Drumul spre Iad

John Baker, sef al companiei Carraibean Bauxite din Barracania, Indiile de Vest, se pregatea pentru plecarea de pe insula. Promovarea lui ca director de productie la compania canadiana Keso Mining Corporation a fost anuntata cu o luna inainte, iar acum totul a fost pus la punct cu exceptia interviului cu succesorul sau, Matthew Rennalls, un tanar capabil din Barracania. John Baker era un expatriat englez de 45 de ani si a lucrat 23 de ani la Continental Ore in Asia de Est, in mai multe tari din Africa, Europa, si in ultimii doi ani in Indiile de Vest. Nu l-a interesat foarte mult jobul sau anterior din Hamburg si a fost incantat cand a venit in Barracania. Baker a preferat intotdeauna lucrul in strainatate deoarece cinsidera ca avea un talent innascut de a progresa impreuna cu personalul regional. Dupa 24 de ore petrecute in Barracania, el si-a dat seama ca avea nevoie de tot acest talent innascut pentru a aborda in mod eficient problemele care il asteptau aici. La primul interviu cu hutchins, managerul de productie a fost discutata si problema viitorului lui Rennalls. Lui Baker i-a fost adus la cunostinta foarte clar ca cea mai importanta sarcina a sa este aceea de a-l forma pe Rennalls ca succesor al sau. Hucthins a subliniat faptul ca Rennalls a fost cel mai bun candidat la acest post deoarece la Universitatea din Londra el a luat onoruri de prima clasa in gradul BS de inginerie, dar fiind fiul ministrului de finante si planificare economica, a avut si o implicare politica. Membrii companiei au fost foarte incantati cand Rennalls a decis sa lucreze pentru Carraibean Bauxite, mai ales ca aveau o relatie foarte buna cu guvernul, unde tatal lui Rennalls ocupa un post important. De multe ori Rennalls a aratat ascutime si entuziasm si Baker a fost impresionat de abilitatea cu care acesta isi indeplinea sarcinile precum si de comentariile sale constructive.El a fost popular cu personalul regional si a comunicat cu usurinta cu colegii sai expatriati. Rennalls avea si contiinta rasiala. Cei patru ani la universitatea din Londra au accentuat acest sentiment si l-au facut sensibil la orice semn de bunavointa din partea expatriatilor. El era un nationalist ferm si cu ajutorul capacitatilor sale de bun inginer a fost responsabil de aproape jumatate de export de bauxita in Barracania. Hutchins a reusit sa il convinga sa renunte la activitatea sa politica inainte de aintra in departamentul de productie ca inginer asistent.

Relatia lui Baker cu Rennalls era agreabila la suprafata. Intre cei doi exista mereu shimb de glume, jucau tenis impreuna, se vizitau, insa exista o bariera greu de definit, ceea ce reprezenta o frustrare pentru Baker. Rennalls avea uneori atitudinea tipica a unui tanar barracan- uneori arogant, uneori cinic. Jakson, un coleg, s-a plans de doua ori de grosolania lui Rennalls. Baker l-a chemat pe Rennalls in biroul sau pentru o discutie. El i-a spus lui Rennalls ca il poate ajuta sa isi imbunatateasca relatia cu colegii sai barracani si expatriati, alegand sa foloseasca tactica plus minus adica sa isi analiseze atat punctele forte cat si punctele slabe, cu convingerea ca atunci cand un senior , prin discutii , cauta sa imbunatateasca performanta personalului sau, prim obiectiv ar fi sa se asigure ca acesta din urma a fost incurajat si insipirat spre a se imbunatati. Orice critica trebuie sa fie contructiva si de ajutor. Rennalls nu a avut niciun comentariu.Baker ii spune ca performanta de lucru a sa cantareste un minus, insa ii lauda abilitatile de lucru si comentariile constructive, facandu-I recomandari foarte bune domnului Hutchins. Rennalls ii multumeste cu un zambet pe fata si il asigura ca isi va indeplini atributiile cat mai bine. Baker ii spune ca a observat un comportament rasist la adresa personalului european si ii aduce la cunostiinta cele doua plangeri facute de Jackson la adresa lui Rennalls, care il asigura ca disputele sale cu Jackson nu au avut nicio legatura cu culoarea pielii si ca ar fi avut acelasi comportament cu oricare barracan daca ar fi fost in locul lui. Isi cere scuze pentru impresia creata si promite sa corecteze aceasta greseala, si accepta ideea ca europenii detin posturi de conducere in companie. Baker, insa nu era convins de spusele lui Rennalls si a fost dezamagit cand a observat ca nu a reusit sa ii scgimbe mentalitatea succesorului sau. Inainte de a incheia discutia, el decide sa aplice o alta tehnica. El il felicita inca o data pentru munca depusa in companie si pentru pofesionalism, dar face o comparatie intre stramosii sai ,care au patruns in mediul comercial cu 200-300 de ani in urma, si stramosii lui Rennalls, care au o experienta de doar 50 de ani. Dupa o pauza, Rennalls ii multumeste inca o data pentru aprecieri si Baker spera sa fi ajuns la rezultatul dorit, discutia incheindu-se intr-o nota vesela. Cu toate acestea, a doua zi Baker primeste o scrisoare de la Rennalls. In scrisoare erau scrise urmatoarele: Evaluarea interviului dintre Baker si Rennalls

Aceasta a fost intodeauna maniera mea de a respecta sfatul dat de seniori,asa ca dupa interviul nostru, am decis sa analizez din nou, principalele puncte si va asigur ca am inteles tot ceea ce a

fost spus. Asa cum v-am promis la momentul respectiv, am avut intentia de a asculta sfatul dumneavoastra. Nu a fost, prin urmare, un interviu obiectiv, unde subiectul sau principal sa fie clar. M-am gandit la asta mai mult si cu atat mai mult am fost lovit de realul adevar si am devenit si mai furios. Cu o facilitate in limba engleza, pe care eu, un biet barracan nu sper sa o detin, ati avut indrazneala sa ma insultati( si psrin mine pe fiecare barracan in parte) sustinand ideea ca cunostiintele noastrea despre viata moderna sunt vechi doar de 50 de ani, in timp ce ale voastre se intorc in urma cu 200-300 de ani. Ca si in cazul in care mediul comercial materialist ar putea eventual, sa fie comparat cu valorile spirituale ale culturii noastre. Toti europneii cansidera ca noi suntem niste barbari, cum spuneti voi, doar ce am coborat din copaci. Noaptea trecuta am discutat aceasta chestiune cu tatal meu si este la fel de dezgustat ca si mine. El este de acord cu mine ca orice societatle al carei personal de conducere are aceeasi conceptie ca si a voastra, nu este un loc pentru orice barracam mandru de rasa si cultura sa. Ma simt rusinat si tradat. Va rog sa acceptati aceasta scrisoare ca demisia mea, care doresc sa aiba efect imediat.