnificatia sa n fiecare caz. Aceast situatie este conditionat de
faptul c desi subiectul supraordonat poate avea obligatii fat de subiectul subordonat, el oricum
rmne subiect supraordonat. Anume acest caracteristic este proprie majorittii raporturilor de
dreptul mediului.
Astfel, n pofida faptului c subiectul subordonat, cum ar fi, spre exemplu, beneficiarii
de folosint funciar, rmne pe tot parcursul raporturilor juridice de dreptul mediului subiect
subordonat, el poate s apar att n calitate de titular de drepturi, ct si titular de obligatii, adic
att subiect pasiv, ct si subiect activ al acestor raporturi.
Spre exemplu, articolul 14 al Codului subsolului al Republicii Moldova stabileste c
beneficiarii folosintei subsolului sunt obligati s asigure studierea deplin si complex a
subsolului, folosirea rational si complex a resurselor lui n corespundere cu proiectele si
schemele tehnologice, inclusiv la prelucrarea materiei prime minerale, desfsurarea n conditii
de securitate pentru viata si sntatea lucrtorilor si populatiei a lucrrilor legate de folosirea
subsolului, precum si protectia subsolului, mediului nconjurtor, obiectivelor si constructiilor
de actiunea duntoare a lucrrilor mentionate etc.
n aceast ipostaz beneficiarii de folosint a subsolului apar drept subiecte pasive ale
raportului de dreptul mediului, unde calitatea de subiect subordonat este continu.
Totodat, acelasi articol 14 al Codului subsolului stabileste c beneficiarii folosintei
subsolului au dreptul s foloseasc sectoarele de subsol n corespundere cu conditiile si
scopurile pentru care li s-au repartizat, s foloseasc rezultatele activittii lor, inclusiv productia
fabricat si deseurile industriei miniere.
Desi pozitia beneficiarilor de folosint a subsolului n caliatate de subiect subordonat nu
se schimb, ns calitatea de subiect pasiv nceteaz, totusi acestia devin subiecti activi ai
raporturilor de beneficiere a subsolului.
De asemenea, aceast clasificare se evidentiaz prin caractere specifice si atunci cnd
urmeaz a fi examinat n functie de continutul lor, referindu-ne la drepturi cu caracter absolut
sau relativ.
69
n cazul n care continutul raportului juridic de mediu l formeaz drepturile subiective
absolute, putem determina doar subiectul pasiv (acesta putnd fi si ca subiect supraordonat sau
subiect subordonat), subiectul pasiv formndu-l o totalitatea de subiecti nedeterminati. Este
vorba despre dreptul general la un mediu sntos si echilibrat din punct de vedere ecologic.
n toate cazurile cnd continutul raportului juridic de mediu l formeaz drepturile
relative, att subiectul activ, ct si cel pasiv este cunoscut sau, altfel spus, determinat.
Cel mai des despre aceast categorie se discut n cadrul raporturilor contractuale ce au
ca obiect folosirea si protectia componentelor de mediu.
n contextul enumerrii subiectilor raporturilor juridice de mediu, determinm
urmtoarele categorii de subiecte:
a) persoanele fizice: functionarii publici; persoanele cu functii de rspundere;
persoanele fizice altele dect functionari publici si persoane cu functii de rspundere, cetteni ai
Republicii Moldova; cettenii strini si apatrizii;
b) persoanele morale: statul, organele administratiei publice (Guvernul Republicii
Moldova, autorittile publice centrale de specialitate, autorittile publice locale, unittile
administrativ-teritoriale);
c) persoanele juridice private, inclusiv organizatiile nonguvernamentale.
Cosiderm aceast clasificare ca fiind un punct de pornire n relevarea trsturilor
caracteristice fiecrei categorii de subiecte ale raportului de dreptul mediului.
1.Persoana fizic.
Calitatea persoanei fizice de subiect al raporturilor de dreptul mediului apare odat cu
nasterea acesteia. Fiind proclamat n articolul 37 al Constitutiei Republicii Moldova dreptul
fiecrui om la un mediu nconjurtor neprimejdios din punct de vedere ecologic pentru viat si
sntate, precum si la produse alimentare si obiecte de uz casnic inofensive, acesta presupune o
garantie a ambiantei naturale normale chiar si pentru persoana nou-nscut care nu are
capacitate de a se autoapra.
Persoana fizic n raporturile de dreptul mediului poate avea calitatea de subiect pasiv
sau de subiect activ. Totate persoanele fizice au calitatea de subiect pasiv n virtutea prevederilor
articolului 37 al Constitutiei Republicii Moldova, ca titulari ai dreptului la un mediu
neprimejdios si echilibrat din punct de vedere ecologic. Totodat, aceleasi persoane pot aprea
drept beneficiari de folosint asupra resurselor naturale. Aceleasi persoane fizice pot aprea n
calitate de reprezentanti ai autorittilor administratiei publice, cu competent de a decide n
probleme de mediu.
n acest context, pentru clarificarea problemelor ce se refer la persoanele fizice ca
subiecti ai raporturilor de dreptul mediului, este necesar clasificarea acestora, n functie de
70
pozitia si functia lor n aceste raporturi. Conform criteriului enuntat, subiecte ale raporturilor de
dreptul mediului pot fi:
a) persoanele fizice, titulari ai dreptului la un mediu neprimejdios si echilibrat din
punct de vedere ecologic (articolul 37 al Constitutiei Republicii Moldova);
b) persoanele fizice, titulari ai dreptului de beneficiere asupra resurselor naturale;
c) persoanele fizice, functionari publici si persoane cu functii de rspundere n
domeniul folosirii si protectiei mediului;
d) persoanele fizice.
Persoanele fizice, titulari ai dreptului la un mediu neprimejdios &i echilibrat din punct
de vedere ecologic. Constitutia Republicii Moldova nu asigur dreptul la un mediu sntos doar
cettenilor Republicii Molodova. Acest drept este caracteristic oricrei persoane, oricrui om.
n legtur cu identificarea acestei categorii de subiecte ale raporturilor de dreptul
mediului apar n mod firesc o serie de ntrebri, cum ar fi:
a) sunt cettenii strini si apatrizii titulari ai acestui drept?
b) cum se materializeaz acest drept n privinta subiectelor acestei categorii?
c) din ce moment persoana apare ca subiect titular al acestui drept si ce conditii
stabileste legislatorul pentru a obtine calitatea de subiect?
d) poate fi persoana juridic titular al unui asemenea drept?
La toate aceste ntrebri vom ncerca s dm rspuns n continuare. Asadar, prima
ntrebare tine de faptul dac sunt titulari ai raporturilor de dreptului mediului doar cettenii
Republicii Moldova sau si cei strini, inclusiv apatrizii. Pornind de la continutul articolului 37 al
Constitutiei Republicii Moldova constatm c: (1) Fiecare om are dreptul la un mediu
nconjurtor neprimejdios din punct de vedere ecologic pentru viat si sntate, precum si la
produse alimentare si obiecte de uz casnic inofensive; (2) Statul garanteaz fiecrui om dreptul
la accesul liber si la rspndirea informatiilor veridice privitoare la starea mediului natural, la
conditiile de viat si de munc, la calitatea produselor alimentare si a obiectelor de uz casnic.
Din cele expuse reiese c dreptul este propriu ,,fiecrui om, ntruchipnd prin aceast expresie
sensul de fiint uman. Prin urmare, odat ce Constitutia Republicii Moldova nu limiteaz
cadrul de persoane care sunt titulari ai dreptului la un mediu sntos si neprimejdios din punct
de vedere ecologic, nici noi nu ne putem permite s judecm altfel. Concluzionm n asa fel,
nct chiar si cetteanul unui alt stat, sau persoana fr cettenie care se afl pe teritoriul
Republicii Moldova beneficiaz de dreptul de a respira cu un aer nepoluat, de a consuma ap
calitativ, de a se bucura de privelistele zonelor peizagistice, de a se sclda n ape curate etc.
Aceasta presupune c persoanei n cauz urmeaz s-i fie garantat acest drept, precum si faptul
c persoana titular de drept poate utiliza prghii specifice pentru asigurarea acestui drept. Aceste
71
prghii trebuie s fie puse nu doar la dispozitia cettenilor Republici Moldova, dar si a celor
strini, precum si a persoanelor fr de cettenie.
Referitor la cea de-a doua ntrebare, care tine de faptul cum se materializeaz dreptul la
un mediu sntos si echilibrat din punct de vedere ecologic, tinem s mentionm c, desi
legislatorul nu consacr expres o regul prin care s-ar implementa mecanismul realizrii acestui
drept, totusi considerm c acesta este consacrat n Constitutie, constituind un pas esential n
solutionarea problemei de mediu. Asemenea argumentare poate fi explicat prin urmtoarele:
1.S-a declarat constitutional un drept natural, firesc si esential existentei omenirii.
Pornind de la aceasta, o sarcin inevitabil a legiuitorului este de a asigura un mecanism juridic
n vederea executrii lui.
2.Fiind declarat n textul Constitutiei, acest drept enunt implicit o regul, care se face
aplicat prin prisma Codului de procedur civil al Republicii Moldova. Astfel, alineatul (1) al
articolului 166 Cod de procedur civil stabileste c oricine pretinde la un drept mpotriva unei
alte persoane ori are un interes pentru constatarea existentei sau inexistentei unui drept trebuie
s depun n instanta competent o cerere de chemare n judecat. Din aceasta rezult c orice
persoan, dac se consider lezat n dreptul su la un mediu sntos si echilibrat din punct de
vedere ecologic, este n drept s formuleze cerere de chemare n judecat, aprndu-si astfel
dreptul su legitim.
3.Mai semnific aceasta si faptul c calitatea de subiect titular de drept la un mediu
sntos si echilibrat din punct de vedere ecologic, o are persoana pe ntreg teritoriul Republicii
Moldova. Astfel, locuitorul municipiului Chisinu, fiind pentru prima dat n vizit la un amic al
su n orasul Vulcnesti si constatnd c iazul din localitate este poluat, are dreptul de a formula
cerere de chemare n judecat. Aceast posibilitate se creeaz datorit faptului c mediul unui
om nu se limiteaz la localitatea n care acesta si are domiciliul su. De aceea, orice locuitor al
Republicii Moldovei are dreptul la un mediu sntos si echilibrat din punct de vedere ecologic si
n Chisinu, si n Vulcnesti, si n Iasi si n Bucuresti, si n orice alt localitate.
4.Treptat, dreptul la un mediu sntos si echilibrat din punct de vedere ecologic prevzut
de articolul 37 al Constitutiei Republicii Moldova urmeaz s se materializeze n posibilitatea de
a institui principiul precautiei.
Cea de-a treia ntrebare se refer la momentul aparitiei calittii de subiect titular al
dreptului la un mediu sntos si echilibrat din punct de vedere ecologic. n acest sens, fr
careva implicatii fundamentale s-ar cere enuntarea regulii generale, conform creia calitatea de
titular al dreptului la un mediu sntos si echilibrat din punct de vedere ecologic apare odat cu
nasterea persoanei fizice. ns, trebuie s tinem cont de faptul c dreptul consacrat n articolul 37
al Constitutiei Republicii Moldova se refer la sntatea persoanei. Desi viata persoanei se
72
consider aprut de la nastere, totusi starea de sntate a persoanei este conditionat de mediul
natural, antropogen si cel matern, nc de la concepere. Prin urmare, posibilitatea pentru orice
persoan fizic de a pretinde pentru sine la un mediu calitativ este fundamentat ncepnd cu
momentul conceperii. Totodat, este si firesc faptul ca s fie posibil a pretinde respectarea lui pe
cale judectoreasc doar de la momentul nasterii copilului. Pe ntreg parcursul vietii, persoana
nu pierde acest drept, nu este limitat, chiar dac aceasta pierde capacitatea de exerciziu sau este
limitat n aceasta. Persoana nu pierde dreptul la un mediu sntos nici fiind n detentie si nici
prestnd n baz de contract o munc periculoas din punct de vedere ecologic.
Acest drept nceteaz pentru persoan doar odat cu decesul acesteia.
n ceea ce priveste faptul dac poate fi persoana juridic titular al unui asemenea drept,
tinem s facem urmtoarele precizri. Articolul 37 al Constitutiei Republicii Moldova consacr
dreptul la un mediu sntos si echilibrat din punct de vedere ecologic doar pentru fiinta
omeneasc. Persoana moral nu poate pretinde la un mediu favorabil pentru sntatea sa, din
simplu considerent c n raport cu persoana juridic nu se poate de vorbit despre sntate.
Totodat, nu putem nega faptul c un mediu neechilibrat din punct de vedere ecologic poate
influenta si persoana juridic. n acest caz persoana juridic nu va rspunde conform regulilor de
reparare a daunelor de mediu, ci dup cele cu caracter civil sau comercial.
Persoanele fizice, func)ionari publici &i persoane cu func)ii de rspundere din cadrul
autorit)ilor publice cu competen) de decizie #n domeniul folosirii &i protec)iei mediului.
nainte de a purcede la caracterizarea functionarului public ca subiect al raporturilor
juridice de dreptul mediului, este necesar de mentionat c n literatura juridic este relevat o
notiune cu un continut destul de cuprinztor si anume serviciul public

[100, p. 119]. Conform
Legii cu privire la serviciul public al Republicii Moldova, aceast notiune desemneaz o
categorie de subiecte ce ntreprind activittile administrative, ns care se refer doar la
domeniul de activitate ale statului. Astfel, n cadrul serviciului public, conform prevederilor
acestei legi, nu se ncadreaz ntreprinderile particulare, care desi pot ntreprinde activitti de
prestri a serviciilor, ceea ce constituie de fapt obiect al raporturilor juridice administrative,
totusi nu se consider apartenenti la serviciul public.
Nu mai putin important este problema criteriilor de diferentiere a functionarilor publici
de persoanele cu functii de rspundere. Stabilind prin Legea serviciului public diferentierea doar
numai a acestor dou categorii de subiecti ce fac parte din serviciul public, s-a realizat o limitare
a posibilittilor lrgirii continutului notiunii de functionar public. Dup cum afirm unii autori,
din aceast categorie fac exceptie persoanele fizice care alctuiesc organele reprezentative ale
statului deputatii Parlamentului si consilierii locali, care nu au calitatea de functionari publici,
deoarece sunt reprezentantii trii, raionului, satului (comunei) si pentru c n activitatea
73
nepermanent, limitat n timp, pe care o desfsoar prin modelul de lucru numai n serviciu si
prin alte trsturi se deosebesc de functionarii publici [98, p. 111].
Aceeasi lege a Republicii Moldova cu privire la serviciul public defineste si notiunea de
persoana cu functii de rspundere. Apreciind faptul c legea respectiv consider persoana cu
functii de rspundere ca fiind un functionar public, reiese c notiunea de functionar public are
un volum de continut mult mai larg dect notiunea de persoan cu functii de rspundere.
Totodat, n legea respectiv nu sunt relevate trsturile specifice ale notiunii de persoan cu
functii de rspundere, comparativ cu cea a functionarului public. Considerm ca moment
nereusit al legii serviciului public nsesi utilizarea notiunii de persoan cu functie de rspundere
n serviciul public.
n contextul examinrii calittii de subiect al raporturilor de dreptul mediului pentru
functionarii publici si persoanele cu functii de rspundere, considerm c n raporturile de
dreptul mediului vis-a-vis de functionarii publici si persoanele cu functii de rspundere sunt
importante de a fi puse n discutie urmtoarele subiecte: a) dac functionarul public sau
autoritatea ce o reprezint apare drept subiect al raportului de mediu; b) cine este titularul
obligatiei de a rspunde pentru deciziile ce au dus la nruttirea calittii de mediu
functionarul public sau autoritatea din numele crea s-a emis decizia.
Aceste dou aspecte urmeaz a fi analizate deopotriv cu drepturile si obligatiile
functionarului si cele ale autorittii pe care o reprezint functionarul. n acest sens, rspunsul l
vom putea oferi n complex, astfel cum si ntrebrile derog una din cealalt. Astfel, toate
drepturile si obligatiile functionarilor publici si persoanelor cu functii de rspundere rezid din
competenta atribuit autorittii publice respective. n astfel de situatii, functionarul public sau
persoana cu functii de rspundere se afl n relatii juridice administrative sau de dreptul muncii
cu autoritatea public. Functionarul public sau persoana cu functii de rspundere din cadrul
autorittii publice nu este nemijlocit parte la raporturile de mediu ce rezult din decizia emis.
Parte la acest raport este autoritatea public ce reprezint interesele statului. Totodat, nu vom fi
corecti dac vom afirma c functionarul public nu este parte la raporturile de mediu. Situatia n
care functionarul public sau persoana cu functii de rspundere devine subiect al raportului de
dreptul mediului deriv din nsesi actiunile functionarului. Asadarl, dac acesta semneaz cu
bun stiint si intentie o decizie care eman din numele autorittii pe care o reprezint, ns care
iese din limita competentelor lui, atunci autoritatea public nu va fi subiectul raportului n
virtutea lipsei de competent. Subiectul acestui raport va fi desemnat functionarul sau persoana
cu functii de rspundere.
74
De ce aceast persoan si pstreaz calitatea sa special de functionar public? Se
datoreaz aceasta faptului c actul s-a realizat n virtutea functiei ocupate, precum si faptului c
n caz dac nu ocupa aceast functie atunci nu putea realiza actul.
Anume acest criteriu si determin rspunsul la cea de-a doua ntrebare. Functionarul
public si persoana cu functii de rspundere este obligat de a repara daunele cauzate mediului n
limita n care prin decizia emis a depsit competentele autorittii pe care o reprezint.
Persoanele fizice, titulari ai dreptului de beneficiere asupra resurselor naturale.
Categoria respectiv de subiecti, comparativ cu alti subiecti ai raporturilor juridice de
mediu, se bucur de un statut specific. Astfel, acesti subiecti pot fi parte ntr-o diversitate larg
de raporturi, cum ar fi raporturile civile, administrative de serviciu public, raporturile de
rspundere contraventional, penal, civil si de mediu, precum si n alte categorii de raporturi
juridice. Semnificativ este momentul c n calitatea de subiecti ai raporturilor juridice de mediu
aceast categorie este examinat doar n contextul faptul c exercit un drept de beneficiere
separat asupra elementelor si resurselor componentelor de mediu beneficiari de folosint.
n dependent de obiectul exploatrii, beneficiarii resurselor naturale se clasific n:
a) beneficiari funciari (detintori de terenuri, proprietari funciari, posesori funciari);
b) beneficiari silvici (gestionari silvici, organele silvice de stat, beneficiari persoane
fizice sau juridice, organele religioase si obstesti);
c) beneficiari de resurse acvatice (gestionarii resurselor acvatice, proprietari, organe
ale administratiei publice locale, persoanele fizice si juridice care utilizeaz resursele acvatice n
baz de arend si autorizatie);
d) beneficiarii zcmintelor minerale utile (persoane fizice si juridice care utilizeaz n
baz de licent zcmintele minerale utile);
e) beneficiarii regnului animal (persoanele fizice care exploateaz regnul animal prin
asa activitti cum este vntoarea);
f) beneficiari ai pescuitului (pescuit de amator, sportiv sau industrial).
Este important de mentionat faptul c n unele categorii de raporturi beneficiarul de
folosint poate figura n calitate de subiect general persoan fizic cu drept de folosint
(beneficiere) comun, iar n alte cazuri cu drept de beneficiere separat.
Relevant este si faptul c aceste categorii de subiecte, de cele mai dese ori sunt n calitate
de subiecti subordonati, astfel subliniind si importanta lor ca fiind nemijlocitii executori ai
prerogativelor legislative ce se refer la protectia factorilor de mediu. Concomitent cu aceasta, ei
pot fi parte la raporturi n drepturi egale cu alti beneficiari, iar n unele cazuri, chiar si cu
autorittile publice.
75
La fel ca si persoanele fizice n general, cettenii Republicii Moldova, cettenii strini si
apatrizii constituie acea categorie de subiecti ai raporturilor juridice de mediu, dar la care s-ar
putea atribui calitatea de subiecte cu statut specific. Astfel, acestia nu pot fi parte la o serie de
raporturi de mediu, cum ar fi raporturile de beneficiere de resurse naturale. n acelasi timp, ei au
o serie de obligatii suplimentare comparativ cu cettenii Republicii Moldova.
Astfel cetteanului strin i se poate impune unele obligatii suplimentare la intrarea n
tar, legate de diminuarea impactului nociv asupra mediului, limitri de a se deplasa n anumite
teritorii, zone ce tin de interesele statului etc.
Cu toate acestea, cettenii strini, inclusiv apatrizii, se pot bucura de aceleasi drepturi la
concursul de obtinere a dreptului de beneficiere asupra resurselor naturale.
Considerm n acest sens c ar fi binevenit ca prin lege s fie pstrat aceast situatie
juridic doar referitor la obtinerea dreptului de beneficiere asupra resurselor renovabile ale
mediului. Referitor la resursele naturale irenovabile ar trebui de aplicat regimul utilizrii
exclusive de ctre cetteni.
2. Persoana moral.
Utilizarea termenului de persoan moral se face necesar pornind de la faptul c n
raporturile de dreptul mediului folosirea termenului de persoan juridic ar ngusta spectrul de
subiecte care sunt prti la raporturile juridice. Desi acest fapt l argumentm putin mai jos, totusi
tinem s mentionm c este vorba despre o categorie de subiecte ale raporturilor de dreptul
mediului populatia, care, de altfel, nu se ncadreaz n continutul notiunii de persoan juridic
si nu poate fi identificat cu notiunea de unitate administrativ-teritorial.
n asemenea ordine de idei, vom expune succesiv argumentele privitor la locul si rolul
fiecruia din subiectele-parte la raporturile juridice de mediu.
Organele administra)iei publice. ,,Organele de stat care nfptuiesc activitatea puterii
executive a administratiei publice sunt organe ale administratiei publice [100, p. 66].
Aceste organe si au contributia respectiv anume n acest domeniu, reesind din urmtoarele
considerente: a) sunt organe de stat, care au n sarcin realizarea prerogativelor legislative,
inclusiv prin utilizarea fortei coercitive a statului n vederea folosirii rationale si protectiei
mediului; b) activitatea acestor organe este realizat n practic de un personal specializat, numit
serviciu public, la ncadrarea cruia se ralizeaz tendinta de specializare; c) aceste organe sunt
create n baza legii sau prin expresia direct a legii; d) activitatea acestor organe este realizat n
interesul statului si maselor de oameni pe care le reprezint aceste organe.
n literatura de specialitate sunt relevate criteriile de diferentiere a organelor
administratiei publice, care pot fi reflectate dup cum urmeaz [100, p. 67-68]:
76
1) dup modul lor de formare, care divizeaz organele administratiei publice n dou
categorii: alese si numite. n calitate de organe alese sunt consiliile locale si primarii. Numite se
consider a fi ministrii, viceministrii, directorii generali ai departamentelor, ceilalti conductori
de organe si servicii publice, care ocup functia n modul respectiv. n unele cazuri, desi functia
poate nimeri n categoria functiilor desemnate, prin numire, legea ce reglementeaz domeniul
respectiv poate stabili si alt mod de desemnare n functie.
2) dup natura lor, care divizeaz organele administratiei publice n organe colegiale
(Guvernul, consiliile locale) si organe unipersonale (primarii), fiind reprezentate de o singur
persoan care realizeaz prerogativele functiei;
3) dup competenta sa, care poate fi teritorial si material, si care divizeaz organele
administratiei publice: #n func)ie de competen)a teritorial n organe centrale, care au
competent pe ntreg teritoriul trii, indiferent de competenta material (Guvernul, ministerele,
departamentele) si organe locale, care si rsfrng competenta sa doar numai asupra unui
teritoriu administrativ (raion, municipiu, oras, comun, sat); #n func)ie de competen)a material
n organe de competent general, care au functii n toate domeniile activittii de administrare,
indiferent de competenta teritorial (Guvernul, consilii, primarii) si organe de competent de
specialitate care si rsfrng competenta sa doar asupra unui domeniu concret (ministerele,
comisiile pe lng organele administratiei publice locale).
Astfel, reiesind din caracteristicile expuse mai sus, putem distinge din aceast categorie
de subiecti ai raporturilor juridice de mediu urmtoarele organe: Guvernul Republicii Moldova,
ministerele, agentiile, organele administratiei publice locale consiliile locale si primarii.
n mod special, din acestea fac parte:
1.Guvernul Republicii Moldova, care conform prevederilor articolelor 3 si 19 ale Legii
cu privire la Guvern asigur utilizarea rational a resurselor naturale si integritatea lor, protectia
ecologic a populatiei si a mediului, coordoneaz activitatea organelor administratiei publice
locale n vederea traducerii n viat a politicii de stat n domeniul protectiei mediului.
2.Ministerul Ecologiei si Resurselor Naturale este organul central de specialitate al
administratiei publice care, potrivit exigentelor actuale, si exercit functiile n monitoringul
calittii componentelor de mediu, asigurarea protectiei mediului nconjurtor si reglementarea
folosirii resurselor naturale.
3.Agentiile ecologice teritoriale.
4.Agentia Relatii Funciare si Cadastru.
5. Agentia pentru Silvicultur Moldsilva.
6. Inspectoratul Ecologic de Stat.
7. Autorittile publice locale.
77
8. Unittile administrativ teritoriale.
n concluzie, vis-a-vis de toate categoriile de subiecte expuse n acest paragraf, putem
mentiona urmtoarele. Ca prti la raporturile juridice de mediu autorittile publice pot fi
caracterizate prin urmtoarele trsturi: a) se ncadreaz n raporturile juridice de mediu doar n
cazul cnd acest fapt este prevzut expres prin lege sau intr n competenta sa ca functie; b) cele
mai des aceast categorie de subiecte apare n raporturile juridice ca subiecte supraordonate; c)
si au manifestarea doar n domeniile ce tin de executarea prerogativelor statului n interesele
populatiei si celui general uman; d) interesele autorittilor publice sunt ncadrate n interesul
general uman, competenta stabilit de lege si interesul populatiei.
Popula)ia. Existenta unei asemenea categorii de subiecti la raporturile juridice de mediu
este tratat n literatura de specialitate diferit, iar uneori destul de controversat. nsesi ideia
recunoasterii populatiei unittilor administrativ-teritoriale ca subiecti ai raporturilor juridice de
mediu nu este ntlnit n mod univoc. Astfel, o serie de autori nici nu pomenesc despre asa tip
de subiecte ale raporturilor juridice sau nici nu constat aceasta ca fiind o problem discutabil.
n pofida acestei stri de lucruri, unii doctrinari [41] insist totusi asupra recunoasterii acestor
subiecti n cadrul unittilor administrativ-teritoriale. ntr-o msur oarecare, am putea fi de
acord cu afirmatiile respectivilor autori, desi n unele situatii legea nu confer populatiei
unittilor administrativ-teritoriale statut de subiect al raporturilor juridice de mediu.
Totodat nu trebuie s negm c implicit legea recunoaste asa categorie juridic. Pentru
exemplu, desfsurarea anumitor raporturi de mediu este de neconceput fr consultarea opiniei
locuitorilor de pe teritoriul unittii administrativ-teritoriale. Astfel punctul d) al articolului 3 al
Legii Republicii Moldova privind protectia mediului nconjurtor stabileste c ,,proiectarea si
punerea n functie a obiectivelor social-economice, realizarea programelor si activittilor care
presupun schimbri ale mediului natural se admit numai n baza avizului pozitiv al expertizei
ecologice de stat si cu acordul populatiei din aria de influent a obiectelor n cauza. n
asemenea cazuri, utilizarea notiunii de ,,populatie este privit att n lato sensu si ct n stricto
sensu. n lato sensu, notiunea de ,,populatie este utilizat n sensul populatiei n ansamblu a
unei unitti administrativ-teritoriale, precum si n sensul unei grupe reprezentative, de interesele
creia sunt legate anumite conditii de realizare a raporturilor juridice de mediu. n stricto sensu,
notiunea de populatie este utilizat n ntelesul populatei care locuieste pe teritoriul respectivei
unitti administrativ-teritoriale, iar n consecint poate fi nteles ca consultarea unittii
administrativ-teritoriale. ns, considerm c legiuitorul nu n zdar a desemnat termenul de
populatie, deoarece a intuit necesitatea de a consulta personal toti locuitorii localittii, printr-un
referendum sau prin alt modalitate efectiv de consultare a opiniei publice, evitnd astfel
posibilitatea de a fi decis aceast chestiune de organele ce exercit puterea public local.
78
n acest sens, suntem de prerea c legiuitorul a creat o fictiune, desemnnd o persoan
moral populatia, care nu are statut de persoan juridic, dar apare ca subiect al raporturilor
juridice de mediu.
Persoanele juridice de drept privat cu scop lucrativ. n literatura de specialitate,
notiunea de persoan juridic ca subiect al raporturilor juridice de mediu este aplicat n sens
larg, inclusiv cu referint la organele administratiei publice. Considerm necesar de a face o
precizare, care rezid n faptul c la acest compartiment vom discuta doar n privinta persoanelor
juridice de drept privat, utiliznd totusi termenul general de persoane juridice.
Calitatea de subiecte ale raporturilor de dreptul mediului a persoanelor juridice apare n
cea mai mare parte n cadrul realizrii activittilor legate de folosintele de mediu. Acestea tin de
autorizarea folosintelor de mediu, de utilizrile de fapt a resurselor naturale si crearea conditiilor
de mediu antropogen, precum si de rspunderile generate de actele poluatorii.
Persoanele juridice de drept privat fr scop lucrativ. Enuntarea respectivei categorii de
subiecti a fost tratat ntotdeauna neuniform. Fiind un compartiment important al participantilor
la relatiile sociale, organizatiile obstesti si politice si pot impune un rol deosebit n activittile
ce tin de protectia mediului. Astfel, dac n literatura de specialitate locul acestora de multe ori
este calificat ca fiind ,,contribuirea la asigurarea democratismului n conducerea statal [140, p.
45], atunci legislatia n vigoare, mai cu seam cea de mediu, le confer un statut cu o
semnificatie mult mai mare, stabilind un rol de esent n solutionarea problemelor de mediu.
Aceste organe pot fi plasate la nivel de egalitate juridic cu organele administratiei publice ntr-
un raport de colaborare, ct si ca subiect subordonat n cazul realizrii unor actiuni de protest.
Volumul de continut al capacittii juridice a acestor categorii de subiecti este binenteles
mult mai restrns, ns posibilittile care le pot realiza vizeaz un spectru juridic, organizational
si faptic foarte vast.
3.3 Obiectul raportului juridic de dreptul mediului

Orice aparitie a unor raporturi calitativ noi pe arena juridic, face ca s fie revizuite
granitele celor vechi si s fie revigorat conceperea ordinii de desfsurare a acestor raporturi.
n asa fel, la mijlocul secolului XX problema obiectului raportului de dreptul mediului a
avut o expresie destul de controversat n literatura de specialitate, fapt care a generat aparitia
mai multor opinii ce se refer la natura diferit a obiectului raportului juridic de mediu, fie la
existenta de fapt a acestuia.
Prima categorie de opinii vizeaz determinarea cadrului de domenii ale relatiilor ce
nimeresc sub incidenta reglementrilor dreptului mediului, iar, prin urmare, acele actiuni sau
79
abstentiuni, precum si bunurile care devin obiecte ale raporturilor de dreptul mediului,
delimitndu-le astfel de obiectele raporturilor juridice ale altor ramuri de drept. A doua categorie
de opinii se refer la nsesi determinarea naturii juridice a obiectului dreptului mediului n sensul
delimitrii celor dou mari elemente actiunile sau abstentiunile si lucrurile sau rezultatele de
natur material sau nematerial (obiectul intrinsec si extrinsec).
n ceea ce priveste delimitarea obiectului raportului de dreptul mediului de cel al altor
ramuri de drept tinem s mentionm c aceast sarcin apare drept una de esent att pentru
raportul juridic de mediu ca atare, ct si pentru ramura dreptului mediului. Dup cum am mai
spus, o mare perioad de timp, fiind incorporate n cadrul altor ramuri de drept, cum ar fi cel
administrativ, civil si altele, normele de dreptul mediului au fost nevoite s se autoinfirme ca
fascicul aparte cu toate caracterele unei ramuri de drept autonome. Aceasta a fost posibil doar
prin identificarea obiectului propriu de reglementare, iar, prin urmare, si a obiectului propriu
raportului juridic, numit de mediu. n asa fel este necesar de a delimita cadrul raporturilor de
dreptul mediului prin prisma obiectului acestor raporturi.
Aceast sarcin o vom ncerca s-o realizm prin rspunsul la urmtoarele ntrebri:
a) Care este obiectul raportului juridic de dreptul mediului propriu doar acestuia?
b) Care este criteriul dup care putem diferentia obiectul raportului de dreptul
mediului de cel al altor ramuri de drept, pentru cazurile n care apar tangente n reglementarea
acestora?
Referitor la prima ntrebare, mentionm c pentru raporturile de dreptul mediului se
identific un obiect propriu, distinct de cele ale altor ramuri de drept. Acesta este legat de
actiunile, abstentiunile privind folosirea rational, conservarea, dezvoltarea si protectia
componentelor mediului. De asemenea, ca obiect propriu al raporturilor de dreptul mediului
apar resursele naturale, conditiile de mediu, inclusiv cel natural si antropogen. Acesta poate fi
determinat drept cadru al obiectului raportului juridic de dreptul mediului.
n ceea ce priveste a doua ntrebare, constatm c si alte ramuri de drept identific n
calitate de obiect al raporturilor sale actiunile sau abstentiunile legate de folosirea resurselor
naturale, asa cum si nsesi resursele naturale. Este vorba, spre exemplu, de dreptul civil si
dreptul comercial ramuri de drept care au ca obiect al raporturilor juridice actiunile si
abstentiunile legate de protejarea componentelor mediului, la fel ca si dreptul contraventional si
dreptul penal. n aceste cazuri apar n mod firesc mai multe ntrebri: unde se termin obiectul
raportului de mediu si ncepe cel civil? Unde se termin obiectul raportului de mediu si ncepe
cel administrativ? Unde se termin obiectul raportului de mediu si ncepe cel penal etc.
Intuitiv am putea s afirmm c obiectul raportului de dreptul mediului se termin acolo
unde apare obiectul raportului de drept penal, administrativ, civil etc. ns, tinem s considerm
80
un atare mod de gndire gresit. Argumentm aceasta pornind de la axioma care a lansat-o
profesorul romn E. Lupan, conform cruia si dreptul civil, si dreptul penal, si dreptul
administrativ stau n slujba dreptului mediului. n cazul aplicrii unei reguli prin care aparitia
obiectului raportului juridic de drept penal, administrativ sau civil ar exclude existenta raportului
de dreptul mediului, ar trebui s conchidem c obiectul raportului juridic de dreptul mediului
nceteaz a mai exista odat cu aparitia obiectului unui raport, respectiv penal, civil si
administrativ. Totodat, ne dm prea bine seama c un obiect separat n sine, cel de drept penal
nu poate exista. Astfel, raportul juridic penal, care este cu prioritate unul sanctionator, nu poate
proteja valori proprii doar dreptului penal. Acesta neaprat protejeaz valori ce constituie
obiectul dreptului civil, al muncii, administrativ, constitutional, de mediu etc. Aceeasi situatie
are valoare si referitor la raporturile de drept administrativ si civil, n special cu referire la
raporturile contraventionale si de rspundere cu caracter reparatoriu.
n asa fel deducem ideea c obiectul raportului de dreptul mediului continu a exista n
pofida aparitiei unui raport de drept penal, civil sau contraventional. Aceasta ne sugereaz ideea
c continue s existe si raportul de dreptul mediului ca atare. n asemenea caz obiectul raportului
de dreptul mediului de fapt devine nu altceva dect obiectul raportului de drept penal. Aceeasi
regul este valabil si pentru raporturile contraventionale si cele civile.
Excluznd ideea despre dualitatea naturii raportului juridic, conform creia raportul
juridic nu poate fi concomitent si penal si de mediu, suntem n drept s afirmm c desi exist n
situatia respectiv dou categorii de raporturi juridice, corespunztor de mediu si penale, totusi,
n mare msur obiectul acestora coincide dup continutul su. n ceea ce priveste diferenta
naturii raporturilor juridice, aceasta este relevat prin continutul diferit al raporturilor, prin
subiectele si premisele lor, precum si prin sanctiunile incorectei realizri ale acestora.
Astfel, dac persoana a realizat o folosint a resurselor de mediu, aceasta urmeaz s-o
nfptuiasc n limitele si conditiile stabilite de legea de mediu. Depsirea acestor limite
presupune, dup caz, rspunderea penal sau contraventional. Obiectul raportului de dreptul
mediului sunt valorile de mediu. Si obiectul raportului de drept penal, de asemenea, pot fi
valorile de mediu. Desi obiectul este acelasi, metodele de reglementare a acestor raporturi, cum
si continutul acestora, sunt diferite.
Rspunderea penal n raporturile de dreptul mediului este un subiect apartenent
dreptului penal sau al mediului? Aceasta este una din principalele ntrebri care apare deseori n
mediul de cercetare. Prin prisma consideratiunilor enuntate mai sus sustinem c acesta este un
subiect al cercetrii pentru specialistii penalisti, deoarece n afar de obiectul raportului de
rspundere penal, care este si unul de mediu, constituie doar reglementarea si efectele
81
raportului penal. De asemenea, considerm c aceeasi regul este valabil si pentru celelalte
cazuri.
Totodat, concluziile care le-am sesizat ne determin s mai subliniem nc o deductie
incontestabil. Este vorba despre faptul c, indiferent de ce tipuri de raporturi juridice se creeaz
n legtur cu obiectul raportului de dreptul mediului, acesta oricum rmne a fi unul propriu
raportului dreptului mediului, iar pentru celelalte categorii de raporturi juridice (cum ar fi cele
penale, civile, administrative etc.) apare ca obiect n subsidiar. Criteriul dup care apreciem
apartenenta obiectului respectiv la raportul de dreptul mediului este faptul dac acest obiect tine
sau nu de mediul natural, mediul artificial sau conditiile de mediu.
n ceea ce priveste natura obiectului raportului juridic, aceasta nc nu s-a reflectat sub
forma unei definitii stabile n literatura de specialitate. Dintre diversele opinii existente la
momentul actual [33, p. 78] prevaleaz n fond dou, si anume: 1) obiect al raportului juridic pot
fi doar actiunile sau inactiunile subiectelor stabilite de norme [2, p. 152] si 2) obiect al raportului
juridic, n afar de actiuni si inactiuni, pot fi si lucrurile (bunurile) [3, p. 226].
Astfel, unii autori sustin c numai anumite raporturi juridice au obiect, fiind vorba despre
acelea ale cror drepturi si obligatii se refer la bunuri materiale, n legtur cu care se constituie
raportul

[118, p. 139]. Evident c nu putem fi de acord cu aceast afirmatie, deoarece, dup cum
constat autorul romn, G. Vrabie, ,,exist multe raporturi, care nu au nici o legtur cu bunurile
materiale exterioare relatiei juridice. Dar si acele relatii juridice au un obiect si anume conduita
prtilor, prestatia pe care o exercit un subiect si la care are dreptul cellalt subiect

[118, p.
139].
Conform uneia din opinii, drept obiect al raportului juridic sunt considerate a fi acele
actiuni sau abstentiuni pretinse de ctre subiectul activ de la subiectul pasiv la ncadrarea n
raport [49, p. 208; 118, p. 141-142], adic conduita prtilor n raport.
ntr-o alt opinie, se apreciaz obiectul raportului juridic ca fiind ansamblul de actiuni si
abstentiuni ce le poate pretinde subiectul activ fat de subiectul pasiv si care, n caz de
necesitate, primul este n posibilitate s le cear executarea sau respectarea acestora, chiar si prin
intermediul fortei coercitive a statului

[2, p. 182]. Prin urmare, obiectul raportului juridic
constituie nu numai acele actiuni sau abstentiuni de care subiectul activ poate imediat beneficia,
dar si posibilitatea de a pretinde la acestea.
Se mai constat n doctrin si alte viziuni, n care obiect al raporturilor juridice sunt
considerate bunurile, dar si actiunile sau abtinerile prtilor. Unii autori vorbesc de un triplu
obiect al raportului juridic: obiect juridic, adic conduita prtilor; obiect ideologic, adic vointa
prtilor; obiectul material, adic bunurile la care se refer.
82
Alti autori consider ca obiecte ale raporturilor juridice: lucrurile materiale; conduita
uman exteriorizat (actiuni sau abstentiuni); anumite valori personale nepatrimoniale (numele,
onoarea, reputatia, imaginea); rezultatul creatiei intelectuale, opera ca unitate de idei si de
imagini si form de exprimare obiectiv [118, p. 139-140].
Mai exist opinii care neag necesitatea obiectului raportului juridic ca element al
acestuia, argumentndu-se c prin obiect nu se ntelege altceva dect lucrurile la care se refer
drepturile si obligatiile, iar actiunea sau abtinerea pe care o pretinde subiectul de drept (subiectul
activ) si de care este tinut subiectul pasiv nu justific existenta unui raport juridic [96, p. 142].
Dac e s privim n fond problema respectiv, considerm c orice raport juridic are
obiect care se reflect n conduita prtilor, asa cum si rezultatele cu caracter material sau
nematerial, de asemenea, constituie obiect al raportului juridic, inclusiv si pentru cel de dreptul
mediului. Totodat, ca o solutie de ,,compromis ar fi posibilitatea de a privi notiunea de obiect
n sensul larg si n sensul restrns. Astfel, n stricto sensu, privim obiectul raportului juridic ca
fiind acele actiuni sau abstentiuni pe care le pretinde subiectul supraordonat de la subiectul
subordonat. n lato sensu, privim notiunea de obiect al raportului juridic n sens de conduit ce o
urmreste subiectul activ ctre cel pasiv, inclusiv si acele valori sau scopuri materiale pe care le
urmresc prtile ncadrndu-se n raport. Altfel spus, n acest sens obiectul raportului juridic
cuprinde dou categorii: obiectul de continut al raportului si obiectul de rezultat (scop) al
raportului.
Prin urmare, solutionarea acestor divergente ar fi posibil prin tipizarea obiectului
raportului juridic de mediu n obiect propriu (intrinsec) raportului juridic de mediu si obiect
extrinsec acestuia

[117, p. 139], unde obiect propriu am considera ca fiind conduita prtilor la
raport, adic acele actiuni sau abstentiuni cu referire la care s-au stabilit drepturile si obligatiile
prtilor la raportul juridic de mediu, iar obiect extrinsec obiectul cu privire la care se pretinde
a fi realizat conduita prtilor, adic acele bunuri materiale sau nemateriale care urmresc a fi
obtinute prin actiunile sau abstentiunile ntreprinse de ctre subiectul pasiv la raportul juridic de
mediu.
Referindune la obiectul raportului juridic n sens de obiect intrinsec, deosebim n functie
de continut dou categorii de forme ale acestuia si anume ac)iuni si absten)iuni pe care le
pretinde subiectul activ de la cel pasiv.
Actiuni sunt acele manifestri materiale si de alt natur pe care subiectul pasiv este
obligat s le ntreprind n favoarea sau n interesul subiectului activ. Semnificativ este faptul c
foloasele nemijlocite din urma actiunilor legate de protejarea mediului le poate culege nu numai
subiectul activ, astfel cum deseori actiunile necesare de a fi ntreprinse de ctre subiectul pasiv
reies din litera legii, prezumnd totodat si protejarea unui interes general uman.
83
Abstentiuni constituie acea stare de lucruri, cnd subiectul pasiv este obligat fat de
subiectul activ s nu ntreprind careva actiuni, fie privind lezarea unui drept absolut, fie privind
abtinerea de la realizarea unei actiuni, care n cazul contrar ar fi putut s-o duc la realizare.
Astfel, majoritatea raporturilor de mediu sunt raporturi care presupun ca obiect abtinerea de la
realizarea crorva acte de uz a resurselor de mediu. De regul, aceste raporturi poart caracter
perpetuu.
n functie de rezultatul (scopul) raportului juridic de mediu, determinm dou forme ale
obiectului raportului juridic si anume obiecte cu caracter material si obiecte cu caracter
nematerial. Cu alte cuvinte, obiecte scop sunt toate acele rezultate urmrite de prti la raporturile
de mediu. Astfel, drept obiect material este, de exemplu, constructia unui obiectiv care are ca
scop folosirea resurselor de mediu uzin de prelucrare a metalului. Drept obiect nematerial al
raportului juridic de mediu putem determina ca fiind starea normal de mediu, cresterea
economic, starea de spirit a populatiei etc.
Deci, dac afirmm c relatia stabilit ntre prti si reglementat de normele juridice se
ncheie cu un anumit scop, atunci nu putem afirma c scopul acestei relatii (atitudini reciproce -
drepturi si obligatii) constituie doar actiunile sau inactiunile n realizarea drepturilor si
obligatiilor, dar si efectul material, care, n cele mai dese cazuri, este exprimat prin obiecte
materiale, lucruri. Acestea, ns, pornind de la caracterul social al raportului juridic, formeaz
obiectul impropriu raportului ca fenomen social si, prin urmare, apare drept un obiect extrinsec
al acestuia. n aceast ordine de idei, obiectul raportului juridic de dreptul mediului apare sub
dou aspecte: obiectul extrinsec bunurile, valorile, rezultatele etc. si obiectul intrinsec
conduita uman (actiuni sau inactiuni).
Obiectul extrinsec al raportului de dreptul mediului l formeaz:
a) componentele abiotice ale mediului (resursele de ap, aerul atmosferic, resursele de
zcminte ale subsolului, spatiile subterane, resursele funciare);
b) componentele biotice ale mediului (regnul animal si regnul vegetal); c) componentele
antropogene ale mediului (confortul n cadrul localittii amenajarea teritoriului, conditiile
sanitare de viat a populatiei, conditiile sanitare de munc a populatiei, deseurile de productie si
menajere, substantele nocive, substantele radioactive, materiile secundare). Afirmnd c mediul
cuprinde totalitatea de componente abiotice, biotice si antropice, unde componentele abiotice si
biotice si au o existent aparte, independent de om, iar aparitia componentei antropice este
legat de activitatea uman e necesar s determinm care este locul acestor componente si care
este regimul lor juridic n acest domeniu.
Astfel, n contextul solutionrii problemelor de protectie a mediului, componentele
antropice ocup pozitie dubl: n primul rnd, nsesi aparitia componentelor antropice n mediu
84
a generat pericol, de cele mai dese ori la stabilirea unui dezechilibru n cadrul proceselor
naturale; n al doilea rnd, omul este nevoit s creeze un sistem de msuri care vor da
posibilitate vietuirii normale n cadrul antropic, conditiile de vietuire fiind determinate n
majoritatea cazurilor de conditiile naturale.
Asadar, ce cuprinde componentele antropice? Dup afirmatiile profesorului romn
Ernest Lupan, mediul artificial priveste n sens larg ntreaga tehnosfer, adic totalitatea creatiei
materiale a omului, ncepnd cu obiecte de uz casnic si terminnd cu navele cosmice [71, p.
159].
n sens restrns, este necesar s concepem mediul artificial ca fiind acele componente
care posed urmtoarele caracteristici:
a) compun mediul de existent uman;
b) nu sunt de origine natural;
c) existenta sa influenteaz starea de mediu;
d) sunt supuse regimului juridic de reglementare.
Regimul juridic de folosire si protectie a componentelor antropice constituie un sistem
de norme juridico-tehnice, existenta crora are scop instituirea unui nivel admisibil-rational de
vietuire a fiintei umane n mediul creat de sine si adaptarea lui la conditiile natural-obiective.
Ca componente antropice care cad sub incidenta regimului juridic de folosire si protectie
a componentelor antropice sunt:
1) asezrile omenesti (orasele, satele);
2) cile de comunicatie;
3) spatiile de productie;
4) transportul terestru, naval si aerian.
Sub incidenta regimului juridic de folosire si protectie a componentelor antropice cad
urmtoarele domenii:
1) gestionarea teritoriilor asezrilor omenesti;
2) gestionarea substantelor chimice si biologice;
3) gestionarea resurselor secundare;
4) gestionarea resurselor nucleare.
Obiectul intrinsec al raporturilor de dreptul mediului l formeaz:
a) folosirea rational a componentelor de mediu (realizarea si autorizarea realizrii unor
asemenea limite de folosinte de mediu care s asigure accesul la resursele naturale, att pentru
generatiile prezente, ct si pentru cele viitoare;
b) protectia componentelor mediului, care presupune realizarea msurilor de prevenire si
nlturare a consecintelor degradrii si polurii componentelor de mediu;
85
c) conservarea componentelor mediului presupune realizarea activittilor legate de
pstrarea integrittii structurale si functionale a obiectivelor vizate, mpreun cu ntregul
complex de factori ambientali care le asigur si conditioneaz perenitatea;
d) dezvoltarea componentelor mediului: presupune de fapt o regenerare a resurselor
naturale care apar ca factori vitali n dezvoltarea omenirii, dar care au fost supusi anterior
proceselor de degradare.
n continuare considerm necesar examinarea continutului fiecruia din obiectele
raportului de dreptul mediului.
n vederea realizrii acestui deziderat, este necesar enuntarea continutului obiectului
extrinsec al raportului de dreptul mediului:
1. Componentele abiotice ale mediului: resursele de ap, aerul atmosferic, resursele de
zcminte ale subsolului, spatiile subterane, resursele funciare si componentele biotice: flora &i
fauna, formeaz n ansamblu resursele naturale.
Referitor la resursele naturale ca obiect extrinsec al raportului de dreptul mediului,
acestea urmeaz a fi plasate n acele categorii a resurselor naturale care, conform legislatiei
ecologice, sunt incluse n cadastrele resurselor naturale si pot fi exploatate fizic. Acestea sunt
resursele naturale aflate n circuitul economic: pmnturile, resursele acvatice (obiectivele
acvatice separate, apele freatice, apele minerale), zcmintele minerale utile (petrolul, gazele
naturale, zcmintele minerale utile larg rspndite), pdurile, sectoarele de pduri, spatiile verzi
ale localittilor urbane si rurale, animalele slbatice aflate n libertate si semilibertate (un mod
de viat de sine stttor sau cu sursele create de om), cu exceptia celor ce se afl n colectia
personal. Conform prevedeilor articolului 1 al Legii cu privire la resursele naturale, resurse
naturale sunt obiectele, fenomenele, conditiile naturale si alti factori, utilizabili n trecut, prezent
si viitor pentru consum direct sau indirect, care au valoare de consum si contribuie la crearea de
bunuri materiale si spirituale [66].
Resursele naturale se folosesc sau pot fi folosite ca mijloace de munc, surse de energie,
de materie prim si de materiale, nemijlocit ca obiecte de consum si recreare, ca banc a
fondului genetic sau surs de informatii despre lumea nconjurtoare. Resursele naturale
protejate pot fi folosite strict n scopuri stiintifice.
Nu toate categoriile de resurse naturale sunt susceptibile de a fi utilizate ca obiect de
beneficiere. Astfel, nu se consider obiect al dreptului de beneficiere aerul atmosferic [148, p.
87].
Toate categoriile de resurse naturale poart n sine anumite caracteristici din punctul de
vedere al posibilittii realizrii unui mod de folosint, precum si din punctul de vedere al
posibilittii protejrii drept categorie de resurse protejate. n asa fel, conform prevederilor Legii
86
cu privire la resursele naturale, acestea urmeaz a fi clasificate n urmtoarele grupe: resurse
naturale renovabile; resurse naturale nerenovabile; resurse naturale locale; resurse naturale
nationale; resurse naturale aflate n circuitul economic; resurse naturale aflate n rezerv; resurse
naturale protejate (nu particip sub nici o form la circuitul economic; spre exemplu, rezervatiile
naturale); resurse naturale transfrontaliere (rul Prut, fluviul Nistru); resurse naturale curative
(apele minerale, nmolurile).
Dac e s facem o caracteristic separat fiecreia din componentele mentionat, atunci
constatm urmtoarele.
Solul este o component important si esential a biosferei, avnd o ecologie vulnerabil
la influentele negative naturale (inundatii, furtuni, contaminare, poluare atmosferic) sau
artificiale asupra sa. Face parte din categoria de resurse funciare. Solul este n strns
interdependent cu subsolul si cu celelalte ecosisteme terestre, fiind supuse att regulilor
comune de protectie, ct si celor specifice, impuse de caracteristicile si particularittile fiecruia.
n rezultatul demonopolizrii propriettii statului si privatizrii s-au constituit trei forme
de folosire (utilizare) a terenurilor: n baza dreptului de proprietate asupra terenului atribuit n
procesul de privatizare, fiind realizat de ctre proprietarii funciari si atribuirii terenului n
folosint de ctre proprietarul funciar, inclusiv si de ctre stat sau unittile administrativ-
teritoriale, inclusiv n arend.
Folosirea terenului n baza dreptului de proprietate coincide cu atributia proprietarului de
nsusire a calittilor utile ale sectorului si poart un caracter nemijlocit, iar utilizarea terenului de
ctre alti beneficiari, inclusiv arendasi, poart caracter derivat si dependent. Atunci cnd
beneficiarul funciar foloseste terenul transmis nemijlocit de ctre proprietar folosinta este
primar, ns n cazul cnd beneficiarul care a primit terenul de la proprietar l atribui persoanei
terte este vorba despre folosirea secundar (spre exemplu, folosirea lotului auxiliar de serviciu
de ctre angajatii ntreprinderilor de transport, silvice etc.).
Dup durata de timp, folosirea poate fi permanent si temporar. De regul, pe o durat
nedeterminat sunt atribuite terenurile proprietate de stat si municipal pentru a asigura
stabilitatea relatiilor de folosint si a crea cointeresarea beneficiarilor de a face investitii. n
folosire temporar terenurile sunt atribuite persoanelor fizice, altor beneficiari si arendasilor.
Folosirea terenului n baza arendei se caracterizeaz prin mai multe particularitti. n conditii de
arend terenurile pot fi atribuite persoanelor fizice si juridice, inclusiv celor strine, precum si
altor state. Conditiile folosirii sectorului de teren arendat sunt determinate de prti n contractul
de arend si stipulate n el.
n contract sunt fixate termenele de arend, mrimea pltii de arend, drepturile si
obligatiunile prtilor etc. Fiind obiect de sine stttor de folosire, sectoarele de teren se afl n
87
dependent de constructiile, cldirile amplasate pe ele. De aceea, odat cu trecerea dreptului de
proprietate asupra acestor imobile se transmite si dreptul de folosint asupra terenurilor aferente
acestora.
Subsolul reprezint spatiul fizic de sub sol, alctuit din totalitatea formatiunilor
geologice accesibile lucrrilor de cercetare si prospectiuni geologice. Compozitia chimic a
subsolului influenteaz starea de fertilitate a stratului superior al pmntului, al solului. Datorit
nsusirilor sale, a resurselor naturale, a bogtiilor pe care le cuprinde, cu rol deosebit asupra
dezvoltrii generale a societtii, se impune folosirea subsolului prin toate mijloacele, inclusiv
cele juridice, care sunt cele mai eficiente. Este necesar o protectie a resurselor naturale, o
gestiune durabil a acestor materii prime printr-o exploatare si o explorare eficient. Datorit
legturii organice dintre sol si subsol, regimul lor juridic si folosirea lor sunt reglementate de
multe ori n acelasi context. Obiecte ale dreptului de folosire a subsolului sunt portiunile de
subsol atribuite beneficiarilor n baza licentei. Nu sunt supuse autorizatiei prin licent lucrrile
de studiere general a subsolului, inclusiv lucrrile geologice si geofizice regionale, ridicrile
geologice, cercetrile stiintifice, paleontologice, de prognozare a cutremurelor de pmnt,
crearea si gestiunea monitoringului privind protectia mediului si alte lucrri care nu lezeaz
subsolul.
Apa este important pentru esenta vietii si pentru nfptuirea tuturor activittilor umane,
fiind folosit n alimentatie, agricultur, industrie, servicii, dezvoltare urbanistic, transport si
navigatii, pescuit etc. Considerat mult timp drept surs inepuizabil, apa nu este totusi
disponibil n cantitti suficiente si de o calitate corespunztoare n anumite perioade si n
anumite regiuni ale globului. Obiectivele de folosint sunt obiectivele acvatice enumerate n art.
2 al Codului apelor care formeaz Fondul Unic de Stat al Apelor, si anume: rurile, lacurile
naturale, lacurile de acumulare, precum si apele canalelor si apele subterane.
Obiective de folosint acvatic sunt, de asemenea, recunoscute anumite sectoare ale
obiectivului acvatic separate juridic si de fapt. Obiectivele acvatice pot fi clasificate n functie de
destinatie, caracterul fizico-geografic si teritorial. Legislatia distinge ape de suprafat si ape
subterane, obiecte naturale si artificiale. n functie de scopul economic urmrit, obiectivele
acvatice se divizeaz n ci acvatice (transportul fluvial), obiective pentru necesittile piscicole
si ale gospodriilor cinegetice. Totodat, sunt mentionate obiectivele acvatice care prezint un
interes stiintific, cultural si curativ. Aceast clasificare serveste n calitate de baz stiintific
pentru determinarea regimului juridic al obiectivelor acvatice si reglementarea relatiilor acvatice
n directia utilizrii rationale si protectiei resurselor acvatice. Clasificarea mentionat determin
si continutul dreptului de beneficiere a apelor, care este alctuit din totalitatea drepturilor si
obligatiunilor beneficiarilor.
88
Pdurile reprezint cel mai important stlp de rezistent al sistemului ecologic, avnd o
important existential n viata oricrui popor, ca factor de genez, conservare si dezvoltare a
fiintei nationale. Binefacerile pdurii asupra mediului sunt rezultatul unor functii deosebit de
importante pentru desfsurarea normal a activittii social-economice. Pdurile sunt esentiale
pentru dezvoltarea economic si pentru subventionarea tuturor formelor de viat (uman,
animal, vegetal), avnd un rol important ca surse de bunuri si de servicii. Obiecte ale
raporturilor juridice de folosire a fondului forestier servesc produsele pdurii, care, conform art.
33 alin. 1 Codul Silvic, sunt considerate produsele lemnoase si nelemnoase, serviciile legate de
folosirea pdurilor, precum si rezultatele realizrii functiilor de productie ale pdurilor.
Produsele lemnoase se divizeaz n: produse principale, rezultate din tieri principale si de
regenerare a pdurilor (art. 36, alin. l Codul silvic); produsele secundare, rezultate din tieri de
ngrijire a arboreturilor (degajri, curtiri, rrituri) si tieri de reconstructie (art. 36, alin. 2 Codul
silvic); produsele rezultate din tieri de igien necesitatea efecturii crora este cauzat de
uscarea total sau partial a arborilor; produsele rezultate din alte tieri; produsele auxiliare
(cioturi, coji etc.) art. 37 al Codului silvic; produsele rezultate din lichidarea efectelor
calamittilor naturale. La produsele nelemnoase sunt atribuite: vnatul, pescuitul, colectarea
nucilor etc. (art. 40 al Codului silvic); produsele accesorii ale pdurii: fructe si pomusoare,
nuci, ciuperci, plante medicinale (art. 38 al Codului silvic); rezultatele folosirii pdurii n
scopuri de cercetare stiintific, recreare, turistice, sportive etc. (art. 39 al Codului silvic).
Toate folosintele silvice ce au ca obiect produsele pdurii se permit numai n baza
autorizatiei de exploatare sau a biletului silvic. Exceptie din aceast regul fac dobndirea
produselor accesorii ale pdurii, precum si rezultatele folosirii pdurii n scopuri de recreare,
turistice si sportive.
Regnul animal este unul din componentele principale ale mediului natural nconjurtor,
element important al echilibrului ecologic existent. Regnul animal include multiplicitatea faunei
slbatice terestre si acvatice, nrolate n multiple relatii reciproce din cadrul mediului natural, si
care servesc drept surse pentru obtinerea unor materii prime industriale, medicinale, produse
alimentare si altor valori materiale. Totodat, unele specii sunt utilizate n scopuri stiintifice,
cultural-educative si estetice. Drept obiecte asupra crora legislatia n vigoare stabileste regim
juridic de folosint diferit, determinm: regnul animal totalitatea unor specii de animale care
vietuiesc n mod natural pe uscat, n ap, n atmosfer sau n sol, inclusiv monocelulare, nevertebrate
si cordate; animalele rare, periclitate si vulnerabile specii de animale care sunt in pericol de
disparitie si se ntlnesc ntr-un numr de indivizi insuficient pentru restabilirea si automentinerea
populatiei n conditii naturale; colectiile zoologice serii de animale vii sau mpiate si preparate,
adunate, dispuse si pstrate n grdini zoologice sau muzee, care reprezint valori stiintifice,
89
artistice etc.; produsele activittii vitale a animalelor bunuri rezultate din activitatea vital a
animalelor fr ca acestea din urm s fie scoase din mediul natural; propriettile utile ale
animalelor trstur care caracterizeaz animalele prin calitatea lor folositoare pentru mediul
ambiant, populatie, agricultur, silvicultur etc.
Folosirea resurselor regnului animal poate avea loc cu sau fr scoaterea acestora din
mediul natural. n primul caz este vorba despre asa modalitti de folosire ca vnatul, pescuitul si
dobndirea animalelor care nu constitue obiecte ale vnatului si pescuitului. Folosirea resurselor
animaliere n scopuri economice, stiintifice, cultural-educative si estetice se permite fr
scoaterea lor din mediul natural si dac acest fapt nu duneaz populatiei corespunztoare de
animale (art. 27 al Legii regnului animal).

3.4 Con#inutul raportului juridic de dreptul mediului

Dup definitia unanim recunoscut, continutul raportului juridic l formeaz totalitatea
de drepturi si obliigatii pe care le au subiectii participanti la raporturile de dreptul mediului [12,
p. 130].
Dup cum vedem din cele expuse mai sus, continutul raportului juridic de dreptul
mediului l formeaz dou categorii de elemente: drepturile si obligatiile pe care le au prtile la
raport.
n literatura juridic de specialitate, problema continutului raportului juridic de dreptul
mediului, comparativ cu domeniul celorlalte aspecte legate de raportul juridic de dreptul
mediului, nu si-a gsit o expresie bine conturat.
Astfel, aceste mprejurri au creat situatia n care se realizeaz o interpretare stngace a
diverselor probleme legate de asigurarea respectrii drepturilor participantilor la raporturile
juridice de mediu. Tot din aceste considerente, Republica Moldova nu are pn la momentul
actual un set de legi unite ntr-un Cod de legislatie de mediu. De asemenea, nu exist o
reglementare detaliat a continutului dreptului omului la un mediu sntos si echilibrat din punct
de vedere ecologic si nici nu este asigurat un nivel corespunztor al respectrii drepturilor si
obligatiilor subiectilor de dreptul mediului.
Necesitatea abordrii mai temeinice a acestei probleme este determinat de o serie de
factori att cu caracter subiectiv, ct si caracter obiectiv.
n asa fel, n multe cazuri aplicabilitatea unora din normele dreptului mediului tine de
caracterul dreptului sau al obligatiei pe care o au prtile la raport.
90
Spre exemplu, cauzarea unei daune de mediu prin actiunile unui functionar, n virtutea
functiei, desi aparent ar trebui s nimereasc sub incidenta normelor de drept contraventional, se
ncadreaz pn la urm n raportul de dreptul mediului. Rezult aceasta din continutul
drepturilor si obligatiilor pe care le are acest functionar drepturile si obligatiile de mediu.
Tinnd cont de aspectele enuntate, considerm oportun realizm o descriere general a
categoriilor de drepturi si obligatii specifice subiectilor n raporturile de dreptul mediului.
Astfel, n ceea ce priveste drepturile si obligatiile prtilor la raporturile juridice de
mediu, este necesar relevarea unei diferentieri a acestora, asa cum diverse categorii de drepturi
si obligatii ale subiectilor de dreptul mediului implic aplicabilitatea regimului juridic diferit.
Drepturile ecologice.
Dup cum am mai mentionat ntr-un capitol anterior, sarcina de baz care st n fata
doctrinei vis-a-vis de un domeniu nou al legislatiei, asa cum este ramura dreptului mediului,
const n determinarea limitelor asupra crora si au aplicabilitatea normele ramurii respective si
naturii juridice ale drepturilor subiective si obligatiilor ce tin de acest domeniu.
Drepturile prtilor la raportul juridic de dreptul mediului si strbat calea proprie, fiindu-
le proprii anumite trsturi, care determin aparitia a dou ntrebri frecvente:
1) Care este spectrul de domenii unde-si fac aparitia drepturile subiective de mediu?
2) n cazul n care dreptul este asigurat prin mijloace de drept caracteristice si altor
ramuri de drept, cum ar fi celui civil sau administrativ, cum se poate de apreciat c este vorba
despre un drept subiectiv de mediu sau despre unul specific altei ramuri de drept?
Acestea sunt niste ntrebri firesti, deoarece, odat cu aparitia dreptului mediului, s-a
creat un sistem specific de reglementare, n care s-au incorporat metode si instrumente proprii
multor altor ramuri de drept existente deja de mult timp, dar si s-au creat unele instrumente si
metode noi, proprii doar dreptului mediului.
n cea ce priveste prima ntrebare, unii autori sustin c acestea sunt doar drepturile
omului legate de natur [2, p. 13]. n continuarea acestei idei, autorii consider c ele difer din
punct de vedere functional sau c ele pot fi deduse din prevederile legii, dar, cu regret, nu sunt
prevzute expres.
Noi sustinem c ansamblul de drepturi ecologice nu trebuie limitat doar la cele legate de
natur. Astzi deja exist un fascicol bine conturat reglementrile n domeniul componentelor
antropogene ale mediului (legate de securitatea radioactiv, de calitatea n constructie, de
amenajarea teritoriului etc.). Prin urmare, acestea creeaz o categorie de drepturi, care, desi nu
sunt legate de natur, oricum rmn a fi ecologice.
Deci, care sunt drepturile ce formeaz categoria celor de mediu?
91
Prin drept subiectiv se ntelege o posibilitate recunoscut de lege a subiectului activ, n
virtutea creia acesta poate s aib o conduit si s pretind o conduit de la subiectul pasiv, iar
n caz de necesitate, s cear concursul fortei coercitive a statului [5, p. 82].
Pe parcursul a mai multor decenii s-a tinut s se afirme c drepturile subiective de mediu
tin numai de prestatiile, bunurile si conduita legat de obiectivele naturale. Cu regret, pn la
momentul de fat mai sunt asemenea preri care, considerm, ngusteaz domeniile drepturilor
subiective de mediu. Astfel, se sustine c prin drepturi de mediu ale omului se are n vedere
aspiratiile individului privind natura sau componentele acesteia, recunoscute prin lege, legate de
satisfacerea necesittilor (sau de posibila lor satisfacere) prin interactiunea cu natura si
asigurarea unei astfel de satisfaceri. Dup cum am mai mentionat, aceast concluzie diminueaz
spectrul domeniilor unde-si fac aparitia drepturile de mediu.
n ceea ce priveste cea de-a doua ntrebare, legat de identificarea naturii drepturilor
subiective de mediu n cazul n care sunt utilizate metode caracteristice si altor ramuri de drept,
aducem urmtoarele explicatii. Pornind de la caracterele pe care le-am relevat mai sus raportului
juridic de dreptul mediului, este deosebit de usor s confundm un drept subiectiv ecologic al
persoanei cu unul civil, administrativ, procesual etc. Acesta se deduce din faptul c deseori
conduita pretins n cadrul unui raport de dreptul mediului este aproape de aceeasi natur care se
poate pretinde si n alte raporturi de drept.
n acest sens, este important a delimita anumite criterii prin prisma crora vom fi
ndrepttiti a afirma c vis-a-vis de un drept concret a persoanei, se poate de vorbit ca despre
unul de mediu.
Am putea face referint la un criteriu general, recunoscut unanim, si anume la cel care
vizeaz domeniul n care-si fac aparitia reglementrile. Considerm c la drepturile de mediu
acest criteriu nu este valabil. Aceasta se datoreaz faptului c drepturile ecologice si gsesc
izvorul si n cadrul unor raporturi cum ar fi cele de drept civil, administrativ etc. Spre exemplu,
cele ce apar n legtur cu exercitarea atributelor propriettii asupra resurselor naturale, ar
sugera ideea despre natura civil a drepturilor subiective. Mai mult ca att, n mare msur,
reglementarea acestuia este reflectat anume n prevederile Codului civil. n acelasi timp,
constatm o mare diferent ntre regimul dreptului de proprietate asupra resurselor naturale de
regimul de proprietate a altor categorii de bunuri. Spre exemplu, dreptul de neuz, caracteristic
pentru exercitarea dreptului de proprietate asupra tuturor bunurilor nu este aplicabil cu referire la
sectoarele de teren agricol. Este conditionat acest fapt nu de interesele de ordin economic, ci, n
primul rnd, de cel de mediu, si n special de conditiile de mediu antropogen.
n aceeasi ordine de idei, dac pentru orice alt bun dect cele ce formeaz obiectul
raporturilor de dreptul mediului, legislatorul presupune posibilitatea proprietarului de a-l utiliza
92
n acel scop pentru care are necesitate, precum si dreptul de a-i consuma forma si substanta,
referitor la bunurile ce formeaz obiectul raporturilor de dreptul mediului, legislatorul stabileste
o alt formul. La asemenea categorii de bunuri legislatorul presupune posibilitatea de a fi
realizat de ctre proprietari o asa folosint, si n asemenea limite, nct s nu duc la degradarea
obiectivelor de mediu, s nu fie modificat destinatia lor, dect doar ntr-o procedur strict
stabilit de lege. Totodat, legislatorul exclude total dreptul de a-i consuma integral substanta
bunului sau categoriei de bunuri.
ns, este necesar de mentionat c aceste caracteristici sunt proprii doar domeniului de
relatii legate de folosirea si protectia mediului.
n asemenea mprejurri, conchidem c att raportul de dreptul mediului apare drept unul
particular, ct si nsesi drepturile subiective ca element ale acestui raport, de asemenea, se
caracterizeaz prin particularitti deosebite de drepturile subiective civile, administrative si de
alt natur.
n asa caz, ne permitem s afirmm c drepturile ecologice formeaz acea categorie de
drepturi subiective, n virtutea crora titularii acestora pot pretinde de la alte persoane o
prestatie, o conduit sau un bun legat de ambianta uman. Aceasta se refer, n special, la acele
prestatii, acea conduit sau acele bunuri, care formeaz mai nti de toate conditia de existent
uman.
Suntem n acest sens ntru totul de acord cu unii autori [2], care identific criteriile de
baz prin prisma crora se poate de constatat drepturile ecologice. n acest context, se face
referint la asa criterii ca:
a) satisfacerea necesittilor individului cu ajutorul resurselor naturale;
b) ocrotirea snttii de efectele negative ale influentei asupra mediului;
c) asigurarea drepturilor generatiilor viitoare;
d) asigurarea respectrii drepturilor ecologice.
ns, pe lng acestea, mai relevm si asa criterii cum ar fi asigurarea unei ambiante n
locul de abitatie; excluderea influentelor negative asupra mediului natural si artificial n
rezultatul utilizrii componentelor de mediu etc.
Prin urmare, dreptul subiectiv de mediu al persoanei nu trebuie de separat de dreptul
natural al acestuia, care se exprim prin nsesi dreptul naturii de a nu fi influentat.
n aceeasi ordine de idei, sustinem ideea precum c protectia si mbunttirea mediului
decurg direct din necesitatea vital de a proteja viata speciei umane prin asigurarea calittii si a
conditiilor necesare.
n acest context, drepturile subiectilor de drept administrativ le putem clasifica n functie
de mai multe criterii:
93
1. n functie de natura subiectului titular de drept:
a) drepturi subiective;
b) prerogative [12, p. 131].
2. n functie de opozabilitatea drepturilor:
a) drepturi absolute;
b) drepturi relative.
3. n functie de natura continutului:
a) drepturi patrimoniale;
b) drepturi nepatrimoniale.
4. n functie de caracterul lor:
a) drepturi materiale;
b) drepturi de procedur.
Drepturile subiective reprezint acea categorie a drepturilor pe care le are subiectul de
dreptul mediului, ce ofer posibilitatea acestuia de a pretinde la executarea obligatiei din partea
subiectului pasiv, ns, care nu poart n esenta sa caracterul imperativ pentru toti. Este un drept
opozabil doar celora fat de care este invocat. Din categoria respectiv de drepturi fac parte
toate drepturile pe care le pot asuma subiectii raporturilor juridice de dreptul mediului zi de zi,
fr ca acestea s fie prevzute expres de lege. De regul, un asemenea drept poate rezulta dintr-
un contract. Spre exemplu, proprietarul de teren a transmis n arend sectorul de teren. Conform
contractului de arend arendasul si asum obligatia de a realiza actiuni de mbunttire a
calittii solului. n acest sens, obligatia prevzut de lege este ca arendasul s nu diminuieze
calitatea terenului. n temeiul contractului, care are putere de lege pentru prti, arendasul mai are
si obligatia de a mbuntti calitatea solului.
Prerogativa reprezint dreptul recunoscut prin lege, sau prin prezumtia legii, avnd
caracter obligatoriu pentru executare. Din categoria respectiv de drepturi fac parte toate
drepturile care le are statul sau organele acestuia si care formeaz competenta acestora.
Comparativ cu drepturile subiective, prerogativele poart un caracter mai rigid.
Dreptul absolut [12, p. 134] constituie acel drept, titularul cruia poate avea o anumit
conduit, fr a fi determinat subiectul pasiv. n asa fel, pentru dreptul absolut este caracteristic
faptul c cunoaste doar titularul su, titularul obligatiei corelative nefiind cunoscut. Dreptul
absolut este unul opozabil erga omnes. Dreptului respectiv i corespunde obligatia corelativ
de a nu i se aduce atingere si este opozabil n acelasi timp tuturor. Exemplu de asemenea drept
este dreptul la un mediu sntos din punct de vedere ecologic.
Drepturile relative [12, p. 134] reprezint acea categorie de drepturi, realizarea crora
este n corelare direct cu obligatia subiectului pasiv determinat. Drept exemplu, din asemenea
94
categorie fac parte drepturile proprietarului unui obiectiv acvatic de a pretinde de la locatarul
acestui obiectiv realizarea doar acelor folosinte care corespund scopului determinat n contractul
de locatiune. Deosebirea drepturilor absolute de cele relative se relev n privinta continutului
lor si, respectiv, a procedurii legale prin intermediul creea poate fi asigurat realizarea lor.
Drepturile patrimoniale [96, p. 139] sunt acele categorii de drepturi subiective care au
un continut patrimonial sau, cu alte cuvinte, se refer la un anumit patrimoniu. Astfel, articolul
127 al Constitutiei Republicii Moldova si articolul 1 al Codului apelor al Republicii Moldova
consacr dreptul de proprietate privat asupra apelor, acesta fiind un drept legat de patrimoniu si
anume de proprietate.
Drepturile subiective nepatrimoniale ntrunesc categoria de drepturi care nu reflect un
continut economic. Acestea sunt drepturile legate de persoan. Este specific pentru doctrin, n
ceea ce priveste dreptul mediului de a nu pomeni despre existenta acestei categorii de drepturi.
Totodat, considerm c mai mult ca oriunde, anume la compartimentul raportului de mediu,
drepturile nepatrimoniale urmeaz s ocupe nu doar un loc aparte, dar si s fie protejate prin
metode diferite de celelalte drepturi. Am putea chiar propune o nou structur a acestor drepturi.
Este vorba despre dreptul moral la aspect peizajistic, dreptul la sigurant de mediu etc.
Drepturile materiale [100, p. 524] constituie acea categorie a drepturilor pe care
subiectii de dreptul mediului le au n legtur cu un bun, o situatie etc. (de exemplu, dreptul la
ap calitativ, dreptul de a beneficia de resurse naturale etc.).
Drepturile de procedur [100, p. 524] reprezint acea categorie de drepturi pe care
persoana le dobndeste n legtur si pentru asigurarea exercitrii unui drept subiectiv material.
Exemplu de drept procesual poate fi acela care reglementeaz posibilitatea persoanei de a cere
repararea daunelor de mediu.
n plan mondial, consacrarea dreptului omului la un mediu echilibrat din punct de vedere
ecologic este realizat n mod diferit prin consfintirea direct n Constitutie si n legile organice,
fie prin declararea dreptului la sntate, viat si asigurarea conditiilor neprimejdioase de trai etc.
n Republica Moldova, acest drept este prevzut n mod expres n Constitutia Republicii
Moldova [18], n Legea privind protectia mediului nconjurtor si detaliat n legile organice ce
tin de domeniile concrete (silvic, funciar etc.).
Astfel, articolul 37 al Constitutiei Republicii Moldova stipuleaz c ,,Fiecare om are
dreptul la un mediu nconjurtor neprimejdios din punct de vedere ecologic pentru viat si
sntate, precum si la produse alimentare si obiecte de uz casnic inofensive... Totodat,
Constitutia Republicii Moldova garanteaz executarea acestui drept prin accesul liber al tuturor
la informatia privind starea de mediu, precum si prin instituirea obligatiei pentru fiecare cettean
de a proteja mediul [18].
95
Fiind declarat n Constitutie si n Legea cu privire la protectia mediului, n celelalte legi
organice acest drept al omului este realizat, de asemenea, prin asigurarea accesului liber la
informatie privind starea de mediu, prin dreptul la asistent si protectie social, prin instituirea
obligatiei fat de cetteni de a realiza protectia mediului, prin instituirea unui cadru juridic
concret ce tine de folosirea si protectia mediului.
Dreptul de beneficiere a resurselor naturale apare numai n baza autorizatiei (permisului
sau licentei) eliberate de ctre Autoritatea de Protectie a Mediului sau de alte organe
mputernicite. Tipul autorizatiei (licentei) depinde de modalittile de folosire a animalelor.
Licentierii sunt spuse toate modalittile de folosire a regnului animal, exceptie fcnd utilizarea
regnului animal n scopuri cultural-educative si estetice n cazurile prevzute expres de
legislatie. Referitor la termenele de folosire, este necesar de mentionat c fiecare modalitate de
utilizare practicat are o anumit perioad de timp. Durata termenului poate fi diferit si, de
regul, este direct prevzut n actele normative n vigoare. ns, n unele cazuri, termenele de
folosire sunt indicate nemijlocit n autorizatia (licenta) eliberat de organul competent respectiv.
Continutul dreptului de beneficiere este alctuit din totalitatea drepturilor si
obligatiunilor beneficiarilor n vederea exploatrii resurselor naturale. n dependent de tipul de
beneficiere volumul drepturilor si obligatiilor beneficiarului depinde de statutul juridic al
acestuia si de regimul juridic privind dreptul de folosire si dreptul de proprietate asupra
resurselor naturale. Se consider ca exist drepturi si obligatii de beneficiere cu caracter general
si, respectiv, drepturi si obligatii de beneficiere cu caracter special. La categoria drepturilor cu
caracter general se atribuie prevederile Codului apelor, Codului silvic etc. Astfel, beneficiarii de
resurse naturale au urmtoarele drepturi: dreptul la un mediu sntos si echilibrat din punct de
vedere ecologic, dreptul la informatie veridic privind starea mediului, dreptul la accesul liber la
justitie n vederea solutionrii litigiilor ecologice, dreptul de a participa la luarea deciziilor n
domeniul protectiei mediului, care include controlul obstesc sau expertiza ecologic obsteasc,
dreptul de a exploata resursele naturale, dreptul de a cere despgubiri n cazul cauzrii daunelor
prin poluare. La rndul su, drepturi fr obligatii nu pot exista din cauza c obligatiile stabilesc
limita extinderii drepturilor. Prin urmare, beneficiarii de resurse naturale sunt obligati: s
protejeze mediul, s respecte legislatia ecologic, s furnizeze date veridice privind starea
mediului, s foloseasc resursele naturale n mod rational, s recupereze prejudiciul cauzat prin
poluare, s foloseasc resursele naturale contra plat, s foloseasc tehnologii care nu polueaz
mediul.
Continutul dreptului de beneficiere funciar este constituit din posesie si folosint, care,
la rndul su, se realizeaz prin drepturile si obligatiunile beneficiarilor. Volumul si continutul
96
drepturilor si obligatiunilor variaz n functie de destinatia sectorului de teren, categoria lui si a
beneficiarului. Toate drepturile si obligatiunile se divizeaz n dou grupe: generale si speciale.
Drepturile generale sunt: de a gospodri de sine stttor terenul (amestecul din partea
organelor de stat n activitatea detintorilor este interzis); de a fi proprietari ai veniturilor
cptate; dreptul la despgubire etc.
Obligatiile generale sunt: de a folosi rational terenul; de a achita plata pentru folosint;
de a furniza date privitoare la regimul terenului utilizat; de a respecta drepturile altor detintori;
de a restitui paguba cauzat.
Drepturile si obligatiile speciale sunt determinate de specificul obiectivului natural,
statutul beneficiarului etc. [120, p. 30-32].
Actualmente, n literatura de specialitate, se contureaz ideea privind trecerea de la un
drept al omului la un mediu sntos la un drept al omului la conservarea mediului, adic a strii
sale naturale, fapt ce ar limita folosinta resurselor si ar reduce restabilirea capacittii de
regenerare a mediului [44, p. 72].
Obliga)iile ecologice
Obligatiile subiectilor de dreptul mediului constituie ndatorirea subiectului raportului
juridic de mediu de a avea o conduit corespunztoare dreptului subiectiv al subiectului activ
sau prerogativei organului de stat si care, n caz de necesitate, poate fi asigurat prin forta de
coercitie statal. n literatura de specialitate, termenul de obligatie este destul de deficitar, asa
cum utilizarea notiunii de obligatie era domeniu prioritar al dreptului civil.
Cu referire la obligatia de drept al mediului putem afirma c deosebim cteva categorii
de baz ale acestora:
1. n functie de obiect [5, p. 82-83]:
a) obligatiile pozitive;
b) obligatiile negative;
c) obligatiile de rezultat;
d) obligatiile de mijloc.
2. n functie de opozabilitatea obligatiilor:
a) obligatii opozabile numai prtilor;
b) obligatii opozabile tertilor.
3. n functie de sanctiunea ce asigur executarea obligatiilor:
a) obligatii perfecte;
b) obligatii imperfecte.
4. n functie de izvorul obligatiilor:
a) obligatii izvorte din acte juridice;
97
b) obligatii izvorte din fapte juridice.
Obliga)iile pozitive constituie acea categorie a obligatiilor specifice subiectilor de dreptul
mediului, care prevd obligatiunea subiectilor pasivi de a ntreprinde careva actiuni cu caracter
material sau nematerial, obligatie care poate reiesi dintr-o ntelegere a prtilor (de exemplu, n
cazul contractului de concesiune sau de locatiune a resurselor naturale; din prescriptia legii, cum
ar fi n cazul drepturilor absolute).
Obliga)iile negative sunt acele categorii de obligatii ce prevd ndatorirea subiectului
pasiv de a se abtine de la careva actiuni , care, fie c sunt interzise expres prin lege (n cazul
obligatiilor corelative drepturilor absolute), fie c este ndatorat s se abtin de la careva
actiuni, pe care n mod obisnuit le-ar fi ntreprins, dar care, ca rezultat al ncadrrii n raporturile
de dreptul mediului, este obligat s nu le ntreprind (de exemplu, obligatia de a respecta
regimul de acces n cadrul rezervatiei stiintifice).
Obliga)ia de rezultat este legtura de datorie a subiectului pasiv fat de cel activ ca prin
actiunile sale s obtin un rezultat concret. De exemplu, obligatiile nscute din contractul de
concesiune a resurselor naturale urmresc obtinerea unui rezultat material concret, fie a
asigurrii folosirii eficiente a crorva resurse, fie conservarea acestora, care, binenteles,
constituie nu altceva dect un rezultat concret si, din momentul ce rezultatul nu este atins, se
consider c raportul juridic nu si-a atins scopul existentei.
Obliga)ia de mijloace constituie acea categorie a obligatiilor n care prtile urmresc
atingerea unui scop prin anumite mijloace, acestea din urm fiind strict determinate, scopul
nefiind conditie nemijlocit a raportului. De exemplu, prin angajarea n raporturile juridice de
mediu de rspundere subiectul pasiv este pus n obligatie de a suporta toate conditiile de aplicare
a institutului de rspundere, msurile respective ntreprinse de ctre subiectul activ avnd scop
de a asigura repararea daunei si, implicit, de a reeduca persoana.
Obliga)ii opozabile doar pr)ilor sunt acele categorii de obligatii care si au referint
doar la de subiectul fat de care s-a nscut. Astfel, obligatiile stipulate n contractul de
concesiune a resurselor naturale ntre concesionar si concedent ce se refer la termenii si
conditiile de plat sunt nu altceva dect obligatii opozabile doar prtilor.
Obliga)iile opozabile ter)ilor sunt acelea care au referire la alte persoane si conditia
executrii acestora de fiecare dat tine de considerarea acestor persoane. Prin urmare, dac e
vorba despre contractul de concesiune a resurselor naturale, conditia realizrii obligatiilor tine
de respectarea conditiilor de realizare a drepturilor cettenilor, care, de asemenea, pot fi ntr-o
legtur obligational cu referire la obiectul concesionat (terenul, masivul forestier etc.)
Obliga)ia perfect este acea obligatie a crei realizare see asigur prin posibilitatea
urmririi ei pe cale judiciar sau prin alt modalitate legal si care este pasibil sanctionrii.
98
Astfel obligatia ntreprinderii de a respecta linistea pe timp de noapte n localitti, asigurnd
excluderea unei poluri sonore, este o obligatie perfect, pasibil urmririi att pe cale civil, ct
si prin procedura reparrii daunelor de mediu.
Obliga)ie imperfect constituie acea obligatie, care, desi exist n realitate si legea
prevede dreptul corelativ al subiectului activ, dar care n virtutea faptului survenirii crorva
mprejurri de obicei de ordin legal, cum ar fi prescriptia, obligatia respectiv nu poate fi
asigurat pe calea urmririi legale, iar n cazul executrii acesteia, nu mai poate fi revendicat.
Asemenea tip de obligatie se refer la posibilitatea realizrii dreptului de petitionare ca rezultat
al nclcrii drepturilor cetteanului de ctre organul de stat sau functionar, cum ar fi cel de
acces la informatia de mediu. n cazul cnd pe durata termenului, n decursul cruia persoana,
interesele crea au fost lezate, este n drept s se adreseze si s-a adresat n instanta
corespunztoare, statul i asigur acest drept, obligatia organului de stat sau a functionarului de a
restabili dreptul lezat, n acest caz fiind o obligatie perfect. Iar din momentul cnd persoana,
interesele creea au fost lezate, se adreseaz dup expirarea termenului prescris de lege,
obligatia organului de stat sau a functionarului de a restabili dreptul lezat oricum exist, ns ea
deja nu mai este pasibil urmririi legale, iar n caz dac organul de stat sau functionarul si
onoreaz obligatia, aceasta nu mai poate fi pus pe pozitie initial din simplu motiv c statul sau
functionarul la un anumit moment nu asigura executarea acestei obligatii.
Obliga)ii izvor*te din actele juridice sunt acele obligatii care si au fundament n actele
juridice unilaterale si contractele de mediu. Respectiv, putem vorbi despre obligatii izvorte din
actiuni legale si obligatii izvorte din actiuni ilegale (contraventie, infractiune prin care s-a
produs un prejudiciu de mediu).
Obliga)iile izvor*te din fapte juridice (acestea fiind privite n stricto sensu) constituie
acea categorie a obligatiilor care si fac aparitia n rezultatul survenirii conditiilor care nu au
depins de vointa subiectilor de dreptul mediului, precum si cnd vointa subiectului nu a fost
ndreptat asupra mprejurrilor crora legea le confer titlul de izvor de obligatii.
Totodat, pentru a determina care este locul drepturilor ecologice n familia drepturilor
omului, considerm c ar trebui s le descriem reiesind din caracteristicile acestora:
1. Drepturile omului sunt drepturi universale.
2. O alt caracteristic definitorie a drepturilor omului const n importan)a lor. Ele sunt
fundamentale, deoarece, pe scara valorilor, acestea se bucur de o pozitie transcendent n
comparatie cu alte drepturi. De fapt, ele constituie sursa altor drepturi ce deriv sau se revars
din ele.
3. A treia caracteristic a drepturilor omului const n faptul c ele sunt esen)iale,
durabile &i stabile #n timp, independent de circumstan)e. Opinia general acceptat este c exist
99
o ierarhie a drepturilor omului. Dreptul la viat, la egalitate si la libertatea de expresie sunt
drepturi fundamentale ale omului de semnificatie primar pentru individ, din care considerente,
acestea detin pozitiile superioare n aceast ierarhie si continu s le mentin, indiferent de
curgerea timpului si locul geografic.
4. A patra caracteristic a drepturilor fundamentale ale omului const n inalienabilitatea
lor, ceea ce, de fapt, formeaz nucleul drepturilor omului, fiind indispensabil nsesi existentei
individului. ntotdeauna vor exista un minimum de drepturi ale omului care nu pot fi alienate
dac natura uman si va pstra caracterul su esential. Ajungem la concluzia c dreptul la un
mediu sntos nu este un drept la care se poate renunta sau care poate fi cedat, reiesind din
legtura lui organic cu viata oamenilor. Este imposibil s ne imaginm viata sau o calitate
acceptabil a vietii fr un mediu sntos care le-ar mentine.
Considerm n final c enuntarea clasificrii respective este de natur s ne dea
posibilitate a privi problema si din alt punct de vedere dect cel traditional, crend astfel un
fundament teoretic al dezvoltrii de mai departe a delimitrii categoriilor de raporturi de mediu
de alte categorii de raporturi juridice.

3.5 Concluzii la capitolul 3

Continutul raportului juridic de mediu l formeaz totalitatea de drepturi si obligatii pe
care le au subiectii participanti la raporturile de dreptul mediului. Necesitatea abordrii mai
temeinice a acestei probleme este generat de o serie de factori att cu caracter subiectiv, ct si
cu caracter obiectiv. n asa fel, n multe cazuri aplicabilitatea unora din normele dreptului
mediului tine de caracterul dreptului sau al obligatiei pe care o au prtile la raport.
Prin urmare, drepturile ecologice ale omului presupun aspiratiile individului privind
natura sau componentele acesteia, recunoscute prin lege, legate de satisfacerea necesittilor (sau
de posibila lor satisfacere) prin interactiunea cu natura si asigurarea unei astfel de satisfaceri.
n acest sens, n calitate de criterii principale prin prisma crora se poate de identificat
drepturile ecologice se evidentiaz urmtoarele:
a) satisfacerea necesittilor individului cu ajutorul resurselor naturale;
b) ocrotirea snttii de efectele negative ale influentei asupra mediului;
c) asigurarea drepturilor generatiilor viitoare;
d) asigurarea respectrii drepturilor ecologice.
100
ns, pe lng acestea, ne-am permite s mai identificm si asa criterii, cum ar fi
asigurarea unei ambiante n locul de abitatie, precum si excluderea influentelor negative asupra
mediului natural si artificial n rezultatul utilizrii componentelor de mediu.
n acest sens, dreptul subiectiv ecologic al persoanei nu trebuie de separat de dreptul
natural al acestuia, care se exprim prin nsesi dreptul naturii de a nu fi influentat. Astfel,
putem releva urmtoarele categorii de drepturi:
a) n functie de natura subiectului titular de drept drepturi subiective, prerogative;
b) n functie de opozabilitatea drepturilor drepturi absolute, drepturi relative;
c) n functie de natura continutului drepturi patrimoniale, drepturi nepatrimoniale;
d) n functie de caracterul drepturilor drepturi materiale, drepturi de procedur.
Cu referire la obligatia de drept al mediului putem afirma c exist cteva categorii
de baz a obligatiilor, si anume:
1) n functie de obiectul lor, deosebim obligatii pozitive, obligatii negative, obligatii de
rezultat si obligatii de mijloc;
2) n functie de opozabilitatea obligatiilor, deosebim obligatii opozabile numai prtilor si
obligatii opozabile tertilor;
3) n functie de sanctiunea ce asigur executarea obligatiilor, deosebim obligatii perfecte
si obligatii imperfecte;
4) n functie de izvorul obligatiilor, deosebim obligatii izvorte din acte juridice si
obligatii izvorte din fapte juridice.
Totodat, pentru a determina care este locul drepturilor ecologice n familia drepturilor
omului, considerm c ar trebui s le descriem reiesind din caracteristicile acestora:
1. Drepturile omului sunt drepturi universale.
2. O alt caracteristic definitorie a drepturilor omului const n importan)a lor. Ele sunt
fundamentale, deoarece, pe scara valorilor, acestea se bucur de o pozitie transcendent n
comparatie cu alte drepturi. De fapt, ele constituie sursa altor drepturi ce deriv sau se revars
din ele.
3. A treia caracteristic a drepturilor omului const n faptul c ele sunt esen)iale,
durabile &i stabile #n timp, independent de circumstan)e. Opinia general acceptat este c exist
o ierarhie a drepturilor omului. Dreptul la viat, la egalitate si la libertatea de expresie sunt
drepturi fundamentale ale omului de semnificatie primar pentru individ, din care considerente,
acestea detin pozitiile superioare n aceast ierarhie si continu s le mentin, indiferent de
curgerea timpului si locul geografic.
4. A patra caracteristic a drepturilor fundamentale ale omului const n inalienabilitatea
lor, ceea ce, de fapt, formeaz nucleul drepturilor omului, fiind indispensabil nsesi existentei
101
individului. ntotdeauna vor exista un minimum de drepturi ale omului care nu pot fi alienate
dac natura uman si va pstra caracterul su esential. Ajungem la concluzia c dreptul la un
mediu sntos nu este un drept la care se poate renunta sau care poate fi cedat, reiesind din
legtura lui organic cu viata oamenilor. Este imposibil s ne imaginm viata sau o calitate
acceptabil a vietii fr un mediu sntos care le-ar mentine.


102
4. FUNDAMENTAREA TEORETIC# I CON_INUTUL LEGISLATIV AL
CATEGORIILOR DE RAPORTURI JURIDICE DE DREPTUL MEDULUI

Abordarea general doar a categoriilor de raporturi, fr a realiza o analiz a fiecrei
grup de raporturi identificate dup continut, ar face ca actuala cercetare, reflectat prin prisma
prezentei lucrri, s fie superficial si insuficient. n ceea ce umeaz, vom ncerca s reflectm
continutul legislativ si argumentarea teoretic a categoriilor de baz ale raporturilor de dreptul
mediului, din care fac parte raporturile de rspundere, cele de gestiune sau de beneficiere si cele
contractuale. Acestea din urm, desi nu sunt prea reflectate n literatura de specialitate, totusi au
dreptul la existent.

4.1 Raporturile de r$spundere de mediu

Este bine cunoscut faptul c rspunderea social se refer la conduita pe care o aleg
oamenii n diferite situatii posibile ce se reflect n continutul raporturilor sociale. Aceast
conduit, manifestat prin respectarea sau nerespectarea normelor sociale, constituie temeiul
aparitiei unor reactii, consecente n plan social. Rspunderea social implic sanctionarea
social a atitudinii persoanei neconcordante cu normele sociale instituite.
Dup cum s-a mentionat, conduita oamenilor poate avea mai multe varietti n cadrul
raporturilor sociale, din care considerente, rspunderea social mbrac diferite forme, cum ar fi
rspunderea politic, etic, moral si juridic.
Rspunderea jurudic, fiind o institutie juridic prezent n fiecare ramur de drept,
capt caracteristici specifice ei n fiecare dintre ele. Astfel, n domeniul dreptului mediului
rspunderea juridic la fel si are specificul su care este determinat de urmtoarele:
1) ramura dreptului mediului cuprinde domeniul de reglementare ce tine de raporturile
om natur, adic categoria de raporturi, reglementarea crora tine cont nu numai de
necesittile sociale, dar si de starea obiectiv a lucrurilor n natur, precum si de posibilittile
tehnice si stiintifice ale omului;
2) aceast institutie nu constituie prghia principal n reglementare, asa cum se
ntmpl n alte ramuri de drept;
3) n comparatie cu dreptul penal, administrativ sau civil, unde se aplic forma de
rspundere juridic respectiv (penal, administrativ, civil), n dreptul mediului sunt prevzute
toate aceste forme n ansamblu;
103
4) dac celorlalte ramuri de drept le sunt caracteristice principii deosebite de aplicare si
eliberare de rspundere juridic, atunci n cadrul dreptului mediului acestea sunt ntrunite ntr-un
ansamblu [119, p. 46].
Deci, dup cum s-a mentionat, rspunderea juridic mbrac forme concrete n functie de
specificul normei juridice nclcate si raportul juridic n cadrul cruia a fost nclcat norma
legal. n acest fel, se distinge rspunderea penal, rspunderea civil, rspunderea
administrativ, rspunderea material, rspunderea disciplinar etc. si ceva mai nou
rspunderea de dreptul mediului (rspunderea ecologic) [74, p. 368].
n literatura de specialitate exist diferite opinii privind formele rspunderii juridice
aplicate n raporturile de dreptul mediului.
Astfel, unii autori rusi [122, p. 209; 124, p. 192] mentioneaz c n cadrul dreptului
mediului se aplic rspunderea disciplinar, rspunderea administrativ, rspunderea civil si
rspunderea penal.
Alti autori romni [73, p. 183-191; 45, p. 135-200] pledeaz pentru rspunderea
contraventional, rspunderea civil, rspunderea penal si rspunderea de dreptul mediului.
n ceea ce priveste rspunderea de dreptul mediului, inclusiv problemele legate de
existenta acesteia vor fi relevate ntr-o sectiune separat. La acest capitol este necesar de atras
atentie asupra existentei unor discordante ntre opiniile expuse n privinta aplicrii rspunderii
disciplinare n domeniul dreptului mediului.
n acest context, autorul rus S. Bogoliubov afirm c rspunderea disciplinar pentru
nclcrile legislatiei ecologice poate surveni n acea ordine si atunci cnd ea este prevzut de
actele normative n vigoare Codul Muncii, regulamente, regulile de ordine interioar a muncii,
alte acte emise att la nivel republican, ct si la nivelul organizatiei sau institutiei concrete. n
actele respective pot fi prevzute obligatiile de serviciu cu caracter ecologic si msurile de
influent disciplinar pentru nendeplenirea lor. Mai des aceasta se refer la lucrtorii
subdiviziunilor de curtire si a altor servicii cu functii de protectie a mediului nconjurtor,
sectiile ecologice de la ntreptindere, adic fat de persoanele care au tangent direct cu
folosirea si protejarea resurselor naturale. De asemenea, autorul mentioneaz c nclcrile
disciplinare n domeniul protectiei mediului nconjurtor pot fi svrsite si de lucrtorii care,
reiesind din caracterul activittii de productie, sunt ndeprtati de folosinta propriu-zis a
resuselor naturale aproape fiecare lucrtor ntr-o msur oarecare poate participa la asigurarea
utilizrii rationale a resurselor naturale pe calea folosirii si economisirii apei, cldurii, curentului
electric, deseurilor de productie, protectiei plantatiilor verzi.
n opinia aceluiasi autor, rspunderea disciplinar survine n cazul nendeplinirii
actiunilor privind protectia naturii si folosirea rational a resurselor naturale, pentru nclcarea
104
normativelor de calitate a mediului nconjurtor si dispozitiilor legislatiei. Spre deosebire de
rspunderea administrativ si penal, n rspunderea disciplinar numrul nclcrilor
disciplinare n domeniul ecologiei nu este stabilit, caracterul si continutul lor fiind determinat de
procesul de productie si obligatiile de serviciu ale lucrtorilor.
Autorul continu cu afirmatia c ,,rspunderea disciplinar n domeniul protectiei
mediului nconjurtor devine destul de des mai eficient dect celelalte forme ale rspunderii
[122, p. 209]. Aceast se explic prin procedura simpl de scoatere la iveal a nclcrii
(scrisoarea de serviciu) si a aplicrii sanctiunii (dup explicatiile date de vinovat, se emite ordin
privind aplicarea observatiei, mustrrii, mustrrii aspre sau concedierii conform prevederilor art.
39 al Codului muncii).
Referitor la aplicarea rspunderii disciplinare n domeniul dreptului mediului, B. Erofeev
mentioneaz c ,,rspunderea disciplinar n domeniul folosirii si protectiei mediului se aplic
doar pentru nclcrile ecologice, svrsite de lucrtori n procesul ndeplenirii obligatiilor sale
de serviciu, cu conditia c angajatul a nclcat regulile ecologice, exercitarea crora intra n
atributiile de serviciu ale acestuia n baza contractului de munc sau imputernicirii din partea
administratiei [124, p. 192]. Autorul evidentiaz urmtoarele caracteristici ale rspunderii
disciplinare aplicate n domeniul dreptului mediului:
- se aplic numai pentru nclcrile ecologice de ctre angajat n procesul ndeplenirii
obligatiilor sale de serviciu;
- se aplic de ctre administratia intreprinderii la care lucreaz fptuitorul;
- legislatia nu prevede componente concrete de delicte disciplinare;
- procedur simpl de aplicare a rspunderii disciplinare, n sensul c legislatia nu
stabileste forme obligatorii de documente cum sunt procese-verbale, ntocmite n prezenta
martorilor asistenti etc.
Cu totul alt prere are profesorul romn Ernest Lupan, care afirm c n cadrul dreptului
mediului nu se aplic rspunderea disciplinar [74, p. 368]. Autorul argumenteaz aceasta prin
faptul c disciplinar pot fi trasi la rspundere angajatii de ctre cei care i-au angajat n cadrul
raportului juridic de munc. Este adevrat c n cazul n care un angajat svrseste n cadrul
raporturilor sale de munc o fapt prin care aduce atingerea, direct sau indirect, mediului el
poate fi sanctionat disciplinar de ctre cel care l angajeaz. ns, pentru nclcarea normelor
dreptului mediului de ctre un angajat n acast calitate va rspunde cel al crui angajat este;
apoi acesta poate s trag la rspundere pe angajatul su att disciplinar, ct si material, fiindc
acesta din urm nu si-a respectat obligatiile asumate n calitate de angajat. Cu alte cuvinte,
rspunderea disciplinar nu intervine nemijlocit n cadrul raportului de dreptul mediului, ci n
cadrul raportului de dreptul muncii.
105
De aceeasi prere este savantul rus V. Petrov, care consider c ,,ceea ce caracterizeaz
abaterile disciplinare ce pot fi imputate functionarilor publici este periclitarea disciplinei care
trebuie s existe n functionalitatea normal a serviciilor administratiei publice, n svrsirea
acestor abateri [142, p. 158].
n literatura de specialitate, de asemenea, se mai mentioneaz c ,,scopul urmrit prin
aplicarea rspunderii disciplinare este ntrirea disciplinei functionarului si nu aprarea valorii
materiale care serveste drept scop la aplicarea rspunderii contraventionale [119, p. 57].
Este necesar de mentionat si faptul c n cadrul dreptului mediului se recurge la aplicarea
regulilor rspunderii conntravntionale, penale sau civile. Acest fapt este prevzut expres de
Legea privind protectia mediului nconjurtor, unde art. 89 din Capitolul IX prevede:
,,nclcarea prevederilor prezentei legi atrage dup sine rspundrea, dup caz, civil,
administrativ sau penal, conform legislatiei n vigoare. Aceste forme ale rspunderii
aplicabile n domeniul protectiei si dezvoltrii mediului sunt reglementate amnuntit de ramurile
de drept la care ele apartin (dreptul administrativ, penal si civil).
ns, tipurile respective de rspundere capt un specific prin aceea c faptele
sanctionabile se svrsesc n cadrul raporturilor de dreptul mediului, prin nclcarea normelor
legale care ocrotesc factorii de mediu n scopul prevenirii polurii, refacerii mediului atins,
perfectionrii conditiilor de mediu etc.
Cu toate c se poate vorbi despre ,,mprumutul regulilor care se refer la cele trei feluri
de rspundere din domeniul altor ramuri de drept, totusi rspunderea pentru nclcarea normelor
dreptului mediului apartine anume acestei ramuri de drept, deoarece prezint o serie de trsturi
specifice, determinate de obiectul reglementrii juridice. De aceea, sunt aplicabile n totalitate
regulile stabilite n dreptul mediului si numai n msur n care ele nu sunt destule se recurge la
normele dreptului administrativ, penal sau civil, dup caz, n completarea primelor norme.
Un loc aparte le revine normelor care prevd procedura si conditiile de reparare a
daunelor de mediu.
Aparitia si dezvoltarea unui sir de reglementri care au ca obiect protectia, conservarea si
dezvoltarea mediului, urmate de constituirea dreptului mediului ca ramur distinct a sistemului
de drept, implic o serie de probleme noi n privinta rspunderii juridice. Astfel, pe de o parte,
are loc un proces de ecologizare a unor institutii juridice clasice si cristalizare a unor laturi
particulare ale acestora (vorbindu-se de rspunderea civil pentru daunele ecologice, infractiuni
care atenteaz la regimul de protectie a mediului, contraventii n domeniul protectiei mediului
etc.) si, pe de alt parte, are loc autonomizarea unor sanctiuni specifice de drept al mediului
[45, p. 213].
106
n doctrina de specialitate a fost formulat ideea implementrii unei noi forme a
rspunderii juridice pentru poluarea mediului, fiind vorba despre nerespectarea dispozitiilor
legale care reglementeaz relatiile sociale ce constituie obiect de reglementare a dreptului
mediului. Aceast rspundere a fost denumit ,,ecologic sau de dreptul mediului [109, p.
17-19; 78, p. 207-217;75, p. 276-277].
Esenta conceptiei la care ne referim, poate fi formulat prin urmtoarele idei: n cadrul
multitudinii de relatii sociale reglementate de normele de drept un loc aparte l ocup cele
referitoare la poluarea si protectia mediului; aceste raporturi juridice prezint mai multe trsturi
specifice (ele iau nastere ntre persoane n legtur cu protectia mediului, prtile se afl, de
regul, pe pozitii de subordonare, respectiv supraordonare etc.) care se reflect si n cazul
raporturilor de rspundere; specificul obiectului reglementrii juridice prin normele dreptului
mediului se reflect si n specificul relatiilor sociale de rspundere pentru poluare etc., care
privite n sens larg, justific autonomia de dreptul mediului si, n acelasi timp, rspunderea de
dreptul mediului ca form distinct de rspundere juridic (pe lng cea contraventional,
penal, civil, disciplinar, material etc.).
n favoarea existentei unei rspunderi de dreptul mediului mai sunt invocate cteva
argumente de ordin teoretic si practic.
Astfel, dac este adevrat c fiecare form a rspunderii juridice si are fundamentul n
specificul raporturilor juridice, care se deosebesc ntre ele si prin metoda de reglementare,
principiile aplicabile, interesul ce l apr (dreptul civil prevede rspunderea juridic civil
pentru fapte ce ncalc un interes privat si se aplic dup principii de drept privat; dreptul penal
prevede rspunderea pentru fapte ce ncalc un interes public persoana vinovat nu poate
contribui prin ntelegere cu victima la msura de pedeaps aplicat etc.), atunci aceste
argumente pot fi invocate pe deplin si n favoarea opiniei dup care exist o form distinct de
rspundere pentru prejudiciile cauzate mediului prin poluare.
Deci, teoria dreptului cunoaste mai multe forme ale rspundrii juridice, care apr, n
fond, dou categorii principale de interese si metode folosite n cadrul institutiei rspunderii
juridice:
1) interesul public, metodele si procedeele cu caracter public (stabilirea pedepsei fr
a tine cont de prerea vinovatului si a victimei);
2) interesul privat (unde se ia n consideratie doleantele victimei si vinovatului).
n mod firesc exist doar dou forme de rspundere juridic: o rspundere de drept
public si o rspundere de drept privat. ns, aceasta ar fi o abordare simpl a problemei, care ar
nsemna negarea total a volutiei stiintelor juridice n privinta structurii sistemului juridic.
Aceasta ar nsemna c exist doar drept administrativ, drept penal si drept civil, toate celelalte
107
domenii ale dreptului ncadrdu-se ntr-una din ele, ceea ce ar fi departe de realittile juridice
[78, p. 213].
Din momentul ce exist n realitate, potrivit reglementrilor legale n vigoare, mai multe
feluri sau forme de rspundere juridic, la baza defirentierii crora stau nu numai metode si
procedee folosite pentru aplicarea rspunderii juridice si nici unele noi tipuri de interese ce s fie
aprate, ci alte criterii mai rationale si mai convingtoare, pentru fundamentarea stiintific a
existentei unei rspundei autonome pentru poluarea mediului va trebui s mbinm criteriile deja
cunoscute si utilizate cu unele rationamente care permit concluzii concludente n materie.
Pentru sustinerea acestei idei, cei care au inventat-o folosesc ca punct de diferentieire a
formelor de rspundere juridic, inclusiv si cea afirmat recent, urmtoarele dou criterii: 1)
criteriile interesului aprat si pericolului social al faptei; 2) criteriul msurilor sau modului de
aplicare a regulilor de rspundere [109, p. 18].
Dreptul mediului detine institutia rspunderii juridice cu caracteristici ce se deosebesc de
celelalte forme de rspundere si prin msurile si modul de aplicare a regulilor de rspundere.
Astfel, afirmnd c rspunderii juridice nscute n cadrul raporturilor de dreptul mediului
i sunt caracteristice regulile rspunderii de drept civil nu va fi posibil explicarea problemei
existentei recuperrii pagubei cauzate mediului, prevzute de lege [53], obligatie ce nu este
caracteristic regulilor rspunderii civile (care admit refuzul victimei de a recupera paguba de la
persoana vinovat).
Deci, n raporturile de rspundere de dreptul mediului este vorba despre caracterul
obligatoriu imperativ de recuperare a pagubei cauzate mediului, exprimat n valoarea sabilit
expres prin lege [109, p. 18].
n ceea ce priveste msurile ce se ntreprind n cadrul rspunderii de dreptul mediului,
ele se deosebesc, de asemenea, de msurile c se iau n cadrul altor forme ale rspunderii juridice.
Astfel, dac rspunderii de drept penal si administrativ nu le sunt caracteristice msuri de
restabilire a prejudiciului, a situatiei anterioare, atunci rspunderii juridice de dreptul mediul i
sunt caracteristice aceste msuri si prin aceasta se deosebeste radical de primele dou forme ale
rspunderii juridice la care ne-am referit mai sus. Oricum, toate trei msuri constituie n
ansamblu componente ale rspunderii de drept public.
4.2 Raporturile de gestionare a resurselor naturale

Analiza cadrului legislativ al Republicii Moldova si Romniei privind reglementarea
dreptului de beneficiere asupra resurselor naturale genereaz necesitatea evalurii eficacittii
acestuia.
108
n calitate de prti componente ale sistemului legislativ ecologic, care au drept scop
reglementarea relatiilor sociale n sfera beneficierii de resurse naturale, sunt considerate
categoriile de resurse naturale institutionalizate ca subramuri ale dreptului mediului si care au o
reglementare aparte. O astfel de structur a sistemului de drept al mediului are ca scop
asigurarea unei reglementri eficiente a relatiilor sociale privind folosirea si protectia diferitor
obiecte naturale (spre exemplu, fondul funciar, subsolurile, apele, fondul forestier, aerul, regnul
animal). Este de mentionat faptul c aceast structura a sistemului de drept al mediului national
are multe trsturi comune n ceea ce priveste reglementarea obiectelor naturale, fapt care
conditioneaz folosirea acelorasi institutii si metode, cum ar fi, spre exemplu, dreptul statului
asupra categoriei de obiect natural, administrarea si controlul de stat, protectia, dreptul de
proprietate, dreptul de beneficiere etc.
Constitutia Republicii Moldova consfinteste n articolul 37 doar dreptul la un mediu
nconjurtor sntos, care const n faptul c fiecare om are dreptul la un mediu nconjurtor
neprimejdios din punct de vedere ecologic pentru viat si sntate, precum si la produse
alimentare si obiecte de uz casnic inofensive. Pentru asigurarea acestui drept, statul garanteaz
fiecrui om dreptul la accesul liber si la rspndirea informatiilor veridice privitoare la starea
mediului natural, la conditiile de viat si de munc, la calitatea produselor alimentare si a
obiectelor de uz casnic. Tinuirea sau falsificarea informatiilor despre factorii ce sunt n
detrimentul snttii oamenilor se interzice prin lege. Persoanele fizice si juridice rspund
pentru daunele pricinuite snttii si patrimoniului unei persoane ca urmare a unor contraventii
ecologice [18], acesta fiind doar unul dintre drepturile ecologice ale omului. n opinia noastr,
acest drept este stipulat sub aspect general n legea fundamental, fiind considerat de
majoritatea autorilor ca baz pentru celelalte drepturi ecologice ale omului.
Reglementarea juridic privind beneficierea asupra resurselor naturale, precum si a
temeiurilor juridice de aparitie si stingere a acesteia, are ca scop determinarea si clasificarea
categoriilor de beneficiere de resurse naturale care stabilesc si cercul de subiecti al beneficierii.
Clasificarea juridic a tipurilor raporturilor de beneficiere este considerat ca fiind
principala form de clasificare, criteriul creia este destinatia sau scopul beneficierii de anumite
categorii de resurse naturale.
Tipurile raporturilor de beneficiere n cazul dat sunt determinate si reglementate de
legislatia de mediu conform criteriilor specifice fiecrei categorii de resurse naturale n parte,
precum si necesittile social-economice pe care acestea le satisfac [123, p. 160]. n conformitate
cu legislatia de mediu exist dou tipuri de raporturi de beneficiere asupra resurselor naturale n
functie de scopul utilizrii: 1) raporturi de beneficiere general si 2) raporturi de beneficiere
special.
109
Beneficierea general reprezint acel tip de raporturi de beneficiere asupra resurselor
naturale care este realizat de orice persoan reiesind din necesittile vitale personale ale fiecrui
individ. Se prezum c beneficierea general a resurselor naturale nu cauzeaz daune si nu
aduce modificri esentiale mediului natural.
Beneficierea special reprezint acel tip de beneficiere asupra resurselor naturale care
este exercitat de ctre persoane fizice si juridice n scopul dobndirii unor profituri economice ce
au important pentru dezvoltarea economiei nationale. Se consider c beneficierea special
cauzeaz daune considerabile mediului si de aceea beneficierea special este supus, de regul,
unui sistem de autorizare special.
Deci, dreptul de beneficiere special apare n procesul satisfacerii necesittilor
economice, proces ce ar putea fi un temei obiectiv de aparitie a institutiei de drept de beneficiere
asupra resurselor naturale. Dreptul de beneficiere special se caracterizeaz prin faptul c
subiect poate fi persoana fizic sau juridic care are activitate de antreprenor; temei de aparitie
fiind actele juridice (decizia autorittilor de mediu, contractul, licenta, autorizatia etc.); se
realizeaz contra plat (impozit, tax, pret normativ etc.); se utilizeaz resursele numai conform
destinatiei, scopului si n cantitatea reglementat; se efectueaz dup delimitarea n natur.
Raporturile de beneficiere se mai pot identifica n functie de obiectul beneficierii: asupra
regnului animal, asupra apei, asupra fondului funciar, asupra fondului silvic etc.
Dup ordinea de atribuire exist dou forme de raporturi de beneficiere: 1) raporturi de
beneficiere primar si 2) raporturi de beneficiere secundar. Aceast clasificarea delimiteaz si
cercul subiectilor dreptului de beneficiere asupra resurselor naturale precum si modul n care
acesti subiecti dobndesc dreptul de beneficiere.
Raporturile de beneficiere primar reprezint acea form de exploatare a resurselor
naturale care este efectuat de ctre proprietar, iar beneficierea secundar constituie o
modalitate de beneficiere exercitat de un tert. O definitie legal se contine n articolul 22 Codul
apelor, n care este prevzut c sunt considerati beneficiari primari de folosint a apei persoanele
juridice si fizice, crora li s-au atribuit obiectivele acvatice n folosint separat. n cazurile
prevzute de legislatia n vigoare, beneficiarii primari sunt n drept s elibereze altor persoane
juridice si fizice, n acord cu autorittile pentru mediu si organele de stat pentru gestionarea
fondului apelor, autorizatii de folosint secundar a apei.
Dup perioada de timp, raporturile de beneficiere a exploatrii resurselor naturale pot fi:
1) pe un termen lung, dar nu mai mult de 99 ani n cazul contractului de locatiune si 2) pe o
perioad de timp nedeterminat.
Articolele 17-19 din Codul funciar al Republicii Moldova prevd dreptul de beneficiere
funciar. Astfel, ,,se pot atribui, la cerere, terenuri agricole (pentru grdini, fnete si psuni) n
110
folosint lucrtorilor din anumite ramuri ale economiei nationale: transport, silvicultur,
industria forestier, telecomunicatii, gospodria apelor, piscicultur si altele [13]. Atribuirea se
face din terenurile care constituie proprietate a comunei, orasului sau, dupa caz, a municipiului,
unde aceste persoane si desfsoar activitatea.
Raporturile de beneficiere funciar presupun si caracterul imperativ al exercitrii unei
folosinte. Astfel, art. 29 din Codul funciar prevede ca toti detintorii de terenuri agricole sunt
obligati sa asigure cultivarea acestora si protectia solului. Potrivit art. 25 din aceeasi Lege,
beneficiarii funciari care nu ndeplinesc obligatiile artate mai sus vor fi somati n scris de ctre
autoritatea public local pentru executarea lor. Atunci cnd nu dau curs acestei somatii, ei vor
fi sanctionati contraventional. n cazul n care beneficiarii funciari nu-si ndeplinesc obligatiile
n termenul stabilit (nu mai mare de 2 ani) ei vor pierde dreptul de posesiune si de folosint a
terenului prin decizia instantei judectoresti la cererea proprietarului funciar [37, p. 48-49].
Codul subsolului stabileste n articolul 9 felurile de beneficiere a subsolului, care pot fi cu scop
de studiere geologic, geomecanic, ecologic si de alt natur; exploatarea zcmintelor de
substante utile; construirea si exploatarea obiectivelor si constructiilor care sunt legate de
extragerea substantelor utile; ngroparea (depozitarea) substantelor nocive si deseurilor de
productie; satisfacerea altor necesitti de stat si publice. Toate felurile de folosire a subsolului se
realizeaz numai n baza proiectelor (schemelor tehnologice) [14].
Din aceste prevederi rezult c raporturile de beneficiere general asupra subsolului ca
resurs natural nu pot avea loc conform prevederilor legislatiei Republicii Moldova. Aceasta se
motiveaz de mai multi factori: caracterul dificil al prelucrrii subsolului, care necesit mijloace
tehnologice complicate; beneficierea n cazul subsolului poate aduce la schimbri geologice sau
chiar de relief, astfel avnd un factor de pericol pentru localitti. Mai mult dect att, ce s-ar
ntmpla dac fiecare individ ar ncepe a prelucra subsolul, fr careva restrictii? Totul mprejur
ar deveni un santier sau o carier de piatr ori nisip. Existenta numai a beneficierii speciale
asupra subsolului este o msur de protectie a categoriei respective de resurse naturale.
Reglementrii juridice sunt supuse raporturile miniere n diverse domenii, si anume:
elaborrii si perfectionrii principiilor si regulilor de folosire a subsolului; promovrii politicii
tehnico-stiintifice n domeniul folosirii si protectiei subsolului, asigurrii securittii lucrrilor
miniere; stabilirii pltilor pentru utilizarea subsolului; dispunerii de fondul de stat de informatii
privind subsolul; exercitrii supravegherii de stat a folosirii si protectiei subsolului [120, p. 78-
79].
Relatiile dintre beneficiarii folosintei subsolului si detintorii de terenuri privind
folosirea subsolului se reglementeaz de legilatia funciar si cea a subsolului a Republicii
Moldova. Aceeasi situatie este si n Romnia.
111
Lista substantelor minerale utile rspndite pe larg n Republica Moldova include
urmtoarele: piatra de constructie (calcar, grestie, granit), nisipul de constructie, pietrisul,
prundisul, argila pentru producerea crmizilor si tiglelor. Aceste substante minerale utile se
consider larg rspndite n cazul cnd rezervele zcmintelor nu depsesc 100 mii m3, iar
extragerea lor se efectueaz numai pentru necesitti locale si nu depseste 5 mii m3 pe an.
Zcmintele acestor substante minerale utile, ale cror rezerve depsesc 100 mii m3, sunt
considerate substante minerale utile de valoare republican si extragerea lor se efectueaz cu
autorizatia serviciului supravegherii miniere de stat al republicii.
Relatiile sociale care apar n cadrul folosirii fondului forestier sunt denumite relatii
silvice. Ele sunt reglementate de un sir de acte normative, cum ar fi Constitutia Republicii
Moldova, Legea privind protectia mediului nconjurtor, articolele 25, 34, 39, 40, 41 ale Codului
Si lvic. Astfel, art. 25 al Codului Si l vic se r efer la fapt ul c terenurile din fondul
forestier pot fi date n folosint, n scopurile prevzute de cod, persoanelor fizice si juridice,
asociatiilor obstesti si organizatiilor religioase.
Fondul forestier national este constituit din totalitatea fondurilor, terenurilor destinate
mpduririi, a celor ce servesc nevoilor de cultur, de productie sau administratie silvic,
iazurile, albiile praielor, precum si terenurile neproductive, incluse n amenajamentele silvice,
indiferent de natura dreptului de proprietate. Conform Codului Silvic, tipurile de beneficiere
asupra fondului forestier se clasific conform scopului de folosint, care este un criteriu de
clasificare caracteristic actelor normative, denumit criteriu juridic.
Legislatia n vigoare recunoaste ca obiect al relatiilor de folosire animalele slbatice
(mamifere, psri, reptile, amfibii, pesti, insecte, crustacee, moluste etc.), care vietuiesc n mod
natural pe uscat, n ap, n atmosfer sau n sol, populeaz permanent sau temporar teritoriul
republicii (art. l al Legii regnului animal) [60]. Regimul juridic de folosire a regnului animal este
stabilit de Legea Republicii Moldova privind protectia mediului nconjurtor din 16.06.1993,
Legea regnului animal din 27.04.1995 si alte acte normative, care au drept scop protejarea
mediului de existent al animalelor slbatice n conditii de libertate, mentinerea integrittii
diferitor specii si folosirea rational a acestora. Potrivit art . 127 alin. 4 al Constitutiei Republicii
Moldova si art. 3 al Legii regnului animal, animalele slbatice sunt considerate proprietate
public. De aceea, sunt interzise orice actiuni (sau inactiuni) care, ntr-un mod sau altul, ncalc
dreptul de proprietate public asupra regnului animal. Aceast norm imperativ se rsfrnge
asupra tuturor subiectilor raporturilor juridice din domeniul dat, inclusiv asupra cettenilor
strini si apatrizilor.
Recunoasterea regnului animal ca obiect al propriettii publice genereaz obligatiunea
tuturor cettenilor de a proteja lumea animal prin mijloacele admise de lege. Dreptul de
112
beneficiere a resurselor regnului animal reprezint totalitatea de norme juridice orientate spre
asigurarea utilizrii rationale a animalelor. Fiind secundar fat de dreptul de proprietate, dreptul
de beneficiere este de sinestttor si poate fi privit ca institutie si ca drept subiectiv. Dreptul de
beneficiere a resurselor regnului animal reglementeaz diferite aspecte ale folosirii animalelor,
cum ar fi: modul de atribuire n folosint a diferitor specii de animale; drepturile si obligatiunile
beneficiarilor; perioada de timp, pe parcursul creia animalele pot fi utilizate; modalittile de
folosire admise si practicate; modul de sistare a dreptului de folosint.
Legea regnului animal stabileste modurile de folosire a resurselor regnului animal.
Asadar, art. 22 al acestei legi enumera modalittile de folosire, practicarea crora este admis pe
teritoriul Republicii Moldova: vntoarea sportiv si de amator; pescuitul industrial, sportiv si
de amator; dobndirea de animale care nu constituie obiecte ale vnatului si pescuitului;
folosirea n scopuri economice, stiintifice, cultural-educative si estetice; folosirea propriettilor
utile ale animalelor si a produselor activittii vitale a acestora.
n concluzie, considerm important de a unifica toate reglementrile ce vizeaz
raporturile de beneficiere asupra resurselor naturale ntr-un act legislati unic, numit Cod de
legislatie ecologic. Aceasta ar evita crearea unui sir de probleme n aplicarea legislatiei, fapt
care ar favoriza asigurarea intereselor statului, oamenilor si mediului.

4.3 Raporturile de gestionare a componentelor antropogene ale mediului

Dup afirmatiile profesorului Ernest Lupan, mediul artificial priveste n sens larg,
ntreaga tehnosfer, adic totalitatea creatiei materiale a omului, ncepnd cu obiecte de uz
casnic si terminnd cu navele cosmice [73, p. 159].
n sens restrns, mediul artificial urmeaz a fi conceput ca fiind acele componente care
posed urmtoarele caracteristici:
a) compun mediul de existent uman;
b) nu sunt de origine natural;
c) existenta sa influenteaz starea de mediu;
d) sunt supuse regimului juridic de reglementare.
Republica Moldova are un teritoriu cu grad extensiv de valorificare antropogen a
spatiului natural. Circa 10% din teritoriul national este ocupat de localitti (asezri umane). n
comparatie cu statele vecine, densitatea acestei retele este mai mare: 5 localitti la 100 km. p. O
populatie de 4 mln. oameni locuieste n 4 municipii, 60 orase (spatiul urban), 1600 sate
organizate administrativ n 925 comune si sate aparte (spatiul rural).
113
n anii postbelici, Republica Moldova a cunoscut o perioad de urbanizare n regim
fortat. Acest proces, considerat n linii generale pozitiv, a decurs n conditiile sistemului
politico-economic rigid centralizat, bazat pe principii de dezvoltare extensiv, caracteristice
pentru URSS, dar inadmisibile pentru o regiune cu resurse naturale limitate, cum e Moldova.
Dezvoltarea localittilor a fost conditionat de amplasarea ntreprinderilor industriale si
concentrarea fortelor de munc n urbe pe baza afluxului populatiei de la sate si din afara
republicii, adic din fostele republici sovietice ale URSS.
Populatia urban a crescut de 5 ori, iar numrul localittilor urbane a crescut de la 16 la
64, din care 12 au fost construite ,,de la zero, odat cu amplasarea unor ntreprinderi
industriale. Aproximativ 1/4 din populatia oraselor locuiesc n blocuri construite prin ,,metode
industriale, 20-30 de ani n urm. Termenul lor de exploatare de apropie de sfrsit. Conceptul
solutionrii n urmtorii 10-20 de ani a problemelor legate de degradarea acestor blocuri si a
modernizrii urbanistice a cartierelor respective nu a fost elaborat.
O problem ce solicit o investigatie special o constituie asezrile noi aprute n
teritoriile atribuite loturilor si proiectrii vilelor. n realitate, nu a fost planificat popularea
permanent a lor. ns, cu timpul, au aprut noi asezri umane sub form de sate, cu toate
problemele specifice si impactul respectiv asupra mediului.
Pentru solutionarea problemelor descrise, n mod prioritar se impune solutionarea
cadrului legislativ. Trebuie fundamentate si delimitate obiectele si subiectele de drept n
activitatea de urbanism si amenajare a teritoriului, instituite mecanismele necesare pentru
participarea populatiei n calitate de subiect de drept la formarea mediului nconjurtor al
asezrilor umane. Sunt necesare legi si mecanisme care ar asigura dezvoltarea localittilor.
Respectarea documentatiei de urbanism si amenajare a teritoriului trebuie s fie legalizat prin
anumite acte normative.


Regimul juridic de folosire si protectie a componentelor antropice constituie un sistem
de norme juridico-tehnice, existenta crora are scop instituirea unui nivel admisibil-rational de
vietuire a fiintei umane n mediul creat de sine si adaptarea lui la conditiile natural-obiective.
Ca componente antropice care nimeresc sub incidenta regimului juridic de folosire si
protectie a componentelor antropice sunt:
a) asezrile omenesti (orasele, satele);
b) cile de comunicatie;
c) spatiile de productie;
d) transportul terestru, naval si aerian.
Totodat, regimul juridic de folosire si protectie a componentelor antropice vizeaz
urmtoarele domenii:
114
a) gestionarea teritoriilor asezrilor omenesti;
b) gestionarea substantelor chimice si biologice;
c) gestionarea resurselor secundare;
d) gestionarea resurselor nucleare.
Regimul juridic de protectie a asezrilor umane constituie totalitatea de reglementri ce
vizeaz activittile de coordonare a necesittilor social-economice, culturale si ecologice n
conformitate cu valorile fundamentale ale societtii n ansamblu, n vederea realizrii unui cadru
natural si construit armonios, care s favorizeze viata social si cultural a populatiei [119, p.
100].
Din cadrul regimului juridic de protectie a localittilor, o mare parte l ocup amenajarea
teritoriului. Astfel, regimul juridic de amenajare a teritoriului cuprinde:
a) sarcinile puse n cadrul activittii de amenajare si urbanism;
b) documentatia privind activittile n cadrul amenajrii teritoriului;
c) gestionarea teritoriului localittii;
d) controlul activittilor legate de amenajarea teritoriului;
e) rspunderea juridic pentru nclcarea legislatiei privind amenajarea teritoriului.
Una din conditiile certe care determin existenta normal a populatiei este situatia
sanitaro-epidemiologic.
Prin asigurarea sanitaro-epidemiologic a populatiei se subntelege astfel de stare a
snttii oamenilor si a mediului lor de viat n care lipseste actiunea periculoas si duntoare a
factorilor de mediu asupra organismului omului si sunt conditii favorabile activittii lui vitale.

Sub incidenta regimului de asigurare sanitaro-epidemiologic a populatiei nimeresc
urmtoarele obiective:
1.Activittile de constructie a localittilor, unde e prevzut c sistematizarea si
constructia localittilor trebuie s prevad crearea unor conditii ct mai favorabile pentru traiul
si sntatea populatiei, amenajarea complex a oraselor si altor localitti, prevenirea si
lichidarea actiunii duntoare si periculoase a factorilor de mediu asupra snttii omului.
2.Productia economiei nationale si tehnologia fabricrii ei. Astfel, ntreaga productie si
tehnologiile fabricrii, unde se implic participarea omului, trebuie s corespund normelor
sanitaro-epidemiologice. Noile tehnologii, materiale, substante si articole destinate pentru a fi
aplicate n economie si n uzul casnic, sunt permise pentru a fi produse, aplicate exclusiv n baza
avizului organelor Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat ce confirm corespunderea
acestora regulilor sanitare;
3.Materia prim alimentar, produsele alimentare, materialele si articolele ce vin n
contact cu acestea. n acest sens, lansarea n productie a unor noi feluri de produse alimentare,
115
introducerea unor noi procese tehnologice si utilaje tehnologice, producerea ambalajului,
articolelor de menaj si materialelor de mpachetat, folosirea adausurilor alimentare si altor
substante nu se admit de ct n baza unui aviz pozitiv al organelor Serviciului Sanitaro-
Epidemiologic de Stat.
4.Productia importat. Productia importat pe teritoriul Republicii Moldova ce nu a
trecut autorizarea fabricrii n Republica Moldova, poate fi utilizat numai dup o avizare a
utilizrii la organele de stat de specialitate, iar n cazul necorespunderii normelor sanitare
stabilite, aceasta este interzis utilizrii.
5.Alimentarea populatiei cu ap potabil.

Resursele de ap potentiale ale Republicii
Moldova au valoare de circa 7,5 km cubi pe an si sunt reprezentate prin apele de suprafat 6,5
km cubi (respectiv, bazinele hidrografice ale rului Nistru 4,5 km cubi, Prut 1,4 km cubi,
ruri interne 0,6 km cubi) si ape subterane 1.0 km cubi pe an [149]. Potrivit datelor
Ministerului Snttii, pe 60% din teritoriul trii, apele subterane nu corespund cerintelor apei
potabile. Jumtate din cantitatea de ap potabil, asigurat din apele subterane din bazinul rului
Prut, contin concentratii excesive de nitrati, iar peste 50% de ap din fntnele din sate, este
poluat cu substante chimice sau produse de descompunere a acestora. Este evident tendinta
apelor din fntni de a deveni poluate. Dac n anul 1985 proportia fntnilor cu nivel de nitrati
mai mare de standardele stabilite era de 21%, n 1990 50%, atunci n 1997 aceasta a constituit
peste 60% si este n continu crestere. Acest indice este si mai nalt n raioanele Slobozia 71%,
Clrasi 78%, Ciadr Lunga 96%.
6.Aerul atmosferic n localitti. Poluarea aerului atmosferic cu diferite substante chimice,
pulbere industrial, emanate de diferiti agenti economici a dus la schimbarea propriettii aerului,
transformndu-l din dttor de viat n factor nociv. Din aceast cauz, creste fenomenul
morbidittii, mortalittii populatiei, degradarea pdurilor, disparitia speciilor, distrugerea
monumentelor de art si naturale etc. Cei mai gravi poluanti sunt pulberile, oxizii de azot, sulf si
carbon, hidrocarburile, metalele grele si freonii. Volumul de emisii a poluantilor n aerul
atmosferic de la surse fixe n Republica Moldova pentru anul 1997 constituie 62,7 tone: praf 8
mii tone; oxid de carbon 7,4 mii tone; dioxizi de sulf 33,1 tone; oxizii de azot 13,1 tone;
iar de la sursele mobile 196740 tone de gaze de esapament. n scopul prevenirii polurii aerului
n localitti cu substante nocive, organele administratiei publice locale stabilesc zone de
protectie sanitar. Astfel, pentru realizarea acesteia se poate limita circulatia unor tipuri de
transport auto sau chiar interzicerea circulatiei transportului, se stabileste interdictia amplasrii
unor ntreprinderi, a cror activitate va genera poluare, instituindu-se zona seliteb.
7.Teritoriile localittilor. Teritoriile localittilor, ntreprinderilor, institutiilor si
organizatiilor trebuie s fie ntretinute n asa fel, nct aceasta s nu determine aparitia si
116
rspndirea unor focare de infectii, epidemii, epizodii etc. Strzile si retelele de canalizare
necesit a fi utilate cu accesoriile respective.
Evitarea efectelor nocive n urma utilizrii diferitor substante, materii si energii are drept
scop existenta regimului juridic al produselor si substantelor nocive.
Prin urmare, drept produs nociv se consider materialul utilizat n activitatea cotidian,
prezenta cruia poate deregla functiile normale ale organismelor umane, vegetale, animale,
precum si ale ecosistemelor. Substanta nociv se consider orice substant care, venind n
contact cu organismele vii, le poate cauza prejudiciu.
Regimul juridic al produselor si substantelor nocive constituie un sistem de norme si
reguli care reglementeaz activittile n domeniul fabricrii, livrrii, transportrii, depozitrii,
manipulrii, utilizrii, importrii si exportrii acestor produse si substante, precum si cultivarea
plantelor n scopul obtinerii substantelor nocive.
Regimul juridic al produselor si substantelor nocive cuprinde:
a) administrarea si controlul folosirii produselor si substantelor nocive;
b) autorizarea activittilor ce tin de gestionarea produselor si substantelor nocive;
c) continutul drepturilor si obligatiilor persoanelor fizice si juridice;
d) fabricarea produselor si substantelor nocive;
e) depozitarea produselor si substantelor nocive;
f) transportarea produselor si substantelor nocive;
g) utilizarea produselor si substantelor nocive;
h) neutralizarea produselor si substantelor nocive;
i) importul si exportul produselor si substantelor nocive;
j) rspunderea juridic pentru nclcarea legislatiei cu privire la produsele si substantele
nocive.
Activittile n domeniul fabricrii si utilizrii produselor si substantelor nocive n scopuri
medicinale, sanitaro-veterinare, industriale, agricole, silvice, instructive, stiintifice si comerciale,
precum si n domeniul importului si exportului lor, se efectueaz n baza autorizatiilor ori
licentelor eliberate si nregistrate de organele abilitare ale Ministerului Agriculturii si
Alimentatiei, Autorittii centrale pentru Protectia Mediului, Serviciului Protectie Civile si
Situatii Exceptionale.
Se interzice importul, depozitarea si utilizarea pesticidelor si a ngrsmintelor minerale
fr licent ori autorizatia eliberat de organele abilitare.
n cazul n care se constat c agentul economic autorizat nu respect regimul produselor
si substantelor nocive prevzut de legislatie si de actele normative, licenta ori autorizatia pentru
activittile ce tin de gestionarea lor se revoc de ctre organul care a eliberat-o.
117
Radioactivitatea artificial este proprietatea unor elemente n general stabile de a deveni
radioactive n urma bombardrii lor cu particule accelerate. Radioactivitatea natural este
rezultatul elementelor radioactive care se afl n natur (uraniu, toriu, actiniu) si care formeaz
familii radioactive. n natur se gseste o gam larg de radionuclizi produsi sub diverse forme.
Dup cum se stie, ca rezultat al avariei de la CNE din regiunea Cernobl, au fost supuse
unei poluri puternice cu radionuclizi teritorii imense ale Ucrainei, Belorusiei si Rusiei. O
radiatie ridicat s-a nregistrat si pe teritoriul Republicii Moldova, ndeosebi n raioanele de
nord.
Experienta multianual de exploatare a statiilor atomo-electrice n multe tri arat c n
regim normal de lucru degajarea produselor fisiunii nucleare n mediul nconjurtor este foarte
mic. ns, odat cu cresterea capacittii instalatiilor energetice nucleare proiectate din 1995 si
pn n anul 2000, fondul radiational natural s-a mrit cu aproximativ 4%.
Desi se ntreprind eforturi pentru asigurarea securittii reactoarelor, cantitatea scurgerilor
neplanificate a produselor fisiunii nucleare n atmosfer, a diferitelor genuri de incidente la
aceste obiecte rmne a fi extrem de mare. Pe teritoriul statelor din vecintate cu Republica
Moldova se afl 7 centrale nucleare electrice: Rovno, Ucraina (la circa 275 km nord de granit);
Hmelnitk, Ucraina (la circa 150 km nord de granit); Cernobl, Ucraina (la circa 400 km nord-
est de granit); Zaporojie, Ucraina (la circa 400 km est de granit); Kozlodui, Bulgaria (la circa
300 km sud est de granit); Cernavod, Romnia (la circa 125 km sud de granit); Ucraina de
sud (la circa 250 km).
Prin prevederile legislatiei n vigoare nici o activitate practic legat de sursele de
radiatii ionizate nu poate fi aprobat, implementat, efectuat, oprit sau stopat si nici o surs
de radiatii ionizate nu poate fi procurat, prelucrat, proiectat, fabricat, instalat, montat,
achizitionat, importat, exportat, rspndit, vndut, nsusit, dat n chirie, primit,
amplasat, dat n exploatare, aflat n posesiune, folosit, exploatat, aflat n stadiu de
deservire, reparare, transfer, scoas din exploatare, demontat, transportat, pstrat sau
depozitat definitiv n alt mod dect n conformitate cu regulamentele si cerintele organelor
publice de reglementare n domeniul radioprotectiei si securittii nucleare si dup declararea
prealabil a intentiei de a practica o astfel de activitate.
n concluzie, e necesar s mentionm c perspectiva dezvoltrii legislatiei ce tine de
amenajarea si conditiile de trai a oamenilor n localitti va cunoaste o dezvoltare mai ampl,
instituind, totodat, un regim mai riguros.

118
4.4 Raporturile contractuale de mediu

Drept urmare a dezvoltrii sociale si extinderii afacerilor au aprut noi contracte
reglementate sau nereglementate n mod special de lege. De aceea, a aprut necesitatea
clasificrii lor [94, p. 36].
Doctrina juridic utilizeaz notiunea de contract n privinta acordului ncheiat ntre dou
sau mai multe prti, prin care se d nastere, se modific sau se sting anumite drepturi si obligatii,
de regul, civile.
n ceea ce priveste contractul de mediu sau contractul ecologic, n opinia majoritar
existent n literatura de specialitate este c un asemenea contract nu poate fi ncheiat.
Considerm necesar de a avea o alt opinie, contradictorii celei de mai sus, din care rezult c n
raporturile de dreptul mediului se poate de vorbit cu sigurant despre un contract ecologic.
n acest context, am putea vorbi despre o noutate a jurisprudentei n domeniul mediului,
deoarece cu cteva decenii n urm nici nu se auzea despre o ramur distinct a dreptului
mediului, despre un contract administrativ, procesual etc.
Considerm necesar de a rupe aceast miscare inert si de a declara, chiar cu riscul
nentelegerii integrale, c n raporturile de dreptul mediului se poate de vorbit cu sigurant
despre un contract ecologic.
Despre acest contract deja se vorbeste n literatura de specialitate francez, si anume la
compartimentul n care proprietarii de resurse naturale convin asupra activittilor de
mbunttire a conditiilor de mediu, dar nu n scop propriu, ci n interes comun, public.
n general, unii autori definesc natura contractului de mediu n mod diferit. Astfel,
autorii francezi A.Weil si Fr. Terre, definind contractul, stabilesc c acesta este un acord de
voint realizat ntre dou sau mai multe persoane pentru a crea un raport juridic dnd nastere
unei obligatii sau constituind un drept real a modifica sau stinge un raport juridic preexistent
[121, p. 1, 94, p. 29].
Considerm aceast definitie ca fiind nu pe deplin adecvat notiunii de contract n sensul
legislatiei actuale, deoarece definirea oricrui fenomen, proces sau fapt, cu enumerarea unora
din caracterele sale, chiar si cele mai principale, este supus riscului de a crea situatia cnd
celelalte caractere s-ar exclude implicit sau nsesi definitia ar fi incomplet.
M. Cantacuzino, referindu-se la contracte, consider c acestea sunt acele acte juridice
care au ca scop de a da nastere raporturilor juridice de obligatie ntre prti [10, p. 393],
excluznd n asa mod din categoria de contracte acele acte juridice care modific sau sting
raporturile juridice de obligatii. Evident, o asemenea viziune a notiunii de contract nu este
119
acceptat astzi, din considerente c legislatorul tinde de a exclude din uzul juridic utilizarea cu
nteles semantic dublu a notiunilor de contract si conventie.
Prin urmare, vorbind despre contractul ecologic, trebuie de mentionat neaprat c acesta
este una din categoriile de contracte. n aceeasi ordine de idei, tinem s evidemtiem c nu putem
fi de acord cu afirmatiile unor autori, care, desi recunosc c asupra tuturor actelor civile
bilaterale se rsfrng aceleasi drepturi si obligatii, totusi, nu pentru toate aceste acte se atribuie
denumirea de contracte, limitndu-se doar la cele care dau nastere de obligatii [8, p. 47]. Anume
din aceste considerente astzi este frnat dezvoltarea ideii de contract ecologic.
n fond, suntem de acord cu autorii care expun o definitie formal a notiunii de contract
si s mentionm c contractul ecologic este un acord de voint ncheiat ntre dou sau mai multe
persoane pe timpul vietii acestora, cu privire la nasterea, modificarea sau stingerea drepturilor si
obligatiilor ecologice n interesul propriu sau a ntregii societti.
Totusi, considerm c una din cauzele care frneaz usoara recunoastere si promovare a
relatiilor contractuale n domeniul protectiei mediului tine de faptul c la etapa actual, legislatia
realizeaz o deosebire, desi slab sesizat, dar ferm implementat, dintre notiunea de act juridic si
contract. Aceste dou notiuni, fiind utilizate des n legislatie coreleaz ca parte din ntreg (gen
specie) ) [8, p. 47], fiind aplicat regula, conform creia, toate contractele sunt acte juridice si nu
toate actele juridice sunt contracte.
Astfel, dup cum am mai mentionat anterior, pot exista acte juridice unilaterale si acte
juridice bilaterale sau multilaterale contractele.
Reiesind din cele expuse, tinem s relevm cele mai principale trsturi caracteristice ale
contractului ecologic ca act juridic, si anume: acesta este un acord de voint realizat ntre dou
sau mai multe persoane n fiint la momentul ncheierii contractului; acordul este atins prin
libera manifestare de voint; are drept scop nasterea, modificarea, stingerea raporturilor juridice
legate de folosirea rational, conservarea, dezvoltarea si protectia factorilor de mediu si;
presupune considerarea ordinii publice si bunelor moravuri.
Problema identificrii contractului ecologic prezint o important deosebit. Astfel,
avnd n vedere faptul c anume contractele sunt acea categorie de acte care au menirea de a
reglementa n detaliu o bun parte a raporturilor juridice cotidiene si care pe viitor pot s
nlocuiasc la multe capitole legea, iar spectrul divers al raporturilor determin si o diversitate
de categorii de contracte, corespunztor este necesar aplicarea corect a regimului juridic
pentru fiecare din categoria de contracte ecologice. Problema principal, ns, const n a
diferentia contractele ecologice de cele ale altor ramuri de drept, n eventualitatea faptului c
asupra contractelor ecologice au o aplicabilitate regulile contractuale cu un specific aparte,
generat de natura si importanta obiectivelor de protectie a mediului.
120
Determinarea diferentei ntre contractul ecologic si contractul civil va constitui
ntotdeauna o problem. Astfel, att doctrina juridic sovietic, ct si legislatia n vigoarea
atribuie la categoria de contracte civile absolut toate contractele, cu exceptia celor de munc si
de drept international. Actualmente, teoria dreptului mai recunoaste si prezenta altor categorii de
contracte, cum ar fi cele matrimoniale, administrative etc. Din aceste considerente, este necesar
de a enunta unele criterii delimitatorii ale contractului civil de toate celelalte categorii de
contracte. Aceasta ar fi posibil de realizat prin prisma unor caractere ale acestui contract. n
acest context, contractul civil este un contract care si face aparitia n domeniul reglementrilor
raporturilor de drept privat, pe cnd contractul ecologic ar viza un interes public.
Contractul comercial constituie acea varietate a contractelor de drept privat, care tine de
raporturile ,,ce se stabilesc n activitatea comercial intern realizat de ctre comercianti [5, p.
43]. n doctrina juridic, natura contractului comercial este abordat n mod deosebit. Astfel,
dac e s privim diviziunea clasic a faptelor de comert n fapte de comert obiective si fapte de
comert subiective [113, p. 14-49], atunci anume contractul ecologic este acela care nu poate s
urmreasc n primul rnd un scop comercial. Totodat, nu putem nega integral faptul c
contractele comerciale nu pot avea obiective de protectie a mediului sau de folosire rational a
lui. ns, considerm c odat ce au aprut aceste interese si fiind evidentiate n plan secundar
drept mijloc de realizare a unui scop de protejare a mediului, oricum fac ca acest contract s
devin unul ecologic. Altfel spus, identificarea contractului ecologic n raport cu cel comercial
se face prin prisma cauzei contractului.
Contracul administrativ, desi este utilizat relativ nu demult n Republica Moldova si
Romnia, totusi acesta si-a gsit argumentarea stiintific. Totodat, tinem s mentionm c acest
contract cuprinde unele domeni care nu sunt de natura raporturilor administrative.
Referitor la concesiune, se consider c este un contract pur administrativ [116, p. 209;
104, p. 25-30], ns nu se ia n consideratie c acesta este si unul ecologic. Desi nu toti
specialistii n domeniu sunt de acord cu o asemenea afirmatie, totusi nimeni nu neag faptul c
prin contractul de concesiune a resurselor naturale este realizat un interes public si de protectie a
mediului. De cele mai dese ori, ncheierea acestui contract urmreste scopul asigurrii folosirii
rationale si protectiei resurselor naturale.
Dac e s ne referim la caracterele contractului ecologic, am putea releva urmtoarele:
1. Este un contract sinalagmatic. Caracterul sinalagmatic al contractului ecologic este
relevat prin faptul c la ncheierea contractului prtile se oblig reciproc, iar obligatiile, de
regul, sunt coraportate. Astfel, gestionarul obiectivului natural este obligat s efectueze
lucrarea, iar proprietarul este obligat s plteasc valoarea acesteia. n cazul n care se admite
compensarea si retentia obligatiei pecuniare din contul valorii sau naturii resurselor de mediu,
121
acest contract si pierde caracterul su de contract ecologic.
2. Este un contract cu titlu oneros dar poate fi si gratuit. Caracterul oneros al
contractului ecologic se poate deduce din continutul obligatiilor pe care si le asum prtile si
care le stabileste n mod expres c la receptionarea lucrrilor clientul este obligat s le plteasc.
Totodat, am accepta si o situatie cnd contractul ecologic ar fi fost executat fr o careva
obligatie de remunerare din partea proprietarului de resurse naturale, unde executorul ar executa
lucrrile din contul su, dar cu titlu gratuit.
3. Este un contract constitutiv de drepturi. n contractul ecologic, prin efectul su are
loc, de regul, constituirea unui drept. Acest caracter este esential n deosebirea contractului
ecologic de cele civile de transmitere a drepturilor.
4. Este un contract nenumit si nereglementat. Considerm c anume acest
compartiment constituie obiectivul de baz a legislatorului pentru viitorul apropiat.
5. Este un contract att de executare succesiv, ct si de executare instantanee.
Prin urmare, obiectul contractului ecologic l formeaz: 1) executarea lucrrii care
presupune actul de executare de facto a lucrrilor de conservare a strii factorului de mediu
(spatiu subteran, masiv forestier, obiectiv acvatic etc.). Astfel, prtile stabilesc modul, conditiile,
ordinea, limitele, forma precum si alte conditii referitoare la modul de executare a lucrrii; 2)
transmisiunea materialelor pentru efectuarea lucrrilor, proiectului de efectuare a lucrrilor,
mostrelor etc.; 3) transmisiunea lucrrii executate; 4) achitarea pltii pentru lucrri; 5)
transmiterea dreptului de posesie asupra obiectivului natural; 6) garantarea calittii lucrrii
executate; 7) conservarea lucrrii executate; 8) nlturarea defectelor lucrrii; 9) termenul de
executare a lucrrilor.
n concluzie, tinem s mentionm c anume relatiile contractuale din domeniul
dreptului mediului vor constitui perspective dezvoltrii relatiilor de mediu, care vor asigura
protectie eficient a mediului.

4.5 Concluzii la capitolul 4


Datorit caracterului complex si dificil al protectiei si dezvoltrii mediului, precum si
faptului c efectele activittii de protectie a mediului se rsfrng benefic asupra tuturor
cettenilor si ntregii societti, s-a conturat opinia doctrinar, care a fost sustinut si de ctre
legiuitor, c prevenirea polurii, mentinerea mediului n stare corespunztoare, refacerea
acestuia si, n msura posibilittilor, mbunttirea conditiilor de mediu, constituie, mai nti de
toate, o problem si o sarcin a statului.
122
Este cunoscut faptul c rspunderea social se refer la conduita pe care o aleg oamenii
din diferite situatii posibile n cadrul raporturilor sociale. Aceast conduit, fie c se manifest
prin respectarea sau nerespectarea normelor sociale, constituie temeiul aparitiei unor reactii,
consecinte n plan social. Rspunderea social implic sanctionarea social a atitudinii persoanei
neconcordante cu normele sociale instituite.
Deoarece, dup cum deja s-a mentionat, conduita oamenilor poate avea mai multe
varietti n cadrul raporturilor sociale, si rspunderea social mbrac diferite forme, cum ar fi
rspunderea politic, etic, moral, si evident juridic.
Rspunderea juridic, fiind o institutie juridic prezent n fiecare ramur de drept,
capt caracteristici specifice ei n fiecare dintre ele. Astfel, n domeniul dreptului mediului
rspunderea juridic la fel si are specificul su care este determinat de urmtoarele: 1) ramura
dreptului mediului cuprinde domeniul de reglementare ce tine de raporturile om-natur,
categoria de raporturi, reglementarea crora tine cont nu numai de necesittile sociale, ci si de
starea obiectiv a lucrurilor n natur, precum si de posibilittile tehnice si stiintifice ale omului;
2) aceast institutie nu constituie prghia principal n reglementare, cum ar fi de exemplu n
alte ramuri de drept; 3) n comparatie dreptul penal, contraventional sau civil, unde este ntlnit
forma de rspundere juridic respectiv (penal, contraventional, civil), n dreptul mediului
sunt ntlnite toate aceste forme n ansamblu; 4) dac celorlalte ramuri de drept le sunt
caracteristice principii deosebite de aplicare si de eliberare de rspundere juridic, atunci n
cadrul dreptului mediului acestea sunt ntrunite ntr-un ansamblu.
Deci, dup cum s-a mentionat, rspunderea juridic mbrac forme concrete n functie de
specificul normei juridice nclcate si raportul juridic n cadrul cruia a fost nclcat norma
legal. n acest fel, se distinge rspunderea penal, rspunderea civil, rspunderea
contraventional, rspunderea material, rspunderea disciplinar etc. si, respectiv, rspunderea
de dreptul mediului (rspunderea ecologic).
n cadrul dreptului mediului se recurge, deci, la aplicarea regulilor rspunderii
contraventionale, penale, civile sau proprie mediului.
Referitor la msurile ce se ntreprind n cadrul rspunderii de dreptul mediului, ele se
deosebesc de msurile care se aplic n cadrul altor forme ale rspunderii juridice. Astfel, dac
rspunderii de drept penal si contraventional nu le sunt caracteristice msuri de restabilire a
prejudiciului, a situatiei anterioare, atunci rspunderii juridice de dreptul mediul i sunt
caracteristice aceste msuri si prin aceasta se deosebeste radical de primele dou forme ale
rspunderii juridice.
Reglementarea juridic privind gestionarea (beneficierea) resurselor naturale, precum si
a temeiurilor juridice de aparitie si stingere a acesteia are ca scop determinarea si clasificarea
123
categoriilor de beneficiere de resurse naturale care stabilesc si cercul de subiecti al beneficierii.
Clasificarea juridic a tipurilor raporturilor de beneficiere este considerat ca fiind
principala form de clasificare, criteriul creia este destinatia sau scopul beneficierii anumitei
categorii de resurse naturale. Tipurile raporturilor de beneficiere n cazul dat sunt determinate si
reglementate de legislatia de mediu, conform criteriilor specifice fiecrei categorii de resurse
naturale n parte, precum si de necesittile social-economice pe care acestea le satisfac. n
conformitate cu legislatia de mediu exist dou tipuri de raporturi de beneficiere asupra
resurselor naturale dup scopul utilizrii: 1) raporturi de beneficiere general si 2) raporturi de
beneficiere special. Beneficierea general reprezint acel tip de raporturi de beneficiere asupra
resurselor naturale care este realizat de orice persoan reiesind din necesittile vitale personale a
fiecrui individ. Beneficierea general a resurselor naturale nu trebuie s cauzeze daune si s
aduc modificri esentiale mediului natural. Beneficierea special reprezint acel tip de
beneficiere asupra resurselor naturale, care este exercitat de ctre persoane fizice si juridice n
scopul dobndirii unor profituri economice ce au important pentru dezvoltarea economiei
nationale. Se consider c beneficierea special cauzeaz daune considerabile mediului si, de
aceea, aceasta este supus unui sistem de autorizare special.
Deci, dreptul de beneficiere special apare n procesul satisfacerii necesittilor
economice, proces care ar putea fi un temei obiectiv de aparitie a institutiei de drept de
beneficiere asupra resurselor naturale. Dreptul de beneficiere special se caracterizeaz prin
faptul c subiect poate fi persoana fizic sau juridic care are activitate de antreprenor; temei de
aparitie fiind actele juridice (decizia autorittilor de mediu, contractul, licenta, autorizatia etc.);
se realizeaz contra plat (impozit, tax, pret normativ etc.); se utilizeaz resursele numai
conform destinatiei, scopului si n cantitatea reglementat; se efectueaz dup delimitarea n
natur.
n ceea ce priveste contractul de mediu sau contractul ecologic, n opinia majoritar
existent n literatura de specialitate este c un asemenea contract nu poate fi ncheiat.
Considerm necesar de a avea o alt opinie, contradictorii celei de mai sus, din care rezult c n
raporturile de dreptul mediului se poate de vorbit cu sigurant despre un contract ecologic.
Despre acest contract deja se vorbeste n literatura de specialitate francez, si anume la
compartimentul n care proprietarii de resurse naturale convin asupra activittilor de
mbunttire a conditiilor de mediu, dar nu n scop propriu, ci n interes comun, public.
n fond, suntem de acord cu autorii care expun o definitie formal a notiunii de contract
si s mentionm c contractul ecologic este un acord de voint ncheiat ntre dou sau mai multe
persoane pe timpul vietii acestora, cu privire la nasterea, modificarea sau stingerea drepturilor si
obligatiilor ecologice n interesul propriu sau a ntregii societti.
124
Totusi, considerm c una din cauzele care frneaz usoara recunoastere si promovare a
relatiilor contractuale n domeniul protectiei mediului tine de faptul c la etapa actual, legislatia
realizeaz o deosebire, desi slab sesizat, dar ferm implementat, dintre notiunea de act juridic si
contract. Aceste dou notiuni, fiind utilizate des n legislatie coreleaz ca parte din ntreg (gen
specie), fiind aplicat regula, conform creia, toate contractele sunt acte juridice si nu toate
actele juridice sunt contracte.
Reiesind din cele expuse, tinem s relevm cele mai principale trsturi caracteristice ale
contractului ecologic ca act juridic, si anume: acesta este un acord de voint realizat ntre dou
sau mai multe persoane n fiint la momentul ncheierii contractului; acordul este atins prin
libera manifestare de voint; are drept scop nasterea, modificarea, stingerea raporturilor juridice
legate de folosirea rational, conservarea, dezvoltarea si protectia factorilor de mediu si;
presupune considerarea ordinii publice si bunelor moravuri.
Problema identificrii contractului ecologic prezint o important deosebit. Astfel,
avnd n vedere faptul c anume contractele sunt acea categorie de acte care au menirea de a
reglementa n detaliu o bun parte a raporturilor juridice cotidiene si care pe viitor pot s
nlocuiasc la multe capitole legea, iar spectrul divers al raporturilor determin si o diversitate
de categorii de contracte, corespunztor este necesar aplicarea corect a regimului juridic
pentru fiecare din categoria de contracte ecologice. Problema principal, ns, const n a
diferentia contractele ecologice de cele ale altor ramuri de drept, n eventualitatea faptului c
asupra contractelor ecologice au o aplicabilitate regulile contractuale cu un specific aparte,
generat de natura si importanta obiectivelor de protectie a mediului.


125
CONCLUZII GENERALE I RECOMAND#RI

n baza cercetrilor realizate au fost fcute urmtoarele concluzii, propuneri si
recomandri:

Concluzii generale
1. Raportul juridic de dreptul mediului poart un caracter specific, distinct de cel al altor
categorii de raporturi, si este generat de natura public a interesului aprat prin utilizarea
procedeelor care sunt uneori proprii altor ramuri de drept. Din aceasta rezult unele reguli
specifice de aplicare a raporturilor de dreptul mediului, care si gsesc reflectare n legislatia de
mediu si care au drept scop prioritar protectia mediului la nivel de interes public.
2. Raportul de dreptul mediului apare ntre persoane n legtur cu folosirea rational,
prevenirea, protectia, conservarea si dezvoltarea componentelor biotice, abiotice si antropogene
ale mediului, reglementat de normele dreptului mediului, fiind aprat, n caz de necesitate,
prin forta coercitiv a statului.
3. Definitia propus pentru identificarea raportului de dreptul mediului urmeaz s-si
gseasc reflectare n continutul legislatiei de mediu n vigoare sau chiar n Legea cadru a
domeniului protectiei mediului. Totodat, aceasta se refer si la legislatia de mediu a Romniei.
4. Raporturile de dreptul mediului se disting de alte raporturi juridice prin faptul c
urmresc realizarea unui obiectiv legat de folosirea rational, conservarea, dezvoltarea si
protectia mediului. n acest sens, folosirea rational, protectia propriu-zis, conservarea si
dezvoltarea componentelor mediului presupune o activitate realizat n baza prescriptiilor legii.
5. Situatia caracteristic pentru majoritatea tipurilor de raporturi juridice de mediu este
c, n cele mai dese cazuri, n cadrul acestora persoanele fizice si persoanele juridice de drept
privat se situeaz pe pozitii de subordonare fat de autorittile publice, care apar, de regul, n
baza unei manifestri unilaterale de voint juridic, emanat de la organul administratiei publice
delegat cu competenta de administrare si control al folosintei resurselor naturale sau
componentelor antropogene ale mediului.
6. Caracteristic pentru raporturile juridice de mediu este faptul c statul cu organele sale
sunt de cele mai dese ori parte n aceste raporturi.
7. Raporturile de dreptul mediului au un caracter complex, din care considerente,
sporirea eficacittii protejrii valorilor mediului este necesar de realizat nu doar prin
reglementrile dreptului mediului, dar si prin mijloace de drept penal, contraventional, civil etc.
126
8. Dreptul omului la un mediu neprimejdios din punct de vedere ecologic declarat n
articolul 37 al Constitutiei Republicii Moldova este caracteristic oricrei persoanei fizice aflat
pe teritoriul Republicii Moldova, indiferent de apartenenta acesteia la un careva stat. Din
prevederile constitutionale reiese c dreptul este propriu ,,fiecrui om, ntruchipnd prin
aceast expresie sensul de ,,fiint uman nu doar cetteanul. Acest drept confer cetteanului
posibilitatea de a se adresa n instant pentru aprarea dreptului su, chiar dac actul poluator nu
produce efectul n localitatea unde-si duce existenta aceast persoan. Regula pe care o aplicm
este c Pe Terra noi suntem pretutindeni acas.
9. Considerm c fr reglementarea n cadrul dreptului mediului a folosirii rationale a
componentelor de mediu, orice eforturi, inclusiv si pe plan legislativ, legate de protejare vor fi
neeficiente. n acest sens, considerm c domeniu ale raporturilor de dreptul mediului sunt
relatiile legate de folosirea rational, prevenirea, protectia, conservarea si dezvoltarea
componentelor biotice, abiotice si antropogene ale mediului.
10. n continutul raporturilor de mediu se reflect drepturi si obligatii proprii att
ramurilor de drept public ct si celor de drept privat.
11. Raporturile juridice de dreptul mediului care vizeaz repararea daunelor cauzate
mediului apar n calitate de raporturi cu reguli si procedur proprie, diferit de cea civil, penal
si contraventional. n acest sens, constatm existenta unei forme aparte de rspundere, desi
reparatorie, dar care este proprie dreptului mediului. Prin aceasta se identific o categorie
separat de raporturi de dreptul mediului, si anume cele de rspundere de mediu.

Recomandri
1. La momentul de fat nu putem identifica o reglementare care s delimiteze clar diferenta
dintre obiectul raporturilor de dreptul mediului de obiectul raportului de drept civil, cel putin la
compartimentele care au tangent pentru ambele domenii, se propune ca n mod analogic cum este
reglementat n continutul articolului 2 al Codului civil al Republicii Moldova, de a completa
Legea-cadru care stabileste principiile raporturilor de dreptul mediului cu reglementri care n
mod distinct va delimita obiectul raporturilor de dreptul mediului de obiectul raporturilor de drept
civil. Aceasta se va face pe baza criteriilor identificate n prezenta lucrare.
2. n articolul 3 al Legii privind protectia mediului nconjurtor unul din subiectele
beneficiare de anumite drepturi apare populatia, ntru evitarea interpretrii neuniforme a acestor
prevederi, urmeaz a fi propuse modificri legislative care ar individualiza acest subiect al
dreptului mediului.
3. Avnd n vedere c legiuitorul si cel romn si cel moldovean s-au pronuntat n ce priveste
consacrarea caracterului obiectiv a rspunderii pentru daunele de mediu, urmeaz a fi pus pe rol
127
ca subiect de discutie chestiunea cu privire la consacrarea caracterului obiectiv al rspunderii
penale si contraventionale pentru daunele de mediu. n prima etap, cu referint la problema n
cauz ar trebui de nceput implementarea principiului care ar consacra inversarea sarcinii de
probatiune n procesele legate de daunele de mediu.
4. Este necesar de a reveni la examinarea problemei privitor la excluderea dublrilor de
competente n constatarea si examinarea cauzelor contraventionale, asa cum stau lucrurile la
momentul de fat, cnd competente de constatare o au si autorittile specializate de mediu si
organele afacerilor interne.
5. n ce priveste raporturile de rspundere patrimonial pentru daunele de mediu, am
recomanda aprobarea reglementrilor care n mod clar ar stabili regulile de rspundere pentru
asemenea daune, delimitndu-le n asa fel de regulile de rspundere civil. Astfel, aceste prevederi
trebuie s enunte c n raportul de rspundere patrimonial cel ce a prejudiciat nu poate s
negocieze cuantumul despgubirii, nu poate pretinde la exonerarea de la rspundere, dauna va fi
obligat s o repare integral, rspunderea va fi una obiectiv, iar actiunea n justitie poate fi depus
de orice persoan.
6. Avnd n vedere specificul si importanta raporturilor de dreptul mediului, precum si
spectrul larg de domenii ce urmeaz a fi supuse reglementrii, am propune unificarea tuturor
actelor legislative care reglementeaz aceste raporturi ntr-un Cod de legislatie de mediu.
7. Cel mai dificil este s delimitm raporturile de gestionare a componentelor de mediu de
cele civile si comerciale. n acest sens, se propune de a completa si legislatia civil si cea care
reglementeaz activitatea comercial cu prevederi care ar consacra principiul priorittii utilizrii
elementelor de mediu n interes de protectie a mediului dect alte interese, inclusiv si cel
economic.
8.Se propune nu doar coraborarea legislatiei contraventionale, ci si celei de mediu cu cea
civil n materia recunoasterii capacittii depline a persoanei fizice, care poate anume la acest
compartiment va opera o modificare legal prin textul creia s-ar conditiona rspunderea pe aceste
materii n functie de prezenta sau lipsa capacittii civile de exercitiu depline.
9. Este necesar de recunoscut existenta si promovarea aplicrii contractului ecologic, care
presupune un acord de voint ncheiat ntre dou sau mai multe persoane pe timpul vietii acestora,
cu privire la nasterea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligatiilor ecologice n interesul
propriu sau a ntregii societti.

Planul cercet)rilor de perspectiv). Subliniind necesitatea determinrii stricte a unei
limite ntre un raport de mediu si un alt raport juridic, considerm la fel de important si
problema relevrii normelor aplicabile n asemenea cazuri, fapt care este posibili de realizat prin
128
prisma criteriilor de diferentiere relevate n lucrare. Este vorba despre interesul urmrit la
ncadrarea n raporturi, calitatea subiectelor etc.
S-a pus sarcina n plan teoretic, de a gsi un numitor comun att la clasificarea
categoriilor de raporturi de dreptul mediului ct si a subiectelor si obiectelor raportului de
mediu. Un loc aparte ocup clasificarea drepturilor si obligatiilor ecologice.
n plan normativ-legislativ, considerm, c ar fi benefic pentru legislatia national,
preluarea practicii unor state europene cum este Romnia, Franta, precum si a reglementrilor
din Federatia Rus, n ce priveste principiile de aplicare a unor categorii de raporturi, inclusiv si
celor de rspundere juridic pentru daunele de mediu odat cu consacrarea lor, dup cum am
mai spus, ntr-un cod de legislatie ecologic.
Fiind constienti de faptul c concluziile investigatiei efectuate si recomandrile propuse
sunt susceptibile de noi meditatii, nu tindem s fim tratati n exclusivitate cu mprtsire a
ideilor enuntate n lucrare si cu ideea c dm de fiecare dat solutia cea mai corect. n acelasi
timp, sperm c prin prezenta tez de doctorat am contribuit n forma cea mai modest la
realizarea sarcinilor reformei de drept, la examinarea problematicii juridice a unei importante
materii din dreptul mediului cum este cea a esentei si naturii raportului de dreptul mediului.
129
BIBLIOGRAFIE

1. Avornic Gh., Aram E., Negru B., Costas R. Teoria general a dreptului, Chisinu:
Editura CARTIER JURIDIC, 2004, -388 p.
2. Avornic Gh., Lupu Gh. Teoria general a dreptului, Chisinu: Editura LUMINA,
1997, -280 p.
3. Baltag D. Teoria general a dreptului si a statului. Cimislia, 1996, -329 p.
4. Baltag D., Gutu A. Teoria general a dreptului. Cimislia: Editura Academiei de
Politie Stefan cel Mare, 2002, -335 p.
5. Beleiu Gh. Drept civil romn. Introducere n dreptul civil. Subiectele dreptului civil
(editia a V-a revzut si adugit de Marian Nicolae, Petric Trusan). Bucuresti: Casa de editur
si pres Sansa, 1998, -492 p.
6. Buletinul actelor normative ale ministerelor si departamentelor URSS, nr. 5, 1976.
7. Carbonnier Jean. Droit civil. Les personnes, vol. 1. Paris: PUF, 1994, -591 p.
8. Carbonnier Jean. Droit civil. Les obligationes, vol. 4. Paris: PUF, 1996, - 647 p.
9. Carta mondial pentru natur adoptat la New York la 28 octombrie 1982 // Tratate
internationale, Vol.VII. Chisinu: Editura MOLDPRES, 1999, p.59-65.
10.Cantacuzino M. Elementele dreptului civil. Bucuresti: Editura ALL Educational,
1998, -744p.
11.Ceterchi I. Craiovan. Introducere n teoria general a dreptului. Bucuresti: Editura
ALL Educational, 1999, -186 p.
12.Ciobanu D. Introducere n studiul dreptului, Bucuresti: Editura Hyperion XXI, 1992,
-208 p.
13.Codul funciar al Republicii Moldova nr.828-XII din 25.12.1991 / Republicat:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.107/817 din 04.09.2001.
14.Codul subsolului nr.3-XVI din 02.02.2009 / Monitorul Oficial al Republicii Moldova
nr. 75-77/197 din 17.04.2009.
15.Codul silvic al Republicii Moldova nr.887 din 21.06.1996 / Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.4-5/36 din 16.01.1997.
16.Codul civil al Romniei din 4 decembrie 1864, pus n aplicare la 1 decembrie 1865 cu
ultimele modificri pn la 19 octombrie 1999, http://legal.dntis.ro/codcivil/index-civil.html.
17.Codului civil al Quebecului (Jamaica) din 04 iulie 1991. n vigoare din 01 ianuarie
1994. Revue critique de droit international prive, 1992, nr.3, p.574-584, http://droit
unmontreal.ca.
130
18.Constitutia Republicii Moldova din 29 iulie 1994 / Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr.1 din 12.08.1994.
19.Conventia privind rspunderea civil pentru daune nucleare ncheiat la Viena la 21
mai 1963 // Tratate internationale, Vol. XV. Chisinu: Editura MOLDPRES, 1999, p.7-21.
20.Conventia asupra dreptului mrii ncheiat la Montego Bay la 10 decembrie 1982,
http://conventions.coe.int/treaty/en/v3menutraites.asp.
21.Conventia privind protectia si utilizarea cursurilor de ap transfrontiere si a lacurilor
internationale adoptat la Helsinki la 17 martie 1992 // Tratate internationale, Vol. VII.
Chisinu: Editura MOLDPRES, 1999, p.65-86.
22.Conventia asupra conservrii speciilor migratoare apartinnd faunei slbatice
ncheiat la Bonn la 23 iunie 1979,
http://www.coe.int/t/dg4/cultureheritage/landscape/default_en.asp. accesat la 4 aprilie 2010.
23.Conventia privind conservarea vietii slbatice si a habitatelor naturale din Europa de
la Berna la 19 septembrie 1979 // Tratate internationale, Vol. VII. Chisinu: Editura
MOLDPRES, 1999, p.7-39.
24.Conventia cu privire la comertul international cu specii de faun si flor slbatic pe
cale de disparitie adoptat la Washington la 3 martie 1973.
25.Conventia asupra polurii atmosferice transfrontiere pe distante lungi ncheiat la
Geneva 13 noiembrie 1979 // Tratate internationale, Vol. IX. Chisinu: Editura MOLDPRES,
1999, p.63-74.
26.Conventia privind protectia stratului de ozon ncheiat la Viena la 22 martie 1985 //
Tratate internationale, Vol. XI. Chisinu: Editura MOLDPRES, 1999, p.219-237.
27.Conventia privind notificarea rapid a unui accident nuclear adoptat la Viena la 26
septembrie 1986 // Tratate internationale, Vol. XV. Chisinu: Editura MOLDPRES, 1999, p.21-
33.
28.Conventia privind asistenta n caz de accident nuclear sau urgent radiologic adoptat
la Viena la 26 septembrie 1986 // Tratate internationale, Vol. XV. Chisinu: Editura
MOLDPRES, 1999, p.41-52.
29. Conventia-cadru a Organizatiei Natiunilor Unite cu privire la schimbarea climei
semnat la New York la 9 mai 1992 // Tratate internationale, Vol. IX. Chisinu: Editura
MOLDPRES, 1999, p.74-101.
30.Conventia cu privire la securitatea nuclear adoptat la Viena la 17 iunie 1994 //
Tratate internationale, Vol. VII. Chisinu: Editura MOLDPRES, 1999, p.52-67.
131
31.Conventia de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deseurilor
periculoase si a eliminrii acestora ntocmit la 29 martie1989 // Tratate internationale, Vol. VII.
Chisinu: Editura MOLDPRES, 1999, p.97-132.
32.Conventia privind diversitatea biologic redactat la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992 //
Tratate internationale, Vol. VII. Chisinu: Editura MOLDPRES, 1999, p.101-134.
33.Cosmovici P. Tratat de drept civil. Partea general, vol. I, Bucuresti: Editura
Academiei, 1989, - 1329 p.
34.Cosmovici P. Consideratii asupra fundamentului prezumtiilor n dreptul civil, n:
Studii si Cercetri Juridice, nr. 1, Bucuresti, 1970.
35.Costachi Gh., Ignatiev V., Cusmir V. Dreptul administrativ. Partea general.
Chisinu: Institutul de Filosofie, Sociologie si Drept, 2002.
36.Costachi Gh.. Doctrina democratic a statalittii moldovenesti si respectarea
drepturilor omului, n: Justitia Constitutional, nr. 4, 2006.
37.Cotorobai M., Zamfir P., Ursu V. Dreptul funciar. Chisinu: Editura Cartier Juridic,
2001, -248 p.
38.Datele Anuarului statistic al economiei nationale al Republicii Moldova pentru anul
1995.
39.Declaratia Conferintei ONU privind mediul nconjurtor ncheiat la Stokholm la 5-16
iunie 1972, http://conventions.coe.int/treaty/en/treaties/html/005.htm. Accesat la 10 octombrie
2010.
40.Declaratia Conferintei ONU pentru mediu si dezvoltare ncheiat la Rio de Janeiro la
3-14 iunie 1992,
http://conventions.coe.int/Treaty/Commun/ChercheSig.asp?NT=126&CM=1&DF=&CL=ENG.
Acesat la 14 octombrie 2010.
41.Deleanu Ion. Drept constitutional si institutii politice, vol.1. Iasi: Editura Chemarea,
1993, -175 p.
42.Despax P.M. Droit de lenvironement. Paris: Edition Litecs, 1980, - 809 p.
43.Despax P.M. Droit de lenvironnement. Paris: Edition Litecs, 1980, -809 p.
44.Dutu M. Dreptul International si Comunitar al Mediului. Bucuresti, 1995.
45.Dutu M. Dreptul mediului, Tratat, Vol. I. Bucuresti: Editura economic, 1996, -404 p.
46.Dvoracek M.. Drept administrativ, Iasi: Editura Chemarea, 1993, -157 p.
47.Geamnu Gr. Dreptul international public. Bucuresti: Editura Didactic si
Pedagogic, 1981, -480p.
48.Ioan Huma. Introducere n studiul dreptului. Iasi, 1993.
132
49.Ionascu A. Tratat de drept civil. Partea general, vol. 1. Bucuresti: Editura Academiei
RSR,1967, -155 p.
50.Iorgovan A. Tratat de drept administrativ, vol. 1. Bucuresti: Editura Hercules, 1996, -
342 p.
51.Hertzog H. La fiscalite de lenvironnement, n: Actes du Colloque Fiscalite et
Environnement, nr. special, Paris: PUF, 1984, p. 49-121.
52.Hotrrea Plenului Judectoriei Supreme a URSS din 28 mai 1954.
53.Legea Republicii Moldova privind protectia mediului nconjurtor nr.1515-XII din
16.06.1993 / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 10/283 din 30.10.1993.
54.Legea Republicii Moldova privind plata pentru poluarea mediului nr.1540-XIII din
25.02.1998 / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 54-55/378 din 18.06.1998.
55.Legea Republicii Moldova cu privire la zonele si fsiile de protectie a apelor rurilor si
bazinelor de ap nr.440-XIII din 27.04.1995 / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.
43/482 din 03.08.1993.
56.Legea Republicii Moldova cu privire la protectia aerului atmosferic nr.1422-XIII din
17.12.1997 / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.44-46/312 din 21.05.1998.
57.Legea Republicii Moldova privind pretul normativ si modul de vnzare-cumprare a
pmntului nr.1308 din 25.07.1997 / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.57-58/515 din
04.09.1997. Republicat: Monitorul Oficial al Republici Moldova nr.147-149/1161 din
06.12.2001.
58.Legea Republicii Moldova privind reglementarea de stat a regimului propriettii
funciare, cadastrul funciar de stat si monitoringul funciar nr.1247 din 22.12.1992 / Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr.12/366 din 30.12.1992.
59.Legea Republicii Moldova privind cadastrul bunurilor imobile nr.1543-XIII din
25.02.1998 / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.44-46/318 din 21.05.1998.
60.Legea Republicii Moldova privind regnul animal nr.439-XIII din 27.04.1995 /
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.62-63/688 din 09.11.1995.
61.Legea Republicii Moldova cu privire la ariile naturale protejate de stat nr.1538-XIII
din 25.02.1998 / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.66-68/442 din 16.07.1998.
62.Legea Republicii Moldova cu privire la expertiza ecologic si evaluarea impactului
asupra mediului nconjurtor nr.851-XIII din 29.05.1996 / Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr.52-53/494 din 08.08.1996.
63.Legea Republicii Moldova cu privire la regimul produselor si substantelor nocive
nr.1236-XIII din 03.07.1997 / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.67-68/557 din
16.10.1997.
133
64.Legea Republicii Moldova privind deseurile de productie si menajere nr.1347-XIII
din 09.10.1997 / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.16-17/101 din 05.03.1998.
65.Legea Republicii Moldova cu privire la radioprotectie si securitatea nuclear nr.1440-
XIII din 24.12.1997 / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.24-25/154 din 19.03.1998.
66.Legea Republicii Moldova cu privire la resursele naturale nr. 1102-XIII din
06.02.1997 / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.40/337 din 19.06.1997.
67.Legea Romniei nr.137 privind protectia mediului nconjurtor din 29.12.1995,
publicat n Monitorul Oficial al Romniei la 30.12.1995 (http://www.dir-
emas.ro/documente/activitti/activitate).
68.Legea Romniei nr.26/1996 - Codul silvic emis la 24.04.1996, publicat n Monitorul
Oficial al Romniei la 08.05.1996 (http://www.dir-emas.ro/documente/activitti/activitate).
69.Legea Romniei nr. 18 privind fondul funciar din 19.02.1991, publicat n Monitorul
Oficial al Romniei la 20.02.1991.
70.Lewaszkiewicz-Petrykowska B. Odpowiedzialsc cywilna prowadzacego na wlasny
rachunek przedsiebiorstwo wprawiane w ruch za pomoca sil przyrody, Warszawa, 1967, -114 p.
71.Lupan E. Dreptul mediului, Partea general. Bucuresti: Editura Lumina Lex, 1997, -
224 p.
72.Lupan E. Dreptul mediului. Cluj-Napoca: Editura Argonaut, 1993, -197 p.
73.Lupan E. Dreptul mediului. Bucuresti, 1995.
74.Lupan E., Minea M., Marga A. Dreptul mediului. Partea Special, vol. II. Bucuresti:
Editura Lumina Lex, 1997, -527 p.
75.Lupan E. Dreptul mediului. Cluj-Napoca, 1998.
76.Lupan E. Dreptul mediului, vol. I. Bucuresti: Editura Lumina Lex, 1996, -238 p.
77.Lupan E. Consacrarea caracterului obiectiv al rspunderii juridice pentru poluarea
mediului, Analele Universittii din Oradea, anul III, 1995.
78.Lupan E., Trofimov I. Rspunderea de dreptul mediului, n: Fiat Justitia, nr.1, 1998,
Cluj-Napoca: Editura Universittii Dimitrie Cantemir, 1998.
79. Lupan E. Dreptul mediului. Bucuresti: Editura Lumina Lex, 2001, -366 p.
80.Marinescu D. Dreptul mediului nconjurtor. Bucuresti: Editura Sansa, 1996, -396 p.
81.Marinescu D. Dreptul mediului nconjurtor. Bucuresti: Editura. Sansa, 1996, -530
p.
82.Martin G. La responsabilite civile pour faits de pollution. PPS, 1978.
83.Martin G. Indemnisation des dommages ecologique. Paris, 1977.
84.Martin G. Le droit et lenvironnement. Paris, 1990, -730 p.
85.Martin G. La reparation du prejudice ecologique. Paris, 1991, -380 p.
134
86.Mazeaud M., Mazeaud J. Lesons de droit civil, tome II. Paris: Succesions-Liberalites,
1969, -955 p.
87.Melescanu T. Unele probleme juridice privind cooperarea prin intermediul
organizatiilor internationale n domeniul folosirii pasnice a energiei nucleare, n: Revista romn
de studii internationale, nr. 1, Bucuresti, 1972.
88.Mihut I. Repertoriu de practic judiciar n materie civil a Tribunalului Suprem si a
altor instante judectoresti pe anii 1980-1985, Bucuresti, 1986.
89.Molea M. Rspunderea statelor n dreptul international contemporan. Craiova:
Editura Scrisul romnesc, 1978, -296 p.
90.Niciu M. Drept international public. Cluj-Napoca, 1999.
91.Nouveau Code Penal, Ancien Code Penal, Edition ,,SIREY, DALODZ, Paris 1995-
1996; adoptat n iulie 1992 si intrat n vigoare la 1 aprilie 1994.
92.Petrescu R. Drept civil. Teoria obligatiunilor. Rspunderea delictual. Bucuresti,
1996.
93.Pop L. Drept civil. Teoria general a obligatiilor, Bucuresti: Lumina Lex, 1998; -271
p.
94.Pop L. Drept civil. Teoria general a obligatiilor, Iasi: Editura Fundatiei Chemarea,
1994, -274p.
95.Popa N. Teoria general a dreptului. Bucuresti: Editura Actami, 1994.
96.Popescu A. Teoria dreptului, Bucuresti: Editura Fundatiei Romnia de mine, 1996,
-199 p.
97.Popescu T., P. Anca. Teoria general a obligatiilor, Bucuresti: ed. stiintific, 1968, -
404 p.
98.Platon M. Serviciul public n Republica Moldova. Chisinu, 1997.
99.Prieur M. Droit de lenvironnement. Paris: edition Dalloz, 1991, -1101 p.
100.Priscaru V. Tratat de drept administrativ romn, Bucuresti: Editura Lumina Lex,
1993, -542p.
101.Protocolul referitor la substantele care distrug stratul de ozon ncheiat la Montreal 16
septembrie 1987 // Tratate internationale, Vol. XI. Chisinu: Editura MOLDPRES, 1999, p.237-
252.
102.Reghini I., Diaconescu S. Introducere n dreptul civil. Cluj-Napoca: Editura
Sfera,, 2004, -420 p.
103.Remond-Gouilloud M. Reparation du prejudice ecologique. Paris: edition Dalloz,
1992, - 769 p.
135
104.Stamatin S. Scurte referiri privind contractele administrative, n: Analele Stiintifice
ale Academiei ,,Stefan cel Mare a MAI, Seria Drept Privat, nr.4, 2004, p. 25-30.
105.Sttescu C., Brsan C., Drept civil. Teoria general a obligatiilor. Bucuresti, 1998.
106.Tomsa Gh. Rspunderea civil pentru prejudiciile cauzate de lucrurile pe care le
avem sub paz. Bucuresti, 1980.
107.Trofimov I. Dreptul mediului. Partea special (curs introductiv). Chisinu: Editura
Academiei de Politie Stefan cel Mare a MAI, 2000, -222 p.
108.Trofimov I. Dreptul mediului, Chisinu: Editura Academiei de Politie Stefan cel
Mare a MAI, 2002, 204 p.
109.Trofimov I. Rspunderea ecologic conceptie contemporan, n: Legea si viata, nr.
11, Chisinu, 1997, p.17-19.
110.Trofimov I. Rspunderea ecologic conceptie contemporan, n: Legea si viata, nr.
11, Chisinu, 1998, p. 14-16.
111.Trofimov I. Implicatii asupra formelor de rspundere n dreptul contemporan, n:
Analele stiintifice ale Academiei Stefan cel Mare, nr. 1, Chisinu, 2003, p.5-9.
112.Trofimov I. Vinovtia pentru cauzarea de daune civile prin poluare de mediu, n:
Analele stiintifice ale Academiei Stefan cel Mare, Seria Drept privat, nr.4 , Chisinu, 2004,
p.44-45.
113.Turcu I. Dreptul afacerilor. Iasi: Editura Fundatiei Chemarea, 1993, -319 p.
114.Ticlea A. Dreptul muncii. Bucuresti, 1997.
115.Vedel G. Delvolve P., Moor P. Droit administrativ. Paris, 1992, -628 p.
116.Vermeulen J. Evolutia dreptului administrativ romn, Bucuresti: Editura Vremea,
1943, -274 p.
117.Vrabie G. Teoria general a dreptului. Iasi: Editura Stefan Procopiu,1993, -197 p.
118.Vrabie G., Popescu S. Teoria general a dreptului. Iasi: Editura Stefan Procopiu,
1993, -142 p.
119.Zamfir P., Trofimov I. Dreptul mediului. Partea general. Chisinu, 1998, -176 p.
120. Zamfir P. Dreptul mediului. Partea special, Chisinu: Editura USM, 1998.
121.Weil A. et Terre Fr. Droit civil. Les obligations. Paris: edition Dalloz, 1975.
122.Foronmon A.C. 3xonornuecxoe npano, yuennx. Mocxna: Hopma - Hn]pa, 1998,
-434 c.
123.Fpnnuyx M.M. 3xonornuecxoe npano. Mocxna: Rpncrt, 2004, -670 c.
124.Epo]een B. 3xonornuecxoe npano Poccnn. Mocxna: Rpncrt,1998, -616 c.
125.Ienxo B. Kypc reopnn nepoxrnocre. Mocxna, 1961.
136
126.Ipaxancxn xoexc Poccncxo ueepannn or 21.10.1994, c nsmenennxmn o
8 max 2010 r. (htpp://www.interlaw.ru/law/docs/).
127.3axon Vxpann, Hpo oxopony nanxonnmntoro npnponoro cepeonnma ni 25
uepnnx 1991 poxy / Biomocri Bepxonno Pan Vxpann.-1991-N 41.
128.Ho]]e O., Bapropocxn M. Bonpoct reopnn npana. Mocxna: Iocmpnsar, 1961,
-380 c.
129.Ho]]e O. Ornercrnennocrt no conercxomy rpaxancxomy npany. ennnrpa,
1955, -310 c.
130.Hoptm A. Hpanonte nponemt mnpnoro ncnontsonannx aromno +neprnn.
Mocxna: Hayxa, 1979, -222 c.
131.Kosnon R. Amnnncrparnnnte npanoornomennx. Mocxna: Rpnnuecxax
nreparypa, 1976, -184 c.
132.Kpanuenxo C. Marepnantnax ornercrnennocrt n cncreme oxpant npnpot. Knen,
1981.
133.Kpanuenxo C. Hmymecrnennax ornercrnennocrt sa napymenne
npnpoooxpannrentnoro saxonoarentcrna. tnon: Bnma mxona, 1979, -183 c.
134.Konacon O. Marepnantnax ornercrnennocrt npenpnxrn sa sarpxsnenne
oxpyxamme cpet. Conercxax mcrnnnx, N 20, 1974.
135.Kpacanunxon O. Bosmemenne npea, npnunnennoro ncrounnxom nontmenno
onacrnocrn. Mocxna: Rpnnuecxax nnreparypa, 1966, -186 c.
136.anxo] C. Ocnonn nnnintnoro npana, Knin: Pasxntcxax mxona, 1948, -122 c.
137.asapen B. Omax reopnx npana n rocyapcrna. Mocxna: Rpncrt, 1996, -472 c.
138.ecr O. Canxnnn n conercxom npane. Mocxna: Iocmpnsar, 1962, -238 c.
139.Maannx ., Cepreena H. Marepnantnax ornercrnennocrt sa nonpexenne
sopontx. Mocxna: Rpnnuecxax nnreparypa,1968, -216 c.
140.Oncxnxo . Amnnncrparnnnoe npano. Mocxna: Rpncrt, 1997, -448 c.
141.Orensnxr B. Hponema pncxa n rpaxancxom npane. ymane, 1972, -284 c.
142.Herpon B.B. Hpnpoooxpannoe npano n npanonax oxpana oxpyxamme cpet:
yuennx, Mocxna: Hpnop-nsar, 1980, -176 c.
143.Herpon B.B. 3xonornuecxoe npano Poccnn, Mocxna: ns.FEK, 1996, -560c
144.Pacxane K. Oexrnnnax ornercrnennocrt rocyapcrna n mexynaponom
npane. Knen, 1985, -86 c.
145.Copoxnn B.. Amnnncrparnnnoe nponeccyantnoe npano. Mocxna:
Rpnnuecxax nnreparypa, 1972, -239 c.
137
146.Cnepancxax ., Mexynaponax-npanonax ornercrnennocrt rocyapcrn sa
sarpxsnenne Mnponoro oxeana. Mocxna: Hayxa, 1984, -51 c.
147.Crpamyn F.A. Koncrnrynnonnte npant sapy6exntx crpan. Omax uacrt.
Mocxna: FEK, 1997, -574 c.
148.!xonnen B.H. 3xonornuecxoe npano, Knmnnen: Brnnnna, 1988, -344 c.
149.!mnontcxax A. O cyexrnnntx npanax conercxnx rpaxan n nx rapanrnxx.
Mocxna: AH CCCP, 1959, -226 c.




138
DECLARA_IA PRIVIND ASUMAREA R#SPUNDERII

Subsemnata, declar pe rspundere personal c materialele prezentate n teza de doctor
sunt rezultatul propriilor cercetri si realizri stiintifice. Constientizez c, n caz contrar urmeaz
s suport consecintele n conformitate cu legislatia n vigoare.


NICOLAU INGRID-ILEANA
























139
CV AL AUTORULUI


INFORMA_II PERSONALE
Nume Nicolau Ingrid Ileana
Adres Str. Maior Sontu nr. 11, Constanta, Romnia
Telefon +40723693311
E-mail ingridnicolau@yahoo.com
Nationalitatea Romn
Data nasterii 10.02.1978
Stare civil: cstorit
EXPERIEN_# PROFESIONAL#
- lector universitar titular la Facultatea de Drept si Administratie Public, Universitatea
Spiru Haret, Constanta, din 2008 pn n prezent;
- asistent universitar titular la Facultatea de Drept si Administratie Public, Universitatea
Spiru Haret, Constanta, din 2004 pn n 2008;
- preparator universitar titular la Facultatea de Drept si Administratie Public din cadrul
Universittii Spiru Haret, Constanta, n perioada 2002-2004.
EDUCA_IE I FORMARE
- din octombrie 2004 doctorand n cadrul Academiei Stefan cel Mare a MAI al
Republicii Moldova;
- martie-mai 2004 cursurile Universittii Spiru Haret n cadrul Departamentului pentru
pregtirea personalului didactic ;
- 2001-2003, masterat n Dr. afacerilor si societatea informational, Universitatea
Ovidius, Constanta;
- 2001, licentiat n stiinte juridice la Universitatea Bucuresti;
- 1993- 1997, Liceul Teoretic Decebal, Constanta, sectia real.
APTITUDINI I COMPETEN_E PERSONALE
1.Limba matern)
- romna
2. Limbi str)ine cunoscute
- englez nivel avansat
- francez nivel mediu
3. Aptitudini +i competen-e sociale
- comunicare, delegare, empatie.
140

4. Aptitudini +i competen-e organizatorice
- Coordonarea cercurilor studentesti (cercul de procese simulate), participare la
coordonarea activittii de practica desfsurat de studenti la Penitenciarul Poarta Alba.
5. Aptitudini +i competen-e tehnice
- tehnoredactare pe calculator, utilizare internet
ACTIVITATE TIIN_IFIC#, PUBLICA_II
Manuale:
1. Gh. Babonea, I. Diaconu, D. Crumpn, Gh. Costache, I. Nicolau, Dreptul libert)ilor
fundamentale, Ed. Fundatiei Romnia de Mine, Bucuresti 2008, ISBN 978-973-163-204-9;
2. Ingrid Sndulescu Nicolau, Drepturi &i libert)i fundamentale manual practic, Ed.
Europolis, Constanta, 2007, ISBN : 978-973-679-262-8;
3. Ion M. Anghel, Ingrid Sndulescu Nicolau, Dreptul mediului, Ed. Europolis,
Constanta, 2007, ISBN: 978-973-679-256-7;
4. Ion M. Anghel, Anca Stoian, Ingrid Sndulescu Nicolau, Dreptul familiei caiet de
seminar, Ed. Europolis, Constanta, 2006, ISBN (10) 973-676-193-2; ISBN (13) 978-973-676-
193-5;
5. Roxana Drumea Topor, Anca Stoian, Ingrid Sandulescu Nicolau, Drept civil. Partea
general. Persoanele., Ed. Europolis, Constanta, 2006, ISBN: 973- 676-142-8;
6. Mihnea Claudiu Drumea, Ingrid Sndulescu Nicolau, Dreptul muncii caiet de
seminar, Ed. Europolis, Constanta, 2005, ISBN: 973-676-126-6.
Articole +tiin-ifice:
1. Ingrid Sndulescu, Paradisurile fiscale, pubicat n vol. Preluarea aquisu-lui
comunitar, preocupri actuale si de perspectiv n legislatia, practica si doctrina juridic de
specialitate, Ed. Europolis, Constanta, 2002, Univ. Spiru Haret, a IX-a Sesiune stiintific a
cadrelor didactice;
2. Ingrid Sndulescu, Garantarea dreptului la aprare #n procesul penal elemente de
drept comparat,publicat n vol. Probleme teoretice si practice ale implementrii n Romnia a
ordinii de drept comunitar, Ed. Europolis, Constanta, 2003, Univ. Spiru Haret, a X-a Sesiune
stiintific a cadrelor didactice;
3. Ingrid Sndulescu, Aspecte teoretice &i practice privind infrac)iunile #n sistemele
informatice, pubicat n vol. Aspecte juridice si practice ale aderrii actuale la Uniunea
European, Ed. Europolis, Constanta, 2004, Univ. Spiru Haret, a XI-a Sesiune stiintific a
cadrelor didactice;
141
4. Ingrid Sndulescu, Rspunderea penal #n re)eaua internet, n Aspecte juridice
teoretice si practice ale aderrii Romniei la Uniunea European, Ed. Europolis, Constanta,
2005, Univ. Spiru Haret, a XII-a Sesiune stiintific a cadrelor didactice;
5. Stefan Belecciu, Ingrid Nicolau, Referin)e asupra esen)ei raporturilor juridice de
rspundere patrimonial pentru #nclcarea legisla)iei ecologice #n legisla)ia francez, n
Analele &tiin)ifice ale Academiei +tefan cel Mare a MAI, Seria drept privat, Editia a V-a,
Tipografia Academiei Stefan cel Marea MAI, Chisinu, 2005, p. 191-194;
6. Ingrid Nicolau, Reflec)ii introductive asupra naturii raportului juridic de dreptul
mediului, n Analele &tiin)ifice ale Academiei +tefan cel Mare a MAI, Seria drept privat,
Editia a V-a, Tipografia Academiei Stefan cel Mare a MAI, Chisinu, 2005, p. 213-215;
7. Ingrid Nicolau, Evolu)ia infrac)iunilor contra patrimoniului #n Rom*nia perioadei de
tranzi)ie, n Aspecte juridice teoretice si practice ale aderrii Romniei la Uniunea European,
Ed. Europolis, Constanta, 2006, Univ. Spiru Haret, a XIII-a Sesiune stiintific a cadrelor
didactice;
8. Ingrid Nicolau, Anca Stoian, Aspecte teoretice &i practice privind structura &i
func)ionarea Cur)ii penale Interna)ionale, n revista Legea si Viata, Chisinu, decembrie 2006,
p. 54-56;
9. Ingrid Nicolau, Natura complex a raporturilor juridice de dreptul mediului
realit)i &i perspective, n Reglementrile juridice nationale si comunitare n Europa
nceputului de secol XXI, Ed. Europolis, Constanta, 2007, Univ. Spiru Haret, a XIV-a
Sesiune stiintific a cadrelor didactice;
10. Ingrid Nicolau, Evolu)ia infrac)iunilor comise de minori &i tineri #n Rom*nia
perioadei de tranzi)ie , n Reglementrile juridice nationale si comunitare n Europa nceputului
de secol XXI, Ed. Europolis, Constanta, 2007, Univ. Spiru Haret, a XIV-a Sesiune stiintific
a cadrelor didactice;
11. Ingrid Nicolau, Raporturile juridice de rspundere #n dreptul mediului, n Analele
&tiin)ifice ale Academiei +tefan cel Mare a MAI, Seria drept privat, Editia a VI-a, Tipografia
Academiei Stefan cel Mare a MAI, Chisinu, 2007, p. 138-149;
12. Ingrid Nicolau, Drepturile omului de a tri #ntr-un mediu sntos, #n Analele
&tiin)ifice ale Academiei +tefan cel Mare a MAI, Seria drept privat, Editia a VI-a, Tipografia
Academiei Stefan cel Mare a MAI, Chisinu, 2007, p. 154-156;
13. Ingrid Sndulescu Nicolau, Anca Stoian, Considera)ii privind interferen)a
elementelor de civil-law &i common-law #n procedura Cur)ii Penale Interna)ionale, n revista
Legea si Viata, Chisinu, ianuarie 2007, p. 53-56;
142
14. Ingrid Nicolau, Aspecte privind protec)ia drepturilor copilului #n Rom*nia, n
Cercetarea academic la nceput de secol XXI, Ed. Europolis, Constanta, 2008, p. 662;
15.Ingrid Nicolau, Delimitarea raporturilor juridice de dreptul mediului de alte
raporturi de drept, n revista Legea si Viata, Chisinu, iunie 2008, p. 43-47;
16. Ingrid Nicolau, Flavia Ghencea, Aspecte privind discriminarea pozitiv, n
revista Euro Dreptul, nr. 2, aprilie-iunie 2008, Bucuresti, p. 30-36;
17. Ingrid Nicolau, Raluca Lupu, Libertatea de g*ndire, de con&tiin) &i de religie #n
context european, n revista Euro Dreptul, nr. 4, 2008, Bucuresti, p. 92-98.