SEMNALUL MINIM DETECTABIL

Puterea totală a zgomotelor la ieşirea unui cuadripol, determinată cu

relaţia (5.2) în condiţii de adaptare cu o sursă de semnal echivalentă, pentru
care TA = T0 , poate constitui o metodă de cuantificare şi de comparare a
performanţelor unui receptor. Această putere, debitată pe sarcină în condiţii
de adaptare, PΣ(2) = kT0 Be FK p , este o funcţie de banda echivalentă de
zgomot, factorul de zgomot şi coeficientul de amplificare în putere al
sistemului şi reprezintă pragul de zgomot raportat la ieşirea acestuia. Relaţia
(5.2), luând în considerare întregul sistem interfaţă analogică-interfaţă
digitală, devine:

B 
[ ]
PzΣieş = kT0 Be FR K p 0 = [ FR ] ⋅ [ kT0 (1Hz ) ] ⋅  e  ⋅ K p 0 , (8.16)
1Hz 

unde au fost scoase în evidenţă patru părţi distincte: FR - care reprezintă

factorul de zgomot al sistemului; kT0 (1Hz ) - puterea zgomotelor termice într-
o bandă de 1Hz, la temperatura T0 = 290K , Be - banda echivalentă de
zgomot a sistemului şi K p 0 - coeficientul de amplificare în putere al
acestuia. Puterea zgomotelor termice pentru orice sistem cu pierderi, într-o
bandă de 1Hz, la T0 = 290K , este:

N1Hz = kT0 (1Hz ) = 4,002 × 10 −21 W = −174dBm . (8.17)

Convertind relaţia (8.16) în decibeli, obţinem pragul de zgomot de la
ieşirea receptorului:

10 log( PzΣieş ) = −174dBm + 10log( Be ) + 10 log( FR ) + 10 log( K p 0 ) . (8.18)

Semnalul minim detectabil în absenţa zgomotelor externe MDS (când

receptorul este excitat de o antenă echivalentă cu TA = T0 ), se raportează la
intrarea receptorului şi reprezintă nivelul semnalului aplicat la intrare pentru
care puterea semnalului la ieşire este egală cu pragul de zgomot, astfel încât
acesta va fi:

MDS = −174dBm + 10log( Be ) + 10 log( FR ) . (8.19)

 Aceasta se reflectă în mod direct în distanţa maximă dintre receptor şi
emiţător, la care comunicaţia mai este posibilă. Deoarece pragul de zgomot
este direct proporţional cu lărgimea de bandă a receptorului, pentru
micşorarea acestuia este absolut necesar să reducem banda de trecere la
valoarea minimă posibilă, fără a elimina porţiuni din spectrul semnalului
util. Posibilităţile de minimizare a benzii de trecere a receptorului rezultă din
analiza fig. 8.3.

Fig.8.3

În cazul unor transmisiuni de date, pe măsură ce rata de transfer creşte

trebuie mărită şi banda de trecere a receptorului. Aceasta însă este limitată de
nivelul minim detectabil al semnalului util impus, astfel încât, în astfel de
situaţii vor apare întotdeauna probleme privind optimizarea ratei de transfer
şi a benzii ocupate în cazul unei anumite tehnici de modulaţie.
O influenţă similară asupra nivelului minim detectabil al semnalului
util în absenţa zgomotelor externe, o are şi factorul de zgomot al
receptorului, deoarece puterea totală a zgomotelor la intrarea în receptor ia
în considerare şi zgomotul adăugat de acesta, transferat la intrare. Prin
urmare, atunci când se impune, se va urmări minimizarea factorului de
zgomot al receptorului printr-o alegere judicioasă a parametrilor fiecărui etaj
al acestuia ( K pi , Fi ).
 Fig. 8.4 Semnalul minim detectabil MDS

În fig. 8.4 se poate observa modul de evaluare a semnalului minim

detectabil pentru un receptor de tip superheterodină.