Istoria iei cmaa tradiional romneasc a femeii

Cunoscut i sub denumirea cmaa cu alti (chenar), ia reprezint mult mai mult dect un obiect vestimentar reinventat de ctre designerii actuali (internaionali sau autohtoni) ea a rmas un simbol, o poveste, o carte de istorie. Poporul romn se identific, printre altele i poate n cel mai autentic mod, prin portul su popular, cu precdere prin cea mai reprezentativ i cea mai marcat de simboluri pies a sa: cmaa. Purtm ii ca s ne identificm cu etalonul frumuseii, buntii i fericirii populare, Varvara Buzil, doctor universitar Universitar. Materialele, broderia realizat din benzi ornamentale ce caut echilibrul perfect, toate sunt, de fapt, nite simboluri vizuale cu o mare ncrctur. Proporiile sunt alese i verificate cu atenie de meteugar, iar locurile fiecrei broderii sunt stabilite cu strictee dumnezeiasc pentru a realiza "opera cea mai important", opera a numeroase generaii de femei. Semnificaia spiritual a iei nsemnele magice cusute cu grij, cu fiecare mpunstur de ac, aveau menirea de a proteja purttorul de spiritele rele, de farmece, de soarta rea. Tinerele moteneau de la bunicile lor sau de la mamele lor nu doar arta meteugului popular ci i rugciunile potrivite care se spuneau obligatoriu naintea nceperii torsului lnii, a esutului sau a mpletitului firelor., revine aceasta. n lucrarea "Costumul popular din Republica Moldova. Ghid practic", editat sub egida Unesco, semnat de Varvara Buzil, se spune c ia este cea mai important pies din costumul popular pentru c: determin compoziia ornamental a costumului, restul pieselor asociinduse cu cmaa, cu care trebuie n mod imperios s se acorde ca epoc, vrst, ornamentic, cromatic. Altfel spus, cmaa este transpunerea tradiiilor, a anumitor evenimente, a diferenelor sociale, de vrst... nceputurile iei Din punct de vedere lingvistic, termenul "ie" este derivat din latinescul "tunicae lineae" (tunic subire purtat pe piele). Sub form de camisa (termen mprumutat de la celi, cu o expunere mai larg), s-au menionat aspecte despre portul romnesc nc din secolul al VI- lea, aprnd nsemnri n limba latin chiar i n "Glossarium mediae et infimae Latinitatis" al lui Du Cange. Cu toate astea, nu se poate preciza exact data apariiei iei, dar se presupune c ar fi fost prima oar purtat de populaia din cultura Cucuteni.