Capitolul 11.

Regele Ceretor

n fiecare joi sear, ieeam pe bulevardul Tomescu , opream la chiocul din col, ntrebam de ziarul Moftul cu un aer ngmfat aa ca i cum a fi stat pe gnduri ca un filfizon, apoi ngnam rguit, sacadat: ,,Lsai cu mna cotrobind prin buzunarul gol. O dat am prins o doamn trecut, cu snii lsai, ce m-a scuipat ntre ochi, i mi-a zis: Dute-n mta, dar maic mea era departe, n Valea lui Alb, btrn i ncovoiat de muncile cmpului, nvluit ca ntr-un satin n praful de ar; ea nu avea animale cum aveau ceilali, dect doi miei, ce sugeau de la aceeai oaie cu aceeai gur, cu acelai sunet, oaie ce iniial, timp de un an de zile crescuse sub alt nume, de berbec, i rmsese boros de la soare i vnt, devenind pentru prima dat femeie ntr-o zi de pati, iar Relu Paris, ibovnicul mamei de atunci, uscat de butur i tutun,a vrut s-l sacrifice, s scoat necuratul din el, dar a murit dimineaa urmtoare n faa unui birt, clcat de un tractor sau o combin, cel puin aa a mrturisit el,cci nu apucase s vad dect o roat mare de cauciuc cu nervuri ct nasul; nimeni nu l-a crezut, duhnea a rom. Eu, frate, cum m strigau pe atunci bieii cu alba-neagra, un acolit al mahalalei, un mrgina,puteam s am pretenia de a primi jigniri , doar duminica, cnd ceilali aveau liber. Dei iubeam ceretorii, aa cum sunt convins c-i iubete Dumnezeu i i apreciam aa cum fuseser apreciai odat n Qin, nu m consideram unul de al lor, nu meritam. Un cntec nvechit, destinat lor, era jucat i la noi n sat, cnd erau nmormntai cei sraci : Fie c eti tu,frunz n vnt, i multe dinastii-i trec printre pleoape, Adormi cu minile-n gnd i hainele pe jumtate, Ceretor te-ngropm aa cum ne-ai gsit pe pmnt, ntunericu-i-i sfetnic i viermele sfnt, Iubit i-e roua, amant i-e luna, Fete cu pru bezmetic,stele-i sunt fiice, S cerni cu ciurul tu, lumea-n dou, Inele de aur din oase s-i pice.