Sunteți pe pagina 1din 5

Conceptul de PERSONALITATE este definit intr-o prima acceptiune ca fiind individualitate,omul prin totalitatea insusirilor si functiilor fizice,psihice aflate

intr-o continua unitate indisolubila,rezultat al dezvoltarii depline si unitare a calitatilor persoanei. De asemenea,definitiile date conceptului de persoana si personalitate nu sunt sufficient elaborate,lasand posibilitatea unei interpretari achivoce.Conceptul de persoana semnifica individual uman socializat,caracterizat printr-o anumita structura biologica si psihica,integrat social intr-un anumit system de raporturi determinate asupra procesului formative al persoanei. Conceptul de personalitateeste intalnit in toate stiintele scio umane si filosofie.De fiecare data se releva aspecte specifice,unghiul de abordare fiind schimbat,fapt ce impune cu atat mai mult convergenta perspectivelor.Filosofia are in vedere omul, ca esenta umana.In psihologie vorbinduse de persoana , personaj, personalitate si de tulburari de personalitate.In sociologie utilizanduse frecvent termenul de personalitate socialaaccentuandu-se importanta elementelor sociogene din structura intima a omului,interiorizarea normelor si valorilor in procesul socializarii,insusirea modelului cultural, formarea idealurilor,dezvoltarea constiintei. Termenul personalitate,derivate de la persoana,isi are originea in limba latina clasica,unde cuvantul - persoana desemna initial masca folosita de actori in tetrul antic,mai tarziu ,acest cuvant a dobandit intelesuri multiple,functionand in mai toate limbile moderne cu inteles polisemantic,aspect exterior al omului,amintind de intelesul original (masca) ,rolul jucat de un actor,functia sociala indeplinita de un om ,actorul insusi care joaca un rol ca si omul care indeplineste o functie sociala,ceea ce confera valoarea omului,calitatile lui. Personalitatea dupa psihologul Jean Soetzel,personalitatea poate fi definite din exterior, ca effect produs de un individ asupra celorlalti ,ansamblul trasaturilor si conduitelor umane catre provoaca raspunsuri psihocomportamentale din partea altora,cat si din interior,ca structura intima a elementelor biologige,inascute,instincte,rebuinte,tip de activitate nervoasa superioara ,psihologice,limbaj,gandire,imaginatie ,si sociomorale,achizitionate in procesul socializarii,norme comportamentale,valori sociale,convingeri,idealuri etc. Personalitatea rezulta ca un rol activ in procesul de formare iar un rol important il are starea sistemului , adica individual ca persoana dotata cu o anumita zestre native de structuri biogene si psihogene, intellective, affective, volitive cu talent,capacitate de aotodisdciplinare, insusiri formate,recunoscute si afirmarea social, care dau in grade si proportii diferite atributele originalitatii si unicitatii. Implinirea personalitatii la nivelul masei indivizilor este un proces realizabil numai prin transformarea radicala a raporturilor sociale si totodata este un proces interior diferit. Personalitatea se consolideaza prin relationarea cu ceilalti, mediul social, dar ea se formeaza diferit, devenind unica si originala.

TIPURILE DE PERSONALITATE II.1 TIPURILE TEMPERAMENTALE Daca cunoasterea interiorului este o cauza fundamentala a formarii modelarii si afirmarii omului, exteriorul poate sa exprime interiorul, cunoasterea personalitatii omului si totodata mediul social sa aiba contributii, repercursiuni asupra exteriorului/corpului. Astfel, corpul ca si personalitatea este in stransa legatura cu interiorul si exteriorul, naturalul si socialul. Felul omului, interiorul, temperamental, personalitatea sa, se reflecta in exterior ca o oglinda expresiva prin infatisarea si postura corpului omenesc. O buna cunoastere a acestor lucruri faciliteaza buna interactiune cu societatea/oamenii. La randul lor oamenii pot determina in bines au in rau personalitatea sau alura corpului omenesc. De pilda , o stare de interior , bucuria/tristetea determinata de cei din jur este exprimata la exterior de catre corpul omenesc, iar aceste expresii raman marcate, devenind trasaturi ale corpului ect. Depresia/sinuciderea din partea altora ce determina izolari, din extravertit sa ajungi introvertit exemplele ar putea continua.

Un infinit de variabile influente ale mediului determina aparitia unor insusiri si particularitati psihice si psihosociale, structurale sau functionale, care in virtutea legilor care guverneaza sistemele complexe cu aotoreglaje, incep sa se organizeze ierarhic dar sis a posteze in exterior, corpul sa le oglindeasca. Structura generala a personalitatii rezulta din modul cum se focalizeaza energiile pulsionale ale constientului pe directiile fundamentale spre lumea exterioara sau spre lumea interioara resultant tipurile de personalitate. Astfel, temperamental omului cuprinde dinamica generate a individului, disponibil sau energetic care se manifesta si imprima o nota dominanta a tuturor trasaturilor si comportarii sale. Dinamica persoanei, cat si afectivitatea, in conduitele voluntare ori in procesele de cunoastere , ea se exprima in mimica fetei individului, in viteza si ritmul vorbirii in aspectele infatisarii, fizicului, trupului. Desi nu pot fi inalnite doua personalitati identice, se poate spune, ca anumite caracteristici semnificative ale proceselor psihice se regasesc intr-o structura foarte asemanatoare la un numar mare de indivizi. Pe baza caracteristicilor pregnante morfo-fiziologice, psihologice, morale etc., commune, indivizii umani sunt grupati in clase omogene care alcatuiesc tipurile de personalitate, incepand cu parintele medicinii, Hipocrat din Kos(460 375), s-au alcatuit tipologii dihotomice, trihotomice sau cu un numar sporit de clase mutual exclusive. Exista astazi peste cincizeci de tipologii diferite, cunoasterea tipologiilor personalitatii serveste atat la caracterizarea oamenilor cat si la prognoza modului de a reactiona. De asemenea , educatia si autoeducatia presupun stabilirea tipului de personalitate, chiar daca cei mai multi dintre noi (aproximativ 60%) apartinem unor tipuri intermediare si mixte. TIPURILE TEMPERAMENTALE sanguinic, melancholic,coleric si flegmatic descries de Hipocrat rezulta din predominanta uneia din umorile (hormones) organismului uman : sange bila neagra, bila galbena, flegma, amestecul acestor tumori (temperamental), in anumite proportii ar asigura starea de sanatate. O DESCRIERE MAI DETALIATA A ACESTOR TIPURI : a).SANGUINICUL : are un ten trandafiriu cu reflexe aurii si calde, pielea supla calda si umeda, muschi robusti, figura exprima bunastarea si sanatatea, ochii cu tendinta excesului gastronomic, transpiratia este abundenta. Este un temperament foarte puternic intruchipeaza tipul atletic, somnul este lung linistit, circulatia abundenta si activa, mers viguros, dar greoi, gesture violente si lipsite de gratie, natura optimista, expansiva, este insa iritabil si impulsiva cu accese de furie extreme de violnte, dar fara ranchiuna, foarte supus instinctelor sale, voluptos, cauta liniste personala, memoreaza repede, inteligenta vie, insa superficiala, ii place umorul, bunul simt este sceptic si jovial. b). LIMFATICUL sau FLEGMATICUL : are tenul alb cu reflexe livide, tesut muscular abundent ascunde reliefuri rotunde, formele fetei dau o expresie blajina, suava tinzand la obezitate, firele de par sunt fine, cresc incet si cad repede, genele sunt lungi, pilozitatea rara pe trunchi si member , buza superioara este umflata, cea inferioara este moale si atarna, aripile nasului sunt groase , lobul urechii puternic, ochii luminosi proeminenti, privirea dulce si vaga, pulsul este slab si lent, circulatia lenesa , character nepasator, maleabil, visitor blajin,docil, viata lipsita de pasiune, afectos, se adreseaza in mare parte din obisnuinta, memorie excelenta , imaginatia saraca, inteligenta lenta si profunda. c). BILIOSUL sau COLERICUL : are corp sbtire, pielea galbuie, calda uscata, tesutul celulat gros este rar ceea ce accentueaza proeminentele musculare, venele sunt foarte vizibile trasaturile sunt dure si pronuntate, par negru abundent , sistem pilios dezvoltat, fruntea mare, buze subtiri, un nas ascutit, cu nari mobile, ochii intunecati la culoare, suntinfundati in orbite, privirea fixa, patrunzatoare expresiva, arzatoare, inima este mai mica , iar venele sunt mai inguste, ceea ce accentueaza

circulatia, vointa puternica, inflexibila, tenace, este ambitios, autoritar, violent, afectiune tenace, violente mascate de gelozie, caracter despotic, prejudecator, incapatanat, memoria nu are nimic remarcabil , dar intelegerea este promta si stralucitoare. TIPOLOGIILE PSIHOLOGICE, dupa C.G.Jung Tipologiile psihologice in ultimele decenii (Freud, Jung), C.G.Jung (1875 1961) adduce corectii esntiale conceptiei psihanalitice freudiene, oferind premisele elaborarii unei teorii asupra personalitatilor. Largind continutul notiunii de libidou ca rezervor energetic fundamental al personalitatii, Jung considera ca acestea nu se reduce numai la factori pulsionari, de natura sexuala, ci la credinte, aspiratii creatoare ale subiectului, in acest fel , realizarea de sine prin creatie devine principalul factor in explicarea comportamentului individual si de grup, precum si modalitatile prin care se realizeaza in plan psihologic acest fapt. Jung, afirma, alaturi de constientul individual exista o zona extinsa a inconstientului colectiv, rezervorul experientei ascentrale a speciei, aflata sub forma unor tipuri arhetipuri, imagini cu organizare probatica in moduri specificeale gandirii asupra unor aspecte universale ale experientei umane rasiale C.G.Jung , clasifica oamenii, dupa felul in care se raporteaza in mediul inconjurator, in doua tipuri extreme ( extravertit si introvertit ) si un tip intermediar ( ambivalent) : a).EXTRAVERTITUL : este o persoana orientate spre lumea exterioara, evita singuratatea, cauta initiative si isi asuma sarcina conducerii activitatiilor de grup, este agreat de ceilalti.Isi asuma responsabilitati sociale, infrunta riscul, este optimist , iubeste viata plina de neprevazut. Extravertitul tipic simte nevoia comunicarii cu ceilalti , are multi prieteni, actioneaza rapid, e este gata de riposte, tinde spre agresivitate si isi pierde usor stapanirea de sine si controlul sentimentelor.

b).INTROVERTITUL : se caracterizeaza prin centrarea asupra lui insusi, prin orientarea catre sine, persoanele introvertite sunt contemplative, linistite, rezervate fata de altii, deosebit de sensibile, sunt mai mult inclinate spre lumea abstractiilor decat spre viata practica, dau dovada de timiditate si lipsa de incredere in ele insele, isi autoanalizeaza perpetuu sentimentele, iau lucrurile in serios, isi fac planuri de viitor, evitand actiunea sub impulsul momentului, duc o viata ordonata.

c).AMBIVALENTUL : imbina diferential caracteristicile ambelor tipuri, prin atenuarea manifestarilor extreme si realizarea unui relativ echilibru intre focalizarea atentiei, a energiilor atat pe lumea externa cat si cea interna. rsonalitatea cuprinde trei etape : sinele, eul si supraeul. 1).INCONSTIENTUL: ca totalitate biografia concentrate memorial este incarcat cu social in sensul in care biografia orcarui individ contine experientele cu alteritatea. a).SINELE, inconstient , reprezinta structuri ce nu pot fi intelese, nu pot fi atinse de constiinta rationala ,locul amintirilor refulate,este rezervorul energiilor si impulsurilor instinctuale , formare (sexuale, agresiveetc.). b).EUL, constient, locul amintirilor ce pot fi evocate 2).SUPRAEUL : normele si imperativele morale religioase, etice si relationare sociala interiorizata in ontogeneza sub influenta parintilor si a mediului social imediat. Isi are originea si autoritatea parentala, in idealul admirat si si identificarile copilului cu obiectivele afectiunii sale.

Modelul psihanalitic Freudian, scoate in evidenta mecanismul psihologic prin care influentele si experimentele sociale din copilarie sunt interiorizate devenind structuri operatorii ale personalitatii in functie de care vor fi elaborate multiple selectii atitudinale si comportamentale.

Cine influenteaza, cine ne modeleaza personalitatea? Referitor la identificarea factorilor implicati in dezvoltarea umana, sunt discutati ca factori ai ontogenezei: ereditatea, mediul si educatia. Ereditatea este insusirea fundamentala a materiei vii de a transmite, de la o generatie la alta, mesajele de specificitate sub forma cadrului genetic. OBSERVATII: ! Mostenirea ereditara apare ca un complex de predispozitii si potentionalitati si nu ca o transmitere a trasaturilor antecesorilor; ! Trasaturile morfologice si biochimice se transmit cu o mai mare certitudine decat insusirile psihice; ! Diversitatea psihologica umana are cu certitudine si o radacina ereditara (constitutie, baze comportamentale etc.) dar nu se reduce la aceasta; ! Ceea ce este ereditar nu coincide intotdeauna cu ceea ce este congenital (sau innascut) unde sunt cuprinse si elementele dobandite in urma influentelor dinaintea nasterii, ! Ceea ce tine de ereditate se poate exprima in diverse momente de varsta sau poate ramane in stare de latenta pe tot parcursul vietii, in absenta unui factor activizator; ! Potentialul genetic al fiecarui individ se selecteaza prin hazard si este, mai ales sub aspectul exprimarii psihice, polivalent; ! Ereditatea confera unicitatea biologica, ca premisa a unicitatii psihice; ! Din perspectiva filogenetica, ereditatea umana confera cea mai mica incarcatura de comportamente instinctive. Aceasta face din puiul de om o fiinta total de dependenta de membrii propriei specii. Din acest motiv omul este singurul care isi pierde specificitatea daca, in dezvoltarea sa timpurie, este asistat de membrii altor specii: ex.: copiii crescuti de animale, s-au animalizat, in ciuda ereditatii de tip uman; ! Prin orarul proceselor de crestere si maturizare, ereditatea creeaza premisele unor momente de optima interventie din partea mediului educativ, in asa numitele perioade sensibile sau critice. Anticiparea sau pierderea acestor perioade se poate dovedi ineficienta: ex.: achizitia mersului, citiscrisului, achizitia limbajului, dezvoltarea operatiilor gandirii etc.; ! Rolul ereditatii nu se exprima in aceeasi masura in diversele aspecte ale vietii psihice: unele poarta mai puternic amprenta ereditatii (temperamentul, aptitudinile, emotivitatea, patologia psihica) altele mai putin (atitudinile, vointa, caracterul); ! O aceeasi trasatura psihica poate fi, la doua persoane diferite, rodul unor factori diferiti (pentru o anumita persoana, hotaratoare poate fi ereditatea, in timp ce pentru alta persoana mediul sau educatia au contribuit decisiv). Mediul, ca factor al dezvoltarii umane, este constituit din totalitatea elementelor cu care individul interactioneaza, direct sau indirect, pe parcursul dezvoltarii sale. Influentele mediului pot fi studiate pe mai multe planuri: mediul natural geografic: clima, relief; mediul social: familie, grup de joaca; mediul proximal: obiecte personale, situatiile zilnice; mediul distal: influente venite de la distanta(TV., ziare, calculator). Mediul poate influenta in mod direct personalitatea individului (alimentatie, clima etc.), sau in mod indirect (grad de cultura, nivel de trai, tip de organizare, activitati dominante etc.). Atunci cand este favorabil, mediul contribuie la realizarea sau chiar accelerarea punerii in functie a potentialului nervos, deci are o actiune directa asupra dezvoltarii psihice. Ea se coreleaza cu cea indirecta, de sustinere a dezvoltarii psihice: crestere si maturizare a sistemului nervos, osificare, dentitie, greutate, inaltime etc.

Harkeness (1986) a introdus termenul de nisa de dezvoltare, desemnand totalitatea elementelor cu care copilul intra in relatie, la o anumita varsta. Structura unei nise de dezvoltare vizeaza: obiectele si lucrurile accesibile copilului, la diferite varste; raspunsurile si relatiile anturajului fata de copil; erintele adultului vizand competentele copilului, astfel incat acesta sa fie incurajat permanent, prin solicitarea unor nivele de performante gradat; activitatile impuse, propuse copilului sau acceptate de acesta. Culturi diferite folosesc nise de dezvoltare diferite, chiar pentru aceeasi varsta, ceea ce si explica diferentele de dezvoltare bio-psiho-sociala. Witkin face o paralela intre nisa de dezvoltare de tip occidental si cea traditionala africana, indicand urmatoarele diferente: copilul occidental are jucarii ca obiecte specifice si locul sau, special amenajat in casa; de regula, prezenta lui este exclusa din locurile si activitatile adultilor; nu este implicat de timpuriu in sarcini casnice sau sarcini specifice adultilor. copilul african are ca obiecte de joaca lucruri din casa, locul sau special, ca spatiu fizic distinct, nu exista; el este cel mai adesea apropiat de mama, atasat chiar de trupul acesteia; acest statut de copil la purtator il face prezent, extrem de timpuriu, in mai toate activitatile si locurile comunitatii din care face parte (munca, petreceri, reuniuni). Astfel, rezulta ca stimularea occidentala, ca factor al dezvoltarii, este mai redusa pentru copilul occidental, ceea ce si explica ritmul mai lent al dezvoltarii acestuia in primii 2-3 ani de viata, fata de copilul din culturile traditionale. Dupa aceasta perioada, raportul ritmului de dezvoltare se inverseaza, deoarece nisa sde dezvoltare al copilului occidental se diversifica (cresa, gradinita, massmedia etc.), in timp ce nisa de dezvoltare traditionala vine cu o oferta mai saraca si mult mai aspra, introducand de timpuriu (3 ani) munca ca forma de activitate pentru copil. Este de subliniat impactul reprezentarilor sociale despre copil si copilarie in structura continutului nisei de dezvoltare. Aceasta se prezinta ca un mixaj intre ceea ce este in realitate copilul la o varsta data si ceea ce se crede ca este. Faptul poate explic, alaturi de alti factori, de ce o aceeasi realitate infantila (de exemplu copilul intre 4 si 9 ani), in culturi diferite, prezinta sub aspectul utilizari bugetului de timp, alte dominante de activitate: copilul american acorda cel mai mult timp studiului, cel din Japonia jocului, cel din Kenia muncii, iar cel din India interactiunilor sociale. (Bril, Lehalle) Desi apare ca furnizor al materialului ce stimuleaza potentialul ereditar, actiunea mediului poate fi in egala masura o sansa de dezvoltare (un mediu favorabil) dar si o frana sau chiar un blocaj al dezvoltarii (un mediu sub-stimulativ, ostil, insecurizant). Educatia reprezinta activitatea specializata, specific umana, care mijloceste si diversifica raportul dintre om si mediul sau, favorizand dezvoltarea omului prin intermediul societatii si a societatii prin intermediul omului. Educatia face medierea intre ceea ce s-ar putea (ereditatea) si ceea ce se ofera (mediul). O actiune educativa reusita armonizeaza cererea si oferta, desi nu exista retete. Ceea ce intr-un moment si pentru un anume individ se dovedeste o educatie sau o influenta benefica, poate fi daunator in urmatorul moment, sau pentru un alt individ. Dezvoltarea apare doar daca se mentine un optim intre ceea ce poate, vrea, stie individul la un moment dat si ceea ce i se ofera. Oferta trebuie sa fie stimulativa, cu un grad mai inalta decat poate, vrea sau stie individul respectiv. O oferta prea ridicata, dar si una banala, poate perturba dezvoltarea psihica. Educatia actioneaza programat si cu stiinta, in sensul dezvoltarii individului; este o activitate umana specializata in dezvoltare, deci este un factor conducator al dezvoltarii ontogenetice. Exista modele explicative ale cauzalitatii dezvoltarii personalitatii. Astfel: 1. scepticismul pedagogic sustine ca educatia are cel mai mic rol in dezvoltarea personalitatii; 2. optimismul pedagogic educatia are rol hotarator in dezvoltare; 3. realismul pedagogic educatia, mediul si educatia