Ion C.

Bratianu

Ion C. Bratianu (n. 2 iunie 1821, Piteti; d. 16 mai 1891, satul Florica, judetul Arges) a fost un om politic romn, nascut la Piteti n Tara Romneasca. A urmat cursurile primare la Piteti avndu-l ca dascal pe Nicolae Simonide. A intrat n armata munteana n 1838 si a vizitat Parisul pentru a studia. ntors n Muntenia, a luat parte, mpreuna cu prietenul sau, C.A. Rosetti si alti politicieni proeminenti, la rebeliunea romna din1848, fiind prefect al politiei n guvernul provizoriu al acelui an.

Dupa restaurarea ruseasca si otomana, la putin timp dupa aceea, s-a mutat n exil, refugiindu-se la Paris, dorind sa influenteze opinia publica franceza n favoarea uniunii propuse si autonomia principatelor dunarene.

n timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), Bratianu a fost un lider liberal proeminent. A asistat n 1866 la demiterea lui Cuza si la alegerea Prinului Carol I al Romniei, sub domnia caruia a avut mai multe mandate ministeriale n urmatorii patru ani. A fost arestat pentru complicitate n revolutia din 1870, dar eliberat la scurt timp.

n 1876, ajutat de Constantin A. Rosetti, a format un cabinet liberal, care a ramas la putere pna n 1888, fiind ministru n timpul Razboiul Ruso-Turc din 1877, Congresului de la Berlin, formarea Regatului Romn, revizuirea constitutiei si alte reforme. Dupa 1883, Bratianu a fost singurul lider al liberalilor, cu ajutorul lui C.A. Rosetti, prietenul si aliatul politic al sau timp de aproape patruzeci de ani.

n afara de a fi un politician important al Romniei n timpul anilor critici 18761888, Ion C. Bratianu fost si scriitor. Pamfletele sale politice n franceza: Mmoire sur l'empire d'Autriche dans la question d'Orient (1855), Rflexions sur la situation (1856), Mmoire sur la situation de la Moldavie depuis le trait de Paris (1857) si La Question religieuse en Roumanie (1866) au fost bine primite la Paris.