Functiile managementului

Realizarea procesului de management presupune indeplinirea unor actiuni specific cu character omogen grupate in functii care defines rolul oricarui manager, indifferent de pozitia acestia. Functiile managementului au urmatoarea semnificatie: - a prevedea a scruta, a sonda viitorul intreprinderii sip e aceasta baza a decide obiectivele de realizat prin elaborarea de planuri si programe de actiune - a organiza a constitui organismul material si social al unei organizatii, system - a comanda a face sa functioneze sistemul, a face personalul sa lucreze - a coordona a uni, a lega, a imbina, a arminiza toate actiunile si toate eforturile in vederea realizarii obiectivelor prevazute - a controla a veghea, a urmarii ca totul sa se desfasoare in conformitate cu regulile stabilite si dispozitiile date. Functiile managementului pot fi definite printr-o serie de trasaturi caracteristice, astfel: - Activitatile care alcatuiesc continutul functiilor managementului sunt specific numai managerilor, fiin elemente esentiale care ii diferentiaza de personalul de executie - Functiile managementului se exercitya in foate firmele, organizatiile , institutiile, indifferent de profilul si dimensiunile lor si la toate nivelurile ierarhice, fiind determinate de esenta procesului de management - Regasindu-se la toate nivelurile ierarhice, functiile difera ca forma de manifestare si continut - Fiecare functie este strans legata de precedent, influentand activitatea celei care urmeaza imediat - Ele au pondere diferita pe vertical piramidei ierarhice, in sensul ca la nivelurile ierarhic superioare se exercita cu precadere cele de prevedere si organizare, nivelurile inferioare fiindu-le caracteristice indeseori functiile de coordonare si control - Difera de la un compartiment la altul - Trebuie private nu numai in interdependent lor, ci si un unitatea lor, ele imbinandu-se simultan si continuu Functiile managementului constituie actiunile intreprinse de sistemul managerial, corespunzator fazelor ciclului de management, strans legate intre ele, si care isi aduc aportul la indeplinirea obiectivelor propuse. a) Functia de previziune. Functia de previziune se materializeaza prin elaborarea de prognoze, planuri si programe. Ea cuprinde urmatoarele activitati: orientarea dezvoltarii exploatatiei agricole, aprecierea obiectivelor, mijloacele si masurile care trebuie atrase pentru atingerea lor; elaborarea strategiei si tacticii corespunzatoare in vederea atingerii scopului stability Prognozele evidentieaza tendintele de dezvoltare in perspective(5-10 ani) si au caracter orientativ Planurile materializeaza o anumita alternative cuprinsa in cadrul prognozelor, ele precizand si consemnand obiectivele dezvoltarii, mijloacele si masurile necesare pentru realizarea lor (1-5 ani) Programele se eleboreaza pe perioade reduse de timp( campanile, decada, zi) prezentand un grad ridicat de detaliere si un character pregnant operativ Planificarea prezinta stabilirea si fundamentarea obiectivelor, a sarcinilor de realizat a acestora si a resurselor necesare pe o perioada corespunzatoare planului. Etapele principale ale procesului de planificare sunt: - constientizarea oportunitatilor exploatatiilor agricole, in functie de realizarile pietei si de caracteristicile proprii - stabilirea obiectivelor de atins - stabilirea mediului intern si extern in care poate fi aplicat planul - compararea alternativelor in functie de scopurile urmarite - formularea planurilor de sprijin ( aprovizionare, asigurarea fortei de munca, a capitalului) Perioada de planificare variaza in functie de marimea exploatatiei agricole, obiectivele urmarite si tipul de plan Planul este instrumental folosit de managerii exploatatiei agricole in activitatea curenta intrucat acesta reflecta obiectivele, mijloacele si termenele de executie. Planurile cu un orizont temporal mai indelungat trebuie sa fie flexibile pentru a diminua probabilitatea nerealizarilor determinate de factorii aleatori. Sistemul de planificare interioara din exploatatiile agricole, cuprinde, pe niveluri organizatorice, urmatoarele forme de plan: - Planul de productie si bugetul de venituri si cheltuieli al exploatatiei agricole - Planurile de productie, de venituri si cheltuieli al subdiviziunilor organizatorice ( ferme de diferite tipuri) Planul de productie al exploatatiei agricole cuprinde, ca o expresie sintetica, toate rezultatele preconizate a se obtine pe ramuri de productie si categorii de activitati, precum si resursele material si umane necesare realizarii sale.

Planul de productie al fermelor detalieaza in corcondanta cu marimea si caracteristicile resurselor disponibile si cu obiectivele urmarite la nivelul exploatatiei agricole, sarcinile concrete ale fermei si mijloacele de realizare. Dupa intervalul de timp pentru care se realizeaza, planurile pot fi: - Pentru organizarea economica de perspective. - Anuale - Operative Planurile de perspective se elaboreaza la infiintarea exploatatiei agricole, sau la reorganizarea acesteia. Acest plan abordeaza problem ca: profilarea sau reprofilarea exploatatiei agricole; dimensionarea ramurilor, et.. In general aceste obiective sunt incluse in proiectele de organizare a teritoriului pentru exploatatiile agricole cu profil vegetal sau in documentatia tehnico-economica necesara justificarii investitiilor sub forma fermelor zootehnice, a complexelor de sere. Ele contin: descrierea conditiilor pedoclimatice, gradul de favorabilitate pentru anumite ramuri si culture, delimitarea pe subdiviziuni organizatorice, dimensiunile si profilul acestora, baza tehnico materiala, estimnarea fondurilor necesare derularii activitatii si rezultatele economice previzibile. Planurile anuale de productie ale exploatatiei agricole, arata an de an, pe baza folosirii unui system adecvat de indicatori, sarcinile din planurile de perspective ale exploatiilor agricole, aducand corectii in cazul aparitiei unor factori sau imprejurari noi, cum ar fi modificarea volumului resurselor, ale necesitatii pietei. Planurile operative programeaza amanuntit productia pe perioade mai scurte de timp (trimestru,campanile, luna,zi) Activitatea de planificare este precedata de o serie de actiuni si masuri tehnico-organizatorice, ca: inventarierea mijloacelor de productie, controlul suprafetelor de teren- evidentierea starii culturilor de toamna, etc.; analiza indeplinirii planului annual anterior; verificarea valabilitatii normelor practicate, a sistemului de retribuire, a gradului de asigurare cu forta de munca, etc. b) Functia de organizare. Aceasta functie cuprinde ansamblul activitatilor managerial pe baza carora se realizeaza cadrul structural adecvat profilului si sarcinilor exploatatiei agricole, precum si activitatile care asigura desfasurarea normal a proceselor de productie si de munca. In principal se urmareste asigurarea desfasurarii in flux continuu a proceselor de productie si de munca, respectarea fluxului tehnologic- productive, aplicarea corecta a tehnologiilor, utilizare la capacitate maxima a tractoarelor agricole, masinilor agricole si utilajelor din dotare. La nivelul exploatatiei agricole, organizarea presupune stabilirea activitatilor, gruparea acestora pe organism, asigurarea si folosirea rationala a resurselor material, financiare si umane. Drept urmare se asigura crearea sistemului si functionarea sa. Activitatile concrete la nivelul subdiviziunilor organizatorice, in functie de specificul acestora pot fi formulate astfel: - organizarea utilizarii eficiente a resurselor, prin stabilirea directiilor optime de utilizare si combinare adecvata a acestora. - optimizarea tehnologiilor de productie - organizarea proceselor de munca - organizarea obtinerii si valorificarii productiei c) Functia de coordonare. Functiunea de coordonare are ca rol principal mentinerea, pastrarea si perfectionarea starii de ordonare a sistemului exploatatiei agricole si a legaturilor existente intre componentele acestuia. Aceasta functiune contribuie la instalarea la nivelul exploatatiei agricole a unei stari de calm, siguranta, precizie, fermitate si incredere in fortele proprii. Realizarea coordonarii are loc prin discutii, dezbateri si crearea unor echipe, care sa sprijine managerul in exercitarea acestei functiuni. La nivelul posturilor de conducere apropiate de locul de desfasurare a productiei, sunt necesare acticitati de coordonare, dupa cum urmeaza: - asigurarea proportionalitatii intre resursele umane, material, financiare - impunerea ritmicitatii operatiunilor tehnologice - asigurarea continuitatii proceselor de munca -sincronizarea lucrarilor din cadrul fluxului tehnologic

-repartizarea adecvata a resurselor pe tipuri de activitati d) Functia de comanda Aceasta mai poate denumirea de functiune de dispozitie sau de decizie. Se refera la activitatile managerului directionate spretransformarea deciziilor in actiuni concrete, prin precizarea sarcinilor care revin executantilor, a termenelor si a modalitatilor concrete pentru realizarea lor. Functiunea are un continut concret, specific si exprima ce are de facut omul sau grupul de indivizi, cu ce mijloace, la ce termen si daca acestea corespund capacitatii executantilor, pentru ca sistemul sa functioneze concret si eficient Daca se analizeaza esenta actului de comanda, in cele trei stadia, se faciliteaza trecerea de la faza de concepere la faza de executie. In acest sens, previziunea soi organizarea au character pregatitor, iar comanda se caracterizeaza prin operationalitate. Elaborarea dispozitiilor trebuie sa respecte anumite reguli ca: - claritatea dispozitiilor, corelarea cu atributiile postului, cu capacitatea si calitatile executantului - precizarea termenelor de executie - precizarea metodelor si procedeelor de executie - specificarea rezultateloir care trebuie obtinute - precizarea motivatiei dispozitiei date. e) Functia de control Functia de control are drept obiectiv verificarea modului de functionare a sistemului, promovarea aspectelor positive si inlaturarea abaterilor la nevoie. Controlul este actiunea prin care se verifica si se masoara realizarile cantitative si calitative, pentru a se vedea daca acestea corespund prognozelor stabilite, in scopul orientarii activitatii in directia indeplinirii obiectivelor si pentru prevenirea disfunctionalitatilor La nivelul exploatatiei agricole dreptul de control apartine organelor collective de conducere, fiecare meneger fiind investit cu dreptul de a controla activitatea persoanelor si compartimentelor aflate in subordine Principalele tipuri de control se clasifica dupa: 1) momentul efectuarii: - control preliminar inaintea inceperii activitatii previzionale - control concomitant vizeaza ce se intampla pe parcursul activitatii - control posterior derulat la inchiderea activitatii 2) pozitia menegerului fata de actul de control in procesul de conducere - control direct se realizeaza prin contractual nemijlocit dintre mananger si unul sau mai multi subordonati - control indirect se realizeaza pe baza ionformatiilor procurate cu ajutorul a diferite mijloace - autocontrolul practicat de fiecare angajat asupra activitatii proprii, pe parcursul delurarii activitatii sau la inchiderea sa - control de conformitate care contribuie la aducerea fenomenelor la parametrii prestabiliti 3) reglajul orientat spre depistarea factorilor pertubatori manifestati: - controlul de pilotaj regleaza fenomenul la parametrii prestabiliti si la nevoie creaza conditii noi care sa asigure atingerea obiectivului stability - control adaptativ atunci cand procesele managerial sunt supuse in permanenta factorilor perturbatori 4) natura si obiectivele urmarite: - control tehnic aplicat procesului de productie, in vederea respectarii tehnologiilor - control economic urmareste realizarea indicatorilor, aplicarea gestiunii financiare, organizarea productiei si a muncii - control financiar are ca scop verificarea modului de indeplinire a planului financiar - controlul vizual prin supravegherea directa a realizarilor salariatilor - controlul prin exceptie masoara si evalueaza rezultatele reale ale activitatii derulate, pe care le compara cu sarcinile exprimate numeric In legatura cu modul de delurare a activitatii de control, trebuie avute in vedere: - stabilirea punctelor de control - alegerea momentului de efectuare - caracterul inopinant sau anuntat al acestuia - asigurarea publicitatii controlului

Eficienta activitatii de control este determinate de o serie de caracteristici cum ar fi: - exactitatea informatiilor utilizate pentru efectuarea controlului - efectuarea sistematica si la termenul oportun - impunerea unui character atotcuprinzator al activitatii specific de control - asigurarea obiectivitatii controlului - asigurarea unui character constructive pentru masurile de corectie care se impugn posterior controlului - acceptarea activitatii de catre tot personalul, lucru care reduce consumul de timp afferent executiei - inducerea unui character de eficienta a activitatii specifice derulate

Sisteme si metode de management

Sistemul de management reuneste, intr-un concept unitary, totalitatea metodelor, tehnicilor si procedeelor de management care dispunand de surse informationale adecvate adopta deciziile corespunzatoare si urmareste indeplinirea lor pentru realizarea obiectivelor propuse Metodele de management reprezinta ansamblul principiilor tehnicilor, procedeelor si instrumentelor utilizate in activitatea de conducere in directia atingerii obiectivelor propuse. Tehnica de management are relative aceleasi component ca si metodele de management, insa aria lor este mai redusa si se refera la modul de rezolvare a unor probleme concrete care apar pe parcursul activitatii. Activitatea exploatatiilor agricole impune utilizarea mai multor sisteme, metode si procedee de management adecvate situatiilor concrete care pot aparea. Ca urmare exploatatia Agricola are posibilitatea identificarii mai multor solutii in cadrul activitatii decizionale. Utilizarea unui singur system de management este inefficient, conducand la empirism, ceea ce determina diminuarea sau chiar disparitia eficientei economice. Diferentierea , metodelor si tehnicilor de management se poate realize dupa o multitudine de criteria, dintre care cele mai folosite in practica- este gruparea acestora pe functii ale conducerii. Astfel apar: - sisteme si metode generale de management, care vizeaza fie ansamblul procesului de conducere, fie un grup de functii ale conducerii - metode si tehnici specifice, aplicabile numai la nivelul unei singure functii a conducerii

Sisteme si metode generale de management

Acestea se refera la ansamblul procesului de conducere sau la un grup de functii. Sunt prezentate de: - managementul prin obiective - managementul prin proiecte - managementul prin produs - managementul prin exceptie - managementul prin bugete - managementul participative Managementul prin obiective. Se defineste ca un system de conducere bazat pe planificarea riguroasa a abiectivelor, de la nivel general pana la nivelul executantilor, care iau parte la stabilirea lor, sip e corelarea adecvata a recompenselor sau sanctiunilor, pe de o parte, cu nivelul realizarii obiectivelor planificate pe de alta parte Managementul prin obiective presupune parcurgerea urmatoarelor etape: -elaborarea sistemului de obiective fundamentale ale exploatatiei agricole - fundamentarea obiectivelor partiale si nominalizarea persoanelor competente -elaborarea programelor de actiuni , a calendarelor de termen, a bugetelor si listelor de metode - urmarirea si control;ul modului de realizare a obiectivelor formulate, are la baza feed-backul specific activitatii de aceasta natura - evaluarea realizarii obiectivelor si recompensarea personalului Avantajele managementului prin obiective se refera la: - cresterea realismului obiectivelor stabilite - concentrarea activitatii personalului asupra cailor de atingere a obiectivelor - cresterea motivarii lucratorilor pentru munca depusa - corelarea corespunzatoare a muncii depuse cu nivelul de salarizare - cresterea responsabilitatii tuturor categoriilor de personal fata de indeplinirea obiectivului

- creearea de conditii optime pentru formarea managerilor Ca limite managementul prin obiective este incorsetat de modificarea mentalitatii managerilor Managementul prin proiecte cuprinde un anasamblu de activitati specific, pe baza carora se precizeaza parametrii unor faze de executie a unui produs de serviciu Caracteristicile proiectelor realizate sunt: - conduc la obtinerea unui numar mai mic de unitati de produs, comparative cu productia de masa - au de regula un singur beneficiar - realizarea lor necesita participarea unui numar mare de special;itati, din diverse domenii - au durata limitata de existent in timp, intrucat se urmareste obtinerea rezultatelor - presupun stabilirea in avans a operatiunilor si termenelor de executare Managementul prin proiecte poate fi definit ca un sistem de management cu o durata limitata de timp, realizat pentru solutionarea unor obiective complexe care au character innovator, creator si care se realizeaza prin antrenarea unui numar mare de specialist. Managementul prin proiecte prezinta mai multe variante ca: - managementul prin proiecte cu responsabilitate individuala - managementul prin proiecte cu stat major - managementul prin proiecte cu caracter mixt Reusita acestui tip de management depinde de profesionalismul conducatorului de proiect, de capacitatea sa decizionala, de climatul de munca in echipa pe care acesta il poate instaura Managementul prin produs a aparut ca system de conducere datorita perfectionarilor continue ale tehnologiilor de productie si datoritya cresterii gradului de complexitate ale acestora. In acest context apare necesitatea formarii unor manageri specialist, pe un singur produs sau pe un grup de produse omogene. Managementul prin produs necesita parcurgerea urmatoarelor etape: - precizarea obiectivelor exploatatiei agricole, prin numarul de produse agricole si cantitatea destinata pietii - desemnarea managerilor care vor coordona activitatea la produsele unde urmeaza a se aplica managementul prin produs, vizeaza persoanele cu experienta in domeniu si sarcinile, competentele, responsabilitatile personalului desemnat pentru aceasta activitate - elaborarea de variante strategice, respective de tehnologii pentru obtinerea produselor desemnate - derularea proceselor operationale care conduc la obtinere produsului sub directa indrumare a managerului specialist - control periodic al procesului tehnologic la produsele vizate si evaluate eficientei economice Ca avantaje ale managementului prin produs apar: - crestere competentei profesionale a managerilor - coordonarea unitara a procesului productive - orientarea activitatii spre cerintele pietei si limitarea uzurii morale a produselor - cresterea calitatii produselor Managementul prin exceptie are ca scop simplificarea procesului de conducere prin degrevarea managerilor de informatiile inutile si retinerea acelora care au un character de exceptie Managerii intervin numai acolo unde activitatea inregistreaza abateri de la normal, care pot conduce la nerespectarea parametrilor cantitativi si calitativi ai produselor agricole Ca etape metodologice necesare managementul prin exceptie contine: - precizarea obiectivelor de realizat si a parametrilor specifici de apreciere a obiectivelor - desfasurarea propriu zisa a proceselor de munca component ale tehnologiei la produsul supus managementului prin exceptie - colectarea, inregistrarea, prelucrarea informatiilor brute privind procesul de productie si transmiterea concluziilor catre managerii responsabili -adoptarea deciziilor de corectie, trasmiterea lor catre executanti si informarea managerilor de rand superior Avantajele managementului prin exceptie se refera la: - utilizarea mai buna a timpului de munca al managerilor de rang superior - intarirea raspunderii managerilor de rang mediu - cresterea delegarilor de autoritate - simplificarea sistemului operational - evidentierea cauzelor negative si urmarirea periodica a obiectivelor importante

Intre dezanvantajele managementului prin exceptie pot apare: riscul anularii abaterilor de sens opus, nesemnalizarea abaterilor care creeaza impresie asupra derularii unei activitati normale Managementul prin buget consta in fundamentarea costurilor necesare realizarii unui produs si urmarirea incadrarii costurilor effective in nivelul proiectat. Aplicarea managementului prin buget necesita indeplinirea anumitor conditii: - existent la nivelul exploatatiei agricole si a subdiviziunilor organizatorice a unei evidente clare, a unei programari riguroase si a unei urmariri stricte a costurilor - structura organizatorica si de conducere trebuie sa colaboreze pentru urmarirea costurilor - fixarea obiectivelor exploatatiei agricole se sa faca dand dovada de realism deplin Bugetul reprezinta un program financiar care prevede consumul de resurse necesar realizarii unui obiectiv, el fiind caracterizat prin propriile obiective, perioade, resurse, competente si responsabilitati. Bugetele pot fi differentiate dupa mai multe criteria: - sfera de cuprindere: bugete generale si bugete partiale - capacitatea de adaptare: bugete fixe si bugete flexibile - nivelul la care sunt stabilite: bugete stabilite la nivel general al axploatatiei agricole, bugete stabilite pe compartimente sau posture de conducere, bugete pe produs - gradul de periodicitate: bugete periodica si bugete continue Metodologia managementului prin buget presupune derularea urmatoarelor etape: - formarea obiectivelor si stabilirea setului de indicatori financiari de exprimare a acestora - elaborarea si ordonarea sistemului de bugete - asigurarea sistemului informational necesar completarii bugetelor - coordonarea bugetelor exploatatiei agricole - controlul si evaluarea abaterilor Managementul prin bugete permite sistemului conducator exercitarea unui control permanent asupra consumului de resurse financiare si material, deducerea costurilor de productie si cresterea eficientei economice Ca dezavantaje managementul prin buget are o operativitate scazuta si necesita derularea unui volum mare de munca pentru materializarea sa. Managemetul participativ apare sub forma unui system managerial de baza pe atragerea salariatilor la procesul de conducere, pentru folosirea autoritatilor autentice a acestora In functie de competentele managerilor implicate managementul participativ prezinta doua forme: - Managementul participativ de natura consultativa practivat la toate nivelurile ierarhice si in toate compartimentele, in scopul solutionarii diverselor problem decizionale - Managemetul participativ de natura deliberata consta in adoptarea in grupa deciziilor, in conditiile respectarii unor cerinte tehnice, economice, organizatorice, juridice si psiho-sociale Avantajele managementului participativ se refera la: - cresterea calitatii deciziilor datorita fundamentarii lor tehnologico-economice complexe prin atragerea in proces a unui numar mare de specialisti - cresterea motivatiei personalului salariat - cresterea colaborarii intre diversele categorii de personal din cadrul exploatatiilor agricole prin atragerea in circuitul decizional - cresterea responsabilitatii salariatilor fata de activitatea decizionala. Limitele manifestate, in cazul , managementului participativ au in vedere: - consumarea unei parti a timpului de munca, a managerilor de ordin superior, cu activitatea de consultare a colaboratorilor - reducerea operativitatii in elaborarea anumitor decizii - limitarea pregatirii managerilor de rang inferior, strict la domeniul de care se ocupa

Metode si tehnici specifice de management

Metodele si tehnicile specifice de management se folosesc pentru aplicarea in practica a sistemelor si metodelor generale de management Principalele metode si tehnici specifice de management sunt prezentate de : extrapolare, braistoming, reuniunea panel, sinectica si tabloul de bord

Extrapolarea se refera la tendinta de variatie a unui proces sau fenomen, care este traslata pentru o perioada urmatoare de timp pe baza analizarii unor serii dinamice care reflecta procesul sau fenomenul respectiv. Extrapolarea se realizeaza prin metode specifice, cum ar fi: media aritmetica, media mobila, functiile de productie. Ea nu tine cont de perfectionarile tehnologice care pot apare pe parcursul perioadei vizate sau de modificarile pe care le poate suferi mediul ambiant economico-social al agentului economic. Braistormingul urmareste pe calea discutiilor in grup obtinerea cat mai multor idei in vederea rezolvarii unei probleme. Aceasta metoda are un pronuntat caracter psihologic si urmareste stimularea oamenilor in vederea gasirii solutiei optime Regulile de baza ale braistormingului se refera la : - luarea in considerare a tuturor pripunerilor formulate , fara evaluarea lor in cadrul reuniunii de grup - propunerile formulate trebuie sa fie scurte, concise si la obiect - climatul discutiilor trebuie sa fie de incredere reciproca - reuniunea se planifica la o ora cand persoanele contactate sunt odihnite si pot emite idei valoroase - inregistrarea exacta si corecta a ideilor emise in timpul reuniunii Reuniunea braistorming cuprinde urmatoarele etape: - pregatirea reuniunii formularea problemei, alegerea participantilor - discutia propriu-zisa prezentarea succinta a problemei. A regulilor de desfasurare, stabilirea duratei, perioada in care liderul de grup nu formuleaza opinii - selectarea ideilor emise selectarea si evaluarea ideilor emise, alegerea ideilor cele mai valoroase Reuniunea panel se concretizeaza printr-un dialog permanent intre doua grupuri de persoane, intrunite pentru a dezbate o anumita problema si pentru a lua decizia care se impune Regulile de desfasurare a reuniunii panel, se refera la : -stabilirea exacta a problematicii care urmeaza a fi dezbatute - alegerea judicioasa a participantilor si intocmirea planului reuniunii - competenta maxima in preluarea, analiza si interpretarea rezultatelor obtinute - stabilirea exacta a perioadei de timp necesara completarii chestionarelor de catre participanti. Etapele reuniunii panel, sunt reprezentate de: - pregatirea si lansarea reuniunii formularea temei, alegerea participantilor, stabilirea scopului anchetei si a termenului de formulare a raspunsurilor - desfasurarea propriu-zisa reuniunea grupului, completarea formularelor tematice, reformularea chestionarelor in functie de raspunsurile primite - prelucrarea datelor obtinute analiza, prelucrarea, sintetizarea rezultatelor si intocmirea raportului aferent in vederea prezentarii organelor abilitate in luarea deciziilor. Sinectica reprezinta o metoda colectiva de creativitate, fundamentata pe faptul ca solutiile originale au la baza idei spontane sau sclipiri de moment Conditiile de realizare a acestei metode se refera la: - grupul sa fie format din 3-8 persoane - structura grupului sa fie eterogena - conducatorul grupului sa fie iscusit - prezenta in grup si a unor nespecialisti in problema discutata Etapele sinecticii sunt: a) stabilirea corecta am problemei, analiza si formularea ei b) deplasarea discutiilor in timp si spatiu prin analogii cu alte fenomene sau domenii de activitate c) cautarea de conexiuni intre problema pusa in discutie si etapa anterioara d) selectarea ideiolor si formularea solutiei optime pentru rezolvarea problemei. Tabloul de bord reprezinta un ansamblu de informatii curente prezentate sintetic atat fata de rezultatele activitatii de conducere cat si fata de factorii de influenta ai desfasurarii eficiente a procesului productiv analizat Tabloul de bord ca metoda de conducere, trebuie sa respecte anumite reguli: - sa cuprinda toate informatiile referitoare la procesul analizat in integralitatea lor - informatiile cuprinse sa reflecte riguros procesele supuse managementului - sa fie permanent actualizate informatiile prelucrate - informatiile utilizate sa fie accesibile pentru persoanele cu care intra in contact - informatiile sa faca referire la toate domeniile de activitate ale firmei

- sa fie expresiv, mobil, elastic, adaptabil, economicos Etapele intocmirii tabloului de bord, sunt reprezentate de: a) identificarea activitatilor supuse managementului prin utilizarea tabloului de bord b) precizarea parametrilor care trebuie respectati in desfasurarea activitatilor identificate c) culegerea , prelucrarea, stocarea sau trasmiterea informatiilor la centrul de de decizie d) formularea deciziilor de corectie, pe baza informatiilor primite e) trasmiterea deciziilor la compartimentele operationale si urmarirea punerii in practica a acestora Avantaje: - amplifica gradul de fundamentare a deciziilor - rationalizarea timpului de lucru al managerilor si sporirea responsabilitatii lor - operativitatea in redresarea proceselor urmarite Dezavantaje: - consumul suplimentar de timp pentru manageri datorita inregistrarii repetate a unor informatii - volumul mare de munca pentru culegerea, prelucrarea, stocarea si trasmiterea informatiilor - costul ridicat al realizarii tabloului de bord

Manageri definire, calitati, cunostinte, aptitudini necesare

Prin continutul activitatii pe care o desfasoara managerii concretizeaza principalele atribute ale managementului, referitoare la previziune, organizare, coordonare, antrenare, comanda si control-evaluare Dupa continutul activitatii desfasurate si in functie de atributele specifice, apr urmatoarele tipuri de manageri: - de nivel superior reprezinta exploatatia in exterior, elaboreaza programele de progniza, stabilesc strategiile si tacticile de dezvoltare, intocmesc studiile de marketing - functionali asigura aplicarea in practica a strategiilor de dezvoltare - operationali coordoneaza instruirea personalului de la nivelurile de exceptie si supravegheaza activitatea acestora. Calitatile necesare la nivelul unui manager se refera la : 1. calitati intelectuale inteligenta, capacitate de a invata, de a observa, de selectie, de aplicare a noului, de rationament, de sintetizare si generalizare, trainicia memoriei 2. calitati de caracter dorinta de a ajuta alte persoane, cordialitatea, cinstea, fermitatea, recunoasterea competentelor proprii, onestitatea, perseverenta, modestia, recunoastrea propriilor greseli 3. capacitate de a intelege oameni si de a lucra cu acestia, care presupune: respect si toleranta; contacte lesnicioase cu angajatii, anticiparea si evaluarea reactiilor salariatilor, castigarea increderii si respectului 4. capacitatea de comunicare, convingere si motivare cu referire la: ascultarea colaboratorilor; comunicarea usoara verbala si scrisa; instruirea subalternilor; motivarea actiunilor subalternilor 5. calitati referitoare la temperament si resurse energetice: sanatate si viguare; stapanire de sine; echilibru; ambitie sanatoasa; curaj; initiativa; perseverenta in actiune, spirit intreprinzator; infruntarea problemelor spinoase si capacitatea de solutionare a acestora 6. maturitatea intelectuala si emotionala stabilirea comportamentala, actiunea echilibrata calma si obiectiva, flexibilitatea, adaptabilitatea, autocontrolul in situatii neprevazute Aptitudini necesare pentru desfasurarea activitatii de manager se refera la: - aptitudini legate de profesia de baza cunostinte profesionale si competenta profesionala - aptitudini legate de capacitatea de conducere, luarea de decizii, dorinta de a conduce, vointa de reusita, abilitatea de conducerea subordonatilor. Tipuri de manageri si stiluri de management