"Creditul" 1. 2. 3. 4. 5. Necesitatea si esenta creditului. Functiile creditului. Principiile creditului. Formele creditului. Rolul creditului n economie.

Teorii asupra creditului. 1. Necesitatea si esenta creditului.

Existenta proceselor de producere a mar 929e42j furilor si serviciilor este imposibila fara existentarelatiilor creditare. De aici reese si necesitatea creditului. Fiecare agent economic, desfasurnd activitate economica, permanent schimba forma capitalului sau. Initial, capitalul exista n forma monetara. Dupa cumpararea factorilor de productie, capitalul se transforma n forma de productie. Dupa ncetarea procesului de producere si consumarea tuturor factorilor de producere, capitalul se transforma n forma de marfa. Dupa realizarea marfurilor, capitalul din nou se transforma n forma monetara. Deplasarea capitalului ncepnd cu forma monetara, prin intermediul formelor de producere si de marfa, si rentoarcerea lui la forma monetara se numeste ciclu de rotatie a capitalului. Repetarea incontinuu a ciclurilor de rotatie - rotatie a capitalului. Marimea capitalului necesara pentru decurgerea fara ntrerupere a rotatiei capitalului permanent oscileaza (se mareste si se micsoreaza). Marimea oscilatiilor depinde de caracterul activitatii desfasurate de agentii economici. n legatura cu oscilatiile capitalului, la fiecare agent, n unele perioade, apar necesitati de mijloace banesti temporar libere (n cazul cnd necesitatile de capital se micsoreaza), iar n unele cazuri, apar necesitati n mijloace banesti suplimentare (n cazul cnd necesitatile de capital cresc). De exemplu: mijloace banesti temporar libere apar n legatura cu formarea diferitor fonduri strategice (fondul de amortizare, de dezvoltare, etc.), iar neajunsurile de capital pot aparea n legatura cu caracterul sezonier al procesului de producere. Existenta n permanenta a agentilor care au surplusuri temporare de capital, pe de o parte, si a agentilor care au necesitati temporare de capital, pe de alta parte, cauzeaza necesitatea obiectiva n existenta unor relatii economice (un mecanism n baza carora mijloacele banesti, temporar libere, ale agentilor economici se redistribuiesc, temporar, agentilor care necesita aceste mijloace adaugatoare). Fara existenta acestui mecanism, apare pericolul ntreruperii activitatii acelor agenti economici, care au necesitati adaugatoare de capital. ntreruperea activitatii acestora, n mod direct, afecteaza activitatea partii a doua de agenti economic. Prin urmare, lipsa de redistribuire temporara, n mod direct, cauzeaza ntreruperea activitatii majoritatii agentilor. Relatiile economice n baza carora se redistribuiesc mijloacele temporar libere se numesc relatii creditare. Prin credit se subntelege un mprumut n forma monetara sau n forma de marfa acordat n conditii de rambursabilitate, scadenta si, de regula, cu plata. Creditul exprima relatiile economice care apar ntre creditor si debitor n cadrul procesului de redistribuire temporara a mijloacelor temporar libere. Creditorul este unul din participantii la relatiile creditare, subiectul care acorda mprumutul. Creditorii acorda mprumuturi din urmatoarele surse: 1. 2. mijloace proprii; mijloace mprumutate (bancile).

Debitorul este unul din participantii la relatiile creditare, subiectul caruia i se acorda mprumutul. Debitorul se deosebeste de creditor prin faptul ca el nu devine proprietarul mijloacelor mprumutate. De aici reese obligatiunea debitorului de a folosi mijloacele mprumutate n modul stabilit de creditor, n momentul acordarii mprumutului. De asemenea, deosebirea debitorului de creditor consta n faptul ca debitorul plateste creditorului dobnda. Relatiile creditare pot sa apara n urmatoarele conditii: a) b) c) debitorul si creditorul sunt persoane juridice sau fizice; creditorul si debitorul asigura responsabilitate reciproca de avere; creditorul si debitorul sunt agenti cointeresati reciproc unul fata de altul.

Totalitatea mijloacelor temporar libere constituie piata capitalurilor creditare. Preturile pe aceasta piata (marimea dobnzii) asemanator, preturilor de pe piata marfurilor si serviciilor, depind de raportul dintre cerere si oferta.

2. Functiile creditului.
Creditul ndeplineste doua functii:

1. functia de redistribuire temporara a mijloacelor libere majoritatea absoluta a mijloacelor temporar libere se redistribuiesc prin intermediul sistemului financiar al tarii, care este format din banci comerciale si institutii financiare specializate. Regulile n baza carora se redistribuiesc mijloacele banesti se contin n legislatia financiara a tarii. 2. functia de reglare a volumului masei monetare din rotatie. Marirea sau micsorarea masei monetare se nfaptuieste n baza operatiunilor de credit ale bancii centrale. n urma acestei operatiuni, mijloacele banesti se refinateaza prin operatiuni de credit ale bancilor comerciale. Manipulnd cu rata de refinantare a bancii centrale, statul are posibilitatea sa mareasca sau sa micsoreze volumul emisiei creditare (politica monetar-creditara de expansie sau politica monetar-creditara de restrictie), n dependenta de conjunctura economica care exista pe piata. 3.
Principiile creditului sunt:

Principiile creditului.

rambursabilitate; scadenta; plata; asigurare; destinatie;

caracter diferentiat n dependenta de beneficiar. 4. Formele creditului.

Exista 6 forme ale creditului. 1. Creditul bancar - se acorda de catre bancile comerciale. Asigurarea rambursarii creditelor bancare se nfaptuieste prin urmatoarele metode:

gajul valorilor materiale; polita de asigurare; cedarea drepturilor de ncasare a veniturilor; scrisori de garantie de la terti.

n momentul acordarii creditului, se analizeaza starea financiara a debitorului (suficienta capitalului acestuia, lichiditatea). Creditele bancare pot fi clasificate n dependenta de termenul creditului:

pe termen scurt - < 1 an; pe termen mediu - 1 - 3 ani; pe termen lung - > 3 ani.

Bancile comerciale acorda credite n limita resurselor creditare de care dispun. Resursele creditare ale bancilor comerciale sunt formate din doua parti: - mijloace proprii (fonduri, profit); - mijloace temporar libere atrase ( 90%). 2. Creditul comercial presupune acordarea mprumutului n cadrul afacerilor comerciale, n forma de amnare a platii pentru marfurile si serviciile prestate. Creditul se acorda n forma naturala, dar se ramburseaza n forma monetara. Vnzatorul transmite marfa, n schimbul careea nu primeste bani, dar primeste un document care contine obligatiunea cumparatorului de a chita costul marfii plus dobnda la creditul respectiv. Acest document se numeste cambie. 3. Prin credit de stat (public) se subntelege creditul acordat de persoanele fizice si juridice bugetului de stat. Acest credit se acorda n forma de emisiune de hrtii de valoare de stat. Creditul se acorda n

momentul cumpararii hrtiilor de valoare de stat. Acest credit se foloseste pentru acoperirea deficitului bugetar. n Republica Moldova creditul public, n marea majoritate, se acorda de sistemul bancar, B.N.M. Creditul public trebuie sa se foloseasca pentru crearea noilor capacitati de producere, care n viitor vor servi la completarea veniturilor bugetare. Folosirea neproductiva a mijloacelor creditului public nu creeaza posibilitatea rambursarii acestuia (plata salariilor, bursei, etc.) n acest caz unica posibilitate de a rambursa creditul este de a emite un pachet nou de hrtii de valoare, ceea ce va duce la marirea deficitului bugetar. 4. Prin credit de consum se subntelege creditul acordat pentru a fi folosit nu n scopuri productive, ci n scopuri de consum. Acest credit, pe de o parte, contribuie la realizarea stocurilor de productie, crend, n asa mod, conditiile necesare pentru continuarea ciclurilor de rotatie a capitalurilor agentilor economici (una din cauzele de iesire din criza de supraproducere), pe de alta parte, acest credit creeaza conditii necesare pentru desfasurarea activitatii persoanelor particulare. Sursa de rambursare a creditelor de consum este una din veniturile activitatii de baza ale mprumutului. 5. Prin credit international se subntelege creditul acordat de rezidentul unei tari, rezidentului altei tari sau creditul acordat de un organism financiar international (Fondul Monetar International, Banca Mondiala, etc.). Majoritatea absoluta a creditelor internationale se acorda de organismele financiare internationale. Sursele pentru acordarea acestor credite sunt formate din donatiile tarilor membre ale acestor organisme, de obicei, tarile dezvoltate cu economie de piata. Aceste credite se acorda n valute liber-convertibile sau n unitati monetare internationale conventionale. Acordarea acestor credite are ca scop ajutorarea tarilor putin dezvoltate, din punct de vedere economic. Acordarea lor este nsotita de stabilirea a mai multor conditii de ordin social-politic. Creditele se acorda pe transe, n dependenta de ndeplinirea conditiilor creditului. Supravegherea ndeplinirii acestor conditii se realizeaza prin reprezentantii permanenti ai organismelor internationale n aceste tari si prin vizitarea periodica a tarilor de catre misiunile creditorilor. Creditele internationale creeaza posibilitatea formarii ntr-o perioada de timp scurta a: economiei; cadrului legislativ contemporan; bazei normative, n diferite domenii de reglementare a crearea infrastructurii; modernizarea tehnologiei de producere;

 posibilitatea interventiei valutare, cu scopul mentinerii stabilitatii valutei nationale. 6. Prin credit ipotecar se subntelege creditul rambursarea caruia este asigurata prin gajul imobilului (deseori, pamntul). Aceasta forma a creditului este puternic dezvoltata n tarile n care pamntul este obiect de vnzare-cumparare. Asigurarea creditului prin imobil este considerata una din cele mai bune forme de asigurare a creditelor. n cadrul sistemelor bancare ale diferitor tari exista banci comerciale specializate n domeniul creditului ipotecar. Functionarea acestor banci se bazeaza pe legislatia speciala, care asigura posibilitatea realizarii drepturilor de proprietate gajata. Creditul n acelasi timp poate avea mai multe forme. 5. Rolul creditului n economie. Teorii asupra creditului. Rolul creditului n economie se manifesta prin functiile pe care le ndeplineste. Cu ajutorul creditului este asigurata continuitatea ciclului de productie, apa noi edificii, activitati, etc. Se cunosc urmatoarele teorii ale creditului: 1. teoria naturalista a creditului - afirma ca creditul este o simpla metoda de redistribuire temporara a mijloacelor banesti si, prin urmare, nu ndeplineste careva functii active n economie.
Fondatorii acestei teorii au fost A. Smith si D. Ricardo. Ei afirmau ca creditul este dependent n ntregime de procesele de reproducere si nu influenteaza deloc asupra acestor procese.

Neajunsul acestei teorii consta n faptul ca adeptii ei recunoscnd ca creditul se afla n dependenta de procesele de reproducere nu recunosteau influenta activa a creditului asupra acestor procese. n secolul XIX adepti ai acestei teorii au fost: Say, Mak-Culoh; n secolul XX - aceasta teorie a fost nlocuita de teoria de creare a capitalului prin credit. 2. teoria de creare a capitalului prin credit afirma ca creditul creeaza capitalul economiei si este factorul decisiv, care influenteaza asupra dezvoltarii economiei.
Fondatorul teoriei este Lo. El considera ca bogatia societatii poate fi marita prin acordarea de credite de banca centrala. n asa mod, bancile sunt o sursa nelimitata de crestere a bogatiei societatii. La mijlocul secolului XIX economistul englez Macleod afirma ca bancile acorda credit si prin aceasta creeaza capital, si, prin urmare, creeaza bogatie. n acest sens el a denumit bancile "uzine de producere a capitalului".

Bancherul german Gan si profesorul austriac Shumpeter recomandau folosirea permanenta a emisiunii creditare n scopuri de mentinere a conjuncturii economice nalte.

Neajunsul acestei teorii consta n faptul ca adeptii acesteea supraapreciaza functiile active ale creditului si nu tin cont de faptul ca creditul se afla n dependenta de procesele de reproducere a marfurilor si serviciilor (sursa creditului sunt mijloacele temporar libere ale agentilor economici).