Receptor radio cu eşantionarea directă

a benzii de trecere a preselectorului

Dezideratul privind plasarea convertorului analog digital cât mai

aproape posibil de antenă este uşor de atins în cazul recepţiei unui
singur semnal de radiofecvenţă purtător de informaţie, folosind metoda
subeşantionării pentru conversia sa pe o frecvenţă intermediară dorită.
Un receptor radio software devine mai interesant dacă poate permite
recepţia simultană a două sau mai multe semnale distincte.
Abordarea tradiţională pentru semnale multiple constă în
eşantionarea unei benzii de trecere cu un spectru larg, continuu, care să
conţină toate semnalele dorite. Dezavantajul acestei abordări este că
rata de eşantionare şi rata de procesare digitală asociată se bazează pe
continuitatea spectrului, ceea ce este în contradicţie cu realitatea. Apare
astfel necesitatea determinări frecvenţei de eşantionare minime,
necesară pentru digitizarea de benzi de frecvenţe multiple, neadiacente.
Tradiţional, componentele traseului de radiofrecvenţă ce se află în
faţa convertorului analog numeric reprezintă diverse etaje de
amplificare, filtrare şi schimbare de frecvenţă, necesare pentru a
procesa un singur semnal de radiofrecvenţă. Atunci când se doreşte
amplasarea convertorului analog digital cât mai aproape de antenă,
sunt necesare câteva componente pentru prelucrarea semnalului de
radiofrecvenţă (vezi fig. 7.12). Aceste componente pot fi proiectate
pentru a prelucra fie un singur semnal de radiofrecvenţă, fie una sau
mai multe benzi de frecvenţe, conţinând mai multe canale de
radiofrecvenţă, acest ultim caz corespunzând unui adevărat receptor
radio software. Acest set minim de componente este constituit din
antenă şi amplificatorul cu zgomot redus
(LNA) – necesar pentru asigurarea unui câştig care să permită
funcţionarea convertorului analog digital, filtre trece bandă (FTB) –
care să limiteze lărgimea de banda prelucrată la bandă de interes şi
convertorul analog digital (CAD).
În această configuraţie semnalul este eşantionat direct, fără o schimbare
prealabilă a frecvenţei.
 Fig. 7.12 Receptor cu eşantionare directă a semnalului de RF

Pentru a demonstra flexibilitatea în exploatare a receptorului

radio software este necesar să demonstrăm abilitatea sa de a prelucra
semnale multiple folosind un singur canal de prelucrare a semnalului de
radiofrecvenţă şi o simplă schimbare de software în procesor. Ideal, o
parte din spectrul de frecvenţe poate fi eşantionat, filtrat digital,
decimat şi procesat suplimentar cu diferite metode dorite de prelucrare
a semnalului. Dificultatea care apare aici este legată de rata de
procesare asociată, chiar dacă folosim eşantionarea benzii de trecere. Ca
exemplu, considerăm două semnale cu lărgimea de bandă de 20 MHz
centrată pe 1,2 GHz şi 1,65 GHz. Utilizând eşantionarea în banda de
trecere a preselectorului, care asigură recepţia simultană a celor două
semnale, rezultă o frecvenţă de eşantionare de 800 MHz [3] şi, prin
urmare, o frecvenţă de procesare destul de mare, care necesită o putere
de procesare foarte mare pentru o bandă utilă a semnalului
informaţional în medie de 40 MHz.
Ca urmare, înţelegerea particularităţilor în eşantionarea
semnalelor radio ne va permite să determinăm corect structura
interfeţei analogice, necesară prelucrării semnalului de radiofrecvenţă,
astfel încât acesta să corespundă unui receptor radio software care să
poată lucra cu procesoare realizabile tehnologic în prezent. În urma
unei astfel de abordări trebuie să rezulte o rată de eşantionare şi de
calcul care să depindă exclusiv de lărgimile de bandă ale semnalelor
informaţionale dorite. Teoria poate fi extinsă la un număr arbitrar de
semnale.

7.2.3.1 Eşantionarea benzii de trecere în cazul recepţiei unui

singur semnal
 Eşantionarea benzii de trecere a preselectorului reprezintă
tehnica de subeşantionare a semnalului modulat, prezentată anterior,
aplicată direct asupra semnalului de radiofrecvenţă pentru a obţine
frecvenţa intermediară dorită, [3]. Ilustrarea detaliată, în domeniul
frecvenţă, a procesării semnalului de radiofrecvenţă prin eşantionare
directă se face în figura 7.13, pe parcursul a patru etape.
Semnalul captat de antenă este procesat de un amplificator de
bandă largă cu zgomot redus LNA (etapa 1). Semnalul amplificat trece
printr-un filtru de bandă îngustă de tip trece bandă FTB, centrat pe
frecvenţa purtătoare. Acest filtru atenuează frecvenţele din afara benzii
semnalului informaţional (etapa 2).
Urmează selectarea unei frecvenţe de eşantionare f s , care
defineşte lărgimea de bandă Nyquist [ 0, f s 2] , precum şi zonele Nyquist
descrise în
fig. 7.13 (etapa 3). După eşantionare, banda semnalului informaţional şi
zgomotul din fiecare zonă Nyquist din banda de intrare analogică a
convertorului analog-digital sunt pliate în prima zonă Nyquist (etapa 4).
Astfel, banda semnalului informaţional este translatată, fără mixare şi
fără necesitatea filtrări canalului imagine. Relaţia matematică care
descrie translaţia de pe frecvenţa purtătoare f c pe frecvenţa
intermediară f i reprezintă o funcţie ce depinde de frecvenţa de
eşantionare, care se exprimă astfel, [3]:

f i = rem( f c , f s ) dacă fix ( f c 0,5 f s ) este par,

f i = f s − rem( f c , f s ) dacă fix ( f c 0,5 f s ) este impar,
(7.4)

unde fix(a) este parte întreagă din argumentul a şi rem(a,b) este

restul rezultat prin divizarea lui a la b.
 Fig. 7.13 Eşantionarea benzii de trecere a preselectorului

Este important de reţinut că relaţia (7.4) furnizează un

mijloc de calcul al frecvenţei intermediare din domeniul digital, valabil
şi în cazul în care semnalul analogic eşantionat este de frecvenţă
intermediară. La această frecvenţă intermediară digitală trebuie
asociate benzile laterale ale modulaţiei care desemnează banda
semnalului informaţional. Frecvenţa de eşantionare trebuie să fie aleasă
astfel încât întreaga bandă informaţională, B, să fie translatată în banda
Nyquist. Acest lucru se poate asigura dacă sunt îndeplinite condiţiile,
[3]:

B B fe
0 < fi − , fi + <
2 2 2
(7.5)

Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite, o parte a benzii

semnalului informaţional poate fi pliată peste ea însăşi şi se produc
interferenţe. Dacă sunt îndeplinite ambele condiţii, eşantionarea directă
a benzii de trecere a preselectorului reprezintă o alternativă mult mai
atractivă decât folosirea unei frecvenţe de eşantionare de două ori mai
mare decât frecvenţa purtătoare.
În cazul unui semnal de bandă îngustă cu frecvenţă purtătoare
foarte înaltă este nevoie de un filtru cu un factor de calitate extrem de
ridicat. Din această cauză, de regulă, se eşantionează o bandă mult mai
largă, conţinând mai multe semnale de bandă îngustă, receptorul
putând deveni multicanal, în funcţie de capacitatea de procesare
digitală.

7.2.3.2 Eşantionarea unor benzi multiple şi distincte

În cele ce urmează este prezentată o alternativă, bazată pe

implementarea eşantionării benzii de trecere a preselectorului, care
poate recepţiona N subbenzi cu o lărgime de bandă redusă. În acest caz,
doar cele N subbenzi informaţionale sunt pliate în lărgimea de bandă
rezultată în urma eşantionării. Această tehnică permite plierea benzilor
cu informaţii distincte, care pot avea o separare largă în spectrul de
radiofrecvenţă, la poziţii adiacente în spectrul de frecvenţă din banda
rezultată în urma eşantionării. În fig. 7.14 este prezentată structura
unui astfel de receptor şi asocierea domeniilor de frecvenţă pentru cazul
N=2, [6].

Fig. 7.14 Eşantionarea unor benzi multiple

 Dificultatea care apare este în alegerea frecvenţei de eşantionare.
Ecuaţia (7.4) poate fi folosită pentru calculul poziţiei frecvenţei centrale
a fiecărei subbenzi, iar restricţiile (7.5) şi (7.6) pot fi aplicate pentru
banda semnalului informaţional. Oricum se impune o restricţie
suplimentară: benzile semnalelor informaţionale nu trebuie să se
extindă în spectrul de frecvenţă dincolo de banda de frecvenţă Nyquist,
rezultată în urma eşantionării. Aceasta poate fi exprimată matematic
pentru două semnale ca, [3]:

BWI1 + BWI 2
f i1 − f i 2 ≥
2
(7.7)

unde indicii 1 şi 2 se referă la frecvenţele intermediare şi la cele

două subbenzi informaţionale BWI1 şi BWI 2 ce sunt luate în
considerare. Aceasta poate fi extinsă să includă N subbenzi
informaţionale şi atunci poate fi exprimată astfel:

BWI b + BWI a
f ib − f ia ≥ , pentru a=2,…, N, b=1,…,a. (7.8)
2

Relaţiile (7.4)–(7.6) şi (7.8) furnizează constrângerile

necesare pentru determinarea principalilor parametrii în proiectarea
receptoarelor radio software care folosesc eşantionarea benzii de trecere
a preselectorului în cazul unor semnale multiple. Această abordare
permite digitizarea directă a unui număr oricât de mare de semnale de
radio frecvenţă folosind frecvenţa de eşantionare minim permisă.
Frecvenţa de eşantionare minim permisă pentru această tehnică va fi
suma BWI a semnalelor dorite. Oricum pentru a respecta constrângerile
impuse, uneori este nevoie să creştem frecvenţa de eşantionare destul de
mult.
Dacă vom face o analiză comparativă între eşantionarea
directă a benzii de trecere a preselectorului şi eşantionarea tradiţională
putem trage următoarele concluzii. Avantajul esenţial al primei metode
constă în faptul că frecvenţa de eşantionare şi, bineînţeles, rata de
procesare, este proporţională cu lărgimea de bandă a semnalului
informaţional şi nu cu frecvenţa purtătoare. Eşantionarea benzii de
trecere impune însă câteva cerinţe hardware care pot fi considerate
dezavantaje.
O cerinţă critică este aceea că lărgimea de bandă analogică a
convertorului analog digital trebuie corelată cu purtătoarea de
radiofrecvenţă, cu toate că frecvenţa de eşantionare poate fi mult mai
mică.
A doua cerinţă constă în necesitatea prezenţei unui filtru de bandă
îngustă, centrat pe frecvenţa purtătoare, cu acord variabil. Acest filtru
trebuie să atenueze energia zgomotului şi a semnalelor din afara benzii
de interes, lucru foarte important deoarece energia tuturor
componentelor spectrale, de la CC până la frecvenţa limită de intrare a
CAD, se vor alia în interiorul benzii Nyquist, ceea ce va diminua
raportul semnal/zgomot în banda de interes.
Dacă sunt procesate mai multe subbenzi distincte în receptorul
radio software, o soluţie uşoară ar fi creşterea frecvenţei de eşantionare
pentru a se pune de acord cu o lărgime de bandă mai mare. De altfel
aceasta este o soluţie ideală de perspectivă, dar are un important
obstacol în privinţa folosirii în prezent. Această abordare este scumpă,
presupunând o procesare discretă complexă cu cerinţe de manipulare a
eşantioanelor la o rată înaltă.