Receptor radio cu eşantionarea directă

a benzii de trecere a preselectorului

Dezideratul privind plasarea convertorului analog digital cât mai

aproape posibil de antenă este uşor de atins în cazul recepţiei unui singur
semnal de radiofecvenţă purtător de informaţie, folosind metoda
subeşantionării pentru conversia sa pe o frecvenţă intermediară dorită. Un
receptor radio software devine mai interesant dacă poate permite recepţia
simultană a două sau mai multe semnale distincte.
Abordarea tradiţională pentru semnale multiple constă în eşantionarea
unei benzii de trecere cu un spectru larg, continuu, care să conţină toate
semnalele dorite. Dezavantajul acestei abordări este că rata de eşantionare şi
rata de procesare digitală asociată se bazează pe continuitatea spectrului,
ceea ce este în contradicţie cu realitatea. Apare astfel necesitatea determinări
frecvenţei de eşantionare minime, necesară pentru digitizarea de benzi de
frecvenţe multiple, neadiacente.
Tradiţional, componentele traseului de radiofrecvenţă ce se află în faţa
convertorului analog numeric reprezintă diverse etaje de amplificare, filtrare
şi schimbare de frecvenţă, necesare pentru a procesa un singur semnal de
radiofrecvenţă. Atunci când se doreşte amplasarea convertorului analog
digital cât mai aproape de antenă, sunt necesare câteva componente pentru
prelucrarea semnalului de radiofrecvenţă (vezi fig. 7.12). Aceste componente
pot fi proiectate pentru a prelucra fie un singur semnal de radiofrecvenţă, fie
una sau mai multe benzi de frecvenţe, conţinând mai multe canale de
radiofrecvenţă, acest ultim caz corespunzând unui adevărat receptor radio
software. Acest set minim de componente este constituit din antenă şi
amplificatorul cu zgomot redus
(LNA) – necesar pentru asigurarea unui câştig care să permită funcţionarea
convertorului analog digital, filtre trece bandă (FTB) – care să limiteze
lărgimea de banda prelucrată la bandă de interes şi convertorul analog digital
(CAD).
În această configuraţie semnalul este eşantionat direct, fără o schimbare
prealabilă a frecvenţei.
 Fig. 7.12 Receptor cu eşantionare directă a semnalului de RF

Pentru a demonstra flexibilitatea în exploatare a receptorului radio

software este necesar să demonstrăm abilitatea sa de a prelucra semnale
multiple folosind un singur canal de prelucrare a semnalului de
radiofrecvenţă şi o simplă schimbare de software în procesor. Ideal, o parte
din spectrul de frecvenţe poate fi eşantionat, filtrat digital, decimat şi
procesat suplimentar cu diferite metode dorite de prelucrare a semnalului.
Dificultatea care apare aici este legată de rata de procesare asociată, chiar
dacă folosim eşantionarea benzii de trecere. Ca exemplu, considerăm două
semnale cu lărgimea de bandă de 20 MHz centrată pe 1,2 GHz şi 1,65 GHz.
Utilizând eşantionarea în banda de trecere a preselectorului, care asigură
recepţia simultană a celor două semnale, rezultă o frecvenţă de eşantionare
de 800 MHz [3] şi, prin urmare, o frecvenţă de procesare destul de mare,
care necesită o putere de procesare foarte mare pentru o bandă utilă a
semnalului informaţional în medie de 40 MHz.
Ca urmare, înţelegerea particularităţilor în eşantionarea semnalelor
radio ne va permite să determinăm corect structura interfeţei analogice,
necesară prelucrării semnalului de radiofrecvenţă, astfel încât acesta să
corespundă unui receptor radio software care să poată lucra cu procesoare
realizabile tehnologic în prezent. În urma unei astfel de abordări trebuie să
rezulte o rată de eşantionare şi de calcul care să depindă exclusiv de
lărgimile de bandă ale semnalelor informaţionale dorite. Teoria poate fi
extinsă la un număr arbitrar de semnale.

7.2.3.1 Eşantionarea benzii de trecere în cazul recepţiei unui singur

semnal

Eşantionarea benzii de trecere a preselectorului reprezintă tehnica de

subeşantionare a semnalului modulat, prezentată anterior, aplicată direct
asupra semnalului de radiofrecvenţă pentru a obţine frecvenţa intermediară
dorită, [3]. Ilustrarea detaliată, în domeniul frecvenţă, a procesării
semnalului de radiofrecvenţă prin eşantionare directă se face în figura 7.13,
pe parcursul a patru etape.
Semnalul captat de antenă este procesat de un amplificator de bandă
largă cu zgomot redus LNA (etapa 1). Semnalul amplificat trece printr-un
filtru de bandă îngustă de tip trece bandă FTB, centrat pe frecvenţa
purtătoare. Acest filtru atenuează frecvenţele din afara benzii semnalului
informaţional (etapa 2).
Urmează selectarea unei frecvenţe de eşantionare f s , care defineşte
lărgimea de bandă Nyquist [ 0, f s 2] , precum şi zonele Nyquist descrise în
fig. 7.13 (etapa 3). După eşantionare, banda semnalului informaţional şi
zgomotul din fiecare zonă Nyquist din banda de intrare analogică a
convertorului analog-digital sunt pliate în prima zonă Nyquist (etapa 4).
Astfel, banda semnalului informaţional este translatată, fără mixare şi fără
necesitatea filtrări canalului imagine. Relaţia matematică care descrie
translaţia de pe frecvenţa purtătoare f c pe frecvenţa intermediară f i
reprezintă o funcţie ce depinde de frecvenţa de eşantionare, care se exprimă
astfel, [3]:

f i = rem( f c , f s ) dacă fix ( f c 0,5 f s ) este par,

(7.4)
f i = f s − rem( f c , f s ) dacă fix ( f c 0,5 f s ) este impar,

unde fix(a) este parte întreagă din argumentul a şi rem(a,b) este restul
rezultat prin divizarea lui a la b.
 Fig. 7.13 Eşantionarea benzii de trecere a preselectorului

Este important de reţinut că relaţia (7.4) furnizează un mijloc de calcul

al frecvenţei intermediare din domeniul digital, valabil şi în cazul în care
semnalul analogic eşantionat este de frecvenţă intermediară. La această
frecvenţă intermediară digitală trebuie asociate benzile laterale ale
modulaţiei care desemnează banda semnalului informaţional. Frecvenţa de
eşantionare trebuie să fie aleasă astfel încât întreaga bandă informaţională,
B, să fie translatată în banda Nyquist. Acest lucru se poate asigura dacă sunt
îndeplinite condiţiile, [3]:

B B fe
0 < fi − , fi + < (7.5)
2 2 2

Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite, o parte a benzii semnalului

informaţional poate fi pliată peste ea însăşi şi se produc interferenţe. Dacă
sunt îndeplinite ambele condiţii, eşantionarea directă a benzii de trecere a
preselectorului reprezintă o alternativă mult mai atractivă decât folosirea
unei frecvenţe de eşantionare de două ori mai mare decât frecvenţa
purtătoare.
În cazul unui semnal de bandă îngustă cu frecvenţă purtătoare foarte
înaltă este nevoie de un filtru cu un factor de calitate extrem de ridicat. Din
această cauză, de regulă, se eşantionează o bandă mult mai largă, conţinând
mai multe semnale de bandă îngustă, receptorul putând deveni multicanal, în
funcţie de capacitatea de procesare digitală.

7.2.3.2 Eşantionarea unor benzi multiple şi distincte

În cele ce urmează este prezentată o alternativă, bazată pe

implementarea eşantionării benzii de trecere a preselectorului, care poate
recepţiona N subbenzi cu o lărgime de bandă redusă. În acest caz, doar cele
N subbenzi informaţionale sunt pliate în lărgimea de bandă rezultată în urma
eşantionării. Această tehnică permite plierea benzilor cu informaţii distincte,
care pot avea o separare largă în spectrul de radiofrecvenţă, la poziţii
adiacente în spectrul de frecvenţă din banda rezultată în urma eşantionării. În
fig. 7.14 este prezentată structura unui astfel de receptor şi asocierea
domeniilor de frecvenţă pentru cazul N=2, [6].

Fig. 7.14 Eşantionarea unor benzi multiple

Dificultatea care apare este în alegerea frecvenţei de eşantionare.

Ecuaţia (7.4) poate fi folosită pentru calculul poziţiei frecvenţei centrale a
fiecărei subbenzi, iar restricţiile (7.5) şi (7.6) pot fi aplicate pentru banda
semnalului informaţional. Oricum se impune o restricţie suplimentară:
benzile semnalelor informaţionale nu trebuie să se extindă în spectrul de
frecvenţă dincolo de banda de frecvenţă Nyquist, rezultată în urma
eşantionării. Aceasta poate fi exprimată matematic pentru două semnale ca,
[3]:

BWI1 + BWI 2
f i1 − f i 2 ≥ (7.7)
2

unde indicii 1 şi 2 se referă la frecvenţele intermediare şi la cele două

subbenzi informaţionale BWI1 şi BWI 2 ce sunt luate în considerare. Aceasta
poate fi extinsă să includă N subbenzi informaţionale şi atunci poate fi
exprimată astfel:

BWI b + BWI a
f ib − f ia ≥ , pentru a=2,…, N, b=1,…,a. (7.8)
2

Relaţiile (7.4)–(7.6) şi (7.8) furnizează constrângerile necesare pentru

determinarea principalilor parametrii în proiectarea receptoarelor radio
software care folosesc eşantionarea benzii de trecere a preselectorului în
cazul unor semnale multiple. Această abordare permite digitizarea directă a
unui număr oricât de mare de semnale de radio frecvenţă folosind frecvenţa
de eşantionare minim permisă. Frecvenţa de eşantionare minim permisă
pentru această tehnică va fi suma BWI a semnalelor dorite. Oricum pentru a
respecta constrângerile impuse, uneori este nevoie să creştem frecvenţa de
eşantionare destul de mult.
Dacă vom face o analiză comparativă între eşantionarea directă a
benzii de trecere a preselectorului şi eşantionarea tradiţională putem trage
următoarele concluzii. Avantajul esenţial al primei metode constă în faptul
că frecvenţa de eşantionare şi, bineînţeles, rata de procesare, este
proporţională cu lărgimea de bandă a semnalului informaţional şi nu cu
frecvenţa purtătoare. Eşantionarea benzii de trecere impune însă câteva
cerinţe hardware care pot fi considerate dezavantaje.
O cerinţă critică este aceea că lărgimea de bandă analogică a
convertorului analog digital trebuie corelată cu purtătoarea de
radiofrecvenţă, cu toate că frecvenţa de eşantionare poate fi mult mai mică.
A doua cerinţă constă în necesitatea prezenţei unui filtru de bandă
îngustă, centrat pe frecvenţa purtătoare, cu acord variabil. Acest filtru trebuie
să atenueze energia zgomotului şi a semnalelor din afara benzii de interes,
lucru foarte important deoarece energia tuturor componentelor spectrale, de
la CC până la frecvenţa limită de intrare a CAD, se vor alia în interiorul
benzii Nyquist, ceea ce va diminua raportul semnal/zgomot în banda de
interes.
Dacă sunt procesate mai multe subbenzi distincte în receptorul radio
software, o soluţie uşoară ar fi creşterea frecvenţei de eşantionare pentru a se
pune de acord cu o lărgime de bandă mai mare. De altfel aceasta este o
soluţie ideală de perspectivă, dar are un important obstacol în privinţa
folosirii în prezent. Această abordare este scumpă, presupunând o procesare
discretă complexă cu cerinţe de manipulare a eşantioanelor la o rată înaltă.