Psihologie Judiciar

Delincvena juvenil Maslow piramida trebuinelor: 1. 2. 3. 4. 5. Nevoi bazale: foame, sex, odihn Securitate Trebuine sociale: apartenen Trebuine cognitive Autoactualizare

Dac trebuinele bazale nu sunt satisfcute n copilria mic, ele tind s se satisfac n viaa adult. Dac trebuinele psihologice nu sunt satisfcute n copilria mic, ele se pierd pentru totdeauna. Axiomele educaiei 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. Copilul nva binele doar de la cel care l iubete. Copilul ia ca model n via pe printele fericit. Copilul ia ca model pe printele care progreseaz. Copilul trebuie ss imt puterea uriaului care l mngie (Jerome Bruner). O problem devine problem dac e tratat ca o problem. Condiia infrauman se nva, te obinuieti cu ea. Oamenii au un comportament moral doar cnd au ceva de aprat (avere, prestigiu, familie, imagine public, statut).

Teoria integrativ privind etiologia delincvenei juvenile (Caplan, LeBlanc - 1993) Glueck 1934: Cauza delincvenei juvenile e reprezentat de acele elemente care, luate separat, nu pot explica delincvena juvenil. Legturile sociale: 1. Investiia n activitile sociale (timpul acordat) familie, activitate colar, la club, la biseric. Angajamentul fa de instituii: ct de ataat este de familie, prieteni, coal, biseric etc. 2. Alocentrismul orientarea ctre ceilali, interesul i respectul celorlali. Educaia copilului n familie orientat prosocial protejeaz mpotriva delincvenei juvenile. 3. Constrngerile sunt de 4 feluri: 1) Informale (din partea persoanelor intime) 2) Formale (instituii) 3) Externe (din afara individului) 4) Interne (n funcie de maturizarea moral) 4. Expunerile la influene i oportuniti antisociale. Mecanismele devenirii infracionale 1. Coeficient de inteligen slab stim de sine sczut tulburri de conduit nespecifice infraciune 2. Tulburri de conduit eec colar subestimare de sine cutare compensatorie a identitii infraciune Familia i geneza delincvenei Familia cu poziie social nalt convingeri morale + intoleran la nclcarea legii evitarea riscurilor delincven redus

Familii cu poziie social joas privaiuni multiple + sentiment de injustiie social tensiune din cauza inegalitii sociale + toleran la nclcarea legii delincven Prinii nefericii nu transmit corect valorile i normele sociale. Victimologie V. V. Stanciu - criminolog roman de reputatie mondiala, care sustine necesitatea unui cod de prevenire a infractiunilor "Statul lasa omul sa ajunga in catastrofa si abia dupa aceea se gandeste sa il ajute." Victimologia este o ramura a criminologiei care studiaza personalitatea victimei, interactiunea dintre agresor si victima si evolutia sociodinamica a situatiei. Notiuni frecvent utilizate in victimologie: - "victima" vine din latina si inseamna fiinta vie sacrificata unei zeitati - "factori victimogeni": stilul de viata, pericole profesionale, conditia fizica, impresionabilitate victimala - "receptivitate victimala" trasaturi al personalitatii care cresc vulnerabilitatea persoanei (persoanele uituce, conflictuale, cu gura mare) - "campul victimal" are trei componente: faptasul, victima si catalizatorul actiunii care declanseaza mecanismul motivational (femeile) Istoric Victimologia s-a nascut in 14.09.1934 cand Hans von Hentig a scris un articol despre rolul victimei in infractiune, articol care a aparut intr-un ziar in Koln. In 1940 el scrie lucrarea "Criminalul si victima sa" lucrare inspirata de o nuvela despre un paricid, a unui scriitor austriac. El spune ca l-au impresionat vorbele personajului din nuvela: "eu, asasinul, si el, victima, suntem amandoi vinovati dar el este putin mai mult decat mai mine" Prima tipologie formulat de von Hentig: victima izolata: traiul izolat creste riscul de a fi agresat victima apropierii sociotopografice: persoanele care traiesc intr-un spatiu dens populat devin mai frecvent victime victima unei mari nelinisti vitale: pentru ca se expun in momente de mare sinceritate victime agresive, nechibzuite sau supuse unor capricii nestapanite victimele lipsite de rezistenta in fata unei vointe mai tari de care dau dovada infractorii (adolescentii si batranii)

A doua tipologie formulata de von Hentig tinerii: devin victime mai usor din cauza lipsei de experienta de viata femeile: din cauza atractiei sexuale sau a averii pe care o poseda varstnicii: din cauza slabiciunii fizice, sunt banuiti ca au "bani albi pentru zile negre" consumatorii de alcool sau droguri: pentru ca se expun hotilor si dealerilor emigrantii: sunt mai usor victime pentru ca nu cunosc limba si sunt creduli minoritati etnice indivizi normali dar cu inteligenta redusa

indivizi deprimati: pentru ca devin apatici, supusi si neglijenti indivizi achizitivi, avizi de castig, indiferent de situatia lor materiala indivizi desfranati si destrabalati indivizi singuratici si cu inima zdrobita: din cauza singuratatii devin vulnerabili indivizii chinuitorii: tatal alcolic si violent ucis de proprii copii indivizi blocati: persoane incurcate in datorii care devin victime ale unor binevoitori care le ofera solutii

Psihologia victimei: 1. Faza de impact: - neajutorare, vulnerabilitate - docilitatea spaimei, confuzie - sentimente de regret, manie, rusine 2. Faza de destindere (adaptare): - oscilatii de dispozitie (depresie, furie) - cosmaruri, anxietate, sentimente de vinovatie - criza de credinta religioasa - nevoia de oameni care sa ii cunoasca sentimentele 3. Faza de victimizare secundara: - sentimentul ca prietenii evita subiectul (suferinte diferentiate) - sentimentul de victimizare se accentueaza prin blamarea de catre prieteni - modificari fiziologice (cosmaruri etc) 4. Faza de recuperare: - drumul de la a fi victime la a fi supravietuitori - de ce au nevoie victimele ca sa se vindece? a) De compensatie pentru pierderile suferite, b) De raspunsuri la urmatoarele 6 intrebari: ce s-a intamplat? de ce mi s-a intamplat mie? de ce am reactionat asa cum am facut-o? de ce fac ceea ce fac de atunci incoace? cum ar fi daca s-ar intampla din nou? ce inseamna acest eveniment pentru mine, pentru credinta mea, pentru viziunea mea despre lume, pentru viitorul meu? c) De oportunitati pentru exprimarea si validarea emotiilor pe care le incearca d) Au nevoie sa fie reintarite e) Nevoia de a simti ca siguranta este un lucru important. Victimele vor asigurari ca aceste intamplari nu se vor mai repeta. f) Nevoia de dreptate. Victimele pot cere de multe ori razbunare, judecata dreapta si severa a infractorului. g) Nevoia de sens. Justitia da sens existentei. Trecerea la act 1. 2. 3. 4. Modelul criminogenezei (Etienne De Greeff) Modelul drift (David Matza) Teoria neutralizrii Modelul antideterminist (Albert Cohen) Modelul David Farrington (britanic)

1. Modelul criminogenezei: Infraciunea e o reacie la injustiia suportat. Tipuri de delincveni: Recidiviti: la care maturizarea infracional le-a influenat formarea personalitii Persoane cu reacii paroxiste accidentale de injustiie suportat (exemplu: crimele pasionale)

Atitudinea criminogen poate fi o trstur permanent sau pasager n viaa individului. 2. Modelul drift: Tinerii nu devin delincveni de la nceput, ci oscileaz ntre conduite corecte i conduite infracionale. Dac influena pro-infracional este mai puternic, tnrul va deveni delincvent. Procesul de devenire infracional se accelereaz cnd tnrul interiorizeaz modalitile de justificare a vieii infracionale (tehnici de neutralizare). Tehnicile de neutralizare: 1) Negarea prejudiciului 2) Atribuirea vinei victimei 3) Dezumanizarea victimei 4) Exigena de loialitate de grup 5) Condamnarea celor care l condamn 3. Modelul antideterminist: Delictul se dezvolt n timp i etapizat prin tatonri ce pot fi modificate n funcie de autor i de situaia preinfracional. Aciunea infracional are o istorie, dar etapele nu sunt strict ordonate. 4. Modelul britanic: Infraciunea e rezultatul final al unui proces cu patru faze: 1) Faza de energizare: individul dorete bunuri materiale, un statut privilegiat sau dorete satisfacerea imediat a unor impulsuri. Mai pot aprea plictiseala, frustrarea, furia sau consumul de alcool. 2) Faza de direcionare: poate s fie dominat de factori negativi precum srcia, educaia inadecvat, eec colar, omaj, inteligen sczut etc. 3) Faza de inhibare: pot aprea elemente care s blocheze trecerea la infraciune (dragostea prinilor, supraveghere, dezacordul prietenilor, riscuri majore). 4) Faza de decizie i trecerea la act: depinde de ocaziile ntlnite. Este condiionat de beneficiile scontate. Concluzie: impulsivitatea, inteligena sczut, proasta educaie, familia de comportament infracional i privaiunile socio-economice, n ciuda interrelaiilor lor, pot contribui toate, independent, la dezvoltarea delincvenei.

Motivaia infracional Teoria contrariilor Afirmaii de baz: Exist 3 perechi de stri motivaionale care organizeaz i structureaz experiena persoanei. Strile motivaionale se pot schimba una cu alta. Strile motivaionale pot fi influenate de frustrare, saietate i situaii neprevzute (pericole, obligaii sociale) Oamenii difer dup: 1) Predispoziia dup o anumit stare 2) Msura n care obin satisfacia n fiecare stare 3) Strategiile de obinere a satisfaciilor sau de evitare a instatisfaciilor

Cele trei perechi de stri motivaionale: 1. Starea telic Starea paratelic 2. Starea de dominare Starea de compasiune 3. Starea conformist Starea Negativist Starea telic: Telos (gr.) = sfrit, scop. Individul urmrete un scop. Satisfacia e determinat de realizarea scopului. Excitaia e trit ca anxietate. O infraciune va fi comis pentru un scop important.

Starea paratelic: Para (gr.) = dincolo de, extins. Individul e orientat spre activitate i nu spre scopul acesteia. Satisfacia vine din plcerea aciunii. Excitaia redus e trit ca plictiseal. Chiar emoiile negative sunt plcute dac sunt intense. O infraciune va fi comis pentru c produce plcere prin excitaie (incendiere, furt din magazine, supunere la perversiuni, agresiune la un beiv scandalagiu, suicid accidental, suporteri sportivi scandalagii, delincveni adolesceni, impostori).

Starea de dominare: Individul lupt pentru putere i dominare. Toate tranzaciile sunt concepute ca acumulri sau posesiuni. Insatisfacia provine din sentimentul de neputin. O infraciune va fi comis pentru ca individul s se simt puternic deintor al controlului (exemplu: tlhrie, escrocherie, furt prin efracie, antaj).

Starea de compasiune: Individul consider interaciunile sale dovezi de grij i druire. Satisfacia provine din sentimentul de a fi plcut i apreciat de ceilali. O infraciune va fi comis ca o form de grij (exemplu: crima pasional, eutanasia).

Starea conformist: Individul simte nevoia s se supun oricror presiuni. Plcerea deriv din supunere. O infraciune va fi comis conform presiunii percepute din exterior.

Starea negativist: Individul simte nevoia s se opun oricror presiuni din afar. Plcerea const n a fi rebel, provocator, necooperant. O infraciune va fi comis din plcerea de a sfida legea (vandalism, depirea vitezei legale).

Explicaia comportamentului psihopat: O tendin paratelic extrem: Consider viaa un joc n orice situaie. Caut nivele amoral de ridicate ale senzaiilor (furie, groaz, team, bucurie). Nu au anxietate pentru c nu urmresc scopuri, iar consecinele nu urmeaz pentru ei.

O tendin de dominare extrem: Treateaz oamenii ca obiecte ce pot fi manipulate n avantajul lor. Urmresc s se simt puternici n relaiile inter-umane. Sunt incapabili de compasiune, recunotin, vinovie sau ruine.

O tendin negativist extrem: Sfideaz conveniile, legile, tabuurile Refuz s se supun oricror presiuni indiferent de consecine. Actele agresive i excit oferindu-le satisfacii. Se plictisete repede de orice nu este excitant sau riscant. Ursc monotonia. Nu au scopuri pe termen lung. Sunt incapabili de iubire. Lovesc de dragul de a face ceva interzis.

Criminali n serie Ucigai n mas: Ucigai n serie: Doctrina criminologic consider ucigaii n serie de la 3 omoruri consecutive n sus. Au o motivaie lipsit de logic. Sunt din anturajul victimei, dar se cunosc superficial (exemplu: prieten, ofer, vecin). Omoar mai multe persoane printr-un singur act sau repetate la intervale scurte. intele alese sunt simboluri ale nemulumirii lor, persoane acuzate pentru soarta lor nefericit. Aproape o treime plnuiesc s moar pe scena crimei. Omorurile sunt planificate cu grij. Muli dintre ei au avut pierderi tragice (exemplu: i-au pierdut locul de munc).

Criterii tipologice: Apartenen fizic: nimic deosebit. Sex: brbai solitari, rareori cupluri. 36 femei criminali n serie (jumtate ajutate de un brbat). Copilrie: prini torionari sau sataniti. Copilrie dificil. Antecedente psihiatrice: au alarmat adulii prin agresivitate ieit din comun, fr culpabilitate, indifereni la suferina altora. Tipuri de ucigai n serie: 1) Organizat: bun integrare social, inspir ncredere, au snge rece, acioneaz metodic iar scena crimei o las n ordine. 2) Neorganizat: inteligen mediocr, aciuni incoerente, incapabil s i stpneasc pulsiunile. Motivaii particulare: 1. Cutarea senzaiilor extreme: caut un complex de senzaii, vor s simt cu toate simurile. 2. Neag aplicabilitatea legilor de orice fel: consider c au o misiune divin: legile au doar aplicabilitate teoretic; narcisism patologic care le susine sentimentul de absolut supremaie. 3. Caut senzaii extreme de disimulare, manipulare i control, aspir s aib o putere ct mai mare. 4. Orgoliu patologic: se consider artiti ai crimei, se admir pentru caliti supraevaluate. 5. Revitalizarea: prin vampirism sau antropofagie cred c i amelioreaz sntatea sau se regenereaz. 6. Cutarea celebritii mediatice. Faze ale modului de operare: 1. Pregtiri organizate sistematic: au un arsenal operaional important, au arme diverse, parcurg strduele pe care vor lucra. 2. Pnda: i aleg victima dup criterii personale, ntr-un loc frecventat. 3. Abordarea victimei: dau dovad de ingeniozitate sporit, ncearc s inspire simpatie i ncredere, i disimuleaz aparena pentru a trezi ncrederea. 4. Tortura: trateaz victima ca pe un obiect, inventeaz metode de tortur complexe i personalizate (las semntur). 5. Uciderea: ritual, deseori filmat, se simt frustrai dac victima moare prea repede. 6. Prelevarea prilor de corp pentru a face colecie sau a retri senzaiile perverse. 7. Organizarea scenei crimei: ca o ncpere funerar pentru a asigura anonimatul, caut s fie numii ntr-un fel. 8. Comportamentul n timpul anchetei: se intereseaz de anchet, merg la nmormntare. Noi abordri privind ucigaii n serie Ucigaii n serie prefer de obicei oameni uor accesibili, cu relaii efemere aflai n situaii n care nu atrag atenia (oameni ai strzii, prostituate, muncitori temporari, studente) Dezinstituionalizarea pacienilor cu boli psihice poate contribui la creterea numrului ucigailor n serie. Abordarea victimologic este rar utilizat de poliiti. Cnd sunt prini evoc nebunia.

Concluzii: Actele lor au un caracter repetitiv/sistematic. Modul de operare rmne neschimbat. Se consider misionari cu puteri mistice desemnai s lupte contra unui flagel social. Rspunsul social: Cunoatere tiinific: fie, fotografii, analize. Centralizarea informaiilor. Analiza situaiilor criminale: rolul i limitele profilajului. Prevenirea recidivei: castrare fizic sau chimic (dar este o problem juridic i etic) psihoterapie

Societatea spectacolului: Mass-media incit la comiterea de infraciuni prin mediatizarea faptelor criminalilor, activnd astfel sentimentul de omnipoten a unor oameni cu probleme. Civilizaia imaginii i multimedia privilegiaz spectacolul, cultul eficacitii, propun un model de individ crud i fr scrupule modificnd astfel procesul de construcie a identitii personale. Asasinii n serie sunt suprainvestii cu misiunea lor criminal. Nucleul personalitii criminale Jean Pinatell preedintele Curii de Apel Paris (1960) Egocentrismul Labilitatea Agresivitatea Indiferena afectiv

Personalitatea criminal depinde de: epoc, ar, dar i de metodologia utilizat de cercettori. Metodele folosite pentru a ntemeia aceste teorii au fost studiile statistice, studiile longitudinale... Egocentrismul Se consider centrul universului. Reacioneaz la frustrare prin mnie, gelozie, invidie, permanent bnuitor. Despotic, orgolios. Idei de persecuie. Idei de grandoare. Lipsit de generozitate. Nu coopereaz. Sentiment de injustiie suportat. Urmresc doar succesul personal (vanitate patologic, pot comite delicte pentru a-i satisface gusturi bizare sau a fi ostentativi). Caut mereu mediul care le convine. Devalorizeaz legea i oamenii.

Labilitatea Imprevizibil (nu este bine s avem ncredere). Lips total de ... Cred n previziuni i magie. Sunt ameii de ideea de ... Pentru ei conteaz doar prezentul. Nu nva nimic din experiena anterioar. Plng uor. Sunt imaturi, schimbtori. Sunt instabili i nerbdtori i au o voin ru integrat. Nu se poate conta pe moralitatea lor Sunt cameleonici, capricioi i sugestibili. Le plac lucrurile materiale. Au o nevoie excesiv de micare.

Agresivitatea Formele agresivitii: Dup modalitate: Auto: suicid, mutilare, refuz de ... Hetero: agresiune fizic sau intelectual

Dup natur: Fiziologic (normal) copil. Patologic (boli mintale, tulburri de caracter).

Dup raza de aciune: Ocazional Marginal Profesional

Indiferena afectiv Lips de altruism i empatie. Orb i surd n privina comportamentelor odioase. Nu pot nelege imoralitatea faptei. Nu au mil pentru suferina victimelor. Insensibilitate fizic ce decurge din insensibilitate moral. Dezinteres pentru viitor.

Periculozitatea delicventilor Rafaele Garofalo a introdus conceptul de periculozitate in 2 etape: 1. In 1878 foloseste termenul de temibilitate prin care intelegea capacitatea criminala (periculozitate probabila) 2. In 1885 scrie lucrarea "Criminologia" in care adauga la conceptul de temibilitate o noua dimensiune si anume adaptarea sociala.

Temibilitate (Garofalo) = "Perversitatea constanta si activa a delincventului precum si cantitatea de rau pe care o putem astepta din partea sa, cu alte cuvinte, capacitatea sa criminala" CC - capacitate criminala AS - adaptare sociala CC mare + AS mare = escrocherii financiare CC mare + AS mica = usor de manipulat, inteligenta scazuta CC mica + AS mare = circumstanta deosebita, comite infractiunea CC mica + AS mica = gainarii (pe la tara) Diagnoza periculozitatii Elementele periculozitatii sunt: 1. Nocivitatea - agresivitate - indiferenta afectiva 2. Intimidabilitatea - egocentrism - labilitatea 3. Pragul delincvential Aspecte care indica periculozitatea mare: precocitate in a comite un delict grav pregatirea indelungata a infractiunii (timpul, locul, instrumentele, mod de executare) atitudine reprobabila dupa delict executia actului cu intrigi sau abuzand de actiunea minorilor, deficientilor sau altor delicventi legaturi de rudenie sau sociale cu victima executarea infractiunii in timpul unei ceremonii publice sau private sau in timpul unui pericol comun infractiuni asupra lucrurilor expuse credintei publice ori destinate nevoii publice, apararii sau respectului

Tipologia crimei Sunt patru tipuri de infractiuni: 1. Crimele primitive (fara controlul personalitatii) reactii explozive: acumulari afective care duc la reactii disproportionate actiuni de scurt-circuit: subiectul este incapabil sa adopte o conduita corecta (feedback pozitiv) individul cu caracter epileptic: greoi, tenace, lent, aderent la persoana, cu idei fixe, insistent, repeta acelasi lucru, nu intelege nuantele, intelege greu esenta problemei, ranchiunos, are accese de furie si distructivitate, dezvolta stari paranoice, inclinati spre alcool pentru ca sunt disforici

2. Crimele utilitare (criminalul are un folos personal) subiectul se gaseste intr-o situatie specifica din care nu poate scapa decat prin infractiune caracterul periculozitatii rezulta din complexul personalitate/situatie omor pentru o mostenire, casatorie, asigurare

3. Crimele pseudojustitiare desi par dezinteresate, autorul crede ca face un act de dreptate exista intotdeauna un sentiment de razbunare omorul pasional, ideologic (omorul ca datorie)

4. Crimele organizate scopul este achizitiv ocazia este pregatita, sunt folosite intrigi, complici forme: in lumea delicventilor obisnuiti: excrocii, exploatarea viciilor in afara lumii delicventilor obisnuiti (gulere albe): coruptie, fraude

Infractorul - rational sau bolnav mintal? O actiune este rationala cand: 1. Este eficace (se atinge scopul) 2. Este adaptata situatiei imediate (circumstantelor) 3. Este realizata cu stiinta (pe baza experientei anterioare) 4. Mijloacele sunt coerente intre ele si in raport cu scopurile Deseori delincventii sunt rationali pe termen scurt dar irationali pe termen lung. Modalitati de promovare a sanatatii mintale in inchisori Trebuiesc evaluate nevoile educationale ale detinutilor. Programele educative = un ansamblu de activitati cu scop educativ. Programele educative sunt conditionate de: o buna formare a personalului o baza materiala adecvata evaluarea factorilor de risc

Efectele activitatilor educative: reducerea vulnerabilitatii sociale si psihologice a detinutilor maturizarea spirituala a detinutilor constructia unei moralitati functionale dupa eliberare descoperirea valorilor culturale care faciliteaza schimbari in personalitate, viziune despre viata, culpabilitate