Tip de Romanci (Regiunea Pédurenilor din Hajeg) (ups o fotogratie de Prof. R, Vuia, desenaté de c&tré ‘d-na Saulea- Bocec).LAMURIRE LA EDITIA INTAIA. Planul lucrdrii de fafa a fost stabilit mai de mult, cu prilejul suplinirii Catedrei de Geografie dela Universitatea din Iasi. Timp de doi ani am finut un curs numai asupra Roméaniei. In asteptarea tipdririi manuscrisului, dintr'o « farisoara », Romania a ajuns o 4 fara». Materialul adunat, ordnduit, trebuia intregit. Pentru aceasta am fo- losit rezultatul cercetdrilor fdcute de alfii, cdt si observdrile proprii sdvar- site ani deardndul. Lucrarea de fafd nu urmdreste altceva, decdt a pune la tndemdna tutu- Tora o privire generald asupra {drii, mdritd cu mari jertfe de viefi si prin vrednicia unui neam care a suferit veacuri intregi, pdstrandu-si energia creatoare nestirbitd. Cartea trebuie luatd mai mult ca o chemare spre cu- noasterea pdmdntului pe care ne ducem traiul, cu toate bogdfiile hdrdzite de naturd, dar si sforfdrile pentru valorificarea lor. Prea ne-am deprins sd nesocotim ce avem si ce am infdptuit ; prea e ldsat tn umbrd ce e al nostru, bunuri cdgtigate cu grea trudd ori scdderi explicabile, ce trebuiesc indreptate. Am incercat, timid, sd implinesc 0 lipsd, care apdsa ca o mustrare. Imi dau seamd de ce-mi era ingdduit, cat si de greutdfile, pe care m’am silit sd le birui. Tdria am aflat-o in constiinfa cd tndeplinese o datorie fafa de Tara, care are nevoie de sincerd dragoste din partea tuturora, intdritd prin cunoasterea realitdfii. Mi-am dat toatd silinta sé scriu cat mai limpede ; am ocolit, voit, rigi- ditatea stiinfificd, desi intruna m’am sprijinit pe rezultatele riguroaselor cercetdri. La fiecare capitol am itnsemnat principalele izvoare folosite, nu atat de dragul ardtarii ler, ci mai ales, spre a trezi tncrederea in munca stiinfificd romaneascd. Am métturisit, fara tnconjur, intenfiile ce m’au_cdlduzit la aledtuirea acestei cdrfi, Inceputul, oriunde si oricénd, cuprinde tntotdeauna lipsuri. Alii vor clddi mai temeinic. Aga cere legea progresului in toate. Poate si acest manuscris ar fi rémas netipdrit, dacd nu intdlneam bundvoinfa stimatului meu coleg, d-l Prof. A. Rosetti. Ii muljumese pe aceasta cale din toatd inima, pentrucd a contribuit sd schimbe un vis in realitate. Mulfumesc $i tuturor acelora, colegi si elevi, care mi-au venit in ajutor , fie cu sfatul, fie cu desenarea figurilor; ori cu procurarea fotografiilor’ Teproduse. PROF, I. SIMIONESCUCAP. I. CERCETARI ASUPRA ROMANIEI. 1. Pana ’n veacul al XIXlea. — 2. Contributiuni strdine in veacul al XIX-lea. — 3, Prof. E. de Martone. — 4. Cercetatori romani, 5, Din jurul universitatilor romane.—6. Alte institutii stiinti- fice. —7. Reviste si publicatiuni. 1, — Vartejul neogoiat al evenimentelor istorice, nici azi pe deplin linistite, a facut ca teritoriul ocupat de Romani si ramaie indelungata vreme fnvaluit fn negura necunoasterii. Rar cilitor mai indr&snet se avanturd in treacdt prin finuturile socotite nesigure din jurul Car- patilor. Cele cuprinse in scriitorii mai vechi asupra spafiului romanesc sunt observari fugitive, restranse mai mult la viafa poporului ori la legende prinse din fntamplare. E drept ci Herodot pune piciorul pe farmul Mari Negre fn zona cetafilor grecesti, in vazd pe vremea lui. Strabon pomeneste cAte ceva din geografia vechii Scifi, tot din preajma Dunarii si a Mari Negre. Navéalirea puhoaielor omenesti din spre rasrit, iuresul ce se concen- treazi la poalele Carpatilor, au Jasat insa umbra, veacuri peste veacuri, asupra tinuturilor din lungul Dunarii. Hartile dau reprezentari gresite. Numirile rimén stalcite. Chiar tn harta lui Boehm din 1766, Dambovita se varsd fn « Arsi- gitzes », iar Prahova in Siret. In Atlasul lui Homman, cu destula catare pe timpul Jui, Kraiova e in Bulgaria, intinsi pe sténga Dundarii intre Aluta si Ialomicza. Siretul curge prin mijlocul Valachiei avand drept afluent: Miscovo (Milcov), Bistriva (Bistrita) pe dreapta, Bardalach (Barlad) pe stanga. Pe harta lui Roth (Petersburg 1771) numele oragelor sunt de nere- cunoscut: Putesty, Bursdu ; pe harta lui Coronelli « presentée & Monsieur Je Dauphin » sta scris «Moldavie appelée par d’autres Valaquie ». Nu lipsese ins si harfi cu indicatiuni mai precise. Aga c a lui Mar- sigli (1726) restransi asupra Dunarii pana la Giurgiu; a lui Schwanz (1722) asupra Olteniei, «Valachia cis-Alutanse » sau aceea, mai gencrala, a lui Gtissefeld (1785). Austria si Rusia incep-apoi a se interesa mai de aproape de regiunile carpatice. Pentru «ridicdrile Iosefine » se trimit topografi10 TARA NOASTRA pricepufi. Harta Moldovei de F. W. Bauer (1781) poate fi folosita i azi. - Hartile strdine mai exacte apar de pe la 1800 incoace. “Cunoasterea pimantului si a poporului romanese, pana 'n veacul al XIX-lea, se datoreste mai mult strdinilor. Unii sunt incercafi calatori (Hacquet, Marsigli) ; majoritatea fac parte din cei chemafi de catre domnitori ca secretari (Contele d’Hauterive) ori adusi ca profesori pentru fiii de boieri. Fig. 1. — Harta Moldovet (dup D. Cantemir) Lucrarile sunt de valoare neegala. Cele mai multe se ocupa de tre- i 1856 1871 4933 4319 Fig. 7. — Schimbarile teritoriale ale RomAaniei incepand din sec. al XVIII-lea. Poporul roman nu ramane fnsa stépén pe pamantul strabun. Puhoaiele omenesti dinspre rasdrit, cu vartejul starnit la intalnirea Carpatilor, ii intarzie asezarea temeinica. 7 7 : Ungurii venifi din Asia, stabiliti in golul sesului Tisei, ocolit chiar de Romani, incep a pune stapanire dela inceputul veacului al XI-lea pe jumatatea de vest a {arii, pani fn creasta Carpatilor. Moldova si Muntenia abia inchegate, nu cunosc, veacuri peste veacuri, ce este linistea. Multa vreme nu stiau oamenij unde isi vor rezema capul spre odihna a doua zi, cand dadeau iures: Tatarii, Cazacii, Polonii, Ungurii si mai tarziu Turcii. La vestirea navalirilor prin focu- rile de pe corhane —telegrafia fara fir de atunci —{si luau oamenii lumea ’n cap. Multe sate pomenite in vechile documente, mai ales in TJara-de-jos, nu se mai cunose decét dupa nume. Paginile istoriei Romanilor sunt pline de lacrami gsi sAnge, dar si de fapte eroice, care aratd c4 desnddejdea nu s‘a cuibarit tn sufletele oame- nilor si ale conducdtorilor de pe vremuri, vrednici de pomenire vegnica.24 H __TARA NOASTRA Chiar cand pradaciunile s'au mai potolit, Principatele furd cuprinse ca intre ildu gi nicovala de cele doud vecine, imparafii mari, cu tendinte opuse de expansiune. Una nazuia catre rasarit, alta cdtre apus. Inaintarea Turcilor pani mai la Nord de Hotin, a fost inlesnita prin intinsul campiilor si vaile raurilor ce se deschideau inaintea lor, dupa trecerea Balcanilor. La retragere, sleifi, campul de batalii intre cele doud puteri rivale avea loc tot in Tara noastra. Fig. 8. — Granifele politice nu sunt gi cele etnice. Partile punctate: raspandirea Roménilor (d. S. Mehedinfi), «Se bateau rusii cu nemfii intre ei», povesteste un batran buco- vinean, «dar dupa ce se impacau si-si desclestau pumnii, printre dege- tele lor rimanea par din chica RomAanului» (I. Nistor). Urmarea antagonismului dintre Austria si Rusia fu necontenita nestabilitate a granifelor noastre. La inceputul veacului al XVIII-lea avu loc cea dintai Incercare de ciuntire. Oltenia este dati Austriacilor (1718—1739). Dupa pacea dela Cuciuc-Kainargi, Nordul Moldovei este cedat Austriacilor «pentru buneleLOCUL ROMANIEI LN CONTINENTUL EUROPE] 25 lor servicii », Se mutau noaptea pe furis, talhdreste, parii si pajura cu 2 capete. « Putem si mai adaugiim la hotarnicia stabilitd, pe ici si colo cate o buciticé » serie Thugut citre Kannitz. La indreptarea granitei dinspre Ardeal, se taie o susinifa din muntii Sucevei ori in Putna. In veacul al XIX-lea au loc cele mai dese schimbari. Moldova dinspre Prut si Nistru cade in st&pAnirea ruseasci. Devine Basarabia, cum varful Moldovei fu botezat Bucovina. Prutul ajunge rau blestemat, desparfitor de frafi. In urma razboiului din Crimeia (1856), trei judefe din sudul Basa- rabiei sunt realipite la Moldova. in grelele lupte duse de citre eroica generafie de dupa 1848 si cu netdgéduitul sprijin al Franfei, ia nastere « Roménia », ca Principat, cu forma unui genunchi, stat-tampon fntre cele doud mari imparafii, cam cum este Afganistanul dintre India si Rusia. Razboiul dela 1877, cu victoriile RomAnilor la Grivita si Plevna, aduce Romaniei independenta desavarsita, dar si o noua schimbare de granite. Se pierd cele trei judete basarabene; se recapata insa iesirea la Mare prin alipirea Dobrogei, stapAnité odinioard ‘de Mircea-cel- Mare, Romania are infatisarea unui pocal cu piciorul scurt la farmul Marii, cu deschiderea larga in spre Ardeal. Pacea dela Bucuresti (1913) se incheie cu o rectificare a granitei sudice: dela Silistra e mutaté la Turtucaia-Ecrene. Ca urmare a razboiului mondial, se tnfaptuieste marea dreptate; Rom4nia capt granite irgite apropiate celor etnice. Dar evenimentele politice nu se linistesc in jurul nostru. Ele au ecou si in soarta Romaniei. Razboiul inceput in 1939, intins pana ’n vecindtatea noastra, ne atinge si pe noi, la fnceput indirect. Intram in valtoarea ce cuprinde Europa centrala. In anul 1940 au loc insemnate desprinderi teritoriale din corpul {arii. Romania capata o gous confi— gurafie, desigur temporara. Numai cam in doud veacuri jumatate, Romania a suferit vreo 9 schimbari de granite; este mereu pusd la incercare. 6.-— Ori incotro am privi, de jur-imprejur, se mai aud glasuri des- nadajduite, ca al batranului preot din Apsa-de-Sus: «Pe noi cui ne lisati?», La Deta din Banat, ti se arat& tnalfimea izolata dela VAarsef, fn jurul c&reia se vorbeste grai romAnesc. CAnd faci drumul cu vaporul dela Bazias in spre rasarit, satele romAnesti se fin lant pana in dreptul Vidinului, pe malul drept al Dunarii. Peste granifa conven- tional dinspre Tisa, sunt regiuni cu populafie romaneasc destul de compacta, iar cAnd, fn linistea amurgului, te afli pe malul drept al Nistrului, {i se rupea inima auzind dincolo soapta vorbelor moldovenesti. Apofisele etnice trec peste granifele cat de largite, ca dovada marei intinderi a neamului rom4nesc. Intrusiunile strdine din spre periferia farii au fost fnlesnite fn decursul veacurilor, de catre stapanitorié vremelnici ai pamantului roménesc.26 TARA NOASTRA LITERATURA ANCEL J., Les frontiéres roumaines (Rev. Hist. Sud-Est Europ.) Buc. 1934. ATANASESCU C, M, Lt.-Col., Frontierele Romdniei, Buc. 1926. XENOPOL ‘A. D., Istoria Roménilor in 14 volume. Cartea RomAneasci, Buc.. IORGA N., Istoria Roménilor si a civilizafiei lor, Bue. 1930. IDEM, Histoire des Roumains et de la Romanité orientale. Vol. I—-IV, Buc. 1937. GIURESCU . C., Istoria Romdnilor I, Ed. 11, 1935. T. I. Part. T si II 1987, Buc. RR. W. SETON-WATSON. Histoires des Roumains, Paris 1937. MEWEDINTI S., Dacia ponticd si Dacia Carpaticd. B. S. Gr., Buc. 1928. IDEM, Le pays et le peuple roumain, Buc. 1929. IDEM, Der Zusammenhang der rumén. Landschajft mil d. rum. Volke. (Vom Leben und Witken der Ro- manen. II. Rum. Reihe. Heft 7) Jena u. Leipzig 1936; IDEM, Cadrul antropogeografic, Transilvania, Buc. 1929. VALSAN G., Mediul fizic extern si capitalul biologic najional (Bul. eugenic), Cluj 1928; IDEM, Dundrea de jos in viafa poporului romén (Graiul Rom.), Buc. 1927; DEM, Transilvania in cadrul unitar al péméntului si Statului roman. Tran vania, Buc. 1929; IDEM, Eolufia Statului Roman in cadrul sdu geo- grafic. B. S, Gr., LVL 1937. ANTIPA GR., Problemele evolufiei poporului roman. Ac. R. Studii si cercetari, 111, Buc. 1919. RADULESCU A. N., Po- zifia geopolitiea a Romédniei, Rev. gr. rom. I, Cluj, 1938.CAP. IIL ICOANA GENERALA A PAMANTULUI ROMANESC. 1. Armonie plastic’. — 2. Indlfimea mijlocie. — 3. Imbinarea formelor diferite. — 4. Tara belsugului. 1,--Daca se deschide un Atlas la foaia cu relieful Europei, fara malta zibava bate la ochi infitisarea general favorabili a Roméniei, fafd de a multor altor fri. Spania e ca un bloc masiv de munti si podisuri cu inalfimea mijlocie aproape de 700 m, Elvetia e un pumn de munti inalfi, eu ghetari pe varfuri. In Olanda omul e mereu in lupt’ cu marea, spre a feri cAmpiile joase de inundafii; in Danemarca un deal cAt Repedea-Iasi pare munte in spafiul nisipos, dar facut fertil. Ungaria e un ses intins cu céteva creste spre periferie. Germania are trei trepte neegale; cAmpia joasé, sub 300 m, adesea cu turbarii si mlastini, ocupa mare parte din suprafatd. Doar Franja eat face exceptie, cu o varietate de relief asemenea celui romanese. Paméntul rom4nesc are o configuratie pe cdt de simetricd pe atat de variata, stransi fntr’un tot cu o neintrecuté armonie. S’a asemanat cu o cetate. N. Bdlcescu a dat o sugestiva descricre a ei, Asemanarea ramane. In mijloc, dealurile din Ardeal cu inalfimea medie de 700 m_alcé- tuesc cuprinsul cetafii, inconjurata de zidul Carpatilor cu o indltime mijlocie de 1200 m. Trei vai principale deschid porti usor de apdrat. Valea Muresului sia Somegului, ceva mai largi, se indreaptd spre apus; a Oltului céitre Sud, e mai ingusta. Pasurile inalte nu impiedeca trecerea zidului muntos. Munfii se revarsi spre periferie prin valuri indeajuns de inalte ca sd nu le pofi deosebi uneori de ale muntilor; natura lor petrografic: ins& tnlesneste sdparea de vai largi, care permit inaintarea populatiunii pana ’n adanc. Colacul munfilor e inconjurat din trei parfi de largi gropi cu fundul Ja adancimi deosebite; cdnd dealuri cu spinarea lata de poate fi insd- manfata, cand intinse cdmpii joase, cu pamant rodnic. Nistru, Dundrea, Tisa incing totul ca un sang, cu brau de lunei in- verzite pan’ ’n iarad.28 Penteleo Yiidhoso 1 Serpror Filo Suiino Brdile Mace \ » "R Saret ‘ Ke Fig. 9 T. ieturé i: paméntul roman ~ Sephisoare Tondo Oraske Mare TARA NOASTRA Nu numai relieful e regulat, un con retezat la varf, cu baza larga. Si cursurile de apa, care apuca drumul cel mai inclinat, au o dispozifie radiara. Mai toate izvorase din Carpati, indreptandu-se ca spitele de roatd, care spre apus, care spre rasdrit ori miaz4zi, unindu-si apoi apele in Dundre. Cu adevarat paméntul romanesc poate fi socotit cao «personalitate orograficd », atat de deosebitad prin armonia trasaturilor ei principale de finuturile invecinate, prezinténd o individualitate morfologicd de care e strans legata individualitatea etnicd TomAaneasca. 2.— Cele patru trepte de relief: munte, deal, campie, lunca, stabilite pentru tntdia oard de Gr. Cobdlcescu, recunoscute insi si de popor (munte, podgorie, campie), stau intr’un raport potrivit pentru desvoltarea muncii omenesti si mai cu seama ' pentfu varietatea indeletnicirilor gospodaresti. Daca s’ar socoti pamantul fri una peste tot, materialul din munti acoperind vaile si cdmpiile joase, s'ar cépdta un teren fnalt cam de 350 m. aproape inaltimea mijlocie a Europei (330 m). Ridicaturi de peste 800 m. nu ocupd decat cam un sfert din teritoriul farii (26%); cémpii mai joase de 200 m n’au intindere mai mare de 35%. Restul il formeaza dealurile ospitaliere, cu coastele triigdnate, numai bune pentru agricultura, dar gi pentru livezi ori paduri. Provinciile au fndltimi medii variate‘), Transilvania este cea ma fnaltd (645 m). Vin apoi: Bucovina (630 m.), Maramures (510 m,), Banat (345 m.), Crigana (300 m.), Muntenia (300 m.), Moldova (282 m.), Basarabia (175 m.), Dobrogea (150 m.). 3. — Infafisarea pimantului romanese, privit din aeroplan, araté o fmbinare armonicd a for- melor, desi variafiile sunt numeroase si felurite in amdnunt, un mozaic de reliefuri care, izolate, predomina aiurea pe intinderi mari. Contrastele vin in atingere imediatd marind pitorescul, fnlesnind traiul omenesc chiar in munfi. Depresiunile, una 3) Dupa datele stabilite de c&tre d-l Ing. D. Leonida profesor la $c. politehnicd din Timisoara si reprezentate grafic in Muzeul industrial din Parcul Carol.ICOANA PAMANTULUT ROMANESE 29 din originalitafile reliefului nostru, se intaluese in cuprinsul si dealungul muntilor. In mijlocul impunatoarelor inalfimi alpine ale Retezatului si Vul- canului, se adaposteste euibul omenese dela Petrosani. Intre asprele varfuri ale Cilimanului si Grinfiegului, se deschide surazitoarea oazi de paguni dela Vatra-Dornci. Cetatea Raznoavei ¢ pe umiir de stanci; satul dela picioarele ci, are casele regulat asezate, tn ses. Pretutindeni sunt i¢oane de pitorese ademenitor. Te agtepti ca in Fig. 10, — Infiltimile peste 500 m. (d. Ing. D. Leonida). Campia ardelean’ si intalnesti numai gospodarii rizlefe, pe coaste de dealuri fra pic de arbori; eimai insé pironit de frumusetea grimezilor de case innecate in verdele arborilor, asezate ca ’n fund de palnii, pe drumul dintre Tg.-Mures si Cluj. Sui si cobori colincle joase din depresiunea Jijiei,; deodata la Ripi- ceni ori Stefdnesti ies inainte creste albe de calear, ca niste ruine. Imprejurimile satului Branzeni din Hotin, te transporta undeva in Muntii Apuseni, prin colfii de stanci albe ce-1 inconjuri. Nici chiar sesul, intinsul ses al Muntenici, nu este monoton. Raurile eat de molatice azi, au addncit santuri, cum e¢ acel ocupat de lacul Snagovului, un col{ fermecitor prin pidurile dese ce se oglindese tn apa linistit’.30, TARA NOASTRA Carpatii figdrdseni vizuli primavara de pe dealurile Mediasului, printre caisii cincura de flori, evocd icoana Pirineilor. Asprul masiv al Rodnei, aduce aminte de al Brennerului. Apucdnd valea Jarei in Muntii Apuseni, stanci de marmora alb4 risirite din covorul pajistei sau al mesteacinilor, dau tablouri sviteriene. In Codrul-Muma sunt peisaje tot atat de silbatece, cu pesteri fari fund si doline una lng alta, ca si in carstul Istrian dela Postumia si St. Canzian. Imaginea Harz-ului din Campia Germanit este redata de Muntii Dobrogei vazuti din Braila. Strainii_ compai alea Nistrului cu a Moselei, iar delta Dunarii, tot dupi ei, e mai bogata in atractii decat a Nilului. Nuenevoie de drumuri tai- nuite, greu de ureat, spre a-ti da seam& de minunata inchegare a pimantului romdnese. Ajunge 0 cilitorie cu trenul sau cu auti mobilul pe una din cdile cele mai batute. Pornind pe autostrada ce taie in curmezis pimantul romiénese, strabati valea cv fermecdtoare fru- museti a Crisului-Repede, cu pers- pective deo clip’. spre inima Mun- filor Apuseni. Tai marginea Cam- piei ardelene, numai ogoare; pa- trunzi apoi printre dealuri cu biserici-cetéti dintre Tarnave, spre a iegi in contrastul cel mai izbitor: Jara Barsci, ses neted, numai sate si ogoare, lingi care se inalta dintrodata. masivul Bucegilor. Va- lea Prahovei te duce in cAmpia far sfarsit a Munteniel, Vig. 11... Reprezentarca reliefului romanese (a. Ing. D. Leonida). Treptele de jos din sulin sutii de metri, x pee eae 4.—Formele diferite, imbi- uale cu conditiunile felurite climaterice si geologice, uu avut drept urmare o variatie neintrecuta de tot soiul de bogatii recunoscute si invidiate de striini. Niciun petee de pamant nu riméne pustiu, nefolosit. Sus la munte, plaiurile inverzite, cu pasuni grase, atrag in tot timpul verii ciobani cu turmele de oi. Focurile dela stane se confunda in taina noptii cu stelele ccrului. Braul de piduri dese procurd mari si multe in- lesniri. Cununa de livezi de pe dealuri se fine una pe lungi distante. Unde se nimerese si bogii{ii subpimantene, populatia se tgrimadeste : desimea ei ujunge pe aceea a [irilor apusene. Nimic nu lipseste din ce trebuie omului ca si ducd viati multu- mita, modest, tn tihnd. Pamantul cuprinde aur, argint, aluminin, fier, sare, ca materi prime, dar si petrol, cirbuni, gaz metan ca fortd. La fafa se cultiva din belsug1COANA PAMANTULUI_ROMANESC 31 cereale caracteristice latitudinii, dar si din acele care au o intindere mare la Nord (secata) ori la Sud (orezul). Crese pruni, meri, peri, nuci, dar si castani, migdali ori smochini. Cu putina truda acestia din urma ar ajunge rentabili. Vita de vie rodeste din Dunire pana ‘n Hotin, dela Cetatea-Alb{ la Arad. Pana si bumbac s’ar putea, cu oarecare silin{, cultiva mai mult. Aproape nimic din ceea ce e strict necesar nu ne lipseste. PAinea sau méiméliga se capiiti din belsug; lana, cAnepa, inul procuri imbrictmintea, Cardurile de vite dau laptele si carnea necesari; bilfile intinse forfotesc de pesti, aiurea crescufi cu grea cas Vorba unui diplomat strain, spusi intr'o imprejurare politica mai criticd, este plind de adevar: «Cu zid chinezesc de v'ar incereui si habar n’avefi. Rezistenta este asigurata pentru multa vreme, prin rodnicia si variatia belsugului frii, mai in plin decat oriunde ». Adevadrul acesta a fost dovedit tn rdzboiul din urméa, ca gi in cel actual. Natura, elementul pasiv din procesul desvoltirii omenirii, a fost. mai mult decdt. darnici; ramane fn seama elementului activ, omul, pentru a ingriji ca darurile naturale si fie tot mai efectiv puse in valoare, prin munca fard preget, clduziti insi de metoda stiin- fificd si organizare generald sistematicd, {4rd discontinuitafi. Natura si variafia relicfului, belsugul dela fafa ca si dela adanc, au contribuit nu numai la nasterea neamului dar gi la pastrarea vitalitatii si a existenfei lui in decursul veacurilor pline de vifore. Rodnicia pa- miantului a avut cu ce s& sature multi cotropitori lacomi; a mai rémas indeajuns si pentru cei din tara. Icoana tarii romAnesti este completa. Prin ea s’a menfinut curatenia si vigoarea etnica. Relieful a asigurat uneori biruinta in lupte; belsugul, rezistenta in veacurile de grea cumpana. Strans grémada in jurul muntilor, poporul a avut putinta sa se izoleze, la addpost, pastrandu-si curafenia etnica. A rimas, e dreptul, ocolit de curentele progresului indelungaté vreme, dar sdndtatea lui trupeasca si sufleteascd nestirbita, fi poate da taria si se adapteze lesne la schimbarile din perioada aeroplanelor. Daca pe arhaismul sanitos al poporului, otelit de veacuri, se va altoi trainic puterea culturii creatoare, care pune in valoare darurile: naturale, se poate implini repede timpul pierdut din cauza neprielniciilor istorice. LITERATURA. Descrierea pitoreased a Romdniei : DUMBRAVA BucuRA, Carfea Munfilor. Cartea Rom., Buc. ELEPTERESCU E., Locuri ardelene, Buc. 1935. FICHEUX R., Paysages de France et de Rou- manie. B. S. Gr., Buc. 1930. GERENZONI F., Paessaggi rumeni, Torino 1931. GHEORGHIU I. A., Maior, Privelisti din Bucovina pitoreased. Cartea Romaneasca, Buc. 1930. HARET M., Masivul Relezatului. Boabe de Grau,32 TARA NOASTRA 1930. IoRGA N., La Roumanie pittoresque, Paris 1924; IDEM, Drumuci si orase din Romania, Buc.; IDEM, Neamul rom. in Ardeal, 2 vol., Bue. ; IDEM, N. Rom. in Bucovina; WEN, Neamul rom. tn Basarabia, Buc. ; IDEM, Sate si mdnastiri din Romdnia, Bue. MOLDOVAN SILVESTRU, Tara noasiré, Sibiu, 1894; IDEM, Tinuturite de pe Olt, Brasov 1911; IDEM, Zarandul si Munfii Apuseni, Sibiu 1898. MURESANU I, Ardealul. Cartea Rom., Buc, NETZHAMMER R., Aus Rumédnien, 2 vol. Einsiedeln, 1913. Pugcatuu V., Valea Ariesului. Boabe de gréu, Buc. 1930; IDEM, Taul u si Cheile Bicazului. ‘Touring-club, Bue. 1934. SADOVEANU M., Din departari. Casa Scoalelor 1933. I. SIMIONESCU, Pitorescul Romdniei. I. Intre Dundire si Mare. Ed. 111, 1940; I. In lungul granifei, 1939; II. Pe drumul apelor mari, 1940; TV. Prin munfii nostri. Toate la Cartea Romaneasca. IDEM, Lecturi geografice. A, Romédnia, Casa §coalelor, Buc. 1923; IDEM, Popasuri prin fa a Scoalelor, Bue, 1928; IDEM, De prin fard. Casa Scoalelor, Buc. 1928; IDEM, In curmezisul fdrii. Casa Scoalelor, Buc. 1933. VLAHUTK A., Romédnia pitoreased. Cartea Rom, Ed. VII, Buc. 1938, VALSAN G., Exeursie la Filipoiu. Touring-Club, Buc. 1934; IDEM, Coasta de argint. B.S. G, Buc. 1926. CONE Cum invafa a-si cxnoaste fara Maria Sa Mihai. Cartea Romanease’, Buc. 1936. KIRITESCU C., Drumuri_pitoresti in Roménia noud. Fa. Universul, Bue. 1937. R. CALINESCU, Prin Baragan, + Bucuresti, 1940. Albumuri : BADAUTA A., Privelisti roménesli, Buc. 1932. DETAILLE G., A travers la Rou- manie pitoresque, Bruxelles 1935. HIFLSCHER KURT, Romdnia, Leipzig, 1933, PODEA TIT., Transilvania, Buc, 1936. PAPAHAGI TAKE, Images déthnographie roumaine P. 1., Buc., 1928. P. 11 1930. VIsaN 1, Judeful Radaufi tn imagini, Buc. 1934; PASARICK 1., Frumusefile naturale ale Banatului. Monit. Ofic., Bue. 1936. Frumoasele albumuri impartite la Fxporitia internationalA din Paris, 1937. Touring-Clubul Romédniei ; Roindnia (Revista O. T. R.); Boabe de gréu. Enciclopedia Turisticd romd- neased, vol. VII, Bucuresti,’ 1940. Ghiduri = FLOCA ©. si SUIAGA V., Ghidul judefutui Hunedoara, Deva, 1936. SIGERUS E., Roménien, Berlin 1925. Reisefithrer durch Rumdnien, Bue. Edit. Ghidul Romaniei, Buc. 1932. Guide de la Roumanie. Aceeasi editurd. Buc. 1938.CAP, IV. DIN TRECUTUL PAMANTULUI ROMANESC. 2. Trecutul in prezent. — 3. Era secun- 5. Era cvaternari.—-6. Schimbarea climei. 1. Geologia si geografia. dari. 4. Era terfiard, 1, — Fata pamantului fntruna s’a primenit. Aspectul ei pare cu totul deosebit, inchipuit la rastimpuri departate, cdci timpul este un factor precumpinitor mai ales in prefacerile formelor pamantesti. Marele nostru istorie, A. D. Xenopol, a cautat si stabileasca o paralela intre mecanismul succesiunii fenomenelor istorice si cele geologice. Diferen{a aparentd dintre evuri, are aceeasi explicare ca si deosebirea dintre erele pimantului cu caractere proprii cdnd sunt socotite fn sine, izolate, dar cu o continuitate a urmarilor cauzale, daca se privesc in tota- litatea lor. Omul e legat de pam4nt. Oricdt ar incerca si se emancipeze, nu-] poate ocoli. Adesea este intr’atat de subjugat, fn cat chiar manifesta- tiunile lui artistice sunt in dependent’ de unele caractere ale naturii imediate. Statuele egiptene an altA facturi decdt cele grecesti; unele sunt cioplite in sienitul dur; celelalte sunt facute din mar- mora de Paros, ca de ceardé. Domurile renane au o infatisare deose- bitd de a celor italiene si din cauza materialului fntrebuin{at, dupa cum lipsa pietrei bune de construit in Principate, a dus la folosirea cArimizii arse, ceea ce a influenfat marimea si stilul locasurilor noastre de rug, Zvarcolirile scoarfei pimAéntesti au mutat mai aproape de fata, deci mai la indem4na omului, pietre fel de fel; au niiscut relief deosebit. Geografia umana raméne intr’o atarnare vadita, in evolutia ei, de consti- tutia local geologica si de arhitectonica terestra. Trasiturile fundamen- tale din desvoltarea omenirii tsi gasesc ecou in jocul forfelor geologice. Densitatea populatiunii, preocupirile ei principale, chiar nasterea ideilor ce determina curente sociale, ciocnirile dintre state, framantari ce stau la temelia prefacerilor istorice, prea adesea igi au cauzele in rigida structura geologica a finuturilor. Harti antropogeografice se pot supra- pune celor geologice. Nasterea poporului roman «la gurile Dunarii», 1, Simionescu: Tara Noastra. 334 TARA NOASTRA nu e cu totul fara legaturd cu zacimintele aurifere din Ardeal, ravnite de Romani. Unele migeiri strategice din valmisala rizboiului ultim au legitura cu bogatele nhinerale de fier din Alsacia-Lorena, dupé cum razboiul actual e condus in directivele lui tactice de bogatele izvoare petrolifere. Relieful actual al unei regiuni, cu rol preponderent in specificul vietii omenesti, cuprinde ecoul migcirilor terestre, indelungi. Pimantul Roménici, mai mult poate decat al altor {ari, in confi- guratia lui actualé poarta tiparul frimantarilor geologice, mai vii la noi, in ultima era, tertiar’, decat pe aiurea. 2. —- Coaja terestra de cum s’a inchegat a fost intr’o continua stare de descchilibru. Miscarile tangentiale, prin incretituri, au determinat indltarea muntilor, de cand pimantul e planet’. Miscdrile verticale au produs scufundiri, unele umplute cu api, altele rimase ca sesuri ori ca dealuri si podiguri, dupa nivelul adancirilor. Pe roata de pamant romanesc s’au intamplat aceleasi miseari. Din cele dintai timpuri geologice a avat loc un fenomen, cu urmari pistrate pana 'n ziua de azi. La rasarit de Prut temelia scoarfei paman- testi s'a infepenit intratat, ci nu a mai suferit in urmA decat slabe migeari verticale. S’a format un soiu de tabla de piatra, netezita in decursul milioanelor de ani; corespunde azi cu intinsul stepelor rusesti. Europa centrala este astfe) delimitata cdtre rasarit printr’o linie tectonic’ importanta. La apus de marginea rupta a scutului pimantesc ce se intinde din Nistru sau chiar Prut si pana 'n Finlanda, au loc in decursul erelor, miscari puternice care au dat nastere variatelor sisteme muntoase. Spre rasirit de Nistru domina linigtea relativa. Pamantul Romaniei este astfel inci din vremea primard legat de al Europei Centrale, deosebit ca manifestatiuni geologice de partea rasa: riteand a Europei. Inca din mijlocul erei_primare se inalfa, in RomAnia ca si in restul Europei apusene, un lant de munti, numit hercinic, ce incepe din Do- brogea si se continua, in lungul Moldovei, prin Polonia pana 'n Pe- ninsula Bretaniei. Daci valul muntos ¢ mai proeminent dealungul marginei platformei rusesti, increfiturile cuprind si restul coajei pa- mantesti din Romania. Mai tarziu catena hercinicd se rupe in bucati. Din ea nu riman decat batranii munti din preajma Macinului. Restul coajei increfite in era primara, surpata si ea, a dat nastere simburilor de sisturi cristaline din actuala catend carpatica, care au suferit insd noi fncrefituri atat de intense fncdt s’au sters, in multe locuri, urmele celor vechi. 3. — In era secundaria, aiurea a domnit 0 relativa liniste. La noi insd au continuat miscirile de increfire ce se prind in calcarurile triasice din nordul Dobrogei, ca si in largele cute dela Harsova.DIN TRECUTUL PAMANTULUI ROMANESC 85 In domeniul Carpatilor miscarile au fost mai vii. Cam pe la mijlocul erei (cretaceul inferior) ele s'au manifestat atat de puternic, incat peste temelia veche s’au revirsat panze de pituri metamorfozate, cu greu deosebite de celelalte sisturi cristaline. Lungi vreme zacdmintele de antracit dela Schela (Gorj) au fost socotite drept carbonifere, atat de mult s’au schimbat prin presiune argilele dovedite ca liasice prin urmele de plante, recunoscute in ele. Fig. 12. — Intinderea miarilor (linii oblice) sia uscatului (alb) pe pimdntul romAnesc in vremea cretaceului superior (dup& Macovei Gh. si Aianasit I.). Linii pline inseamné directia increfiturilor muntoase. Im aceast& vreme se inalfd spinarea Carpafilor sudici; acum se for- meazi axa Carpafilor moldovenesti, lipita de munfii hercinici din lungul Moldovei (Catena carpato-cimerica). In vremea cretaceului superior, in trasaturi largi, schija actualului relief al Roméanici este stabilitaé. Depresiunea transilvand formeazd o largd covaté ocupaté de marea cenomand. Ea este marginita la apus de insula Muntilor Apuseni, la rdsdrit de lan{ul carpato-cimeric, iar spre Sud de Muntii Getici (C. meridionali) cu conturul aproape de cel actual; numai parte din Muntii Banatului raman incd sub apa. Nordul Dobrogei e unit cu Moldova, iar Deliormanul forma o boltd larga, iegita din apd (Fig. 12).36 TARA NOASTRA ‘firea dintre cele trei masive cristaline: Muntii Apuseni, ‘Getici si ai Rodnei s’a infaptuit; ele inconjura basinul Transilvaniei. 4,—In era terfiara au loc miscari tectonice mai puternice, care im- plinese arcu] carpatic. Acum se inalfa zona Carpatilor moldovenesti. Carpatii Meridionali si Muntii Apuseni riman ca insule. M tangenfiale prea putin fi influenfeaza. In schimb agentii atmosferici au indeajunsa vreme sd-i mo- deleze netezind _ plaiuri nalte cu atat de mari ur- mari in viata noastraetnica. Carpafii moldovenesti continua s& se inalte chiar pana ’n cvaternar. Nici azi migearea lor n’a contenit. Cutremurele de pimént sunt dese fn zona Mardisesti. Lanjul dobrogean, stra- vechiu, s’a surpat. Narui- turile lui servesc drept material pentru rocile din Carpafii moldovenesti, cum din pietrele cetafii Sarmi- segetuza s’a cladit in parte hiserica ortodoxa dela Den- sus. Ramane’n relief numai Fig. 13.—Schifa tectonic’ a pamantului romanese. (In parte d. Popescu-Voitesti I. $i Slreekeisen A). {. Depr. panonicé; I. Depr. ardelean; IIL Depr. moldoveneasc&; IV. Depr. mun- teneascd; V. Depr. getici; VI. Podisul prebalcanic, Negru = Sira’ muntilor vul- canici; Liniufe = principaiele lini de rup- turi; Sigetile = direcfia inclinarit ciotul muntilor de lang& Macin. Valurile care au fnaltat Carpatii moldovenesti sunt stanjenite in mersul lor, de stavile infepenite adanc. Dand de marginea plat- paturilor seufundate. formei dela Nistru, ele apucd spre Sud. Pintenul dobrogean le indruma citre apus. Asa a luat nastere indoitura dela R,-Sarat. Straturile de pam4nt revarsate unele peste altele cAtre rasirit, apasi asupra marginei platformei dela Nistru; o surpa. S’a mai adancit groapa din lungul Moldovei, umplutd apoi cu depozitele miéarii sar- matice. Dela R.-Sdrat spre apus, valurile muntoase slibesc, se resfira ca degetele dela mana gi se pierd sub invalis mai nou cam in dreptul cursului Dambovitei. De fapt lanful Carpatilor de munfi in sensul Seologic, s’a ispravit aici. In acest chip s’a desavarsit sistemul Carpatic; la samburii vechi de sisturi cristaline s’au alipit increfiturile din vremea terfiar’, dand na- tura complexi a muntilor de azi (Fig. 13).DIN TECUTUL PAMANTULUL ROMANESC 37 In pamantul romanese au avut loc mai ales miscari verticale: scu- fundari ori inalfari de paturi. Imbinarea acestora cu miscdrile tan- gentiale care au dat munfii, formeazd caracteristica Ini tectonic’, oglindita in variatia reliefului de azi. La inceputul neogenului (a doua jumatate din terfiar) se adanceste basinul transilvan, mai tarziu si marea depresiune panonicd ce se intinde pani ’n Munfii Apuseni. Se accentuiazi depresiunea Moldovei; se afunda larga groapa din dreptu CAmpiei muntenesti (Fig. 14). La mijlocul neogenului aspectul pamantului romanese in trasdturi generale este cam cel de azi, numai cd pe locul cAmpiilor sunt ape. Miscarile tectonice nu se domolesc. Sloiurile pimantesti nu ajung usor la un echilibru stabil. PamAntul Moldovei din tinutul dealurilor de azi, are 0 miscare de bascula. Spre nord se inalfi; devine uscat, ros de ape. Usoare fracturi nasc «coastele » de dealuri siuni. La fel se intampla basinul transilvan; dealurile somesene raman de timpurm Yy descoperite. Marea se tot ™ Fig. 14.—Profilul simpliticat in curmezigub trage; se schimba in lacuri — Carpatilor (din J. Simionescu, «'Tratat mereu impotmolite de ma- de Geologie ») terialul carat de cétre rauri, T = Depr. panonied; MA = Munfii Apu- i i seni; BA = Depr. transilvana; H. = Sira ae ae Muntilor Vuleanici; C= Blocat agate: Prin apisarea sloiurilor = =" Depr. moldoveneasei; K = Muntit scufundate, lava dela adanc Cimmerici_ surpaji_ fm adane;| Fs = isi face loc prin crépaturi. Platforma dela Nistru. Asa nase Munfii - Vuleanici. Lava se vara si prin puncte de slabi rezistenti. La Rupea-Cohalm, la Gitaia (Banat) basaltul ra- sare ca dopuri izolate. In Munfii Apuseni, unde ecoul miscdrilor este mai intens, activitatea vulcanicd este mai vie, dand loc la formarea zAcamintelor aurifere. 5.— Se scurg sutele de mii de ani cum trec anii in viata omului. Natura isi continua prefacerea. Cioplirea grosolana a blocului paman- tesc din cuprinsul Romanici s’a infaiptuit. Forma statuci se intrezareste. Urmeaza sculptura find asemenea celei s&varsite de daltile prin care maestrul, cu ucenicii sai, isi implineste opera, scof4nd expresiunca gi gesturile dorite din stanca de marmora. In vremea cvaternara miscirile pimantesti sunt domolite, desi nu au contenit de tot. Langi Tusnad vulcanii ine’ mai rasuflA gazuri reci. Cutremure intinse ca acele din 1940 dovedesc nestabilitatea deplind a sloiurilor piméntesti. Lutul galben (loess), praful transportat de vanturi, se gaseste fn Bardgan la addncime, sub nivelul actual al marii. Varfurile. carpatice nu sunt destul de inalte ca sd fie acoperite cu ghefari intinsi, dar clima este indeajuns de aspri spre a se forma ghe-DIN TRECUTUL PAMANTULUI ROMANESU 39 we fondului V. Adamachi, Buc. 1906; IDEM, Erreicht die russische Tafel Rumdnien? Centralbl. d. Min. u. Geol., Stuttgart, 1903. MACOVEI G. gl ATANASIU I., L’évolution géologique de la Roumanie, Crétacé. A. L G. XVI, Buc. 1934, MANOLESCU G., Das aller der Schelajormation. Bul. soc. geol., I, Buc. 1932. ATANASIU IL, Contr. é le géol. des Pays moldaves, Au. Inst. Geol. XX. 1940, MRAZEC L. si TEISSEYRE W., Esq. teclonique de la Roumanie. Congrés intern. d, Petrol. 3-e Ses., Buc. 1907. MRAZEC L., Elat de nos connaissances sur la structure des Carpates roumains, Praga, 1932. STRECKEISEN A., Tektonik des Karpatenbogens. Geol. en Mijnbouw., Leiden, 1935. SIMIONESCU I. Faune pliocéne & Hipparion en Roumanie, Buc. 193%,CAP. V. MUNTI. 1. Carpatii si Alpi. 2. Diviziunea muntilor. — 4, Urme de ghe{ari.— 5. Fenomene earstice. ‘Treeitori. — 7. Stnele si viata pastorali. — 8. ‘Transhumanja.-— 9. Aseziri omenesti. — 10. Cetaifi si manistiri,—-11. Industria in munti. Plaiurile. — 1.—Carpatii incep la Viena si se termina la Portile-de-Fier. Du- ea, marele fluviu al Europei centrale, fi desparte de Alpi; tot ca a iat stramta vale dintre Balcani si Carpati. Din cauza piedecilor datorite vechilor sloiuri pimAntesti in{epenite, valul carpatic a luat forma unui larg are de cerc, de doudt ori indoit. Nicio alti sir muntoas% nu are asemenea mers cotit (Fig. 16). Capitul risiritcan al arcului muntos, cade in tntregime pe teriloriul romdnese. Dupi cum e danubiani, Romania devine astfel si o tard carpatici, mai evident decat celelalte, vecine, in care Carpafii sunt spre marginea teritoriului lor. Viafa si trecutul poporului romanesc sunt strans legate de acegti munti. «Carpatii sunt insdgi axa sau, cum s’a zis atat de nimerit, «coloana vertebrald » a intregului pimdnt ro- manese » (G, Véalsan). Sub numele de Carpati nu trebuie inteles numai lantul aproape continuu ce stribate Romania dela Ceremus la T.-Severin. Istoricul formiirii regiunii carpatice aratii c& tot ce e munte in cuprinsul Ro- méniei (afar de Dobrogea), apartine Sistemului carpatic La Carpati trebuiese deci socotiti atat Muntii Apuseni, cat si cei Banatici Carpatii roménesti nu sunt munti inalli; putine varfuri tree ceva peste 2.500 m, cam iniilfimea treciitoarei Sf. Bernard din Alpii apuseni. Apartin aga dar mai de grabi la grepul muntilor mijlocii, cu varfuri intre 1.500 si 2.000 m. (Fig. 18). Dupa cum s’a aritat, trecutul Carpatilor este mai complex decat al Alpilor. Cuprind in ei urmcle miscarilor alpine, dar ialfarea continua si dupa vremea cand Alpii au ajuns la impundtoarea lor infitisare. Pe cand in Alpi increfiturile principale s’au terminat la mijlocul tertiarului, in Carpati ele abia atunci ating paroxismul, de pe urma cdiruia s’a inaltat Car- pafii moldovenesti. Incretiturile au durat pani in evaternar. Magura Odobe- stilor, far de orientare fu Moldova de sud prin profilul ei larg boltit, e aled- {uit& din depozitele cele mai noi terfiare, ridicate Ja 1.000 m.MUNYH 41 Cu un inceput tot alat de vechi ca al Alpilor, Carpatii deci au perioad’ de formare mai lunga. Carpatii se maj deosebese de Alpi prin alle caractere. Inaljati in rastimpuri deosebite, parte din ei au suferit mai indelung de pe urma agentilor atmosferici. Aga au luat nastere plaiurile din spre varf, cu o deosebita importanta in existenta si. intinderea nea- mului roménese. In afara Alpilor se in- vi talnese depresiuni in- ag aaa tinse. Carpatii ro manesti in special No CARpe nu numai ci sunt avr a incadrati cu depre- & siuni—Campia Mun- “ey teniei_a fost compa- rata de Suess cu cea lombardica — dar gi in cuprinsul lor s'au format scufundari mai mérunte, devenite cuiburi naturale ale etnicita{ii noastre. Fig. 16. Alpii si Carpatii (din I. Simionescu, «Tratat de geologie «). 2. — Prin evolutia geologic’, ca si dup aspectul lor actual, sistemul carpatic din Romania se poate imparfi in trei grupe deoscbite (Fig. 17). a) Muntii Apuseni se despart de timpuriu de restul Carpatilor ca 7 o insula, intre depresiunea transilvani’ si cea panonicd. Continuitatea lor in adanc cu Carpatii orientali este aritat si prin straturile cretacice infe- rioare, scufundate sub depr siunea ardeleani. Misciirile tee- tonice de mai tarzia atat de intense, nu-i ating decat in slaba masura, intinerindu-le “I doar relieful prin iesiri de lave ori prin surpari marginale dea- lungul unor falii, mai mult radiare. b) Carpajii Sudici, Meri- dionali, numiti si Getici, sunt individualizati si ei de vreme. Din cretaceu rman ca o insuli deasupra apelor. Zbuciumirile Fig, 17.—Diferite siruri de munfi, dupa origine, din Carpatit Roméniei. le a le Linii groase = Munti din sist, crist.; linii din tertiar cel mult provoaca ondulate = Muni sedimentari; in ci miscdri verticale, accen- lini in curmezis = Munti vulcanici. tuiaz{ unele depresiuni, Infi- tisarea lor alpina, impuna- toare, o capité din intinerirea reliefului cdtre varf, prin croziunile ghefarilor ca si prin inaintarea capetelor de vai.42 TARA NOASTRA ¢) Carpatii Moldovenesti, Rasariteni, au o structura mai complicata. Pastreazi par}i din temelia veche de sisturi cristaline, ceea ce dove- deste comunitatea ca origine cu celelalte doud grupe. Prin miscarile tectonice din terfiar, samburilor vechi se adauga fie gira formata din lava, fie rocile sedimentare fncretite, care alcdituiesc partea lor principala. 3, — Indlfarea muntilor in rastimpuri, este urmata de vesnica lupta cu agentii atmosferici. Tendinta acestora este nivelarea varfurilor Fig. 18. — Indltimile peste 1.000 m. (dupa Ing. D. Leonida). i_reducerea lor la o suprafati netedd (peneplaine = Indati ce nivelul de baza al cursurilor de apa se schimba din cauza miscarilor p&mantesti, formarea peneplenelor este intrerupti. Ceea ce apucase si se formeze, se pdstreazi drept martori, a caror intregire aratd intinderea platformei primitive. Muntii Apuseni si cei sudici au rimas din cretaceu ca niste insule, deci supusi tndelung eroziunii. Ca urmare e formarea platformelor, (plaiuri, poduri) asupra cdrora a atras pentru intdia oara luarea aminte Sawicki, geograful polonez. de Martonne a urmarit mai in- deaproape intinderea lor, 0 caracteristic’ geograficld a muntitor nostri. El stabileste trei plattorme de varste diferite, deci aflate la tnaltimi deosebite (Fig. 19).MUNTUL 43 Cea mai inalté — plalforma Borescu — cam in preajma taltimii de 2.000 m, este mai bine precizata fn capiitul apusean al Muntilor sudici (Masivul Godeanu). Fiind cea mai veche — de varst& eocen& — este si cea mai farimifat’ prin misea- rile de mai tarziu. A doua platform (Kau-Ses) e mai joasd (intre 1.200—1.600 m.), dar mai intinsi. Numirea ei vine dela numele dat de popor unui rau cu curs molatec, avand cotituri pe un plain suspendat Ja 1.500 m. inaljime. Cea mai nou’ (Gornovifa), plioceni, este mult mai joasi (4—800 m.), urma- rit in regiunea muntilor mici. Asemenea resturi din netezirea muntilor, plaiuri uneori cat fine coama muntelui, mai adesea intrerupte, ca niste prispe late, au jucat un deosebit rol in viata pastoral e ele se gasesc cele mai bogate pasuni alpine; ele formeazd popasurile de vara ale ciobanilor’ la mar- ginea lor stau ingrimadite stanele. eles 1 = Pl. Borescu; 2— Pl. Fig. 19. — Platiormele carpatice (d. £. de Marton Semenic; P. 0, = Poarta Raul-Ses; 3 = Pl. Gornovifa. — G = Godeanu; § oriental. Au determinat dese miscdri de pendulare omeneascd. In masivul Bihorului au dat putinfa ca locuintele permanente si cdmpurile cu cereale si ajungi pana la 1200 m. Prezenta platformelor a fost urmarita in Muntii Meridionali, dar siin Bihor, Poiana Rusca ori Muntii Metaliferi. Mai pufin pastrate sunt in Muntii Rodnei, pe cand fn restul Carpatilor Moldovenesti din cauza ” naturii sedimentelor usor atacate, urmele lor sunt mai putin precis Nu lipsese urme de platforme (400 m si 300 m) nici in Muntii Dobrogei. 4. — Niciunul din muntii nostri nu trecé de linia ometelor vegnice (2600 m). De aceea rar se pistreazi peste o vara raicoroasi c4te un petec de zipada, in vagaéuni umbrite. In schimb, in vremea cvaternara cu ploi mai din belsug si clima mai rece, in jurul varfurilor inalte din Carpati s’au format ghefari de tipul celor din Pirinei, cu limba de gheatd scurté. Unde formele de teren crau prielnice, n’au lipsit nici ghe tari de tip alpin, kungi- de 8 km. pe vaile Capra si Buda din Carpatii faigardgeni. Numai in masivul Retezatului s’au constatat vreo 20 urme de ghefari. Urmele principale ale actiunii ghetarilor din jurul masivelor mai inaite sunt znoagele, numite de popor in chip plastic si c Ald Ari ori gduri. Sunt surpituri semicirculare in jurul varfurilor semete.Ad VARA NOASTRA Daca n’ar fi fost ghefarii, coama munfilor ar fi rimas tot atat de ne- ted cum ec in Munfii Bihorului. Ghefari au intinerit relieful, s&pand acele surpaturi ce dau farmecul s&lbaticiei méarefe al excursiunilor din Fig. 20. —Urmele de ghetari din Retezat (d. Th. Kréuiner). Carpafi. Fundul zinoagelor e numai bolovinis rotunzit, luciat; perefit inalfi sunt surpati. Valuri de morene mérese haosul. Ceea ce da insi Fig. 21.—Unde se giisese urme de ghefari. atractie acestor «circuri», sunt iezerele (t&uri, « ochii paiman- tului»), datorite fie eroziunii ghe- farilor, fie stavilirii apelor prin morene, In masivul Retezatului exist vreo 20 de lacuri mai mari ori mai mirunte (Fig. 20) care lasi_ nestearsi amintire. Contrastul dintre _netezisul platformei fnalte, uneori rimasi ca a punte ce desparte doud caldari, prapastia ce se deschide. spre zanoage, ochiurile de api limpezi si sclipitoare, inconjurate cu stAnci, unele luciate, rotunzite, cu rizoare de flori boghioase, constituie originalitatea Carpatilor sudici si prin aceasta atracfia chiar pentru turistii straini.MUNTIT 45 In Mun{ii Banatului sunt slabe urme glaciale. Bine pastrate incep din Go- deanu cu morenele cele mai tipice din Carpafii Meridionali (Soarbele, Carnea). Morene terminale se giisesc 1a 1.600 m. Gele mai tipice zinoage, numeroase, sunt in Retezat. Vaile ce se scoboaré din Papusa ori Galbin au infatisarea regiunilor glaciale din Alpi, Multe caldari cu iezere limpezi se afla in Pardngu, mai cu seam pe clina nordica, la obarsia Jietului si a Lotrului. Ghetarul Latoritei avea micar 6 km. lungime. In Alpi fAgardiseni, fn special pe clina sudicd, se gasesc grandioase caldari. Unele sunt atat de apropiate Intre ele ineat din creasta de desprtire nu riman decat ruini cu aspectul de sulifi, de ace, ce dau locurilor pitoresc alpin. Ghefari existau si pe Iezeru; nu lipseau nici in Bucegi atat spre sud pe valea Talomitei, cAt gi spre vest (Gaura) sau nord (V. Miliesti). In restul Carpatilor nu s’au pastrat urme glaciale decat in Nord. Se binueste c4 Lacul-fara-fund (1.420 m) din Siriu ar fi de natura glaciald, ludndu-se drept morene bolovanisul ce-] inconjura. Pe varful Calimanilor sunt’ urme mai sigure de ghetari, cu tipice caldari pe versantul nordic, eu iezere disparute, tntre 1.700 si 2.000 m. Mult mai mareje, aducdnd aminte de cele din Carpajii Meridionali, sunt cal- dirile de pe Indu gi Pietrosu (Fig. 22). Lacuri, morene, roci luciate, intreg cor- tegiul legat de existenja ghefarilor, se Intdlngse in special pe partea nordick a masivului, cu infatisare aspra. Nu lipsesc insaAici pe versantul sudic, dar cir- curile sunt mai fnalte iar ghetarii erau de ts pirenaic. Pe partea septentrio- nal limita ometelor vesnice se isa intre 1.53%—1.900 um. Slabe urme glaciale sau recunoseut si in Muntii Maramuresului (Pop-Ivan). Nici in Muntii Bihorului nu s’au aflat urme sigure de ghefari. Unele mici cAldiri fri morene, de pe Cucurbeta, ca si la Stana-din-Vale, ori cele dou’ ‘Tauri de pe Bihorul-Mare (la 1.500 m), dac& nu sunt semne indestulatoare de exi- stenta ghetarilor, dovedesc totusi cX se formau mari ingrimidiri persistente de zSpada, care n’au putut ajunge insi la stadiul de ghefar. 5.—Prezenta calcarului di intotdeauna unei regiuni un pitoresc mai vioi, plin de contraste, cu scenerii atragdtoare. La Cruce, aproape de Brosteni, pasunea verde, deasi, asterne covor gros, inconjurat de un brau lat de cetini intunecate. Printre ele, din distan{& fn distanfa, rasar stalpi albi de calcar curat: Tarnifa, Clifele 5. a. Peisajul devine captivant prin variafia apropiaté de forme si colori.AG ‘TARA NOASTRA Calearele sug apa prin crapaturi. Apa incarcaté cu CO., disolva calcarul. Din lupta dintre aceste elemente, nasc forme fantastice, mai ales inlduntrul muntelui. Doline ca niste palnii (coifuri, le spune poporul), sunt scobite la suprafafa. In adane sunt pesteri bogat impodobite cu stalactite, stalagmite, cu draperii sclipitoare. Prin sur- pare se formeazi vai inchise, punti naturale, chei stramte, ce nu lasd intre peretii lor decdt o curelusi din albastrul cerului, Rauri dispar in adéne spre a reapdrea ca izvoare galgaitoare, asa de plastic numite de poporul din Muntii Apuseni izbucuri (izvoare dalmatice sau vauclusiene), Asemenea fenomene carstice, sunt legate de pre- zenja calcarului (mai putin a gipsului), destul de raspandit la noi, fie ca sloiuri pe spinarea muntilor, fie inclestat in fnerefiturile altor roci. Fenomenele carstice sunt indeajuns de raspandite in Romania. La marginea muntilor dintre Dundre si Olt, se fin mari solzi de calcar cu slabe intreruperi. In ele sunt sipate pesterile dela Isverna, Baia- de-Arama cu puntea vestité dela Ponoare din apropiere; pofi trece cu carufa pe ea. Motru-Sec isi pierde apa pe o distan}d hing’, Mai rit, pesteri si chei se fin lanf, find des vizitate din cauza mianiastirilor. Langa ‘Tismana, la Isverna, ies izvoare cu api intruna forfotind. Poporul le numeste fiertori, bolboroase. La Costeni izvorul ¢ atat de puternice incat invdrte roata unei mori. Pesteri sunt la Polovraci (Fig. 27), la Bistrita—Arnota, regiuni pitoresti. Din Olt pand in Dambovita calearuri masive lipsese; lipsese si fenomene carstice. In schimb blocul Bucegilor e bogat in calear; fenomencle carstice se arata din nou. Rucdrul si Podul-Dambovicioarei sunt agezate in doua largi palnii ca nigte ceaune, despartite prin creasta Posada. Apa Dambovicioarei chei, ca si a Dambovitei eat strabate Ghimbavul. Pestera Dambovicioarei desi mic’, find in calea drumefilor, e cea mai vizitatd dar si cea maj devastata. Pestera Ialomicioarei, la gura ckreia se afi Schitul de calugiri, e adanci. Launtru] ei cz domuri, lacuri, cascade de ape, e o lume din povesti. Pe versantul nordic pesteri se afli in Haleg. Vestitd e Cioclovina cu de- pozitele de fosfate. In ea s’a gasit cel mai veehiu craniu omenesc, din vremea paleolitica. Pan in colful nord-vestic al Moldovei, calcaruri nu mai exista. Numai la Homorod-Almas (Meresti), mai la Nord de Racos, la cotitura Oltului, se afli, putin exploraté, cea mai Jung pestera dela noi, cu yreo 100 de hale si cotloane laterale. Impunatoare fenomene carstice din Carpatii orientali se intlnesc in masivul Hismasului (Curmatura). Cheile Bicazului incep cu ‘Taul-ros in care se og:indeste muntele Suhardul, surpat, alb ca de marmora; se sfarsese dupa 6—7 km fn Bicazul-ardelean. Raul taie un masiy calearos, formand silbateci vale ingusta, cea mai frumoasd din fara, strajuita de uriase cipitinj de calcar, cum e Bardosul, rasarit din invelisu! padurit. nacuifi, stanci surpate se pun in calea apel, ce-si face loc cu sgomot de clocotis. La intalnirea cu Bicdzelul valea se lirgeste ca bolta surpat a unui maret dom.MUNTIL Av Insemnat finut carstic cu minunate si variate aspecte intru nimic inferioare celor din Istria, se gisesc in Munfii Apuseni, intre Crigul- Repede si Beius, in regiunea ‘Tomasca-Ponor. Doline numeroase sunt sipate in calcar; pe fundul vailor inguste (polje), primavara se formeaza lacuri adanci de 10 m. Izbucul dela Radeasa, afluent al Somesului-Cald, dispare in Cetatea dela Radeasa, printr’un méret portal de 30 m, inalfime, Izbucul Ponorului apare 1a locul numit Cetafi, cu grandioasa pestera adanca de 200 m, umbritd de pAduri, mai silbat'ed decat vestita dolind dela St. Canzian din Istria. La marginea dinspre Beius e Pestera Meziadului, cu intrari mai multe, cu galerii numeroase, in caleva claje. Alt finut caracteristic este acela de 1angi Vaseau pe un platou la inaltime de 600 m. Dolina Fundul-Baisoarei are ¥% km. lungime. Aici se aflé vestitul izbue dela Calu- gari, izvorul « miraculos » bineficdtor de minuni, langa care de curdnd s’a stabilit un schit; cu intermitenje de 6—7 ori pe zi primévara, are izbueniri si iarna, E unul din cele mai mari din Europa. Langa-Campeni pe Aries | este mult vizitaté Pestera dela Scarisoara, (Fig. 23, 24) la 1.200 m., cu ghiaf pastrata inljuntru si peste vara. Nu e petee de calear in Muni Apuseni, care s& nu fie loc de fenomene carstice. Fig. 23.— Bolta de intrare Cunoscute sunt cheile dela Turda sipate intr’un in pestera Scarigoara pinten de calcar ce inainteazA catre Nord; sunt (din V. Puseariu). lungi de 15 km si usor de strabdtut. Intinse regiuni carstice se tntalnese si in Muntii Banatului, Caragul ca si Nera tai Regita si marginea cmpi chei pitoresti cAt strabat finuturile calearoase dintre Campul Marculestilor de lang Caragova, sat mare ‘Sectuune wx Sectiune YZ. . 24.—Sehita Ghefarului dela Scirisoara (din V. Puscariu). locuit de Bulgari romAno-catolici, e mumai doline. Pestera dela Comarnic din drumul dintre Regifa si Anina e destul de lung (2 km); e una din cele mai fru- moase dela noi, cu podoabe ce aduc aminte pe acele ale pesterei Adelsberg (Po- stumia) din Istria.ae _ TARA NOASTRA Regiunile carstice Ia noi ca si aiurea, sunt tinuturi de siricie, slab populate. Apa se scurge la adane; suprafafa de piatri e neospilaliera. La Caragova (Banat) culturi restranse, livezi mici, sunt cu putinta numai pe funmdul dolinelor, cu asternut de terra rossa, ramasita argi- loasi din disolvarca calearurilor. Cel mult calearu) poate da nastere Fig. 25.—-Stalactite din pestera Polovraci (Cligeu Tulea). la o industrie Jocali a varului, cum e in imprejurimile Ruc&rului. Unele dintre pesteri (Cioclovina din Munfii Sebesuiui langi Haleg; Onciasa, Meziad, Loncani de féngé Vasediu) cuprind oseminte de ursi ori de- pozite importante de escremente de liliaci, amestecate cu oase sfir- mate, intermitent exploatate ca ingrisiminte agricole, avand pan Ia 24%, acid fosforic.MUNDI D In schimb regiunile carstice, prin farmecul pitorescului viei, variat, au devenit atractive centre de turism, cu folos real pentru putinii locuitori care tritiese fn cuprinsul lor. 6.—Cu tot aspectul de lant continu, Carpatii roménesti nu formeazi zid de nestrabitut. Prin jocul fenomenclor geologice si al apelor curgitoare, s’au creat numeroase treeatori dintr’o parte in alta a lor, nu numai carari ce prilejcau infiltréri lente, importante inst prin eonthwitate, dar si drumuri mari, folosite chiar de calea Fig. 26, — Din Pestera Meziadului (Foto Ssabo). ferala (Fig. 27). Masivilatea aparenta din capdtul de Vest al muntilor, n'a impiedecat nici contrabanda cind granija trecca in lungal lor, nici cmigrarca Gorjenilor pana in Banat. De asemenea Muntii Apuseni cuprind pe indilfimi o retea destul de deasa de drumuri si cdrari. Prin Poarta-orientaki dela Domasna, pe unde au strabatut si ar- matele romane, se face legiturad de cale ferati dela Orgova la Timi- soura, Prin Poarta-de-Fier, dintre Poiana-lusedi si masivul Godea- nuhii, pe unde au thaintat armatele lui Tetlius Julianus si mai tarziu i Traian, calea ferati duce la Caransebes dela Haleg. Pe valea Jiulni, silbatecd, s’a taiat 0 pitoreasca intre Targu-Jiu si transport cArbunii de pamant spre calea larg a Muresului. Jiul es insit periculos, arc toane rele, De aceea chiar Romanii Fau ocolit; au apucat dela Arcina (Bumbesti) pe sub Buliga, spre a folosi curmétura (4621 mn) dintre Straja si Drigoiu, Drunmul ajunge la Lupeni in basinul Petrosani. Austriacii Hau pictruit in parte la 1770, devenind «drum ale sea; ¢ in lucru gio cale ferati, Petrosani; de aici prin pasul Merisor, inall, trenul v 1, Simionesen: Tura Nowstra. 430 VARA NOASTRA mare de chervanuri», de av trecut si tunuri in 1824 si 1916. Ia ramas numele de «Drumul neamfului ». Intre Jiu si Olt lipsese trecdtori batute, desi pe vale Lotrului, dela ineasa, se poate usor trece spre Valea Sadului si Sibiu. In 1935 s’a ugurat soseaua ce leagd Sibiul prin vestita comuna de oieri Poiana- ibiului, cu Novaci din Gorj. Drumul strabate peisaje alpine, se ridicd Kig. 27. Drumurile principale si trecatorile (liniue) peste munti (Iinii pline). panajla}2.250 m_ pasul ce) mai inalt din Carpatii romdnesti, al 7-lea ca iniilime din Europa, “1 Intre Olt si Dambovita, muntii cu ereast% continua si aspri_n’au trecdtori lesnicioase. Pe cdrari insi au venit «in fara » Lazdr din Avrig, Yon Codru din Dragus si multi alfii, Numai pe sub varful Urlii dela capitul de Est, se afla treedtearea Berzei, mai des folosita. In schimb Valea Oltului, legdtura de tren cu Sibiu, a permis si trecerea armatelor Tomane, Trectori ugoare, unele inalte, incep cu aceea din curmatura dela Bran. Dramul peste Giuvala (1.260 m) a servit multi vreme drept legdtura comercial intre Brasov si Muntenia. Frumoasa sosea in ser-MUNTIL bt pentine, trece prin finuturi cu peisaje sviteriene, variate, impu- natoare. Trecdtoarea Predealului (1.045 m) este relativ noud. Drumul de cdrufe e deschis abia din 1787, cel de fier in 1879. Desvoltarea lui a omorit insi pe cele vecine. Pasul Predelusului (1.300 m) in prelungirea Vaii Doftanei spre Satul-Lung, nu mai fnseamna nimic pentru traficul local. Pasul Bratocea (1.267 m) era socotit printre drumurile mari comerciale pe la jumatatea veacului al XVIII-lea, urmand valea Telea- jenului, coborind spre Sanful Vechiu—Sacele. Drumul pe Teleajen, valea Drajnei, ducea prin Tabla Buti (1.300 m) la pasul ‘Tatarului, ca de aci sA se lase in Transilvania. Era drumul preferat la razboaie. Se mai pistreazi inci urme din impietruirea romana. Mihai-Viteazul 1-a folosit spre a cidea fulgerAtor in spatele armatei austriace. «Mai fnainte de a se fi crezut ci a pornit din Tara RomAneasca el si tre- cuse, cu totul o zi si o noapte, munfii, mai repede deedt Annibal ». La fel Lau trecut ostile romane fn noaptea de 14 August 1916. Drumul vechi de care pe la Tabla-Butii a existat pand ’n 1870. O importanti deosebité capiti trecitoarea Buzaului cu linia ferati, ce leagi’ Brasovul de Galati prin tunelul dela Teliu. Prin ea se stabileste mai directa legdturi dintre Ardeal gi porturile Dunirii ori Constanta. In indoitura Carpatilor pana in pasul Oituzului, trecerea muntilor se face numai pe carari tdinuite. De aceea in schimb s'au folosit mai intens viile adanci si largi din vechi timpuri. Prin trecdtoarea Oituzului Bretcanii apucau cu turmele de oi catre rasdrit. 1 comunicatia cea mai directé dintre Brasov si Valea ‘Trotugului. Era una dintre portile de legétura cu vechiul centru comercial grecese Tyras (Cetatea- Albi). A fost drumul puhoaielor omenesti piizit inci de pe vremea Romanilor, prin castrul dela Poiana de lang& Tecuci. Soseaua e una din cele mai vechi (1854—56); tnsemnatatea ei a scdzut pe cAnd s’a construit linia feraté pe valea Trotusului (1899). Trecdtoarea Uzului_leagi Ciueul cu Valea ‘Trotusului la Darmanesti, intre varfuri cu 1.100 m fnalfime, Marea artera de comunicafie actuali intre Ardeal si Moldova, se face peste pasul Ghimesului, ce di fn valea Trotusului. In schimb legitura lesnicioas’, prin o sosea bine intretinuta, ce strabate tinuturi cu frumoase peisaje, este aceea dintre valea Muresului, dela Toplita- Borsec spre Tulghies pe Bistricioara, unde se intalneste cu un alt drum ce vine dela Gheorgheni peste Ditrau. Mai spre nord nu sunt trecatori decat in fostul finut de contact al celor trei tari de dinainte de razboi; s’au taiat sosele bine intre- tinute, pe timpul razboiului,in parte si cu drum de fier. Desi la mari indltimi, aceste trecdtori sunt umblate si importante; pe una din ele de curand s'a restabilit legitura de cale feraté intre Dorna si Ilva-mici. ae52. TARA NOASTRA Nu lipsese trecdtori batute nici peste Muntii Vulcanici cc despart Ardealul de Maramures. Dela Baia-Mare prin Capnic duce soseaua pe sub Creasta-Cocosului din Gutiiu, spre Budesti si Sighet. Dela Nasaud, peste trecditoarea Romului (1.000 m), se asterne un drum odata pic- truit, ce scoboara in valea Tzei. Un drum leagi Maramuresul prin Valea Visaului, cu Bucovina la Carlibaba pe Bistrita. Trece peste pasul Prislop (1.418 m.), al 2lea pas dela noi ca inal- time, Alt drum porneste tot dela Garlibaba si se indreapta spre obarsia Some- sului-Mare, citre Rodna, peste Rotunda (1.100 m.). Al treilea leagi depresiumea Dorei pe la Tihuta, ducind 12 orasul Bistrija prin lungul sat al Bargaelor. Lantul carpatic deci nu numai cd nu e despirtitor de frati, dar dimpotriva, prin numeroase trecitori, sosele si drumuri de fier, inles- neste o circulatie inteusi, unificatoare, din vremurile cele mai departate. 4 7. —Plaiurile intinse din zona pasunilor alpine, au atras o popu- latiune rari dar constant in timpul verii, aceea a pistorilor, odinioar’i cu turme mari de oi in jurul stAnelor, numeroase si mari. P&storitul tnseamn’ izolarea de restul lumii pentru cateva luni. Nevoile sunt restranse ca si mijloacele de a le infrange. In schimb, omul triieste mai apropiat de naturi; ea-i influenfeazA gandurile, fi modelcazai sufletul si-l impinge si caute Mamurirea fenomenelor prin proprie observare si judeeati. Pe plaiurile de munte se intalnese ciobani venifi din finuturi de- plrtate: «cel moldovan cu cel muntean si cw cel vrdncean », Pe indltimi aveau loc din vreme in vreme iarmaroace, care adunau si lumea satelor dinprejur. Ramiasita acestor aduniri s’a pastrat pana azi cu Targul fetelor de pe muntele Gaina. La Lacul-ros de pe Penteleu, cam cu trei gencratii in urma, se tinea targul de Sanzaene, Amintirea targurilor e vie inc& in Tara Lovistei. Nc deile, sairbatori asteptate in multe parti din Oltenia, Muntii Apuseni, Tara Hategului si Banat, azi s’au retras spre cémp. Mai de demult erau legate de munte, rimanand in multe locuri ca numiri de varfuri. Erau fntalniri, probabil si cu ca- racter economic, pe plaiurile inalte, cu stane numeroase (Muntii Oltenieci. besului, M. Rodnei). Spre varf de munte se unified nu numai limba ci si legiturile etnice. Dragostea de satul pirisit vremelnic, se intensific’. In «Valea Doralai», din spre Silistea, ciobanii sunt asteptati toamna, sirbi- torifi de satul intreg. Si ei se scoboara cu daruri: furei frumos incrustate, semanul scrisului si al dragostei lor, asa cum se pricep, cum le-au suflat Be cetinele brazilor, cum le-au ardtat stelele cerului. « Miorita », expre- mea adancit a unor sentimente alesc, a luat nastere pe vart de munte, in singuriitatea naturii mirefe, in sdlb&tacia ci primitiva. In preajma stdnelor, s’a pastrat neatins pana azi arhaismul etnic, sanatos in toate.MUNJIT os Ca locuinte, se pot urmari dela cele mai primitive forme de adipost, pani Ja staéna permanenti, asemenea caselor din vale. Ciobanul dela sterpe, cu traiul si mai izolat, departat de stand, doarme sub un colf de stancA sau cel mult sub un acoperis de scoarte de brad, sprijinite. pe f@rusi (Fig. 28), ca pe Grintiesul- Brostenilor. In Munfii Rodnei cortul serparului, ¢ tot din scoarte de molid, asternute pe un schelet simplu de leaturi, sprijinit de o furea, batuti ’n fata cortului. Stana este si ea aici simpli, mai ales daci se muta din loc dupa pagune, chiar in aceeasi vara. E 0 casoaie din lobde de lemn, in patru colfuri, acoperit& cu coaji de brad, pe care se pun bolovani ca si nu fie luataé de vant. Stanele ce nu se muta, in Muntii Rodnei iardgi sunt cele mai simple, butuci de brad incheiafi la colturi in «chic- utori », sistem intrebuinfat si Ja casele din sat. Talpa stanei ¢ din barne mai groase. Sta- nele din Carpatii Sudici sunt insa mai apropiate de cascle din sat, fiind mai solide, cu acoperis de dranili. In inte- rior domina simplicitatea. Nici laifa nu exista; la multe, vatra € 0 scobituri in pamant, cel "Sea, mult intre doud lespezi de piatra. Langa ea se fixeazi Fig. 28.— Adapostul ciobanilor dela sterpe cujba pentru acafat caldarea (des. C. Motas, dupa fot.). de jintuit sau de mimiligi (Fig. 29). Numai cAteva polite in lungul paretilor spre a avea unde pune vasele trebuincioase, toate de lemn, dela géleata pentru muls pana la birbinfa in care se_piistreazi zarul. Masurarea laptelui se face pe cdéramb (riboj) de lemn, crestat, dupa cate masuri sunt. Pani si cantarul (cumpina) este de o mare simplicitate, 0 parghie de lemn ce oscileazi pe un par fixat in pimént; la capetele celei dintai se atérni vasele in care se pun de o parte casul, de alta echivalentul in api al laptelui. Imbricimintea ciobanului este simpli: cimasa de canepd Tungi pana la genunchi, ifari tot de cAnep, un pieptar de oaie, fri maneci, incheiat intr’o parte, iar pentru vreme rea, cojocul mitos. Mijlocul incins cu serpar de piele, batut cu finte de alam stralucitoarc, mandria. ciobanului. Nelipsit din chimir e cufitul si amnarul. Camasa devine neagri fiind fiarta in coaji de arin; e facut imper- meabila, uns& cu unt, fiert in sange de oaie. In acest chip trupul se tin tBt TARA NOASTRA curat, iar piduchii nu se prind de cima: meabila, printr’un strat subtire de rdsi Nedespirfit de cioban e buciumul (tilinca) in unele parti, fluicrul (trigca)_ pretutindeni, . $i paliria © ficutd imper- banul fra fluier = ca mierla f4rA_ guier. E miangiierea in singuritatea spatiului inalt de munte. Prin el gandul si elanul inimii sunt date in seama vizduhului, poate ajung pana jos, in vale, unde ofteazé elte fiinte: Sus pe plaiul muntelui Mere dorul mandrului Drumul plaiulu Al mandrului ni Incolo numai sara in jurul nelip- sitului foc, cat se mai aud taclalele, glumele sau cate o istorisire despre intalnirea cu vreun urs ori alta intam- plare. Din tanfar se face armasar, caci ciobanii in izolarea lor sunt foarte superstifiosi: astfel povestea e gata. Mult de vorb& nu prea stau; noaptea e mica si trupul cere odihnd, mai ale: ci noaptea nu e intotdeauna prea lini- stita din pricina vizitelor neprevazute, din partea unor fiare. Impotriva lor se apard cu chiotele, cu bata, cu taciu- Fig. 29.— Vartej pentru agifat — nele luat in grabi dela foc sau, prin a: badd hah a unele piirfi, cu «facea », un instrument eee ; pe eare de sigur si oamenii cavernelor il intrebuinjau. « Se pregiteste dintr’un lemn lung de 4 m., cripat la un capiit, iar in crapaturd si pune iasca. Facea se tine deasupra focului, iar in caz de primejdie fiind iasca uscata, se aprinde lesne. Jesind cu ea afard, dat fiind curentul de aer ee se naste cand e purtatii ’n fuga, se formeazi scintei » (T. Morariu). Fiara se sperie si fuge. De viata la stand sunt legate si alte multe obiceiuri arhaice. Se piistreazi ined rasnita primitivi, doud lespezi de piatra, intre care nu se mai sfarmi graul sau meiul, dar macar sarea nelipsita din gos- podaria stanei. Pe la stdnele din Maramures ori Munfii Rodnei, oile urcate la munte se tree prin fumul scos din «focul viu», cipatat din frecarea unui bi{ uscat, cu capetele ascutite bigate ’n infundaturi inguste din alte! doui lemne batute ’n pamant. E sistemul pe care gi azi il folosesc popoarele primitive din ascunzisurile padurilor ecuatoriale.MUNTII 5b Mancarea se reduce la mamialiga cu branza, dimineafa cu lapte ori jintif4. Balmosul e 0 mancare mai complicati, cdci trebuie fiartd faina in jintita, cu cag si ceva zara. Fructe si zarzavaturi sunt mancari de sdrbiitoare, cdnd le aduc stapanii dela fara, jar cu carne se ospateazi ciobanii numai cAnd o oaie a fost incoltita de vre-o dihanie. Ciobanii dela sterpe, mai departati de stand, nici atata variatie de méancare nu au. Se mulfumese cu mamiiliga rece din traista, 0 ceapa sau o bucat’ de cas, dup& cum de altfel spune si cdntecul: Mo manat maica la capre $i merinde nu mi-o pus Num’o coaja de malaiu Tapani de noua ai Si cand coaja o rodem Caprele mi le pierdem. (E. Precup). Daca viata si obiceiul ciobanilor sunt cam aceleasi in cuprinsul Carpatilor, staéna, ca constructie si gospodarie, variazi. Simpli in Maramures, Munfii Rodnei ori ai CAlimanilor, stana barsanilor si a mocanilor din Carpatii de Sud e mai trainica, | cu 2 incéperi, asemenea planului casei din vale. Intr’o fnedpere e vatra, unde se pregateste casul, unde dorm ciobanii; desp&rtita prin comarnicul acoperit, in care tree oile dela strunga, este cealaltd incdpere, ca o cdmara, cu toate fabricatele stanei, uneltele, proviziile. Baciul comanda; el e mai mare peste ciobani; el ordn- duieste totul si trebuie si fie ascultat; el suprave- gheazi bunul mers al stanei, cat si socoteala produselor. Pastoritul odata era in plind desvoltare. Condifiunile economice si sociale s’au schimbat atAta, in cat numéarul stanelor se tot restrange, iar prin unele locuri modernismul le deformeazi, micar ci ciobanii se impotrivesc cat pot inovatiunilor. Pentru oamenii dela munte ins’ ciobania pris a este o ocupatie de cinste, iar a fi cioban eo mandrie. "970,05 «Camesa neagri» e pastrati ca un trofeu, din generafie in generatie, al unei viefi de zbucium si pace, de izolare dar si al cugetului in sine, de barbafie si rezistenfa. Ea e mandria flacdului, cdci: Pacurar edimesi neagra Numa gura ta mi-i dragi Pacurar cdmesi uns Gura tad fagur si mursi. Muntii cu plaiurile lor intinse si grase au ramas inca pistratorii sufletului sindtos al neamului cat si a viefii arhaice.AG PARA NUASTRE 8.—- Si azi ined, ba poate mai muit azi, din cauza noilor condi- {iuni, muntele este locul unei pendulari umane, intre satul*din vale si fanetele din spre varf. FAnu] rar peate fi adus in sat.. Se urcd in schimb oile, acum vitele, la iernat sus la munte, unde sunt adunate stogurile. De aceea o parte din sat se muté pe indltimi pentru un timp, impreuna ew vitele. TARG i Pendulajia este amplificats dup: conditiile locale. Exist 0 scoborire de primavard, cdnd deporitul de fan s’a lerminat si zipada e inci groas: la munte; turmele sunt date Ia nv rigte, f vale, «la Jara -, Dela Sfantul Gheorghe fneepe urcusul spre pajistile alpine de unde numai frigul de pe la Sf. Maria-Mare sileste s& se coboare din now turmele, cu un popas uncori BATATURA O:LOR —Yetevtedesare In Zona fAnetelor cosite cam pana pe ia Vinerea-Mare (14 Octomvric), spre a fi scoborite din nou la jernat «la tari», pe miristile neacoperite de zapada. Cei care au oi putine le ureti iarna din non spre a le hrani cu fanul adunat din fanete; cei care au turme multe se scobor cu ele pe drumu! oilor pana In Unuturile ev farnd doh (rig. 32). strung FeRBATOARE Orato Fig, 31.~- Planul unci stane (dS. Opreanu). Prin pribegie departatit cu turmele de oj, obignuité mai ales in trecut, fenomenul devine important ca factor pentru intinderea si Jan. Febr Mart, Apr. Mat Jun. Jul. Aug. Sept Oct Nov Dec Sint (Aomueeniei). St eenge Ris StMaria-mare. Vinereamare Cracun Fig. 32. — Penduliri omenesti din Hateg (d. R. Vuia). A = Pasune alpina; B. C = zona fanelelor; D = reg. agricold, Liniuje pline = mutarea (aranilor; iniute si punete = mutarea Marginenilor si a Jienilor, intarirea etnicitatii, fn cere mai larg decdt al muntelui, Descdlecarea sautranshumanta la noi a jucat un ro) maj mare decat oriundeMung ot a mai fost observata (Pirinei, Alpi), ca urmare a configuratiei fri si a conditiunilor climaterice. Dupa cum din izvoarele iesite din munti se rispandese apele curgi- toare, invioriitoare, de aduc mand campurilor, tot asa «drumul oilor » a contribuit la primenirea remanismului in tinuturi departate. Din cuibul suprapopulat al satelor dela marginea nordici a Carpa- lilor, prin méarginenii sau futuenii din Saliste, Rasinari ori Poiana, mocanii si brefcanii din risarit, pe fiecare an se revirsau firigoare ro- manesti spre periferie: Se due vite tn tari Se duc si nu mai vin Pan’ la ‘Sfantu Constantin. Drumurile oilor sunt astazi pe deplin stabilite. Ele impan- ¢ periferia Carpafilor. Br -anii ajung pani in stepa Jijiei, mai des in Bugeac, dar mai ales in stepele dobrogene, unde se intalnese cu mocanii din jurul — Fig. 33. — Colib& de munte din Maramures Brasovului, dar si cu margi- putand servi si iarna (des. de E. Saulea- nenii salisteni. Cei din Fagaras, Bocee, dupa 1. Papahagi). ori imprejurimile Sibiului, se scoboari pani in Dunare. Nu lipseau drumuri si spre Torontal, mai rare, dup’ cum pe la Tighina treceau unii Nistrul citre Crimeia pana la Ialta, Caucaz si chiar dincolo de Marea Caspici, pana fn regiunea raului Amu-Daria (vechiul Oxus). Muntii nostri n’au cuprins numai centrele de origine, locale, ale romanismului; au adépostit in vremurile de grea cumpéina pe pribegii din periferia lor care cdutau siguranta vietii in vile tiinuite; sus pe plaiurile verzi s’a cimentat unirea sufleteascd dintre frati, s’au pastrat curdtenia arhaismuluj etnic, iar din revarsarea prea plinului s’a pornit spre zari departate intarirea elementului romancsc, Carpatii in intregime nu sunt deci numai geologic parte inte- grant din teritoriu! Roménici, dar de ci se Icagd nasterea si menti- nerea poporului roménese, cu toate valurile ce i-au periclitat viata atdtea veacuri. 9. —-Peste Carpalii romanesti nu s’a stabilit numai o retea de dru- muri si poteci, care usureazi circulatia omeneasci: natura geografica cAt si clima nu impiedeed aseziri omenesti in tot cuprinsul lor, pana la mari inalfimi. Sunt aseziiri vremelnice si altele permanente; sunt locuinte izolate, risfirate, dar si altele stranse gramada.BS TARA NOASTRA In timpul verii stanele de pe plaiurile inalte aduna dincolo de lini- stea pidurilor populafia ciobanilor, Sunt stane de oi, dar si de vite albe. Regiunea fanetelor de deasupra satelor, mai ales vara, dar si iarna prin unele locuri, este presdrata cu «cisoaiele, odaile », unde se ada- postese pazitorii vitelor urcate si pentru iernat, la locul de pastrare al fanului. Prin unele pirfi exist o circulafie de suit si scoborit dupa anotimp, in afara de obisnuitul urcus si scoboris al turmelor. Sunt miscari pendulare intre sat si fanetele inalte. Nu rar se fatémpla ca satul, jos, ramane pustiu, pazit numai de bi- trani, pe cand ci- soaiele iau locul ca- selor din sat. Pe angi aseme- nea ageziri tempo- rare la care trebuiesc aliturate si casele de adapost pentru tu- tism (pe Bucegi la 2.509 m), sunt si Fig. 34. — Cetatea Soimusului pe Mures, privi inceputuri de sate cu dinspre Lipova (dupa fot. de ¥. Puscariu, des. gSpodarii intemeiate de C. Motas). sau ultimele case ras- firate din miezul sa- tului aflat in vale. Pe Rotunda din Muntii Rodnei, la punctu! cuiminant de aproape 1.100 m. se aflé case cu mici c4mpuri de cereale, ca si in Muntii Bihorului, ori in regiunea Branului. Se foloseste de obi- ceiu «fata» muntelui, coasta biituta indelung de soare. La stafiunea climatericd de pe Paltinis lang& Sibiu (1.403 m), locuiesc oamenii vara si iarna, ca si la Stana-din-Vale in Muntii Bihorului (1.102 m). Sunt asezari la inalfimi de peste 1,000 m (Valea Dobrii in Poiana Ruscai Ja 1.100 m, Predeal Ja 1.023 m; Ciungetul pe Lotru la 1,000 m, Glodul- Neamf{ la 1.100 m). Intre 700—1.000 m. se gisesc mai numeroase (Azuga 931 m, Borsce 880 m., Gurguieta-Cheia in Valcea 960 m). De asemenea uncle schituri sunt la inalfimi de peste 1.000 m. (schitul Ra~ riului la 1.050 m). In afari de depresiuni, aglomerdrile omenesti se vara pana in fundul vailor din munfi. Poalele Muntilor sudici sunt conturate de sate cuprinse. In Carpatii moldovenesti, din cauza vailor longi- tudinale altoite cu cele transversale, refeaua asezirilor omenesti e mai deasa. Dela Malini din jud. Baia aproape de apa Moldovei, ajungi prin Suha la Borca si Brosteni din Valea Bistritei. Satele se yin lant in lungul Bistritei, in curmezisul mantilor pana la Cérlibaba. La fel e pe Valea Trotusului,MUNTIE ay Viafa intens& din munji, apdrarea lor, schimbul de marfuri diutre munte, deal si ses, au nascut la marginea lor siraguri de orase atat pe versantul nordic (Sibiu, Fagaras, Brasov), cat si pe cel sudic (Tg-Jiu, Campulung, Buzau, etc.), Carpatii, nu numai ca sunt lesne de trecut, dar nu formeaza o «insula pustie », zona nelocuita, ca Alpii indelungata vreme. Asezari omenesti nu se afld numai la margine, ci si in cuprinsul lor, nu numai pe drumul mai accesibil al vailor ci si pe inalfimi. 10. —~ Prin pidurile lor dese, prin ad&postul tainuit al vailor adanci, Carpatii romanesti au slujit si drept adapost in vremuri nesigure, ori de paza asupra locurilor joase dela iesirea din vii. In tot cuprinsul lor se mai vid multe ruini de cetifi, cuiburi de vi- tejie striveche. Cetatea Neamjului e pe coasta de apus a culmei Ple- sului. Din Cetatea lui Vlad Jepes pe Arges, Fis: 35.—Cetatea Cohalm (des E. Saulea-Bocec). n’a ramas decat parti din bastioane. Cetatea Raznovei pe umi’r de staned, cu zidurile putin ruinate, este una din vechile asezdri teutone. Era mai mult un « Bauernburg », loc de refugiu pentru vremurile de grea cumpéna. Chiar Castelul dela Bran, iniilfat pe o stdnc& de 60 m, zidit in 1377, servea pentru apararea dru- mului ce lega Brasovul cu Muntenia. A rezistat asedierii lui Mihai Viteazul in 1529 ori a Turcilor. Cetatea Devei ndruitd abia in 1894 de o explozie a prafului depozitat fn ea, cu ruini ce-i pot inci destainui arhi- tectura, este asezatd la locul unde valea Muresului se stramteazi, atata inedt mal cu mal se apropie. Tot pe valea Muresului, aproape de Li- pova, se fnalf cetatea Soimusului cu ziduri groase. Cetatea Talmaciului pe varf inalt, se mai pastreaza la confluenfa Jibinului cu Oltul; Turnul- Ros de lang’ Boifa este bastionul ramas dintr’o alt cetate de aparare. Mandstirile n’au servit numai drept locas de rugi ci si ca adapost sub scutul altarului si al zidurilor groase. Mai toate manistirile bucovi- nene (Sucevita, Moldavita, Dragomirna) au pastrat inca imprejmuirea de piatrd cu ferestruicile inguste pentru sinete, cu turnuri de veghe la colfuri. Linia mandstirilor e trasd in cuprinsul muntilor, arataénd in Moldova, limita interni a Precarpatilor. Incepaénd dela Sucevita cu frumoase picturi minunat pastrate, mndstirile se tin sirag pana la ve- stita si vechea Vodita aproape de Varciorova. Din acest lant fac parte: Voroneful de lingd Gura-Humorului, stiuti prin manuscrisul vorone- fian; Slatina, din veacul al XVI-lea, zidita de Al. Lapusneanu ; Rasca,60 TARA NOASTHA in care a fost inchis Kogdlniceanu ; manastirea Bistritei cu mormantul lui Alexandru-cel-Bun ; méinistirea Neamtului, mai veche de 600 ani; a Tazldului cu usi din lemn de tisa, minunat sculptata de Cozma, mae- strul, ia zilele lui Ieremia Movild (1596); a Casinului, care a retrait zilele de restriste de odinioara, in ultimul rézboi. Sirul se continua in tirea Cheia din Prahova ¢ la 870 m. inalfime; schitul lalomicioarei e in gura pesterii des vizitatd ; manistirea dela Namiesti, langi Campulung, c sdpata in stancd. Urmeazi apoi frumoasele mi stiri oltene, dintre care aceea a Horezului constitue tipul arhitecturii si al bo- Gitiei podoabelor de pe vremea lui C. Brdncoveanu. Manistirile ca si siha- striile sunt in munti ori Ja adapostul stancilor dela marginea muntilor. Si pe versantul ardelean al Carpatilor au fost mand- stiri, diraémate dupa Unirea unei parti dintre Romani cu biserica dela Roma, Ma- niistirea dela SAmbiita-de- Sus, eliditi de C. Brdanco- peanu, n’a fost restaurati decat fn anii din urma. 11.—In limita zonei muntoase sunt cuprinse multe fabrici, in apropicrea materiei prime sau a fortei folosite, Aici este de aseme- Fig. 36.—- Repartita ferestraiclor in zona nea locul multor industrii bridetului (d. Sabau), casnice, In primul rand majo- ritatea ferestraielor puter- nice coincid cu rispéndirea pAdurilor de brad. Jn Carpatii risériteni, unde intinderea acestora e mai mare, ferestraiele stau unul langa altul chiar pe yaile rdurifor mici. 71% din padurile de brad se gasesc in acesti munti (Fig. 36); aproape 400 de ferestraie cad in aceast& zona. In Carpatii sudici cu 20% paduri de brad se afli totusi 76 ferestraie mari, in Muntii Banatului 44 si in cei Apuseni numai 28. Numeroase linii ferate inguste aduc la ferestraie butucii din munti, desi ferestraie se afl& si pana la limita brazilor, ca la Paltinis. Mai toate fabricile de hartie folosind bradul, sunt in finuturile de munte. Stabifimentele cele mai mari de siderurgie si chiar metalurgie,MUNTIL 61 instalatiunile pentru captarea electricitatii (Resita, R.-Sadului, Petro- sifa) se gasesc in zona muntoasa ca si instalafiuuile pentru scoaterea strii, carierele de piatra ori stafiunile de bai. Vaile, cum e a Prahovei, adipostesc 0 populatic deasi, din cauza fabricilor instalate pana sub poalele Bucegilor ; ccle mai de seama centre industriale (Resifa ori Petrosani) se afl de asemenea in finutul muntos. Prin desvoltarea tot mai mare a industriei moderne, Munfii Carpati capati o viafi noua cu totul diferita de ceca ce era nu mai departe decAt acum 60—70 ani, cand domnea pastoritul, iar industria era re- prezentata prin rarele ferestraic, piuele de sumane, ori steampurile puse in miscare de apa iute a péraielor. A) CARPATIL SUDICI. 1. Generalitati. — 2. Diviziunea lor. — 3. Muntit Banatulni. — 4. Retezatu cu Godeanu.-—5. Muntii Poiana-Raseai.—-6. Pa rangul — 7. Munjii Fagirasului. 1.---Ori de unde i-ai privi, din valea Oltului la Carta, dela Vila lui Berthelot Vang’ Hajeg, dela ministirea Curtea-de-Arges, ori dela Caransebes, muntii cei mai inalti ai RomAaniei prezinta aspectul masiv, care aduce aminte macar pe acel al Pirincilor, dacd nu pe al Alpilor orientali. Ei formeaza in Sud oglinda masivului Tatrei din Nord. Sunt munti vechi. Indltarea lor s’a terminat, dupa cum s’a vazut, la mijlocul vremii cretacec, cAnd aveau aproape conturul actual. In restul timpului n’au suferit decat slabe inaltiri verticale, partiale, dar mai ales o intinerire spre varf prin actiunea ghetarilor si prin ero- ziunea apelor curgitoare, tot mai adéncita ciitre axa muntoasi, prin scoborirea nivelului de bazi in ses. Pe temelia veche se inalt& varfuri mai indraznefe, rar insi trecdnd putin peste 2.500 m (Negoi 2.544 m). Din departare vazuti, linia lor de profil este aproape orizontaki; cu razlele varfuri mai rasérite. Piitrunzind in inima lor, intdinesti la tot pasul varialie in aminunt. Unde constitufia geologic’ este mai complicata, sloiurile de calcaruri procuri o hogitie in pitorese si mai ademenitoare. Peste tot, dela poale pang ia indltimi de 1.800 m., sunt invaluiti de mantaua padurilor dese, fag jos, bradet in zona superioara; deasupra acestora se fntind plaiuri cu pajisti alpine, bogate, grase. Numai var- furile mai semefe raman cu stanci goale, cel mult acoperite de petele lichenilor, ce le dau o impestritatura de colori. Caracteristica lpr sunt pasunile inalte, care au atras o viati pasto- rali intensd. Stanele.sunt numeroase chiar azi, mari, aproape case permanente, Masivitatea muntilor a facut insi si nu fie prea populati- Vaile inguste, silbatice, umbroase, nu permit aseziri omenesti in lungulPARA NOASTRA lor, in afara depresiunilor. $i prin aceasta se deosebesc de Carpatii ‘isdriteni. In schimb, de jur imprejurul temeliei lor se insira sate compacte, ordsele; unite prin o linie ar da conturul exact al intregului masiv muntos. Bogiatiile de vite si oi, prilejite de plaiurile inalte, adause la inles- nirile procurate de finuturile joase, bune pentru agricultura, fac ca oamenii deasa. Salistea si Ri Vaideeni in Sud. Aa Supratete de periaj ——— Uni de dintocatio Constitufia geologic’ si tectonicd a Carpatilor Sudici (i. Ay Streckeisen). I: Mai autohtone din sist. cristaline; II: Panza geticd din cristalinul Lotrului; Hf: Cristalinul pinzelor superioare; 11M: Gnaisul de Cozia; II: Cristalinul Lovisiei; U1I*: Cristalinul Muntilor Fagaraseni; I: Crist, din Poiana-Rusci; 111°: Seria rocelor verzi; HI’: Seria guaisului micacen; IV: Seria sedimentara, Fig. 37 In timpurile din urma, desvoltarca industriilor a facut sd se mai schimbe ceva din aspectul omenesc de alta data. Ferestraicle mari, cu lucratori multi, piitrund si dincolo de zona satului. Industria miniera, metalurgicii, a creat centre omenesti nu numai in depresiuni dar si in vaile mai accesibil Salbiticia atractiv’, mareaté si framoasd, are drept urmare ca turismul, pescuitul de pastrivi si vandtoarea si fie in acesti munti mai desvoltate decdt mn ceilalfi.MUNTID 63, 2.—Desi in trasituri generale, cu acelasi trecut geologic, jocul fortelor tectonice, mai ales al celor verticale, care au nascut falii cu deniveliri neegale ca si puterea de eroziune adanei a unora dintre principalele cursuri de apa, impune diviziunea Carpatilor sudici in 5 mari grupe, cu infafisdri deosebite, dup durata sau intensitatea factorilor ce modeleaza formele. Din spre apus in spre rasirit se pot deosebi: a) Muntii Banatului, 6) Muntii Poiana-Ruscii, ¢) Masivul Retezatului, d) Masivul Paran- gului, e) Alpii fagaraseni. La un loc formeaza un triunghiu cu varful spre rasirit si cu baza cAtre apus, din Mureg i pana in Dunare. E. de Martonne, in ultima sa luerare asupra Romaniei, uneste Alpi faga- raseni_cu masivul Parangului, sub numele de Alpi Transilvaniei. E dreptul cA tectonica generali cam aceeasi, cAt si forma de cheotoare ce o au impreund, cu nodul Iezerului la un capit si acela, mai inalt, al Pardngului la capatul apu- san, le dau caractere comune. Linia adanc& a Oltului insi nu poate fi nesoco- tits, ca si aspectul diferit al celor dowd jumétii{i, prin intercalarea mai bogat& a calcarului in partea de apus. De aceea le-am separat, spre 4 putea da, potri- vit naturii acestei lucrari, mai mare intonare fiecdreia dintre ele. Cercetarile geologice si tectonice din ultimii ani au aritat c& sensul cutarilo war fi acelasi in partea de Vest, litita, a Muntilor Sudici, ca in lungul lor. Munti Poiana-Ruscai, ar avea mai stranse legituri tectonice de o parte cu Munti Banatului, de alta cu Mun{ii Apuseni, avand comune chiar anumite roci erup- tive continuate dintr’o parte in alta a Muresului. Pe aceste caractere, e dreptul destul de importante, s'a bizuit V. Mihdilescu ca tn lucrarea sai «Geografia fizied a Romdniei », si socoata Carpatii sudici limitaji la depresiunea Caran- sebesului si Poarta-de-Fier. Chestiunea virgatiunii cutelor, att in Sud spre Duniire cat si in Nord spre Somes, este ined putin clarificaté de eatre geologi, asa ineat in limitarea vestica a Carpatilor Sudici raman la interpretarea generalé, dandu-le drept margine \armul vechi al depresiunii panonice. 3.— Munfii Banatului sunt despirtiti de restul Carpatilor prin coridorul Caransebesului si Poarta-orientali dela Domasna, prin care eurg spre nord Timisul, spre sud Mehadita, afluent al Cernei. Se deo- sebese printr’o mai variata constitutie geologic& si mai complexe miscari tectonice, ce i-au imbucatatit in trepte. In amanunt au un pitorese bland, atractiv. Jumatatea de Est, formata din sisturi cristaline granituri, are varfuri mai inalte care tree de 1.400 m, rotunjite, domolite, eu pAsuni intinse. Mici ochiuri de ap, mici depresiuni cu turba, arati o persistent mai indelun; a zipezii evaternare, care n’a ajuns si dea ghejari. Intre Semenic (1.447 m), cu un acoperig de pasuni intinse, Piatra Goznei, stancos (1.449 m) si Piatra Nedeei (1.438 m.) se intinde un plai cu pasuni bogate, cu o suprafati de 4.000 km*, ce domina finutul intreg. E un nod hidrografic, din care ies: Timigul, Ca+ rasul, Nera, Barzaya, lund directiuni diferite, Desparfiti prin depresiunea Alméjului, spre Sud vin Munjii Almagsului, mai scunzi (Svinecea 1.226 m), impaduriti, cu putine paguni. In alcatuirea lor intra si roci sedimentare, calcaruri jurasice rosii, care dau romanticcle creste dela Svinita, pe Dundre. Jumitatea de Vest are aspecte deosebite, datorita interealiirii unui sinclinal in care predomind calearurile dela Resifa pana ‘n Dunare.64 TAA Noasrn’ Roci eruptive dovedese fracturile, dealungul cérora s'au Lisat sloiurile pamantesli iu adancime, lung vreme formand {drm de mare; formele sunt erodate mai intens spre a se termina cu indl{imi joase (Plesita 1.144 m), rotun- rite; e&tre Nord spre Boesa ajung si fle acoperite de terenurineogenc, iar la i Pietrele-Ro ar ca dealuri izolate couuri de bazalt, ultimele ma- nifestiri vuleanice cvaternare In partea locului, dealungul unei falii, de eare se leagd si izvoarele cn bioxid de carbon dela Buzias, J.ipova. ‘Apele indreptate ciitre apus, Laie chei pitoresti in crestele de calcar (Cheile Carasului, ale Nerei). Calearurile intinse prilejesc ice fenomene carslice, cu numeroase palnii in jurul satului Caragova. Variatia mai mare a rocelor sedi- mentare, naste, in aceasti jumatate apuseand a muntilor, forme ademenitoare ca_pitorese. Imprejurimile Aninei, Steierdorf (Aurora Banatului), atrag_ prin blandetea lor. Intre cle e Marilla inainte de razboi statie climatericd vizitata. Muntii Banatului sunt acoperiti in bund parte cu intinse paduri de fag. Bradetul ¢ plantat in jurul Resitei; numai pe Scmenic s'au piistrat restrinse petece de brazi. Caracteristic pentru imporlanta acestei regiuni sunt bogatele intru- siuni vulcanice, care au provocat nasterea feluritelor filoane metalifere. Pe langa ele, huila de varsta carbonifera (Secul) ori liasici (Anina), aici se giseste in mai mare cantitate, spre a fi rentabil exploatati. Bogifiile minerale odatd mai intens cercetate, au avut drept urmare © impestri{itur’ ctnici. Biiesit nemfi adusi din Carintia ori Stiria au ramas focului, amestecati cu Unguri si nelipsitii Evrei. Agezirile ome- nesti sunt mai dese in partea apuseand, la gura minelor. Capitala judefului Carag este Ora vi {a (9.646 loc.), asezata pe o vale ingusta 1); este unul dintre cele mai lungi orase din Romania (5 km.). Pastreaza si avi urmele vremurilor de odinioari. Capitul din spre ges este roménese, cu doua biscrici: ortodoxad si unita. In capatul din spre Tilve, stAnci alke de marmora contrastand cu invelisul padurii dese, in apropicrea minclor de arami parasite dela Ciclova, domin& populatia striina si clidirile tneXpitoare ale fostei administrafii miniere. Impestritate ca populatic sunt si or’selele dela margine: Oc na -de- Fier, Dognecea, Resila, cu uzinele sale vestite «la inalfimea uzinelor cclor mai bine echipate din Franfa de risirit » (E, de. Mar- fonne), zi si noapte tn funcliune; a ajuns cel mai industrial oras (20.000 loc.) din regiunea muntoas’i. Steierdorf-Anina (10,269 loc.), eu pitorese bland, cuprinde un mozaiz etnic de Nemfi, Unguri gi Romani. Pentru trebuintele Resitei ‘a canalizat Barzava, de curge apa prin apeducte lungi din munte "n munte; s’a zidit stavilarul dela Valiug, cel mai mare din lari; lacul Buhui, cu zigaz gros, serveste drept cresciito- rie de pastravi, dar si la alimentarca Aninei. Partea de rasirit a muntilor, mai putin populata, a ramas curat romaneasca, cu sate rare, siricdcioasc. Munca e restransa fie la thiatul 2) Numirul locuitorilor e dat dupa statistica din 1930, cand nu e altfel speci- ficat,MUNTIL 6b Jemnelor, fie la lucrul slabelor pamanturi de agriculturd. Chiar pasto- ritul e mai redus in Muntii Banatului, din cauza pisunilor restranse. Marginea Dundarii de asemenea nu permite mult loc de cultura; este Fig. 38.— Sirele muntoase din colful N-V al Carpatilor Sudici (din N. Gheorghiu si I. Simionescu, 1 Roméania»). A = Mungii Ami: gului; S = Semenic; M— Muntii Mehedintilor; C = Munfii Cernci G = Godeanu; T=Tareu; O = Oslea; V = Muntii Vulcanului; R = Retezatu; PR = Munfii Poiana-Rusesi; P = Petrogani; PO = Poarta-Orientali; PF = Poarta-de-Fier. populaté mai mult de Romani, care duc viafa grea. Satele sunt cu pufini locuitori, stranse intre apa si stanci. Numai Moldova-Nou& cu o fntinst vie sistematic lucrata, apartinand soc. Resita, este mai I, Simioneseu: Tara Noasird.66 TARA NOASTRA populata (4.018 loc.). Unele sate (Baziags, Svinifa) au aspectul celor din Tirolul sudic, umbrite la stresind cu frunzarul bogat al corzilor groase de vita, de care atarnd, toamna, grei struguri aurii. 4,—Masivul Retezatu-Godeanu (Masivul inalt banatic (E. de Martonne), formeaz& nodul de munf{i cel mai salbatic, impunator prin izolarea lui, cu caractere alpine, din intregul lanf al Carpatilor de Sud, Unii l-au numit Berner-Oberland-ul romanesc. Are conturul unui triunghi drept, bine limitat din toate partile. Varful e pe Dunare la Orsova; 0 lature formeaz marginea scufundaturii din lungul inaltului platou mehedinjean. Poarta-orientald si Poarta-de-Fier il marginese la Vest si Nord. Valea Streiului, pasul Merisor si Jiul il despart de Masivul Pardngului. Din el izvorasc rauri cu vai adanci, despartind culmi risfirate in toate directiunile. Intre Raul-Mare afluent al Streiului si Jiu) roméanese, se ridied Retezatul a carui impund- toare infatisare se poate admira de pe Valea Hategului, Lantul ‘Vuleanului (Straja 1.870 m.) se InaltA dealungul depresiunii dela Ty Cerna taie valea ingusta, adine’, marginiti de dou’ catene secundare, ¢e-o prind ca intre 2 ziduri inalte pani la Baile Her- culane, dominate de Domogled (1.106 m) cu peretele rupt spre Fig. 39.— Casi din Sohodol (Hunedoara) Cerna. Intre Hideg si Bistra, (des, d. T. Papahagi). afluenti ai Timigului, se inalla catena Tarcului (2.193 m) bine individualizata, straja Caransebe- sului. Toate aceste lanfuri secun- # central al Godeanului (2.229 m), legat prin 11m), ce le domina. dare se unese insi in masi Oslea cu varful Retezatului ( In acest masiv sunt bine pastrate nu numai cele douad platforme inalte, stabilite in Carpati, dar si urmele eroziunii glaciale. Caldarea Soarbelor din Godeanu poate fi daté ca exemplu tipic de un aparat glacial, cu cele doud valuri de morene frontale, dovada ca limba de gheaf{a s’a seoborit pana la 1.450 m. Zanoaga Pietrile din Retezatu, pare ca de curand a fost parasita de ghefari. Aici sunt adunate cele mai numeroase si frumoase iezere limpezi (iezerul Bucura). Silbaticia pito- rescului alpin contrasteazi cu pagunile de pe plaiurile inalte. Padurile de brad se ridicd in Retezat pana la 1.780 m; cele de fag, nestrabatute, pani la 900 m. Viata past vali fn acesti munti e inca in toiul ei. Stanele sunt nu- meroase si azi. Asezarile omen permanente se tin insi la poalele muntilor. Sate mari ca Clopotiva, Raul-de-Mori, Petrov stau sirag, in linie dreapla, la Nord. Prea putine, cum e Poiana-Marului din spreMUNI 67 Caransebes, urci pana la 600 m. In valea Cernei doar Baile-Herculane cat aduc o migcare oméneasc4 mai intens&. Incolo, masivul intreg ramane in izolarea salbaticiei lui impundtoare. 5, —Muntii P oiana-RuscAi pot fi socotifi mai mult o penin- suld a Muntilor Apuseni, de care sunt desparfiti prin ingusta vale a Muresului in apropiere de Deva. Din toate celelalte parti, ti delimiteazi de restul Carpatilor, vai largi, vechi coridoare tertiare. Apropierea de Munfii Apuseni int&rit& prin aceeasi constitufic geologica, sisturi cristaline si roci eruptive noi ce apar de o parte si de alta a Muresului. Eroziunea indelunga le- dat infifisarea unei bolfi largi, putin inalta (Padesul, 1,380 m.) mai peste tot tmpadurita. Padurile de fag ajung pand la 1.400 m 14s4nd multe ochiuri fntinse de pasune. Raurile au taiat vai radiare adanci, pri- poroase, umbrite, iar cele trei platforme se pot bine urmiri, Fig. 40, —Lacul Bucura, Bogatia padurilor spre poale, poienele si pdsunile de pe coastele inalte si plaiurile intinse, mineralele de fier dar si marmora albi, au facut ca in jurul masivului populatia s4 fie numeroasa. Satele dese nu se intalnesc in vaile putin ospitaliere, ci la indlfimi de 700—900 m. Pe coasta rasariteand a acestor munfi sunt satele cele mai inalte. Vadu- Dobrii ¢ la 1.100 m; Ghelar, Bunila, Ruda sunt deasupra indlfimii de 700 m, asezate mai ales pe fata dealurilor, catre Sud, la adapost de vantul dominant, dela NV. Oamenii au de luptat din greu mai ales cu lipsa de apa; pe inaltime, fantanele sunt uneori cisterne acoperite cu barne si inchise cu lacat. In vai se giisesc pufine sate cu case rasfirate pe distante de 5—7 km, fri petec de pamént arabil in jur. Din aceasta pricina si cmpurile de cultura sunt asezate la inaltimi ca niste terase, pentru ca putinul pimant arabil, slab, si nu fie lesne spalat de ape. Aici sunt gi salasele ori surile locuitorilor din vale, siliti sii fack misciri pendulare, de anotimp. s68. TARA NOASTRA ni vrednici cu mandrul port al femeilor; au pistrat arhaismul vicfii cum rar se intalneste aiurea. Pe partea de rasdrit triiese vest Padureni, amestecafi cu Muntenii, colonizari tarzii din veacul al XVI Flea din Muntenia, dar care s’au contopit cu totul cu cei dintai. Din cauza siraciei pimautului si a Jipsei de porumb, hrana obis- nuité a populafiunii, au loc mari emigriri sezoniere. In sat nu rémaén decat batranii si copiii. Ceilalti se scobor in vale la lucrul pamAntului, muncind jn naturi. larna ajung pani in Banat si Muntenia la taiat butuci Padurea de fag domina si este intens exploatat’. Oamenii sunt ocupati cu taierca lemnelor de foc, dar si cu fabricarea mangalului, folosit de topitoriile din apropiere. Locuitorii sunt Ror Porafusca 199 jaRuncul Bunce Mar Peel Ghee . 4 eee lo aps VelecRuneato Fig. 41. — Profil longitudinal in Mun{ii Poiana-Rusedi (d. R. Vizio). Minele de fier din Gelar, alimenteazi furnalele inalte dela H u- nedoara (4.629 loc.), singurul oragel din preajma muntilor. Castelul inalfat pe locul unei cetati din secolul al XIJJ-lea, restaurat si pastrat sub forma-i medicvala, cuprinde in interior picturi murale legate de originea romana a Corvinilor, Alaturea se ridicd cele 5 hornuri inalte din topitoria de fier a Statului, nu toate in functiune. Partea vestici a munfilor este mai putin populaté. O gosca ee duce din valea Bistrei in aceea a Muresului trece prin Rusca-Montand la Ruschifa, cu vechi cariere de fier si cu furnale stinse, cu cariere de marmora alba, frumoasa, statuaré. Luerarea uzinelor a chemat aici elemente straine, a ciror aseziri contrasteaz cu originalele case ale populatiei biistinas 6.—In drumul spre Tg-Jiu, aproape de Carbunesti, se prinde infatisarea de piramidi a Parangului, atingand in Mandra, im- punatoarea inaltime de 2.529 m, aproape cat a Negoiului. Zinoagele Parangulai sunt mirete, cu lacuri numieroase. « Sunt asemenea ca fru- musefe salbatici celor mai vestite vii din Pirinei » (E. de Martonne). Masivul Pardngului e tipul muntilor radiari, spre deosebire de Alpi fAgArdigeni cu infSfisare penatii. Limitat la Vest de valea Jiului, iar la rasdrit de-a Oltului, din MAndra radiaz& catene in toate directiile, separate de ravri indreptate care spre Jiu (Jiefu), care spre Sud inMuni 7 6m Gilortu, spre risirit (Lotru) ori spre Nord (Sebes). E un nod hidro- grafic, ce-si are echivalentu] in masivul Rodnei din nord) tari. Dintre culmile secundare, $ira CApafanei se termin’ ’n Olt, ca sia Lotrului (Voineasa), despartite intre ele de larga vale a Lotrului. Pe cind Alpli fagi- rigeni au coaste abrupte spre Nord, masivul Pardngului dimpotriva se largeste ca un evantail citre Mures. Raul Sebesului desparte jumitatea vestici cu Su- rianul (2.133 m.), de cea estick cu CAndrelul (2.248 m.), formand de o parte Munjii Sebesului, de alta ai intinsi pand aproape de Sibiu. Alcdtuiti- din’ sisturi cristaline aspectul Munfilor Parangului este legat de natura acestor roci, De aceea par monotoni, cu inveliy bogat de piduri, dar si intinse pisuni alpine, la marginea cdrora sunt risfirale stdne ime numeroase. In partea lor sudici, intercalafiuni de calear dau vioiciune pitorescului. Desi mai pujin fnalti, culmea Capatanei are forme mai vrastate, mai atractive. Spre deosebire de celelalte masive, al Parangului prezint& conditii mai avantajoase pentru aseziirile omenesti. Vaile largi, ospitaliere, ajung pan sub culmile principale. Satele pitrund mai adane. Pe partea de vest a munfilor Sebesului, se urcd pind la 1.000 m (Luncani). In valea Lotrului sunt vechi asezari. Voineasa, avand legitura cu drumul biitut de pe Olt, s’a transformat; Ciungetul, mai izolat, a pastrat. aproape neatins arhaismul stravechi. Bogitia pidurilor, din picate tot mai rarite, a creat in jurul acestor munfi, ca si in unele vai adénci, centre industriale importante. Pe valea Lotrului se scurg bustenii impinsi de puterea haiturilor (iazuri stavilite primitiv), de acopir fata apci sau sunt trasi la firm cu te- pinele, Mari ferestraie se giisesc la Brezoiu in gura Oltului sau la Talmaciu, aproape de Sibiu. Fabrica de hartie dela Petrifalau e in valea Sebesului. Apele iuti ale Sadului, sunt folosite pentru capétarea forfei electrice, ce lumineazi Sibiul si satele din tmprejurimi. Industriile au Juat locul ocupatiunilor principale din trecut, oieritul marginenilor si al poicnarilor mai ales, dinspre Sibiu. Bogatele pasuni din Muntii Sebesului, care seamané, privifi mai de jos, cu verdele unui pare ce acoperi gheburile rotunzite de deasupra padurilor, dar si din Muntii Parangului, erau locul celor mai numeroase stani, centre im- portante ale pastoritului. Sate ca Saliste si Rasinari, de atunci isi da~ toresc inflorirea. Satul Poiana gi Jina au ramas azi cele mai bogate in oi, dupi cum portul frumos al locuitorilor, infatisarea lor mandra si casele, au péstrat— putin stirbit—caracterul de demult. Pe sub Mandra din Péirang, ducea drumul oilor la Vaideeni si Novaci, de unde erau indrumate pe valea Oltului; alte turme apucau drumul lung pe Arges si Dambovija in jos, trecnd fn Dobrogea pan& spre Balcic Constanta ori Tulcea. 7.— Spre rasarit de Olt se intinde lanful Muntilor Pa ragului dupa aspectul lor numifi si Alpii Transilvaniei.70 TARA NOASTRA Vazufi dela Carfa ori Porumbacul, de unde pornesc turistii, par un zid cu creastd zimfuita, lung de 90 km, sustinutd de contraforturi scurte, desparfite prin numeroasele vai paralele, indreptate spre Olt. Primavara cand zapada se mai fine pe indltimi, au infafisarea Pirineilor. In aminunt insa cuprind peisaje alpine. Ne goiul abia se desprinde dintre numerosii tovarisi apropiati, de peste 2.200 m. Priviti insi de sub zidurile Manastirii Curtea-de-Arges, nici nu-i mai recunosti. Par un labirint larg de valuri tmpadurite, peste care, in departare, Negoiul si Moldovanul risar ca varfuri de piramide. Cu totul alta infatisare au munfii acestia, observati fie de pe Piatra Craiului, dar mai ales dinspre apus, de pe unul din varfurile munfilor Lotrului. Se deosebesc lesne doud siraguri muntoase: cel nordic, cu varfurile inalte; cel sudic, mult mai jos. Profilul general in curmezis e al unei covefi. Cele doud siruri se intalnesc fn rsarit in nodul Ieze- rului (2.463 m) si al Papusei (2.379 m) de sub care izvoraste Dambovifa. Lantul nordic ¢ un sir de piscuri mai inalte de 2.000 m, Surul (2.288 m) A satul Avrig si privelistea dela Sibiu; Negoiul, cel mai inalt, rasare dintr’un grup de varfuri ce cant sa-l ajung’; Vandtoarea Iui Buteanu (2.510 m) cu lacul Balii (2.050m.) vestit, ce-i revarsd apele prin 0 cascadi destul de inaltd (80 m.). Un pise malt, concurentul Negojului, este Moldovanu sau Vislea- Mare (2.520 m.), cu o priveliste minunat& asupra munfilor Persani si Jara Barsel, Indltimile devin tot mai mici spre rasirit; varful Urlil, cu urkitoarea unei cascade, nu atinge 2.500 m., iar Berevoescu e cel mai seund (2.290 m Aspectul alpin al crestei Negoiului se vede in amanunt. Stanci goale, numai cu licheni, *neori ace subtiri, turnuri primejdioase de ureat, zinoage mai mari si maj num roase pe partea sudici, in fundul carora sctipese ochiurile de api limpede, fo meazi mirete si impresionante peisaje. Cel de i doilea lant, sudic, are varfuri sub 2.000 m. Incepe cu Cozia din apus, creasi:t zimfuita de gneis, ce domina valea Oltului risirind dintre veeinit ei, cand e privité din spre Gevora. Prunti (1.498 m) si Ghifu (1.527 m) stau de straji la salbatica iesire a Argesului Apele se scurg din Muntii Fagdragului, ca si suvitele de ploaie de sub creasta unui acoperis de casi. Cele din spre Fagiras, mArunte, sunt numeroase. Cele de pe versantui sudic mai rare, taie vai salbatice de nici cdlare nu te pofi avan- tura in lungul lor. De o parte {si alta satele se oprese sub pieptul muntilor. Pe versantul nordic se ingir in lungul depresiunji, pe cel sudic stau la iesirile inguste ale vailor. Saldtruc ori Nucsoara sunt cele mai tnalte grimadiri de case. Incolo domina p&durile de fag ori bradet, deasupra cirora se intind pAsunile alpine, cu multe stdne, mai numeroase in masivul Papusci. B) MASIVUL BUCEGILOR. Intre valea Dambovitei ad4nca si a Prahovei, se separa o regiune muntoasi, care prin totalitatea aspectului ci, ca si prin tectonicd, se deosebeste si de Alpii Transilvaniei ce se sfarsesc cu Papusa, dar si de capitul apuscan al Muntilor Moldovenesti. Este un finut mai mult de scufundari, pe langa intens& incretire. In structura munfilor au ramas si parte din sisturile cristaline dela Vest, dar iau parte si conglome-MUNTIL 74 ratele din Cincas; spre deosebire de ambele regiuni calcarurile si con- glomeratele fi dau o deosebit’ nuan{& morfologicd. Se cuprind la un loc sub numele de Masivul Bucegilor, dupa partea predo- minanta din ei. Privifi din drumul dela Codlea, Bucegii apar ca un bloc aproape cubic, urias sloiu cu piireti verticali in spre Nord si Est. Privelistea e mai completd si mai variata, asupra intregii regiuni, de pe un varf izolat de langa frumoasa gosea serpuitd, ce leagi Rucarul cu Bran, C&tre Vest se inaijd sira Pietrii Craiului, lungd de vreo 10 km. Spre rasarit se ridicd marginea rupti a Bucegilor, cu varful ca un podis. Catre Sud, varful Leaotel contrasteazi prin infitigarea sa, asemenea cu Iezerul. Intregul masiv e 0 zond de scufundare dintr’un sinclinal cu aripa indlfata In Piatra Craiului. Sisturile cristaline nu apar decat la temelia Pietrei Craiului sau fn Valea Cerbului, Numai Leaota a ramas ca un solz proeminent de gisturi cristaline, risarit din Invelisul conglomeratelor, in stive de peste 1.700 m. gro- sime, revirsandu-se si pe panta risiriteand, mai domoala, de pe Piatra Craiului. Conglomeratul e 0 roc in care jocul agenjilor atmosferici sculpteaz’ forme fantastice, atractia si originalitatea Bucegilor. In grosimea Jor sunt tiiate vai pripistioase, piramide si turnuri, fn aseziri pline de farmec. Din invelisul conglomeratului rasare ins& intreaga sird calearoasi din Piatra Craiului sau colti impunatori de calcar alb, care mérese variatia peisajului, eu chei, pesteri, parefi ca tAiati de palos. In afara conglomeratelor gi a calcarelor se afli gresii mai putin rezistente. Prin lesnea lor macinare s’au mascut locuri maj joase tmpdurite ori cu pAsuni intinse, contraste de colori, de forme, far- mecul drumului dintre Rucar si Bran. Eroziunea apelor curgitoare ori a ghe- tarilor au creat aspecte noi in pitorescul atractiv. Valea Miliestilor isi dato- reste neintrecuta ei frumusefe vechilor ghetari. In masivul muntos dintre Dambovita si Prahova, se deosebese lesne trei unitafi morfologice. Piatra Craiului la vest, e o creasta de calcar, atat de in- gusta, incat cu anevoie te fii pe coama; rupta spre Dombovifa, aproape e cu neputinfi de urcat de pe versantul apusean, Se intinde pana la Zarnesti, unde o addncad crépituri desparte Piatra Craiului-mic de restul crestei, indlfat pan’ la 2.240 m. Bucegii ocupa suprafata cea mai intinsd. In contrast cu Piatra Craiului, sunt ca un bloc surpat din doua parti, cu perefi drepti, fnalfi, scobit de mijloc de valea Ialomitei, cu un tapsan neted pe varf, cu martori de eroziune (Babele de pe Omul, Sfinxul), modelafi si de vant. Inalfimile se fin pe jumatatea de rasirit. Culmineaz& in Omul (2.511 m), scoborindu-se spre sud prin Caraimanul (2.497 m), Jepii, Furnica (2.101 m) si Varful-cu-Dor (2.006 m) de langa Sinaia. In jumatatea apuseand, mai pufin inaltd (Batrana 2.184 m), rasare Leaota (2.134 m), cu aspect de pirami Bucegii se prelungesc si dealungul vaii Timisului, strajuiti la apus de Cristianul-Mare (1.802 m), pand lingi Brasov, iar la rasarit de Piatra-Mare (1.840 m). Intre Piatra Craiului si Bucegi, se afla seaua largi, ce a inlesnit drumul vechi de legiturd a Brasovului prin Bran cu Cémpulungul.72 TARA NOASTRA ‘Yotul, natura petrografici, jocul miscArilor tectonice, actiunea agen- tilor atmosferici, au conlucrat ca si dea regiunii peisaje ademenitoare, variate dela pas Ja pas. Apropierea de Bragov si Bucuresti, drumurile batute ale Branului si Predealului, resedinfa’ regala dela Sinaia, au , un important si freeventat finut turistic, |. La aceasta se adauga flora bogaté rul Smirdarului de rful- cu-Dor de linga Sinaia, atrage firai voie atentia ciliterulai din tren. Piatra Craiul SE Pasut Branului V.Moeciuiyi lune geologici prin Piatra Craiului (d. Jekelius). staline; 2—= Jorasic mijl.; 3 = Jur. sup.; 4 = Cret. inf.; 5 = Congl. cret. sup. Padurile de fag cu coloritul via din toamnd, in contrast cu mohoritul bradet ce se ured pand fa 1.700—1.800 m, invaluind stancile goale, ca batute in petale de trandafir in rasirit de soare, contribuie ca Bucegii sa fie fermecatori, vizuti de jos din vale, dar mai ales de sus. Pare o portiune din zona nordici a Alpilor orientali.MUNTIO 3 inutul acesta muntos are si o deosebiti importan{i omeneas Pe drumul Branului in trecut, pe al Predealului azi, s’a stabilit 0 in- tensa circulatie. Sub creasta nordicd in contact cu cémpia m&noasa, cuiburi de sate cuprinse se tin lant dela Bran la Zirnesti, pana la Darste. Bragovul, cu industria infloritoare din cele mai vechi timpuri, datoreste Bucegilor mare parte din intensa circulatie omenesaci. Centru turistic, a devenit si centrul sportului de iarnd (Poiana). Valea Prahovei e un sirag de sate gsi ordsele cu o infloritoare des- voltare, datoriti industriel. La Busteni, Azuga, Comarnic, sunt fabrici de lartie, de celuloza, de ciment, de tesut. Apele iuti dau electricitate oe Piatra Mare Cristianul Mare 1840m 1804m Pasul Cristian, ne geologici prin Valea Timisului (d. H. Wachner). 521 = Jur, mijl.;4— Jur. sup.; 5 = Cret. inf; 6 — Cret, sup.; 7 = Aluviuni. la Sinaia. Plaiurile cu pdsuni au mai mentinut incd pastoritul, desi turmele de oi sunt inlocuite tot mai mult cu cirezi de vite. In masivul Bucegilor se prinde de minune completarea naturii prin munea si energia omului, factor activ. C) CARPATIT MOLDOVENE 1, Generalitati. — 2, Marele masiv moldovenesc. — 3. Carpatii de flis.— 4. Precarpati.-—5. Diviziunea lor.—6. Muntii vulcanici. 1.-—Din Ceremus la Prahova, Carpatii striibat in lung mijlocul RomAnici, indoiti ca un larg are. Au o structura geologicd mai compli cat decat a celorlalte parti din Carpatii romanesti; de aceea infSfi- sarea lor e mai complexd, mai variata. Formati din unitati geologice indltate in ristimpuri diferite, struc- tura lor permite o subdiviziune destul de categoricd in zone cu carac- tere distincte, dar care prin puternicele miscari definitive dela sfargitul tertiarului, au fost legate intr’un tot unitar.74 TARA NOASTRA ‘a pistrat pe o mare intindere marginea indlfata a temeliei de sisturi cristaline, trasditura de unire cu restul sistemului carpatic, caracterul comun al intregului finut muntos dela noi. Zona principali a Carpatilor Moldovenesti, se distinge prin aceea cd este formata din flis, tnaltatd deplin dela mijlocul erei terfiare. Aceste doua zone alcatuicse inima Muntilor. Strans legata de ele prin incretiturile dela sfarsitul tertiarului, este a treia zona perifericd, Precarpatii, din straturi mai noi; incinge ca un brau de latime deosebita, periferia Carpatilor. In sfarsit, a patra zonii, infernd, e datorita activitatii vulcanice, de pe urma careia, pe liniile mari de fractura, s'au indlfat Munfii Vulcanici, ce se intind cu mici intreruperi, dela granifa de Vest si pani tn dreptul indoiturii carpatice. Zbuciumarile ultime pamantesti au impletit aceste zone intr'un intreg orografic, asa incat oricat de distincte ar fi dup& natura lor geologic’, dau grupelor secundare morfologice varia- tiuni complicate. Caracterele geologice insd predomind; marile diviziuni geo- grafice pe ele trebuie sa se bizuie mai mult. Trei din cele patru zone ale Carpa- tilor Moldovenesti, au luat nastere prin incretituri tangentiale intense, cu panze suprapuse, rasfrante dela interior spre periferie. Complexitatea morfologici se mareste prin fracturi radiare, ca si prin boltiri neegale tn lungul axei muntilor, parti din ei find mai ridicate, altele mai lisate nu numai prin eroziune. Ca urmare a acestor miscari variate, Fig. 45. — Zonele muntilor moldo- mee - venesti (a. M. David). I = Sist. la rastimpuri deosebite, ca urmare a cristaline; IT = Zona fligului; naturii rocilor sedimentare mai usor III = Precarpatii, de atacat’ de agentii atmosferici, cat sia activitatii cursurilor de apa, Car- patii Moldovenesti au o deosebitd carac- terizare si fn raport cu distributia omeneascié. Refeaua viilor mai largi a inlesnit imprastierea populatiei in tot cuprinsul lor. Satele nu se opresc la periferie, ca in Carpatii sudici. Vaile sunt populate aproape toate, in lungul si curmezisul sirei muntoase drumurile fiind mai lesnicioase, mai putin inalte. mai dese. Nu existd «goluri etnice », camMUNTIL ce sunt reprezentate, intenfionat, pe unele harfi etnografice strdine, savarsite cu multe tendinfe chiar prin falsificarea realit&fii. 2.—Marele Masiv Moldovenese, este numele dat de catre Ad. Suess, in monumentala lucrare asupra fefei pamantului, «Antlitz der Erde », parfii din Carpafii risiriteni, formata din sisturi cristaline. E zona muntoasd ramasi din temelia gencrala de sisturi Aros Binal fe Beso Sid wt fate, aut rosea More Genie Ban Fig. 46. —— Sectiune in curmezisul tari, prin Muntii Rodnei. cristaline, praébusita in dreptul depresiunii transilvane. Spre Nord se pierde in Maramures, ca un varf de aschiec, in invelisul incretiturilor noi terfiare; spre Sud, la fel, dispare sub terenurile noi in dreptul obar- siei Oltului, aproape de Miercurea-Ciucului. Zona aceasta este mai masiva, mai inalté, in dreptul Rodnei (Muntii Rodnei). Aici se ridicd varfuri aspre, impu- n&toare: Pietrosul (2.305 m), Tnaul (2.283 m), cele mai inalte din intreaga sird a Carpatilor foe risiriteni. VAzufi din spre “ Borsa, aduc aminte mai mult de Parang decat de Retezat. Vegetatia este bogata. PA. duri dese se inal uneori pani la 1.800m, dupi care urmeazi jnepii si ienuperii ce imprej- muiesc grase pasuni alpine. In special pe versantul nordic, zAnoage adanci, destul de des- Stanyte ; voltate, dau o infiifisare aspri cael varfurilor. Nu lipsese nici la- Fig. 47. — Planul unei stani din Muntii curi glaciale, «ochii piman- Rodnei (d. E. Precup). ‘tului» limpezi. Lacul Lalei de sab Indu ela 1.900 m. Morene, blocuri ingrimadite ca valuri, inchid z&noagele desparfite intre ele prin creste cu perefii rupti. Pasunile. alpine, cu o vegetatic luxu- tianta, au prilejuit o viata pastoral destul de intensi, ramasi prin izolare mai arhaicd decat cea din Carpatii Meridionali. Stanele sunt simple (Fig. 47), uneori ca niste colibe de scanduri groase. Sunt Toutate din loc n loc.6 VARA NOASTRA Aflat intre Maramures, ‘lransilvania si Bucovina, masivul nu im- piedecd legatura dintre ele, macar ca trecatorile sunt fnalte. Pe una din cle s’a infiptuit desedlecatul Maramuresenilor fn Moldova. Fig. 48. culmile se _prelu dar mai al spre Sud. istrija Te taie in enrmeris. In dow a Toancelor, temuti de plutasi, jumatati neegale iL de Giumalau a wa yi! Pig. 49. --- In drum spre Cheile Bicazului (a. fotogratic). (1.859 m,) 1a Nord si Pietrosul-Brostenilor (1.780 m) pe eelalt mal, din care apoi se {in lant varfuri inalte cum e Barnaru (1.704 m) cu coaste pripistioase, Grintiesul-Broytenilor (1.740 m) ca un con vuleanic, regulat, Budacul (1.864 m), barometrul Jocului.=~ MUNTIL Ceea ce miireste pitorescul Marelui Masiv Moldovenese si-i dé o variatic aseméinatoare unor regiuni din Alpii de nord, sunt calcarurile mai bogate spre marginea esticé a sisturilor cristaline. Cand formeaza © creasté continuad zimfuita, golasi, cand turnuri ruinate indltate pe spindri de muni. Contrastul dintre natura ruiniforma a calcarurilor mai adesea fari vegetatie si pisunile ori pidurile compacte din jur nasc scene vii, impresionante. ‘alcarele se gisese im lungul apei Moldova pand ia Campulungul-bucovi- nean, La Pojorita pe Moldova, lor se datoreste atractivul peisaj cu cele doud piramide aléturate, botezate de popor atat de plastic: Adam si Eva. Calcarul formeazi uiruitele stanci din Pietrele Doamnei (1.645 m.) cu Piatra Zimbrului ca Uiiatk de un palos, nume legat de legenda lui Dragos-Voda. Crestele de calear din Rardu (1.653 m.) fac podoaba CAmpulungului-bucovinean. Mai rizletiti colti de calcar se continua spre Sud, pe Jang Brosteni, formand Tarnita, Clifele, cu numiri populare potrivite, dand pei- sajul dela Cruci, unic prin contrastele de forme si colori. Par uneori ruini de cetiiti medievale pe spinarea muntilor pani ’n Bistricioara (Piatra Mocilor, Piatra Comarnicntui (1,514 m). In aceste calearuri a sipat Bicazul minunata vale ingust& epigeneticd in parte, atat de vizitata. Suhardul, munte surpat, se oglindeste in Tiul-Ros, iar Bardosul risare ca un pilon urias dintre sulitele bridetului. E un finut de pi- torese neintrecut si ademenitor. Calearul se termina in impundtoarea creasta zimyuita a Gurm aturii (1.784 m), cunoscuté si sub numele de Hiasmagul- Mare, ce domin§ la San-Dominic tneeputul incdntitor al viii Oltului. Luminat de razele piezise ale soarelui la asfintit, e ca un far de orientare, vizibil pana treci de Miercurea-Ciucului. Pentru Carpatii Moldovenesti ¢ ascinenea Buce- Fig. 50.— Din eheile Bicazului (a. fot. V. Puscariu). Unitar prin constitutia lui geologicd, Marele Masiv Moldovenese, inaltandu-se intr’o regiune unde cade si mai mare cantitate de ploaie, e un nod important hidrografic. Dacd Somesul-Mare, Visiul afluent al Tisei, Oltul, Muresul, izvorand din temelia lui, repede il piirdsesc, adevaratul rau al masivului este Bistrifa; afluenfii ci (Neagra-Sarului, Bistricioara, Bicazul), tsindu-l in curmezis prin vai transversale, il fac si nu fie atat de pustiu ca Alpi figaraseni. Satele, unele din ele mari (Brosteni, Borca, Tulghesul prelungit cale de vreo 8 km pana la Corbu-de-Sus), se gisese in interiorul masivului; altele (Borsec, Glodu, Dorna) in depresiuni; case rizlefe si cAmpuri de cultura se ured pani pe treciitoarea Rotunda.# TARA NOASTRA -—Catena principala a Carpatilor Moldovenesti este format flig; are o lungime de peste 400 km si o lajime dela 25—75 km. Sub numele de flig se infelege o serie complex de roci, formate mai rar din conglomerate, mai des din gresii de diferite duritati, de marne ce se fari- mifeaza lesne, de sisturi argiloase, friabile, usor despartite ca foiti, Numai gre- sille si conglomeratele sunt mai rezistente la actiunea agentilor atmosferici. Toate ins dau grohotisuri abundente, usor mécinate, fnlesnind adancirea rida- cinilor de arbori. Intreaga configuratie geografici a acestei zone din Carpafii Moldovenesti, chiar in amanunt, este urmarea rezistentei deosebite a rocelor ce-{ alcituiesc. Rar exemplu mai tipie se poate aduce dintre legtura antropo- geograficl a unei regiuni cu natura ei geological. Ori de unde i-ai privi, de pe Pietrele-Doamnei, Ceahlaul ori Namira, aspectul este cam acelasi: valuri impietrite, aproape paralele, cu rare zvacnituri unde rocele sunt mai_rezistente. Dunga profilului lor in lung, vazuté de pe Archita, de pe izolatul deal San-Petru de lang& Brasov, ori dela Spataresti pe valea Moldovei, este o linie slab ondulati, unde si unde cu salturi mai indraznete. Pidurile fi acopdér aproape peste tot: bradetul spre varfuri si costisele nordice, faigetul des, cu codri nedoboriti incd de topor, spre poale. Pasunile sunt rare. Inal- timea lor mijlocie e de 1.200—1.300 m, cu Fig. 51,—Coliba taietorilor — varfuri razlete ce trec de 1.800 m, dar nu de butuci (des. dupa ajung la 2.000 m. 1. Papahagi). Fiind inalfafi mai tarziu, formafi din roci mai moi, urmele platformelor de eroziune, observate in restul Carpatilor, aici sunt mai anevoie de urmarit. Tot in legitura cu natura rocelor si dispozifia increfi- turilor, refeaua hidrograficd este mai complicata decat in restul Car- patilor romAnesti. Alternarea de gresii si marne dau repeziguri ori cas- cade si de 20 m fnalfime (paraul Buciesu, afluent al Casinului). Vai transversale se alloiesc cu altele longitudinale. Valea Putilei ce di in Ceremus abia e despirtit& de aceea a Moldovei si a Moldovitei. Valea Tarcdului se centinud aproape cu a Tazlaului. Valea intortochiata a Buziuluj, cu Bascele, e ndscuta prin captari. Rezultatul este crearea de drumuri lesnicioase pentru trecerea mun- {ilor fie pe vaile transverse, ca a Trotusului si Uzului, fie pe trecdtori mai inalte, dar a cdror trecere este usurata prin vaile adancite cdtre culmile principale. S’a n&scut astfel si o retea de asezari omenesti, stabili in tot cu- prinsul lantului muntos. Lipsa plaiurilor inalte, ca si clima mai aspra, n’a ingdduit formarea de sate pe inaltimi, iar péstoritul este mult maiMUNyI. kp) redus decat in alti munti. Pe vai insd, sate compacte patrund adanc in munfii dinspre Transilvania dar mai ales dinspre rasarit, Peste acesti munti a avut loc o reviirsare lenti de oameni din Transilvania catre Moldova. Bogiitia principalé a muntilor o formeaza padurile. Dela Vrancea, catre Nord, ele dau caracteristica economic. 71% din suprafata total& a bradetului se afla in Carpatii Moldovenesti. Ferestraie mari nu sunt instalate numai la deschiderea vailor principale, ci si in munfi, pe vaile putin accesibile. Liniile ferate inguste in Carpafii orientali sunt mai numeroase. Ocupatia de iarni principald a locuitorilor, este taiatul butucilor, vreme in care ei revin la viafa primitiva, multumindu-se adesea drept adapost cu colibele de butuci, conice, asemenea locuintelor permanente ale unor triburi din Siberia (Fig. 51). Alt& bogatie e petrolul. Incepand din Bucovina (Valea Mol- dovei la Breaza, Slatioara), si panit in valea ‘Teleajenului, s’au stabilit zone petrolifere exploatate putin, ciici sondele sunt costisitoare, iar cantitatea de petrol prea mic. ‘Titeiul este insd de calitate buna, galben, transparent. Mult mai nu- meroase sonde productive se gasese spre marginea externd a Fligului. Aici apar- tine bundoara santierul dela Moinesti citat si de Bandinus. Incercari_ promi fitoare au dovedit c& se pot aseza ex- ploatiri rentabile pe Ceremus, Valea : Moldovitei, in jud. Neam} (Doamna, Fig. 52. —-Obcinele bucovinene langi Piatra Neam{), fn basinul Tazla- (a. M. David). ului-Sarat. La Zemess’au_scos si 22.380 tone in 1928. Zicdmantul dela Moinesti este de lunga durata. S’a extras pana in 1934 peste 200.000 tone. Cand petrolul din Precarpati va secitui, cel din flig va asigura viitorul. Agricultura este marginitd la terasele largi ale raurilor. Fanetele din poieni fac ca ocuparea de capetenie a locuitorilor, in afari de aceea legaté de padure (cdrausia, taierea, lucru in fabrici, plutaritul), sd fie cresterea vitelor mai putin a oilor, cdci pasuni alpine nu se aflé decat pe varfurile mai inalte. 4, — Impirfirea mai amanunfita in grupuri secundare a Carpatilor de flis, prezinté 0 mare greutate tocmai prin complexitatea geologica, tectonica si hidrograficd a finutului. Ridicarea muntilor nu se dato- reste numai miscarilor tangentiale, ci si denivelirii muntilor in lung, in compartimente cu fndlfari verticale deosebite. Complexitatea tec- tonicé a avut drept urmare resfrangeri de roci sedimentare peste mar-80 __ TARA NOASTRE ginea si spinarea uncori a sisturilor eristatine, iar pe de alta bombarile si Masdrile axiale, au determinat diferente de inaltimi pe aceeasi linie longitudinal. Revirsarea lavei a marit complicatia, creandu-se masive morfologice cu constitutie eterogend. Incercarile lui Sava Athanasiu, mai de curdnd ale lui V. Mihdilescu de a aduce oarecare ordine in labirintul formelor, prezint un insemnat progres. Grupul cel mai natural de delimitat e al Obcinelor bucovineng continuare directi a Carpalilor PAdurosi pnd in valea transversal a Moldovei la Campulung. E 0 regiune ce se poate asemina prin regutaritatea valurilor muntoase cu aceea a Munfilor Jura. [nail nu sunt prea mari; nu depa- gese cu mult 1.500 m. Obeinele ucovinene se continud spre sud de Moldova, formand lantul Stanigoarei d’a stinga Ristritei, cu Bivolul ca nod principal (1.534 m), numire foarte plastici dati de popor ca si aceea de Mazinaie din apropiere. Peste aceasta culme trece frumoasa sosea, azi din pacate pirasita, ce lega Folticenii cu Valea Bistritei. Spre partea interna e CeahlaAul, mai mult un munte decat o grupé de munti. Ca un urias acoperis de biserici tn Oculase, drept turnuri avand Toaca (1.901 m) si Panaghia, de jur imprejur resfirandu-se in obcine citre Bistria ori Bistricioara, cu turnulete ce au intetit imaginatia poporului niscand legenda Dochici si a turmelor sale, descrise cx atata mdestrie de Asachi ori N. Gane, Ceahliul este farut de orientare pentru Moldova de Nord. Sub infiti- sari deosebite se vede dela Iasi, dela Roman, dar gi de pe drumul dintre Borsee si Toplita. M-rea Durau e Ia limita bradului Mun{ii Tarcdului dintre Trotus, Bicaz si Bistrifa, formeazi un lant regulat cu vai longitudinale, cu varfuri rar peste 1.600 m (Tarhaos 1.662 m). Muntii Ciucului marginesc la risirit depresiunea cu acelasi nume, cu varfuri ce tree de 1.600 m. (Namira 1.653, Sandrul 1.643), Gresiile groase dau joe la scenerii alpine fn taina p&durilor dese. Din Muntii Ciucului se desprind doua ramuri care se pierd, ca maltime, in deprestunea Brasovului. Ramura B o- docului, risariteana, e continuarea paturilor cretaceului inferior de sub Ceahléu; dela Tugnad se lasi culmea Baraoltului, digitafie intrerupta de depresiunea Jari Barsei. Dela Trotmy in jos incep Muntii Indoiturii Carpatice, zid, pana ’n Bucegi. Nodul principal e i Lacduful din Vrancea (1.774 m), din care se resfird culmi ce-si pastreazd Indljimea de peste 1.300 m, legindu-se cu Pen- teleul (1.777 m) vestit prin branzeturile facute in stdnele ce se gases in mai mare numar pe varful acoperit cu pajisti grase. Mai la Vest, apele raurilor nu stribat lantul dar se addncesc in inima lor, dind loc la treceri lesniciose sf fnalte. Sub Ciucasul cu aspeetul Ceablaului dar mai inalt decat el (1.954 m), sunt trecitorile dela Tabla Buti, Bratocea. Limita Carpatilor Moldovenesti, cu drept cuvant trebuie pusi in dreptul vaii Prahovei unde se termina zona interna a flisului, Muntii Teleaje- nului pana ’n Prahova, prin siragul de varfuri ce se fin unele lang’ altele, prin directia lor dela Est la Vest. prin scurgerea apelor cdtre sud in vai aproape paralele, se aseamina orografic cu Alpii Fagirasului. Intre Doftana si Teleajen e varful Grohotis (1.764 m), iar mai la risdrit Neamjul (1.925 m), Siriu (1.667 m) avand versantul sud-estic abrupt ca un cire glacial, asemanare intaritA si prin «Lacul-Firé-Fund » dela 1.420 m. Ca leg&turé mai strinsa intre Carpatii Moldovenesti si cei sudici, se pot socoti Muntii Pergsani, a caror tectonicd este incd prea putin studiaté. E un val regulat de culmi, cu varful mai proeminentMUNI 81 in Magura Codlei (1.294 m), barometrul regiunii. Vazut dinspre Brasov, apare ca o creasti; din spre Vulcan ca un con ascutit, invaluit pana aproape de vari cu frumoase p&duri de fag. In structura Munfilor Persani s’au intalnit mici iesiri de gisturi cristaline, asemenea celor din Alpii fagaraseni si Marele Masiv Moldovenese; se géisesc ins si calcaruri jurasice ca si in jurul Brasovului; totul e acoperit de flis, increfit in valuri regulate. Oltul taie in capatul nordic ingusta vale transversal dela Racis, in trecerea lui din Tara Barsci in Tara Oltului, despiirfite intre ele prin Munfii Persani. Impédurifi, prezint& framoase poieni cu tihnitd asezare a putinelor sate (Vieni) din cuprinsul lor. Doua drumuri fi strabat, Unul leagi Brasovul cu Cohalmul si Tarnavele; allul, ca si calea ferati, duce in Tara Oltului. 5.—-Lanjul carpatie format din fig cu iniltimi de peste 1.000 m, cu roci cretacice si tertiare vechi, este incins la periferie de o zona de indlfimi care rar ating 1,000 m. Prin originea lor tectonic’, nu pot fi despartifi de Carpafi. Reprezint& revarsirile cele mai tinere de valuri, a edror tnéllare s’a continuat pani si la inceputul cvaternarului. Din cauza inalfimilor joase, aceasti zoni este cunoscut mai mult sub numele de dcaluri subcarpatice. Originea ei insi dove- deste cA face parte din sistemul carpatic. Asa 0 socot; 0 cuprind sub numele de Zona subcarpatica sau Precarpatica. ¥ © zona continu’ dela Ceremus pana ‘n valea Dambovitei, cu Litimi deo- sebite si aspecte variate. In nordul Bucovinei pind la Gura-Humorului regiunea dealurilor vine in contact cu muntele. Precarpajii erodali sunt acoperifi de depozitele mai n Din Moldova tncepe s& se lateascd pana la 30 km fn dreptul Baciului. Dela Trotug iaragi se ingusteazi, pentru ca dela Ramnicul-Sirat spre apus si se Miteascé din nou, cam pani aproape de Plocsti. Marginea ei intern’ este destul de bine hotarita prin deosebirea geologicé a straturilor. Muntii de Mig Taman inalti fafA de Precarpati; in mijlociu pretutindeni domini o diferent de {ndltime macar de 200 m intre cele doud zone. Raéurile, mai toate, de cum ies din flis, tsi Mirgese valea, dnd putinta descior agezici de sate. Densitatea populatiunii creste, ajunge uneori si la 200-300 locuitori pe km®. Depresiinile se tin lant in zona Precarpafilor, forménd un adeviirat uluc, cum atat de plastic s’a exprimat S. Mehedingi. Marginea extern, in mare parte din lungimea ei, Jardsi este destul de definit’ nu numai fati de cdinpie in Sud, dar chiar si mai ja Nord tal de podisul moldovenese. Calitorul atent prinde Jesne limitarea bruse& dintre cele dou& zone morfalogice, cAnd trece in lungul inaltimilor dintre Ploesti—Buzau, Dealul-Mare e numire atat de nemeriti dati de popor. Dealul Istrifei (754 m) este cu peste 600 m mai inalt deeat campia dela poale. La fel e cu Magura Odobestilor (1.001 m), o largi holt tnaltA ce domina toat valea Siretului de sud si a cAmpiei din spre Tecuci. Indlfimile se tin si mai spre Nord. Culmea Pietricieai (746 m), dintre Trotus si Bistrita, Culmea Plesului (915 m.). ja nord de Tg.-Neamf, apar ca parti dintr’un zid extern surpat ici si colo spre a face Joc raurilor principate {x drumul for citre Siret. Limitarea nu este atat de brusei cum ¢ in dreptul Istrifei, cfici afluentit miruuti ce se vars fn Bistrita ori tn Siret au creat ¢ pant& mai domoald, dar mai putin iuclinat’ decal © accea dintre Buzitu si Ramnic. Caracteru) morfologic al regiunii este conditionat de natura paturilor incre- tite. Pe cand in muntii de flig predomina gresii rezistente ce dau nastere Inalfi- milor, dincoace sunt argile foioase, marne, nisipuri, usor spalate, deci inlesnind I. Simioneseu: Tara Noastré. 682 ‘PARA NOASTRA eroziunea; inalfimile sunt micsorate. Numai unde solzi de roci mai dure, mai vechi (Pietricica, Plesu) risar din inviligul moale, formele sunt mai rasarite. Condifiunile tectonice neegale din lungul Carpafilor au avut urmari si in infitisarea Precarpatilor. Se pot astfel imparti in trei regiuni cu caractere distincte: a) Pand la Moldova inerefiturile carpatice sunt tn mai imediata atingere cu seutul intepenit al platformei rusesti. Precarpatii aproape lipsesc. Podigul moldovenese ajunge pani la cutele Carpatilor de flis; b) Dela Moldova pant mai la Sud de ‘Trotus cutarea s’a fAcut mai in voie, mai regulat. Precarpatii ating la Sud de Trotus cea mai mare litime (40 km); in intregime lua{i, structura lor e ca o largd covatd; Jatura vesticd e marginea muntilor de flis, cea esticd ridicatd in culmea pomenita (Pietricica). In tot Iungul acestei regiuni se gasese depresiuni argi; apele mari curg in vai longi- tudinale. ¢) Precarpatii munteni dela Trotus, dar mai ales dela Putna pana ’n Dam- bovita, au si alta structurd geologic si alta infatisare morfologicd. Aici, la Indoi- tura Carpatilor, cutirile sunt mai intense, au durat mai indelung. Magura Odo- bestilor este format din pAturi aproape cvaternare. Spatiul larg a provocat risfirarea cutelor, in care iau parte straturi de nisip si argile neogene. Di- ferenja de consistentaé dintre roci a ndscut o structur& tectonicd proprie re- giunii. Cutele diapire, solzi verticali mai vechi ce stribat ca niste spini patu- rile noi, aici au fost studiate de Mrazec, desteptand atentia cercetatorilor straini asupra unei structuri tectonice gisita si in alte parti. Se nasc, in partea interna a Precarpatilor, pinteni de fliz, ee alterna eu depresiuni. Pintenul Homo- rociului e despirjit de al Valenilor-de-Munte prin depresiunea Drajna—Chiojd. Cursurile de apa sunt in acest finut mult mai complexe, mai intortochiate; fntre ele au loc si astazi captiri. Depresiunile sunt numeroase, mai marunte, mai inguste. In genere terenul e mai friméntat, pe suprafete restranse mai variat, mai accidentat. Alunecarile de straturi sunt mai freevente; vulcanii glo- dosi dau, prin revarsarea norojului cripat la secetA (Policiorl), aspecte ce aduc aminte de stepele nord-afrieane (E. de Martone). Pe cand Carpatii de flis reprezinté bogafia {4rii in paduri, dar au populatie raré, Precarpatii, prin largile vai ce-i taie in curmezis, prin numeroasele depresiuni, prin coastele expuse la soare, prin bogafiile subsolului (sare, gips, petrol), prin apele minerale, corespund unui ade- varat val de populatie deas. Popasurile dinspre munte aici sunt mai numeroase, ca si oprirea in fata cAmpiei ce inspira neincredere la in- ceput. Dealungul marginei interne, in cap&tul depresiunilor, se fine siragul ministirilor-cetifi. Orase (Piatra-Neamf, Tg-Ocna) se giisesc la contactul dintre cele doud zone, dar mai ales la marginea exter a Precarpatilor, Ja limita cu finuturile joase, agricole (Folticeni, Bacau, Focsani pana la Targoviste). Livezile de pruni si podgoriile (Odobesti —Dealu-Mare) se astern tot la periferia lor, niscdnd peisaje (Valea Calugireascad) asemandtoare cu cele dinspre Pitesti. Precarpafii, ultimele valuri muntoase, formeazi astfel 0 zona carac- teristic’, morfologicd, dar si etnicd. 6.—Tectonica zbuciumata a p&émantului Romaniei a dat loc, in diferite timpuri, la grandioase manifestatiuni vuleanice. Este fara din Europa cu vulcanism puternice desvoltat, ceea ce contribuie la variafia larga a reliefului.MUNTIL 83 N’a fost erd din viaja pamantului, in care si nu fi iegit roci eruptive. Gra- nite vechi sunt injectate tn temelia sisturilor cristaline; porfiruri din era secun- dara se intalnese In Dobrogea ca si in Muntii Apuseni. Vuleanismul atinge pa- roximsul in tertiar, c4nd s’au format Carpatii si s'au agezat scufundaturile. Se poate compara lanjul vulcanic dela noi cu cel din Tava ori America Cen- trali. Vulcani din craterul carora s’au scurs panze de bazalt, se gisesc mai ales la vestul Banatului dealungul unei falii cu directia Nord-Sud. Eruptia a avut loc Ja inceputul cvaternarului. Vulcanii se pastreazi in Piatra-Rosie aproape de Lago} si langé Gataia (D. Sumegului cu profilul unui con vuleanic). Din punct de vedere al reliefului, importante sunt mai ales cruptiile de andesit din lungul crapaturii dela marginea interna a Carpatilor. Rocele eruptive se tin sir dela capatul nord-vestic al farii in Jara Oasului, pan aproape de obarsia Oltului, cu o intrerupere in coltul nord- estic al Ardealului, unde lava este aco- perita de terenurile terfiare, din care nu rasare decdt ca indltimi razlefe. In intre- gime se intind pe o distanfa de 450 km, socotita de curand ca o parte dintr’o zona, de falii ce ar porni din Irlanda pana in Asia-Mica. Lanful vuleanic se imparte astfel in doua parfi. Una dela cotul Tisei, si pana la Salauj, aproape de Nasdud. Alta mai continua, din Calimani si pana in Ciucul- de-Jos, lung de 150 km gi lat uneori de = peste 50 km. Cea dintai e mai intinsi la Zia — ES tut wstcance nord de Baia-Mare. Depresiunea Oasului EEE Gresy _]depreswins e tnconjurataé din trei parti de ziduri de lava. Depresiunea Maramuresului e des- Fig: 53 om parfitt de aceea dela Baia-Mare prin gheorynu ni gt Summoned 7 masivul Gutfiului (1.398 m), care se Romimia). termina brusc in dreptul soselei Baia Mare—Capnic—Sighet, prin colfii atat de plastic numiti de popor: Creasta Cocosului. Intre izvoarele La- pusuhai si Izei, dintr’un semicerc de munti de lava, se inalfa ‘Tiblesul (1.842 m). Mai masivi, mai continua este jumatatea sudici a lantului vuleanic din Calimanii impozanti (Pietrosu 2.102 m), cu un profil ce seaman de departe cu al vuleanilor din I, Havai si pana in capatul de Sud al Architei (1.801 m) cu indlfimi ce tree de 1.500 m (Fig. 50). Se pot urméari pana si conurile vulcanice cu cratere bine vizibile, nascénd ondulatiile profilului in lung. Unele cratere au diametru si de 10 km, (Fig. 53). Cel mai bine pastrat este acel de langi Tusnaq@, in fundul cdruia scli- Fig. 53. — Lantul vuleanic din 6*84 TARA NOASTRA peste lacul Sf. Ana, cu fafa neturburat& nici pe vreme de furtuni, ada- postit ca intr’o palnie cu perefii numai fagi. Inalfimea cea mai mare e in Calimani, nod muntos, aspru, cu pufine stani primitive. E despartit de restul lanfului vulcanic prin stramta taieturaé. a Muresului dintre ‘Toplita si Deda, langé Reghinul-Sasesc. In despicitura vaii se poate urmari alternanta revarsarilor lavei com- pacte cu straturi de cenusi si boambe vulcanice, Urmeaza apoi muntii Gurghiului, Archita, care desi continui, nu sunt greu de trecut peste selele dintre cratere (Fig. 54). Drumurile urcé ¢ dreptul gi inaltimi de aproape 1.000 m (Pasul ‘Talharului dintre Miercurea-Ciucului si Odorhei), dar coastele tragdinate ca si spinarea largi a muntilor, fac trecerea lesnicioasd. Trei drumuri batute fi taie in curmezis, asa inc&t interiorul Transilvaniei nu ramane izolat de depresiunile intercarpatice. Sep it Fig, 54.— Archita yazutd din Petru-Rares (des. C. Motag), Drumul de fier a putut stribate lesne culmea, prin frumoasa vale a Muregului dela Toplifa, ca si prin aceea mai scurt4 dar nu mai putin pitorease’, sipati de Olt la ‘Tusnad. Impadurit, lanjul vulcanic este pufin populat. $i dintr’o parte si din alta, vai adanci duc pana in inima lor, cum e valea Gurghiului del Reghin, cu o linie ferati ingusti, ce ajunge la castelul regal de vani- toare. In jurul lor ins’ se tin asezari omenesti dese. Astfel Calimanii sunt o insula pastoral, iuconjurata de depresiunea Dornelor spre Nord-Est, cu o densitate de 38 loc. la km®, de coridorul Muresului la sud (72), de tinutul Bargielor cu linia ferata Dornisoara-Bistrifa spre Nord-Vest (66) si Tinutul Colinclor spre Sud-Vest cu o desime chiar de 129 loc. pe km?. Numai paduri si stanci, cu ascunzisuri tainuite, Archita si mai ales Calimanii, formeaza regiuni vestite in vanat. Cei mai multi urgsi pe aici isi au barlogul. Se mai menfine vie legenda Zimbrilor, ultimul ucis in Calimani, foarte probabil pe la sfarsitul veacului al XVIII-lea. Muntii_vulcanici au o importan{i deosebiti si prin mineralele, unele nobile, rezultat al vulcanismului. Aurul dela Capnic ori cel din Rodna, e legat de rocele eruptive. Apele termale (Toplita 26°7, Tusnad 20°8) si cele minerale, sunt numeroase, in special pe versantul estic. S’au numirat pana la 2.000 de izvoare carbonate in cuprinsul Muntilor vulcanici. Langa Tusnad, vulcanul incé mai rasufli bioxid de carbon si hidrogen sulfurat prin pesterile de pe Puturosul.MONTH. 85, Daca spinarea lanfului vulcanic este pufin populatd, in schimb la contactul lui cu depresiunile din jur, sunt sate numeroase, ndscdnd intens4 populatie si harnicd activitate omeneasca. In afara lanfului vulcanic pomenit, ce fine cu oarecare intreruperi din Baia-Mare pani ’n Ciucuri, mai exist alte doua tinuturi, cu bogate erupfiuni vulcanice, care au dat variatie in pitorescul regiunii, sau au prilejuit nasterea unor importante centre industriale, prin mineralele exploatate. La apus est siragul rocilor eruptive din Muntii Banatului, dela Moldova-Noua la Dognecea, de varsta cretacicd superioard si cu ziciminte bogate de fier, mai rar aur si argint. In Munfii Apuseni, eruptia vulcanicd mai noué, tertiari, a fost intensd. Prismele de basalt dela Detunata lingi Bucium, aduc atractii turistice, existand si o buna casi de adapost. De rocele vulcanice din Munfii Apuseni sunt legate ziciminte de aur si argint. D) MUNJII APUSENI. Calatorul care face drumul dela Arad cétre nord, z&reste spre ra- sarit o dunga intunecata ca niste nori negri, gata sii se ridice dela orizont. E marginea Muntilor Apuseni. Dac& apucd drumul spre Alba-Iulia, i) intovarasesc colfuri sclipi- toare de calcar, rdésarite dindaratul ultimelor rev. de valuri mun- toase, tot din Muntii Apuseni. Intre Alba-Iulia si Arad, trenul adesea abia are loc sub coasta im- paduriti a muntelui. De pe zidurile cetatii dela Deva, nu se prinde despirtitura dintre Poiana-Ruscii si Muntii Apuseni, at&t de stramti e valea Muresului, Aceasta insula muntoasi cu contur circular, cu un diametru de 140-160 km, 0 imens& bolt& cu profilul larg, rotunjit, inchide spre apus Ardealul. Dup& natura lor petrografied, dupa directia incretitu- rilor de paturi, Munfii Apuseni fac parte din temelia straveche a Car- patilor. Prin Munfii Poiana-Ruscai se leag strans de ai Banatului. Catre Nord, ramuri din ci, insulite de sisturi cristaline ce rdsar din in- veligul rocilor mai noi, ii Jleagi de Masival Rodnei. Tocmai fiindcd au atatea afinitati cu restul Carpatilor, li se spune: Carpatii Apuseni. Le voi pastra numirea istorici de Muntii Apuseni, ca-mai obisnuita. Ri licati deasupra marilor incd din cretaceu, agentii atmosferici au avut vreme sd roada platiorme, aici mai bine pistrate, cdrora se dato- res plaiurile netede de pe gheburile inalte muntoase. Pe spinarea de peste 1.500 m. a muntilor Vlddeasa ori Muntele-Mare, pofi colinda ore intregi, faré osteneala, ca pe un podis. Apele curgdtoare insi au saipat vai cu ataét mai inguste cu c4t sunt mai spre inima muntelui. Au dat nastere la alte conditii. Drumul e anevoios pe vii, in contrast cu inles- nirea de pe podurile inalte. Munfii Apuseni au devenit ca o cetate in36 FARA NOASTRA care cu greu se piatrunde. De aici pastrarea curafeniei etnice si lipsa strainilor in cuprinsul lor. Populatiunea romaneascd a ramas insa izolata, in saracia ei, ca fntr’un cuib de vultur. Formele cu aspect imbétranit, n'au cipitat intinerire decat prin activitatea vulcanica, care a adus totodata si o bogifie miniera. Geograful polon L. Sawicki a comparat Muntii Apuseni cu Platou) Central francez. Se aseamini prin izolare, ridicdndu-se tn mijiocul jinuturilor din jur LEGENDA EZ Muntii Sita » Metalici EM] cu basine Zona scufundata, masive,golfuri “ poala muntelui ‘cu 2—300 m deasupra basinului transilvinean si_5—600 m deasupra campi dela Arad, Indiltimea medie nu e mai mare de 6—700 m cu varfuri care nu in- trec pe al Geahliului (Cucurbeta din Bihor, 1.849 m). Structura lor geologic’ variat3 a avut ca urmare, ca gi in Platoul Central, un mozaic de forme variate, apropiate. Langa Abrud se inalfa dintrodata, rupt mai din toate parfile, blocul de calcar din Muntele Vulcan; in apropiere, la Bucium se ridied din mijlocul pidurilor colturi pitoresti, prisme de bazalt negru. Vulcani cu conul pastrat, cum e cel dela Gura Barzei, amintesc pe cei din Mont 4’Or. Ca gi in Platoul Central, iarna ¢ lunga si aspra; ndmefii fac anevoloasi comu- nicafia'dintre casele razlefe; vara cad ploi din belgug, cu peste 900 mm apaMUNTIL 87 pe an. Rauri fn repezisuri cu atat mai iufi, cu cat sunt mai tinere, se imprastic roati, unele citre Mures, altele in Somes, iar cele mai multe adundndu-se in Criguri. Se nagte o refea deasd hidrograficd dar cu vai priporoase, singurele drumuri in lungul cérora mai sunt pufine asezari omenesti, Ca si in Masivul Central, pagunele predomin& asupra ogoarelor. Pani si oamenii, avand de luptat cu aceleasi groutati, au oarecare asemanare, fie prin saricia in care-si duc viata, fie prin « simplicitatea arhaicd » a caselor si a obieeiurilor. Natura auverg- natului nu este prea deosebitd de a mojului. Daci aseminarea este destui de izbitoare aparent, in aménunfimi sunt deo- sebiri insemnate. Munfii Apuseni reprezinta o calota din pamantul {rii, marginita aproape din toate partile de falii, care au izolat-o de rest. Pare-se ci a Fig. 56.— Muntele Vulcan (des. C. Motas). suferit o inclinare generald céitre Nord, arditati prin natura teraselor. In mijlocul marilor trecute forma o insuld individualizata inc din cretaceul superior; in terfiar avea numeroase golfuri adanci, ce separau in jumatatea vestici culmi paralele. Fracturi marginesc muntii din toate partile, Dealungul lor s’au ndscut compartimente adancite mai mult spre depresiunea panonicd. Migcarile intense din restul Carpatilor s’au reflectat aici in afara de fracturi, prin o tntetire a vulcanismului. Insuli ca forma, a ramas insula curat romaneasca spre granija de Vest, refugiu chiar al ortodoxismului si al curdteniei etnice, cu prea pufine fmpestrifituri striine. In plasa Campeni bundoara, pe lin; Roméanii precumpanitori (aproape 40.000), nu se aflé nici 100 straini; dintre Romani, majoritatea sunt ortodocsi (33.714). Numai in regiu- nile miniere se gdseste cdte un mic petec de straini. La Sacdramb stra- lucesc, in sulitele asfintitului, turlele celor trei-biserici de rit deosebit, care arat{ adunarea striina in jurul minelor de aur. La fel e la Zlatna ori Boifa. Incolo predomina satele roménesti, cele mai multe cu case risipite, pornind dela un centru in jurul bisericii si al seolii (Bucium).4s TARA NOASTRA Casele au piistrat arhaismul arhitectural, aproape acelasi ca si in finutul pidurenilor din Hateg. Din barne, au acoperigul in patru parti, fnalt. Ferestrele, cat pumnul, abia se ziresc de sub stresina joasi, dintre cpriorii ce sustin acoperisul de paie, de departe ca un stog de fan. Razlefite sau tn grupuri mici, sunt adunate la «fata muntelui» mai insorita, dosul fiind adesea impadurit. Cardrui inguste leagi casi de casi; drumurile sunt rele, putine. Viata a fost anevoioasi; a rimas anevoioasi. Industria cas} cu produse scoase din luerul lemnului (cercuri, buti, doniti), transportate departe pe cai marunti, pana in zonele cu cereale, uneori pind in Torontal, naste o pribegie continua. A plecat Mojul la fara Cu cereuri si cu ciubaré Si cu tivuri de risind La fart dupa faring. Omul se fntoarce insi toamna la casa lui, cu saci incdrcati cu ma- laiul, care-i lipseste; pagunile nu pot fi sacrificate, find necsare cre- sterii vitelor, principala ocupatie. Atdta vreme cat populatia era incercuité de straini, locuitorii nu-si pardseau vatra; pribegeau, dar nu se desfdrau. Acum lucrurile s’au schimbat. Pribegia ia un caracter definitiv uneori; 0 descdlecare noua are loc, incd putin simfita, care muta pe omul necéjit spre tinuturi mai lesnicioase de trai. Incep si se giseascii in Muntii Apuseni locuinfe parisite. Datorita aurului ce-l cuprind, Muntii Apuseni au o striveche popu- nu i-au ocolit. Romanii au patruns pana in inima lor, Cele mai frumoase urme din activitatea lor in Dacia, se pot prinde din ex- ploatirile de aur dela Cetatea Rosiei ori dela Corandele Frasinului. Mai tarziu, Ungurii s’au oprit la marginea muntilor. Ti atrigeau mai mult vaile manoase si largi, lesne de lucrat. Se fereau de asprimea viefii. Califi in nevoi, in sirdicie, addne legafi sufleteste de locul str: moses, Romanii s’au luptat cu indarjire pentru mentinerea lor. Aici parintele Sojronie a apirat ortodoxismul, pani ce a cizut invins. De aici au pornit semnele raizvratirii politico-nationale dela sfarsitul vea- cului al XVITI-lea in frunte cu Horia, martirul; tot aici a fost cuibul de aparare vajnicd in 1848 a lui Avram Iancu. Scene ca de pe vremea Romanilor au avut loc. Pana si femeile au luat parte la apdrare, ro- stogolind bolovani asupra armatelor dusmane, In tinutul Muntilor Apuseni traiese trei grupari de RomAéni, cu nume deosebite: Motii (Topi), Mocanii si Crisanii. «Jara Mofilor » apar- tine numai judetului Turda. Satele domind. Orage mari nu sunt. Oriselele, ingramadiri mai stranse de case, se afla sau in zonele miniere (A brud cu 2. 456 loc., Zlatna (Ampelum) cu 3.807 loc., Brad cu 4,298 loc.) sau in mici depresiuni cu teren mai bun pentru cultura (Boifa); uncle au istorie strivechi. Orasele mai mari sunt agezate la periferia muntilor, multeMUNTIT 89 incercuite cu zid de cetate; Cluj, Aiud, Alba-Iulia, Deva, Arad, Beius, ii inconjoara din toate partile. Munfii Apuseni cu bogifiile ce cuprind, cu populatic calité prin incerciiri grele de atata amar de vreme, trebuie si ramaie pe viitor, ca in trecut, un val natural de aparare. Pentru aceasta oamenii de acolo nu trebuie nici si plang’, nici si se plang’. O atenfie deosebitd li se cuvine, ca sa traiascd mai cu inlesnire fn libertatea de care se bucurii, la a crei cdstigare ei in special au dat multe jertfe in decursul vremii. Muntii Apuseni au variatiuni bogate fn amnunt, sub aspectul unifornti- titi aparente. Contrastele de relief, le dau forme deosebite la tot pasul. Cald- torul atent, spune geograful francez Ficheux, care i-a studiat cu migalé «poate Fig. 57. — Cheile Rameti (d. fot. des. C. Molas) descoperi coljuri din Masivul Central, din Morvau-ul francez, din Ardenii bel- gieni sau din Padurea Bohemiei ». Se pot desparfi urmatoarele subdiviziuni: Munfii Bihorului si ai Gila&ului formeazi sdmburele masiv din jumatatea de Est. Aproape numai din sisturi cristaline, au varfuri tnalte, cu coama larg’: Muntele-Mare (1.827), Viddeasa (1.838), Cucurbeta-Mare, Bi- hor (1,848); de aici isi trag izvoarele Somesul-Mic, Crisul Repede si Ariesul, care margineste citre Sud regiunea. Apele curg prin jghiaburi adanci, cu_cas- cade. Aici se prinde mai bine plaiul neted dela 1.300 m, Paduri de fag, mai rar de brad, pasuni intinse, fac ca regiunea sa fie putin populata. Clima nu in- gadue culturi mai temeinice, desi graul se urea Ja 1.200 m. Oamenii se ocupa mai mult cu cresterea vitelor iar satele, razlete, sunt la adapost, in vai. Lo- curile aspre, saricia pimdntului, au facut ca satele si rimdie curat romanesti. Intre Aries si Mures, in colful sudestic se aflai Muntii Metalici, mai ybuciuma{i din punct de vedere geologic, deci mai variali ca relief si forme. Drumul dela Aiud la Brad prin chei, printre creste de calear, pe lénga stalpi de bazalt, prezinté variatia pitorescului dela pas la pas. Priviji dela cetatea Devei, munfii aratd un profil mai putin netezit. Framantat geologic, {inutul este bogat in roci eruptive fel de fel, care au dat filoanele aurifere. Mici scu- fundaturi adue grupari mai mari de case, orgele cu vechiu trecut. Din ei isi90, ‘TARA NOASTRA trag izvoarele: Crisul-Alb, Ampoiul si afluenti de ai Ariesului. Paduri gi pa- suni acopir partile netezite; minerem) de aur din triunghivl aurifer face ca steam- purile si nu amuteascd decAt vara tarziu. Aici a avut loc framantarea lui Horia si Avram Faneu. Din jumitatea estic’ a Muntilor Apuseni se desprind coame prelungi fie- care cu cite ceva caracteristic, alternand cu scufundaturi umplute cu roci mai noi. Din Muntii Metalici se prelungesc catre est: Muntii Trascadului formati din gresiile flisului, ce invelese creste de calcar, n&scind contraste atrac- tive. Apele taie cheile dela Rameti ca si acele mult vizitate, de langd Turda. Spre apus se lasd cele mai multe siruri secundare, Muuf{ii PadureaCraiului din col(wi nord-vestic, au varfuri ce wajung 1.000 m_ (970 m.). Dealungul lor trece linia feraté Cluj—Oradea, una din distantele cele mai bogate in atractii turistice. Formaji in bun& parte din terenuri calcaroase, mai ales din valea Iadului spre Nord-Vest, este timat bogat in grandioase manifestatiuni carstice. Basinul larg al Relusului, adancit pind la Vaseiu, prin care curge Crigul- Negru, desparte aceastd culme de: Muntii Codrului cu inaltimi Ja 1.114 m, aledtuiti din roci vechi, permice ori tufuri andesitice dar si calearuri, care iarasi dau frumoase {inuturi carstice. La poalele lor se afld baile Moneasa cu izvoare termale cunoscute de pe vremea Romanilor. Munfii Zarandului formeazi ultimul pinten, terminat abrupt spre Arad, cu coaste numaj vii. Formati din sisturi cristaline si granit, dar cu inal- tint mai mici (4-827 m), tmpidurite, sunt slab populati. Muresul i mérgi- neste spre sud, ivsind dim stransusa dela Lipova-Radna, cu vestita manistire catolie’ si cu ruinele vechii cetiti a usului pe varf de munte, drept paz Tot de Muni Apuseni se leaga c&tre Nord, dowd creste muntoase imbinate ca ramurile unui V, cu unghiul sprijinit de Crisu-Repede la Ciucea. Muntii-de-Arama (Plopigsul, Rez), ramurade Vest, din sisturi cristaline, au spinare largi, impiduriti, inconjurafi la Nord de apa Barciului Mun{ii Meses (Imezeul) tot din sisturi cristaline, dar mai ingusti, abia risirind din imbracimintea rocilor noi, formeazi creasta de apirare, cu vii si livezi, a Zaldului. Prin insule razie{e de sisturi cristaline, care de abia se inalfa din invelisul terliar, Munjii Meses alestuesc puntea de legitura dintre Muntii Apuseni gi ai Rodnei. Cercul zidului transilvinean format din munfi stravechi, astfel se ineheie. E) MUNTII DOBROGENI. In lucrarea sa, «Fata Pdmantului», fundamental pentru limpe- zirea arhitecturii pAmantesti, Ed. Suess in dreptul Dobrogei pune un semn de intrebare. De atunci numeroasele cercetari facute de geologii si geografii romani, au deslusit multe din tainele de odiniaard. Impotriva aparentei, Dobrogea de nord este strans legata cu restul pimantuini roménese. Valea Dundrii e un incident geografic, tarziu format. Munfii Macinului se socot rimasifa unui lant vechi, hercinic, cate se fntindea in lungul Moldovei, in continuitate cu Sudetii si Ma- sivul bohem. Din sfirimarea ramurei surpate, a luat nastere materialul ce intra in clidirea unci insemnate p&rti din Carpafii Moldovenesti. Asa numitele conglomerate verzi provin din sfaraméturile muntilor do-MUNTIL 91 brogeni. Dobrogea de Nord, prin originea ei departata, apartine deci la Europa Central. Din muntii odinioara stravechi, lant de importan{a sistemului alpin actual, n’a mai ramas decat ciotul muntos dela Macin. Sunt cei mai vechi munfi din fara. Au pastrat aspectul de munfi. Cakitorul ce se indrumé ciitre Galati, deprins cu netezisul cdmpici, priveste cu uimire la profilul zimfuit al zidului ce rasare dintrodat’ de peste Dunare. In bataia soarelui, lu- mina scoate in relief nu numai colfii si coastele priporoase, dar si bolo- beta imprastiat pe sub creasta, provenit din macinarea granitului. In lumina piezisi a asfintitului, intreaga sira dindaratul “Vacinului Fig. 58. — Muntele Consul. reproduce in miniatura profilul Alpilor fAgiraseni, vizufi din departare. Inalfimile sunt ins deoschite. Batranii munfi au suferit distrugerea yreme de milioane de ani, Le-au ramas numai radacina din granit si sisturi cristaline. Cel mai inalt varf, aproape de satul Greci, abia are 434 m, nici cat Dealul-Mare de langa Tudora-Botogani. Teoretic, dup’ indltime, s’ar pune in categoria dealurilor; structura trideaza originea lor muntoasa. Caracterul de munti il pistreaza si in amanunt. Desi joase, varfurile sunt greu de urcat; drumul ¢ ostenitor. Muntii Macinului ar putea servi de minune drept scoald de turism, iar Braila ar deveni centru turistic. Ajungand pe vart, iluzia cd te afli in plin peisaj muntos este marita uneori de marii vulturi plesuvi, care zbor in rotocoale tot mai inguste. Totusi linistea e mai desdvarsita, ca de cimitir. In zadar vei astepta s% auzi sopotul unui izvor. Peisajul ins& e variat, cci temelia muntilor e variatd. Granitul dela Greci di nastere formelor masive, cu bolovani rotunjifi, datoriti desagregarii; cvar- itu! din Priopeea, rezistent, formeazA culme cu muche ascutita. Dealul Regele- Carol de lang Turcoaia, vestit prin granitul exploatat, std ca un gheb rotunjit, Ja marginea Dunarii, Soseaua Macin—Cerna e trasa prin seaua sapaté fn argi- lele devonice, mai putin rezistente. Ici si colo rasar colfuri izolate din tnvelisul de loess, ca niste ruini de eet&ti. Piatra-Rosie e din granit. Singuratecul ConsulARA NOASTRA (123 m.) de pe valea ‘Taijei, din porfir rosu ori verzni, poate fi dat ca exemplu clasic de forma unui munte. Din el se prelungesc crestele de porfir pana ’n Mei- danchioi. E un peisaj variat, atragadtor, cu scenerii neinchipuit de frumoase. Coloarea stancelor, albi, roseatd ori verzuie, acoperisuri de paduri cind mai rare, cand mai dese, Valea Taitei largd, avand coastele netezite ca de o man& uriasi, in Iungul careia stau sate rare, totul da regiunii un tipar deosebit de cel obisnuit in restul {arii, Muntii Macinului, din Era primara, au format o insulé in Marea triasic’i. S'au depus in jurul lor calcaruri frumoase, marmore asemenea celor din Alpii orientali, cuprinzdnd cuiburi fosilifere tot aga de bogate ca giin regiunile dela Ischl. O noua migcare tectonicd a urmat in vremea secundara, probabil cam fn acelasi timp cu marea faz de fncretire a Carpatilor Meridionali. In Dealul-Mare de langi Tulcea, se vad fru- moase indoituri de straturi, care dovedesc miscarea. Erupfiuni de lava au avut loc uneori cu revarsdri pe suprafefe intinse, care formeazii azi platoul rupt dela Nicolifel, sub marginea c&ruia se adiposteste in umbra péiidurii dese ministirea Cocos. S’a format astfel o noua zon muntoasi peste cca hercinicd, ceea ce amureste numele de catend cimmerica dati pirfii nordice a Dobrogei. Prin eroziunea calcarurilor s’a nascut un peisaj nou, care se intinde intre Taita, Dundrea gi lacul Razelm. Formele sunt largi, goale unde sunt formate din calcar, cu paduri dese de tei intre Telifa si Meidan- chioi. Marginea dinspre Dundre dela Tulcea spre Sf. Gheorghe, e mai ridicaté. Dealul Bestepe, cu sapte gheburi, de lang Mahmudia, e ca un far de orientare. In raport cu delta, e ca si Istrita fata de campie, mécar ci nu are decat 242 m inalfime. Regiunea intreagi a rimas in vremea terfiard o insulA supusi ero- ziunii. De aceea numai rocile rezistente formeaza colfuri mai rasiirite. S’au putut urméari platforme la 300 m si 400 m. Relieful viu e domolit prin asternerea loessului, praful cvaternar, care a acoperit asperita- file, Formele par netezite, rotunde, desi fierul plugului adesea scarfie, dand de roca de dedesubt. Surparile tectonice au imbucatatit finutul. Se nase insulife: Blasova din dreptul Iglifei (Troesmis); Popiaa, mica si mare din balta Crapina; Kartal si Tcraponti din sudul Basarabiei; Popina dm Razelm; Insula Serpilor din Marea Neagra. Insulifelor acestora le corespund martorii ce rasar din mantia loessului. Vestit e Denistepe de langi Nalbant, ca un acoperis de casa prabusit intr’o coasti, cu piturile de gresie duri, aplecate (266 m). Minunati_ priveliste oferd acest punct de observajie dela marginea sudicd a muntilor Dobrogei. De o parte se urmareste coasta ridicatA, impadurita, ce se jine in lung, dela Raschioi, cu piramidele Consulului si a celorialte dealuri porfirice; de alta dealurile joase ca valurile largi ale unel mari batutd de vant. In departare se oglindeste lacul Babadagului cu Dealul Enisala, colt de calear triasic invaluit de conglomerat cretacic, pe varful cruia se inalfi turnul unef cetafi presupusd genovezii. Satele sunt rare, oaze de verdeati in indoiturile de teren, legate cu drumuri ca niste panglicl.1 2. MIBAILESCU V., Marile regiuni morfologice ale Romdniei. B. S. E. DE MARTONNE, Résultats scientifiques des excursions géografiques pendant 3. 6. J. JUNG, Karpatenpdsse, tradus in Convorbiri MUNTIL 93, LITERATURA. STRECKEISEN A., Alpii si Carpafii (Bul. soc. polit.), 1935. Bue., 1932. Véé de 1921, L. I. G. 1 Cluj, Bue, 1924, NORDON A., Questions de mor- phologie dobrogéenne. Bibl. de I’ Inst. franc. d. Hautes études en Roumanie, Paris, 1930. L. SAWICKI, Die jiingeren Krustenbewegungen in den Kar- paten, Mitt. d. geol. Gesell., Wien II, 1909. MIRGEA ILIE, Les nouvelles hypothises relatives a ta tectonique des Monts Metalliféres ile la Roumanie. Bul. Soc. rom. Geol., ITI, Bue. 1937. KR VINER TH., Die Spuren’ der Eiszeit in den Ost- u. Sidkarpaten, Sibiu, 1929. LEHMANN P., Schneeverhditnisse_u. Gletscherspuren in den Transylo. Alpen. Jahresb. d. geogr. Ges. 2u Greifswald, 1904, MARTONNE E. de Contr, a Vét. d. l. période glaciaire d. 1. Carpathes mérid. B. $. Geol. Fr., Paris 1900 si Bul. soc. st., Buc. IX, 1900. MRAzKc T.., S. Vewisience d’an- ciens glaciers sur le versant sud des Carpathes mérid., Bul. soc. st., VIII, Buc, 1899, ORGHIDAN N., Urme glaciale pe Siriu. B. S. Gr., LI, Buc. 1933. PUSCARIU V., Ghelaral dela Scdrisoara, Tur.-Club. Romaniei, Cluj, 1934. SAWICKI L., Die glazialen Ziige d. Rodnaer Alpen uw. Marmor- roscher Karpaten. Mitt. d. geogr. Ges., Wien, 1911, SOMESAN L., Urme glaciale tn Munfii Cdlimani. B. S. G. LI, Bue. 1933. WACHNER H., Die Eiszeiigletseher des Bucegi. Zeitsch. {. Gletscherkunde, Berlin, 1929. T, Mo- RARIU, Glaciafia din Munfii Rodnei, Rev. geogr. rom. IIT, 1940. Buz E. A., Beitr. z. Hohlenkunde Siebenb. Jahr. d. sicb. Karp. Verein, Sibiu, 1884—86. JEANNEL R. si RACOVITK E., Enumerations des grottes visilées (1918—1924). Biospeologia, Cluj, 1929. MARTONNE E. de, Result. sc. ete. MURGOCI G., Calcare si fen. de erosiune in Carp. merid. B. S. Se., Bue. 1898. POPOVIGL-HATZEG V. si SANGEORZAN I, Pestera dela Schitul Jalomifa, B, S. Ing. I, Bue. 1907. Racoviya E., Obs. s. la glaciére dite Ghefarul dela Sedrigoara. B. S. St. IIL, Cluj, 1927. IDEM, Spealogia, Discurs receptie Ac. Rom., Buc. 1925. erare, Buc, 1895. URSOIU L, Pasul Oituz. An. geogr. antr, II, Buc. 1913. ZAGORITZ Gil., M. Trecdtorile Teleajenutui. Ibidem, 1913. 7. HERSENI TR., Une bergerie dans les Monts de Fagdras. Boabe de grau, Buc. 1934, KUBLOVIC W., Pastoritul in Maramures. B, S. Gr. LIL, Buc., 1935. OPREANU SABIN, Contribufiuni la franstumanfa din Carpafii orien- tali. L. I. G. IV, Chuj, 1931. Popp N. MARA, Contr. la viafa pasiorala din Arges si Muscel. B. S. Gr. LT, Buc. 1934; IDEM, Ciobania la Ungu- renii din dreupta Oltului, ibidem, 1933. PRECUP F., Pastoritul tn Muntii Rodnei. Dacoromania, Cluj, 1926. SOMBSAN L., Viafa pastoralit in Mun- fii Calimani. B.S. G. L., Bue. 1934. VUIA R., Cateva observdri asupra pdstoritului. L. 1. G., 1, Cluj, 1924. CONEA I., Din geografia istoried $i umané a Carpojilor. B.S, G. LV, Buc. 1937. Monantu T., Viafa pasto- ralé tn Munfii Rodnei. Soc. rom. geogr. Bue. 1937. 8. DENSUSIANU 0., La vie pastorale chez les Roumains, Ann, 4. Nationalités, Paris, 1914, Viata Noua, Buc. 1913. DraGgomin N., Din trecutul oierilor margineni din Sdliste. L. I. G. If, Cluj, 1926, MARTONNE E. de, La nie pastorale et la transhumance d. 1. Karpathes merid. Ratzel’s Gedichtnis, Leipzig, 1904, Idem, La Valachie, Paris, 1902. MEMEDINTI S., Dacia ponticé si Dacia carpatied. Analele Dobrogei, Cernauti, 1928. OPREAN SABIN, Lc. VERESS A., Péstoritul Ardelenilor in Moldova si Tara Ro- maneased. An. Ac. R., Buc. 1927. N. DraGomm, Oierii mdrgineni tn Basarabia, Caucaz, Crimeia si America de Nord. L. 1. Gr. V1. Cluj, 1938. L I. GELASE, Mocanii, Buc, 1937. 1. SOMESAN, Structure orographique94 TARA NOASTRA de la Transylvanie et son influence sur la vie populaire in La Transyl- vanie, Acad. Roum. Buc, 1938. 9 VUIA R., Jara Hafegului si regiunea pédurenilor. L. 1. G., UL, Cluj, 1926. A) MARTONNE E. de, Rech. s, Cévolutions morph. d, Alpes de Transylvanie. Tezi de doctorat, Paris, 1907; IDEM, Resultats scient. etc.. lL. c.; IDEM, Valachie, 1. ¢. IN B., Die transylv. Alpen von Rothenthurmpass bis zum Efsernen Thore. Math. naturw. Bericht a, Ungarn, Budapest, 1891, LEHMANN P., Die Stidkarpathen zw. Retiezat u. Kénigstein. Zeits. a. Ges. f. Erdkunde, Berlin, 1885. UHLIG V., Bau u. Bild der Karpathen, Wien, 1903, MURGOCI G., Massivul Pardngu, Bue. 1898; IDEM, Contrib. @ la tectonique des Karpathes méridionales. B. Soc., Buc. 1907. BEHR- MANN W., Die Stidkarpathen. Der Wanderer, III, Buc. 1923. VERGEZ. TRICOM G., Regiunile naturale si unitatea Banatului romdnese. ‘Transilv jub. Buc., 1929. VUIA R., Tara Hafegului, 1. ¢. CODARCEA AL. S. la tect. du Banat mérid, et du Plateau de Mehedinfi. An. I. Geol. XX. 1940. B) JEKELIUS E., Geol. Beobacht. im Gebiet des Bucsees. Jahresb. d. ung. geol. R. A. Budapest, 1916. N. ORGHIDAN, Obs. morf. fn reg. Brasovului. Tara Barsei, Brasov, 1929 si L. I. Gg., IV, Cluj, 1931. WACHNER H., Geogr. u. geol. Beobacht. am Bucegi-Massiv, B. Ac. R., Buc. 1930. JEKELIUS E. Das Gebirge von Brasov. An. Inst. Geol, XIX. 1938. C) ATHANASIU §., Morph. Skizze d. nordmold. Karpathen. B. S. St., Buc. 1899. ATHANASIU I, Cere. geol. in imprefurimile Tulghesului-Neamj. 1. G. R., Bue. 1928. KRAUTNER TH., Cercel. geol. tn cuvela marginald mesozoicé a Bucovinei. A. I. G. XIV, Bue. 1930, MACOVEIG., Apercu géol. s. t. Carpathes orientales. Asoc, p. Vavanc. géol. d. Carpathes, Buc. 1927.. MAYER R., Ber. i. morpholog. Studien der Ostkarp. A. I. G. Buc., 1936. MEnuTIU V., Munfii Rodnei. B. S. Gr., Buc. 1906. MIHAILESCU V., Diviziunile Carpafitor rasariteni. B. S. Gr., LI, Buc. 1933. NORDON A., Res, som. s. l. Carpathes orient. roum. Congvés intern. geogr., Paris, 1933. RENMANN A., Landerkunde des ehemal. poln. Gebietes, 1. Bd. Die Kar- pathen, Lemberg, 1895. SAWICKI L., Die jiing. Krustenbeweg. i. d. Kar- paten, Mitt. d. geol. Ges., Wien, 1909. KRAUINER TH. Das krist. Massiv von Rodna. An. Inst. Geol. XIX 1938. BANCILA I. Et, géol, d. les Monts Haghimas. An Inst. Geol. XXL PREDA D., Geol. rey. subcarpatice din partea de sud a jud. Bacau. A. 1. G. VIL, Buc. 1917; IDEM, Geologia si lectonica pdrfii de rdsdrit a jud. Pra- hova, ibidem, Buc. 1925. GROZESCU H., Geolog. reg. subcarp, din nord jud, Bacau, ibidem, Buc. 1918. MATEESCU $T., Cere. geol. in partea externa @ curburei Carpafilor roméni, ibidem, Buc. 1927. MRAZEC L. si TEISSEYRE W., Asupra form. salifere in Romania. Monit. Inst. Petr. Rom., Buc. 1902. N. PorP, Clasifieari geogr. in subcarpafii romanesti. B. S. Gr., LIV, 1938. WEYMULLER FR., Les collines subcarp. enire la Prahova ef Buzdu. Ann. de Geogr, XL, Paris, 1931, FILIPESCU M. G., Rech. géol. enire ta vallée du Teleajen et la vallée de Dojtana. A. 1. Gl. XVII. Buc. 1936. N. M. POPP, Subcarpafii dintre Dambovifa si Prahova. Studii si cercetari geo- grafice. Soc. reg. Rom. de geogr., III, Bucuresti, 1939; IDEM, Populafia in subearpafii Muntertei in ultimul secol. Rev. geogr. rom. III, 1940. 6. MAGOVEI G. si ATHANASIU I, La chaine vuleanique Catimani-Hargita. Ass. p. Vavane. de la G;ol. d. Carpathes, Bue. 1927. ZADECKY J., Munfii Vuleanici Harghita-Calimani. D. §. 1. G. R., XVI, Buc. 1930, SAWICKI L., Beitr. z. Morphologie Siebenbiirgens. Bul. Ac. St., Cracovie, 1912. MA- TRESCU SY, Vuleanismul evaternar din partea de nord-vest a Banatului. Rev. Muz. geol.-min. Univ. VI, Cluj, 1937, SoMESAN L., Viafa umand fn re- giunea munjilor Calimani. L. 1. Gr. VI, Cluj, 1938. V. STANCIU. Linia de eruptiv Harghita, L. I. Gl. Cluj, 1938. D) DAVID M., Munfii Apuseni. Cunostinje folositoare. Cartea Romaneasca, Buc. 1923. MARTONNE E. de, Rezult. scient. elc., l. e. FICHEUX R., MunfitMUNTI 9% Apuseni. Transilvania, Bue. 1929. CAMBER G., Tara Zarandului. Cuno- stinje folositoare. Cartea Roméneasci, Buc. 1934. PatiyIa R., fare Topilor. Orastic, 1912. C1oMAC I. I. si PopA-NECSA V. Munfii Apuseni. Buc. 1936. FIcHEUX R., Terrasses et niveux d'érosion dans les vallés des Munfii Apuseni, B. S. L Gl. XXI. Buc. 1937. MincEA LIE. Rech. géol. d, les Monts de Trascdu et dans le bassin de Aries. A. 1. GL. XNVIL. Bue. 1936. RUSU ABRUDEANU, Mofii Cart. Rom. BRATESCU C., Dobrogea. Cunostinte folositoare. Cartea Romaneased, Bue. 1925; IDEM, Pémdntul Dobrogei. Volum jub. Dobrogea, Buc. 1928, «MUR- GOCI G., Schi{a feogr. a Dobrogei de nord. B. 8. Gr., XXXII, Buc, 1912. NORDON A., Questions de morph, dobrogéenen. Inst. Franc. des H-tes étud. en Roumanie. Paris, 1930. SIMIONESCU I, Pdmantul Dobrogei. Agez. Cult. 1. C. Bratianu, Bue. 1928. V. MIHKILESCU Consid. gésgraphiyues La Dobrudja. Acad, Roum. Conaissance de la terre rouma'ne IV, 1938.CAP, VI. DEALURILE. 1, Generalitati. —- 2. Dealurile moldovenesti. — 3. Toltry. —~ 4. Dea- Jurile Moldovei Centrale. 5, Asezdiri omagesti. — 6. Orage. — 7. Dealurile getice. — 8. Podigul inalt mehediMean. —~ 9. Dealurile vestice. — 19. Dealurile somesene.— 11. Dealurile dobrogene. 1.-—In afara zonei precatpatice, socotit’ de unii ca aparfinand dealurilor desi dupi natura ei tectonic, dup& cum s’a avitat, se ali- peste mai strans de munti, in restul Romaniei preeumpanese dcalu- rile zise de podis. P&turile din care sunt alciituite, nisipuri, argile si gresii de varsti tertiara, stau clid, uncle peste altele, orizontale, rar inclinate. Num: c&tre marginea muntilor sunt prin unele pir{i mai dislocate. Asezarea lor orizontalé inseamna ca au fost numai inalfate in directie verticala ca podiguri, asa cum s’au depus in largile depresiuni din jurul Carpa- tilor. A urmat apoi activitatea apelor curgitoare; au taiat in podisuri vai largi, Je-au imbucéata{it, nascdndu-se astfel labirintul dealurilor actuale, cu spinarea de reguld rotunzita prin actiunea ploilor, in legd turd cu natura friabili a rocelor. Aspectul dealurilor este cam acelasi, pretutindeni, Prea rar rima- site de gresii mai dure le dau infafisarea ascutité spre varf (Campia ardeleana) sau ca un tapsan neted, urma podisului primitiv. De regula au forma unor culmi rotunzite, cu o coasta mai rupté —fruntea dea- lului — gi alta triginali indeajuns ca si se poati trage brazdi pan’ in varf. Odinioari crau acoperile in intregime de p&duri; n’au ri- mas ditefnvelisul arhorilor decat codrii de pe varf, revarsafi mai mult pe clina rupta, din departare ca o spranceand stufoasi. Locul pidurilor Lau luat ogoarcle si pasunele. In schimb {inutul dealurilor, ca si al Precarpatilor, e populat. Satele mai rar cu case risfirate sunt sau cuiburi acdtarate citre panza de api subpimanteand, de reguli cam spre mijlocul parjii mai abrupte, sau ingramadite la gura vailor. Zona dealurilor e un tinut de intensd agricultura, care, impreund cu cresterea vitelor, formeazi ocupatia de capetenic a_locuitorilor.DEALURILE, 97 Industrii nu prea se gasesc decdt in preajma oraselor; cel mult fabrici de spirt sau de zahar sunt rizlefite la sate. Orasele se fin fie la marginea dealurilor unde vin in atingere cu depresiunile ori in lungul vailor. Drumurile, in regiunea deluroasa, Fig. 59, —-Regiunile morfologice ale Moldovei dintre Carpati gi @¥mame (din Y. Tufescu dupd V. Mihdilescu). 1. Munjii; 2. Regiunea precarpaticd (alb = depresiuni); 3. Podigul moldovenese (a = get; b = dealuri tnalte); 4. Campitle (a) si luncile (b). sunt rare, e&ei urcusurile sunt anevoioase. Populatiunea a rimas in majoritate curat romAneasca, afara de orase. In tinutul dealurilor se intalnesc cele mai multe sate r&zdsesti cu improprictariri domnesti. In satele basarabene din regiunea Codrului (Niscani) mai dainueste I. Simionescu: Tara Noasird, 798, PARA NOASTRA inc& despirfirea intre mazili si farani; la jocuri, serbari ete., cei dintai sau se izoleazi sau cer prioritatea. Dealurile de podig se intind din Bucovina péna in Oltenia, cu o iatrerupere in rasiritul Munteniei. Sunt desvoltate in depresiunea transilvaneani. In general finutul deluros e ca o treapti larga, trecere dela ultimele valuri muntoase spre cémpie. 2 —-Intinsi suprafata ocupa dealurile in Nordul {arii. Daci le privesti de pe o indl{ime deadreapta Siretului, marginea lor ruptdé apare in amurg, ca un zid nesfarsit in lungime, cu creasta ondulaté, din loc in loc cu gheburi larg rotunzite, care nu tree peste 600 m indl{ime. Cand te transporti in mijlocul lor, apare si mai bine natura tabulari. Profilele formelor razle}e se contopesc; varfurile, cam la aceeasi indlfime, par ci se continua. Zid ul dealungul Siretului este marginea unui inalt podis, ce uneste Moldova cu Basarabia si Bucovina. Cand urci Repedea de lingi lagi, spre apus ca $i spre risirit, apar aceleasi forme, una, edt vezi cu ochii. Depresiunea largi a Prutului mijlociu aceea a Rautului, ambele cu origine ined nedeplin lamurita, au dat nastere in jumatatea nordica a Moldovei, luata fn tnfelesul larg, asa cum era pe vremea lui D. Can- lemir si eum a redevenit azi, la un cadru de indltimi cu o distributie destul de simetrica. Spre Nord se fntinde o Qlacd de dealuri, cu fata aproape orizontala dealungul Nistrului, dela Zdgtavna pani la sud de fee Dene dela Gepemiedi fa Hotin e cind tocmai inalt (516 m lang’ Cer aki, care a dat atatia bupi-fatrio' i). Satele se ‘in lant, mati, eu] Hines bogate, cu mori i privelistea este aceeasi aproape ca ‘i la Deleni din Botosani. Cocina de lingi @emMANi ec ca un martor (S41 m.) despartit de restul podi- sului prin valea Prutului. a reliefului Romaniei. Corespunde Podisul moldovenese este o caracteris unei largi groape pericarpatice cuprinsi futre Carpati si marginea platformer strivechi. Groapa a fost acoperitA de marile din terjiaral now. Depozitele neo- gene ce s’au urmat in succesiune destul de regulata constitue materialul dealu- rilor, devenite uscat nu dintrodata, ci cu cdt marea se retrigea. Podisul fneepe din Bucovina, unde dealungul Nistrului paturile mediterane formeazii dealurile Bucovinei-Basarabene. Din’ spre Nord ia Sud se intalnese desgolite pAturi tot mai noi, Exist prin aceasta a oarceare aseminare intre nasterea dealuritor_mofdovenesti cu acele din depresiunea Transilvaniei: zbu- ciumarile datorite formirii Carpatilor n’au rimas fara ecou asupra asezirilor regulate a piturilor din depresiunea moldovencasca. Catre marginea din spre Carpati uncle din cle au ajuns verticale, ca niste colli de stripungere. In restu? podisului au avut loc falii sau mécar indoituri de straturi ori largi boltiri, care au transformat podisul primitiv in trepte ori compartimente, dupa jocul miscdrilor.DEALURILE 99 Placa fnalta de dealuri lipita in Bucovina intr’atata de Precarpafi incdt se confunda ca relief, se las& pana in vestitele dealuri dela Nord de Dorohoi, mai tnalte spre Siret (Tureatea 477 m.). Pe coasta abrupt’ a acestora indreptaté c&tre disparutul iezer dela Dorohoi se afi satul Pomérla, cunoscut prin vechiul liceu tntretinut din dania boierului Basotd; acolo au fnvafat, intre alfii, V. Bogrea, D. Calugdreanu, Gh. Udrischi, ajunsi profesori universitari. Din placa nordici de dealuri se prelungeste ciitre Sud 0 ramur& apuseana, in lungul Siretului. Fie datorita unei falii, fie numai eroziunii puternice a afluentilor Siretului, dealurile dintre acesta si Carpati pierd din fnéiltime. Pe unul din ele, cu marginea ruptd spre apa Sucevei, se inalta vestita ce- tate, care pand la Al. Lapus- neanu, este legati de vite- jeasca epoca din Istoria Moldo- vei, resistind in 1476 chiar asediului lui Mahomet II, cu- ceritorul Stambubului. Deastanga Siretului stri- juese dealurile cele mai inalte (Dealul-Mare de langa Tudora, 593 m), alterndnd cu sei ridi- cate (seaua dela Bucecea, Ru- ginoasa), locuri folosite de calea ferata, Aceste denivelari Fig 60. — Intinderea dealurilor Toltry (din ‘i a Simionescu 1., Sratat de geologic). Linii sunt in parte de origine tec- simple = muntii; lini ondulate = Toltry. tonicd, stabilindu-se 0 falie intre seaua Bucecii si D.-Mare. Urmele vechiului podis sunt pastrate ici si colo (pe drumul dela Harliu ja Lespezi). Atat dealungul marginei din spre Siret, dar mai ales spre depresiunea Jijiei, coasta dealurilor a chemat o zona de deas& populajie. La Ruginoasa cu mormantul lui Cura-Vodd, sira pomenit de dealuri se imbini cu placa mijlocie din cursul superior al Barladului. Paralel ei, deastanga Prutului, se lasd o alta creasta mai joas4 (sub 300 m.), ce di in Codrii Bacului, iar in lungul Nistrului, se prelungesc dealurile din jud. Soroca si Orhei cu prea pufine inalfimi intre 300—350 m. 3.—In aceasta regiune din nordul Moldovei intervine o variatie foarte importanta de relief, ce schimba cu totul pitorescul. Din inve- lisul argilos rasar creste calcaroase, un soi de vechi recife de briozoeri si tuburi de viermi. Incep la Stefanesti pe Prut (Botosani), ajung la 7100 TARA NOASTRA Najoreni pe Nistru, continudndu-se mai departe in Podolia. Se cunosc sub numele de Toltry sau Myodobare. Fiind insirate tn creste cam paralele cu marginea muntilor, au fost socotite in primele timpuri drept ultimele valuri externe din Carpafi. Natura lor organicd e dovedita mai tarziu. Prin eroziune, varfurile desgolite de calcar, albe, capati aspectul ruiniform, nascdnd scenerii de munfi cu chei, pesteri si bolovani rosto- goliti, in monotonia profilului de dealuri argiloase. Prutul le taie in curmezis, epigenetic; afluen{ii lui din spre Basarabia sap’ frumoase chei ca la Corjiuti, Briceni. Satul Branzeni e ca intr’o cetatuie cu Fig, 61.— Dealurile de calear dela Stefinesti (din Simionescu I., Tratat de geologie), ziduri ruinate de jur imprejur, iar creasta dela Stefanesti rasare mai lunga, alba, in contrast cu padurile de salcii din jur. Se schimba ime- diat si oecologia vegetatiei. Pe langi forme cu caracter podolic cresc multe plante grase (Sedum, Sempervivum, etc.). Se schimba si aspectul satclor, cu casele si tmprejmuirea lor din piatra. La Stefanesti si Ripi- ceni (Botosani) se naste industria infloritoare a varului, transportat pana la Iasi ori Botosani. In maruntele pesteri sdpate in calcaruri, aflandu-se si cremene din belsug in substratul cretacic, in aceasta re- giune s’au concentrat primele asezdri omenesti paleolitice din Romania. 4, — Regiunea de dealuri din mijlocul Moldovei este partea cea mai masiva, ca o holta largé. Se termina spre Nord cu coastele abrupte ale Barnovei si Repedea, care dau frumusefe imprejurimilor Jasilor. Dealurile se mentin inalte dealungul Siretului, aproape ca si cele nardice, cu varfuri ce tree de 500 m (522 m.), pana la Gaiceanca, fn Nor- dul jud. Tecuci. Din Ruginoasa, pe la sud de Jasi pana in dealul dintreDEALURILE 101 Nisporeni si Capriana in Basarabia (337 m) dealurile formeaza cadrul sudic al depresiunii Jijiei, dar si marginea podisului dintre Bahlui si partea superioari a Barladului, cu inalfimi aproape de 500 m., cu plat formele netede la Tansa, Ipatele, Scheia, etc. Prin afluenfii ce dau in Barlad s'a ndscut un adevarat evantail de dealuri, labirint de inal- fimi ce se menfin intre 400—500 m chiar pana in finutul dintre Barlad si Prut (dealul Dorosan 564 m intre Berheciu--Tutova). Asa s’a relie- fat aspectul masiv al dealurilor din jud. Tutova de Nord si Vaslui, cu culmi ce se prelungesc spre Sud, din ce in ce mai scdzute. Aproape aceeasi infatisare se pistreazi si in Basarabia, cu doud noduri principale de dealuri. Cel nordic, dealungul Nistrului, este pre- lungirea podisului buco- vinean, cu netezisuri in- tinse, cu varful cel mai inalt din Basarabia (Bascaufi-Hotin 465 m). Alt nod mai principal, la sud de Raut, for- meazi regiunea Co- drului, ca un tri- unghiu cu varful la Cor- nesti, prelungindu-se pani ’u Sud in finutul Codrilor Tighcciului si viv, 42. — Urmele platoului primitiv (d. M. David). pre Tighina la Nistru. Sunt echivalente _no- dului hidrografic din cursul Barladului. Indlfimea insk nu ajunge la 500 m. Din ele se rasfiri culmi tot mai joase in spre Sud si Sud-Est, dupa cursurile de apa care dau {fn Bacul sau curg mai departe in limanurile sudice. Scoborirea inaltimii dealurilor din spre Sud se poate pune si pe seama unei falii radiale ori macar a unci puternice flexuri, care a facut ca nisipurile meotice si pontice, usor de desagregat, si se intindd cu mult spre Nord, formand spinarea dealurilor din sudul jud. Tutova. Se inalt& astfel o impunatoare bolti morfologicd din Siret si pan& aproape de Nistru, caracteristicd reliefului din Moldova mijlocie. Dealurile podigului moldovenesc, cu aceeasi origine, formate din aceleasi roci, au aspect cam acelasi oriunde ar fi privite, cu pitoresc bland, primitor, luminos. Paduri dese de fag acopar spinarea lor. Nu lipsesc fnsi nici palcuri de mesteacin (Barnova, Adancata-Burdujeni), care impreuna cu feri- gile destul de inalte, redau colturi de vegetafie muntoasa. In jurul satelor padurile s’au imputinat. Codrii Tigheciului au ramas mai mult in amintirea istoricd. Codrii Bacului sunt rarifi, dupi cum si codrul Hertii, atat de temut odinioara, isi micsoreaz& fntinderea an de an. Nici Codru) Cosminului din Bucovina desi mai sistematic102 TARA NOASTRA exploatat, de care se leagii legenda din rizboaiele lui Stefan cu Polonii, nu va avea o soartaé mai buna. In afara limitei de risirit a fagului, stejarul fi ia locul. Ici si colo cate un stejar rizlet rimuros, gros, arati puternica desfagurare ce o aveau odat& acesti arbori, asupra ciirora puterea de distrugere a omuluis’a npustit mai fara mila. Constitufia geologic’ a podigului, argilé la bazi, gresii si nisipuri_ permeabile dasupra, legata cu bogate _precipitatii atmosferice (500 pani la 600 mm) sau cu infiltrarea apei din topirea zapezilor, provoaca numeroase alunecdri de straturi, Aluncedrile superficiale nase valuri de teren ca pe Cetituia-lasi. Alunecarile mai adanci aduc nenorociri si deformari morfologice. Se nasc, ca si la marginea basinului ardelean, mereu suprafete proas- pat desgolite sau chiar coline mai mici in Fig. 63.— Sate cu apofise la Jungul marginei dealurilor naruite (Valea marginea padurii Barladului, Crasnei, Lohanului din jud. (jud. Dorohoi). ie Falciu). atele de pe coast& sufiir deseori stri- ‘juni mari, terenul fugitiv deplasind case si arbori (Mogosesti-Iasi), scurgerile de gloduri pustiind regiuni fertile. O consecinti tot mai ameninfatoare a despéduririlor, mai Fig. 64,— Aluncedri de straturi pe valea Lohanului (Falciu) (a. J. Gugiuman). ales unde domind nisipul, sunt rapile adanci sipate de puhoaie, ¢e silbiticesc ogoarele si imprejurimile satelor. Inundatiile care au devastat orasul Barlad, sunt urmarea desgolirii dealurilor si a intetirii puhoaielor care nasc acele rapi neproductive ce seDEALURILE 193 vid din gara, spre apus. Multe sate din Moldova si Basarabia, sufir de pe urma adancirii rapilor ndscute de torentele ce vin uneor napraznic. 5. —Tinutul podisului moldovenesc este 0 zomii de veche asezare omeneasci. Numeroascle statiuni neolitice dovedese aceasta. Cea dela Baiceni-Cucuteni din judetul Iasi este vestiti ca centru de radiatiune a artei mic . Satele sunt dese. Unele, mai rar, se afli pe podis; langaé Harlau, pe drumul spre Lespezi, s’a pastrat forma primitiva a satului cu case razlefite in cuprinsul padurii, de se incal- cesc crengile pomilor fructiferi cu ale arbo- rilor din padure. Mai adesea satele au fost agezate la marginca padurii; necontenit taiata, satele au ra- mas cu apofize (Fig. 63) dupa golurile din vechea piidure in care inaintau casele (Hili- gceu-Dorohoi). De obi- cei insi satele sunt de tipul asezat, com- pact, in legi panza de api la contactul argila si pitura per- meabili, la mijloc de Fig. 65.—~ Cosar de nuicle din jud. Hotin, coast. Sate cu case (Des. E. Savdea-Bocec), rizlete s’au format dupa razboi, la cape- tele loturilor de improprietarire. Numeroase sunt odai pe lang& gospodiriile de odinioari ale marilor proprictat Casele mai toate sunt din nuicle impletite, cu acoperis de stuh, mai rar de sindrild ori tabla, in apropierea girilor. Olanele inc& n’au patruns. Prispa e nolipsita micar la fata, iar stregina e sustinutd de stAlpi dati cu lufisor. Adeseori-— mai ales in-Basarabia — intrarea e sub un cer- dac proeminent. Nelipsit din jurul casei este cosarul pentru pipusoi (Fig. 65) din nuicle impletite, dupa cum si gardurile vechi sunt tot din nuiele impletite, cu stresing de spini ori porumbei cu tepi: alteori imprej- nuuirea e redusi la santurile si valurile cu citin’ deasi, spinoas’, drept gard viu. Bucataria de vara. ¢ primitiva vatri de lut intr’o groapa rar acoperita. salasuri izolate104 TARA NOASTRA In tot cuprinsul dealurilor predomini neggul vemanesc. In satele de pe Nistru intdlnesti acelasi tip, cu fafa lunga, cu nasul coroiat, cu ochii luminosi si mai mult albastrii, cu fruntea inalt’, cu plete pana la umar, ca si in Humul stii lui Creangd din preajma Carpatilor. Locuitorii nu se deosebese nici dup% port, eu chimirul lat fneingand cimasa lung’, cu mAnecele largi, nici dup’ grai, acelasi grai moldovenese, triginat si domol. Portul national este in buni parte pistrat m Bucovina si nordul Moldovei. In partile basarabenggogincile sunt inlocuite eu «ciubote» cu tureatca lungi, iar cimasa albi cu cea de panzi colorati, scurti, incheiati la gat. Femeile au lepidat mai repede portul nafional. Ocupatia de capetenie a oamenilor este agricultura si cresterea vilelor. Unde péigunile sunt mai intinse se g&sesc si turme de oi, adunate dela locuitorii satelor. Sténele sunt adiposturi primitive, colibe de nuiele impletite, acoperite cu frunzare. Livezile sunt numeroase. Regiuni de pruni, se vad mai ales in dea- lurile dintre Calarasi si Chisindu. Gradini intinse de meri se aflé fn jurul Harlaului saudg, Tighina. Viile se cultiva pe coastele batute de soare, mai mult in cadrul depresiunii Jijiei, dar si pe dealurile din jurul Hu- silor, ca si in preajma Chisindului. Drumurile ce strabat regiunea sunt mai mult in lung, pe vaile rau- rlor. Soseleghigggaverisul dealurilor sunt rare, Numai cu earul eu bot poti trece dela Podul-Turcului spre valea Barladului. Configuratia relie- fului si lipsa pietrelor rezistente ori a prundisului, limureste siricia drumurilor bune in Basarabia. Chiar si drumurile de fier din aceasta cauzi sunt rare. Cele doud linii din lungul Moldovei sunt legate in curmezis prin linii secundare numai in dreptul unor curmituri: la Bucecea, Ruginoasa ori Bacesti, Din cauza terenurilor fugitive linia Roman—Bacesti, ca si Zorleni—Chisiniu sunt mereu in reparatie, iar trecerea anevoioasd peste coama dealurilor face si se intrebuinteze dubla tractiune, costisitoare. Desvoltarea economicd a Iasilor s’a resimtit din aceasta pricin’. Targusoarele sunt rare, de reguli aglomerdri in lungul drumului principal; la centru dughenile stau unele lang altele, la periferie casele de sat. In schimb adapostul tdinuit si greu accesibil al dealurilor cu condifiuni asemenea celor din depresiunile carpatice, au ficut ca in cuprinsul podigului si numeroase hanuri (ratose), méindstiri, uncle de tipul cetifilor-ministiri (Dragomima in Bucovina, Dobrovail- Vaslui), allele cu yospodéirii cuprinse: Dobrysa-Varziresti in judeful Lapusna, C&priana (Orhei), Jabea (Sorééf). ** 6.—'Irei orase mari se aflé in cuprinsul podisului, in_pozifiuni geografice asemaniitoare, care le dau un tipar comun: Cernaufi, asi, Chisindu; au casele asezate pe coasta de dealuri. Ceea ce e Repedea pentru Iasi, ¢ Ceca pentru Cernauti, dominand valea Prutului.DEALURILE 105 Municipiul Ogeetetijeyfi (112.147 loc. in 1930) asezat in drumul mare comercial ce ducea in Polonia, a cipatat insemnatate dup anexarea Bucovinei la Austria. I s'a dat o deosebita catare, fiind orasul cel mai oriental din vechea imparatie habsbur- gicd. De aceea a rémas cu o impestri- {atura etnicd, numerosi Nemti adusi ca functionari, mai multi Evrei pe mana carora a ramas comertul si industria. Universitatea din inte- meiat& in 1875 ca centru de cultura nemfeascd, n’a dobandit pe vremuri decat cu grea lupta o catedra de limba, literatura si istoria romana. Mulfumita straduinfei corpului pro- fesoral roman, Universitatea a devenit un focar de radiare nationala. In schimb, Facultatea de Teologie, subventionaté din fondul Mitropoliei a bucovinene, luase deosebitaé tnsemna- Fig. 66, —~ Taliedec Bigbplenigpie’. tate pentru ortodoxic. Cladirea cea : mai impunatoare din oras e Palatul metropolitan, in stil maur, cu frumos si tngrijit pare. Municipiul @eeaiaqaawies (117.016 loc. in 1930), agezat tot} in lungul coastei de deal, e mai nou; are strazile dupa tip american, cu «evartaluri» regulate (Fig. 66). La capitul apuscan al orasului s’a pastrat mahalaua romaneascii, lasata cu striizi nepavate, iar spre sud e Targul, cu strizi inguste,' neregulate, cu case locuite aproapt numai de - Evrei in mare numar. Clidiri prea mari nu se afli. Soborul, in stil devenit Cated, metro- Licecle au cladiri impund- toare, iar pe toate le domina inchi- 67), ca o cetate, marturia arii politice din vremea trecuta. In descrierea data de E. Reclus, este singura pomenita ca o minunifie a orasului. Facultatea de Teologie si cea de Agronomie, parti din Uni- versitatea dela Iasi, inseamna inceputul unei indrumari de cultura superioara. Din punct de vedere industrial, Chisindul nu se deosebeste decat prin mori. Fig. 67. —3 (a. G. Bezweconnéi).106 a ‘TARA NOASTRA Alte orase mai mici sunt in cuprinsul podigului pe largile vai ale raurilor. Pe valea Barladului se afli Vaslui (15.388 loc.), pomenit inca din veacul al XV-lea, cu o bisericd de pe vremea lui Stefan cel Mare. Barladul (26.169 loc.) cunoscut ca loc de vam pe vremea lui Alexandru cel Bun (1408), ¢ un centru cultural, prin scoalele secundare, unele infiintate, ca si spitalul, din dania bogitasilor mitrinimosi, de pe vremuri. La scoalele din Barlad au invifat, intre alfii, poetul A. Vidhuld, invatatul V. Parvan, Prof. P. Bujor s. a. Pe Prut nu se afli decdt Hugi (16.792 loc.) cu episcopie veche intemeiata de Ieremia Movild, ilustrata prin activitatea lui Melchisedec, mare istorie bisericese. E intr'un finut important de vii si cu impreju- rimi atragiitoare, ce domina larga lunci a Prutului. In Basarabia, aproape de dealurile Tigheciului, oragul Cahul (10.437 loc.) a rimas izolat, fara cale ferata. Degi Vaslui si Barlad se giisese pe linia veche de comer} internatio- Polonia, viata lor economic este din ce in ce mai ane- i pentru Husi, singurul oras care rimasese pan’ in 1937 cu oO cale ferati ingusti i in Basarabia nu existA multe orase. Or hei (14.805 loc.), cu parcdlabii vestifi inci de pe vremea lui Stefan, cu biserici de pe vremea lui Vaséle-Lupu, este asezat ca si Chisinau, pe coast de deal, langa lunca Rautului, care curge aici in voie, facdnd iazuri inainte de a stribate prin cheile sipate in paturile orizontale. In apropiere a fost cetatea Orheiului. 7. — Scufundirile din exteriorul Carpatilor se tin una, din Bucovina pana la unirea Carpatilor cu Balcanii, Amplitudinea lor e diferita, Cea mai adanci e in dreptul cémpiei muntene. Partea vesticd, numita de L. Mrazec Depresiunea geticd, afundaté incd din cretaceu, e formata spre suprafati din terenurile cele mai noi terfiare. Apele curgitoare adunate cam in dreptul axei ei dela Sud-Vest la Nord-Est au separat vechiul podis in culmi de dealuri nisipoase, caractcristica Olteniei. C&tre marginea muntoasi paturile din depresiunea geticA de varstii mai veche (sarmatic) sunt incretite; cele mai noi (pontice) sunt inclinate. In restul Olteniei paturile rimaén orizontale sau prea slab inclinate citre Dunare. Zona deluroasi formeazd jumatatea de Nord a Olteniei. O linie care incepe la Ostrovul-Corbului pe Dunare, trece la Nord de Plenita spre a se ridica pan’ la Craiova, Slatina, Pitesti, arata limita dealurilor mai tnalte de 200 m. Accasta limita este ins’ crestalad, e&ci raurile au tiiat Junci largi, adancite cdtre Nord. Lunca Jiului sia Motrului se menfine laté de 6 km pana aproape de Dealul lui Bran. Cu cat Nord, cu atat dealurile tree de 460—500 m., iar cele care sunt in apropierea muntilor, lipite uneori de ei, ajung pana la 700 m. Spre a le stribate, drumut de fier ured ang’ Turnu-SeverinDEALURILE 107 dealul Balota, la 343 m. De pe varful lui se desprinde o neintrecuta pa- horama asupra culmilor muntoase si asupra vaii Dundrii, ce pare cd se opreste in loc facand largile coturi dela Hinova. In partea de Vest a Jiului, depresiunile subcarpatice despart dea- lurile de marginea abrupté a muntilor. Ele sunt mai risérite, cu sam- buri de strate mai vechi, ca dealul Skitioara. O noua depresiune intra- colinard, cum e aceea dela Carbunesti, ¢ mérginiti de dealuri ce par izolate (dealul Bujorescu, Bran 300 m). De o parte si de alta a Oltului, dealurile inalte se apropie de munti, fara si se poati trage o limith precisa intre ele. Chiar dac& zona deluroasa se continua la risirit de Dambovifa c Precarpatii, este o mare deosebire intre ele, prin trecutul lor geologi Fig. 68.— Hidrografia muscelelor si a Preicarpatilor (d. N. Popp). Pe cAnd Precarpatii au relief variat, framantat, de multe ori lipsit chiar de imbracimintea verde a pasunilor, in jurul Cémpulungului muscelele au un aspect de linistitd cvolutie, uniforme, bolli largi cu coaste triginate, surdzitoare prin verdele pisunilor, al ogoarelor, al livezilor sau chiar al palcurilor intinse de pidure. Apele la apus de Dambovita se adund fn m&nunchiuri, avand cursuri regulate care tra- deazi culmile prelungi ale dealurilor. La rasarit de Dambovita, in Precarpati, mersul raurilor este intortochiat, multe in directia depre- siunilor dela Vest la Est, altoite pe altele dela Nord la Sud. Din mersul lor se prinde si zbuciumul reliefului (Fig. 68). Dealurile Olteniei cu p&duri de stejar pe creasta lor rotunzita, au aspectul de valuri, formate din nisipuri usor de crodat. De aceea pro- filul lor e traginat, cu ondulatiuni largi, dar care ca si in Sudul Moldovei, sunt anevoie de strabatut in curmezis. Raurile formeazi manunchiuri stranse de Jiu spre Craiova, de Olt sau de Arges la Pitesti; pe vaile corespunzatoare drumurile mai lesni- cioase radiare leaga intre ele sate bogate, asezate mai mult pe terase, la adapost de toanele raurilor. Drumul de fier Bucuresti—T.-Severin ured spre Nord pana la Pitesti, scoboari pana la Slatina, ocolind mar-108 VARA NOASTRA ginea dealurilor mai inalte de 200 m, Legitura dintre Pitesti si valea Oltului se face prin Curtea de-Arges si Jiblea, in dreptul CZliménestilor. Impadurite in spre Nord, dealurile joase sunt acoperite in mare parte cu ogoare. In schimb clima mai dulce, natura terenului fac ca pe coastele expuse spre Sud si fie plantate vii numeroase. Tipict e regiunea dela Gdesti la Pitesti; coasta dealului e numai podgorii, cu vile cochete, ce rasar din verdele deschis al vitei stropite, ata in siruri; livezile se confundi cu geana de padure de pe creasta. Aici e bundoara Florica vestité a familiei Brdlianu ; aici se mai gasesc Go- lestii, cu conacul familiei lui Dinicu Golescu. La fel, numai vii renumite, se ured si pe dealurile din apusul Oltului, amestecate cu porumbisti in lunca, cu livezi si réméigsite de paduri pe coasta dealurilor, ca in fm- prejurimile targusorului D r it g 4 § a ni (6.923 loc.). Mai la apus se afl viile mai putin intinse dela Filiasi, ori acele care tapiseazi amfiteatrul dealurilor dela Turnu-Severin. Orase mari si oracle multe sunt asezate la limita dealurilor cu cAmpia. Strehaia (8.000 loc.), cu mdandstirea imprejmuita de ziduri, pe Motru. Slatina (10.616 loc.) deast4nga Oltului; cu numele pomenit ine din veacul al XIV-lea, cu casele ca intr’o géioace, incon- jurate de dealuri. Pitesti (19.630 loc.) pe Arges, mentionat de pe vremea lui Mircea cel Batrdn, cu frumosul pare dela Trivale. Pe toate le intrece Craiova (56.000 loc.) urbea Banilor Olteniei, centru important comercial, ev banci odat& puternice, dar si cu indu- strii in afara morilor mari, ce-i arata bogafia naturali. A devenit insem- nat centru cultural, cu impunatoare cladiri scolare, care au intrecut pe cele administrative si bancare. Un interesant si bogat Muzeu etno- grafic si de Stiinte naturale, este adépostit intr’o incdpatoare clidire boicreasci lingé miireata bisericii Sf. Dumitru de curand inaltata. Muzeul Aman, craiovean de origine, cuprinde tablouri de ale maestrilor romani si o mic bibliotec’d. Parcul Bibescu e unul din cele mai fru- moase din Roménia intreagii, iar bulevardul nou, spre Jiu, deschide largi perspectivi’ asupra viii. A devenit sediul Mitropoliei Olteniei. 8.—L. Mrazec a atras pentru prima oari atenfia asupra_prispei late, surpata, din marginea muntilor mehedinteni, puternic crodata, formata din sisturi cristaline si calearuri, acoperit& spre margine cu puternice straturi de prundis de varsta pliocenal. Catre Nord, spre Baia- de-Arami, Piatra-Closanilor domind regiunea. In calearuri au fost sipate doline, coifuri. Puntea naturald dela Ponoare e vestitd, iar pierderea in adane a Motrului-See o atractie locala. Cand urci drumul dela Balotesti langi Turnu-Severin spre Balta, de multe ori cu pictruirea naturala a stdncilor, ajungi pe culmea podi- sului ce nu trece de 600 m, Privirea se opreste citre apus in zidul inalt al muntilor Cernei, pana in ai Vulcanului, dealungul carora se intinde inaltul podigs mehedintean cu suprafata abia valurata. Paduri rare de stejari piperniciti s’au mai pastrat pe indltimi. PamantulDEALCIRULE sue) e sirac, fri humus. Unde nu se iveste piatra, la fafa e prundigul mereu insctat, care suge apa de ploaie destul de abundenti. Ogoarele raman arse inainte de vreme; porumbul pana la genunchi rar cAnd se coace deplin, cici bruma cade de timpuriu. Satele se afl uneori chiar pe podis, cu case risipite, sdracdcioase: alteori sunt asezate mai la adiipost, pe coaste, mai aproape de izvoare, sau cum e Balta de o parte si alta a unei vai inguste, c4pitand aspect sviterian. Rapi adanci, urmele suvoaielor numeroase, salbitacesc pu- tinul pimAnt arabil. Vaile priporoase, ca a Topolnitei la capatul careia se inalfi manastirea cu acelasi nume, fac anevoioasa circulatia. Dru- murile sunt aspre. Pufini pruni, mai multi ciresi, rar nuci umbrese casele batute in plin de soare. Sardcia este aproape endemica. Castigul putin vine dela caratul lemnelor, a varului. Totul: natura, asezarea satelor fri drumuri intre cle, casele risipite, greutatea traiului, cirdu- gia fac ca regiunea si se asemene in multe privinti cu acea a Motilor. De altfel populatia e rara, abia 20 pe km?, iar singurul targusor inde- partat dela drumul mare, Baia-de-Arama (1.475 loc.), al carui nume aratd folosirea acestui metal, ascuns azi, nu poate avea o viati mai activa. Doarme in linistea naturii frumoase ce-] inconjoara, intrerupta doar de zbuciumul valurilor iuti ale Motrului din apropiere. 9. —Spre Vestul farii dealurile sunt prea pufin individualizate. Alcatuese cadrul sesului. Rocele care formeazi munfii rasar la o mica adancime sub imbricimintea de terenuri neogene si cvaternare, con- tinuate cele dintdi tn launtrul muntilor prin vechile golfuri ramase ca depresiuni. Mai largi sunt dealurile ia colful nord-vestic al Bana- tului, intre Bega si Mures (Podisul Lipovei), una din regiunile cele mai populate din fara. La sud de Bega se afli cunoscuta statiune minerali dela Buzias, una din cele mai de seama din Europa prin eficacitatea bioxidului de carbon. Zona dealurilor se ingusteazd cdtre Arad, largindu-se din nou in dreptul depresiunii Beiusului. In jurul orasului Oradea-Mare, din dealuri ies cdutatele izvoare calde dela Baile-Felix si Baile-Episcopiei, adunate in lacul Pefia, 0 ramasita din peisajul tertiar. Dealurile vestice formeazi mai mult o zona de trecere dela ultimele valuri muntoase spre ses, 10. — Intre Somesul-Mic ca limita a cAmpiei ardelene si depre- siunea Baia-Mare cu mlastinile Erului, intre capatul nordic al mun- filor Bihorului si muntii Rodnei, se intinde un labirint de dealuri, in care e greu de precizat o orientare. Totusi exista o linie de demarcare care imparte regiunea in doud jumatifi cu deosebita constitutie geolo- gici. Este axa de sisturi cristaline care incepe cu ramura Muntilor Meseg ca un ardtdtor de legitura ce a existat cz munfii Rodnei. O serie intreaga de insule de sisturi cristaline prelungeste aceasta scund& catend c&tre munfii Prefucdi (810 m.), pe lang& care curge Lapusul110 TARA NOASTRA cu drum zbuciumat, Sunt rimigitele rupte, erodate, ale marginei cri- staline dela nord-vestul basinului transilvan. Depozite paleogene se inclini catre Sud, alcdtuind dealurile tot mai inalfate dintre Jibles si munfii Rodnei, culminand in varful Breaza (975 m.) la Nord de Nasaud. Restul regiunii pana in Campia ardeleana ¢ format din depozite vechi neogene. Jumatatea dela Nord de axa cristalina, dimpotriva e o regiune mai scufundati, umplutd cu depozite pliocene, din care rasar rizlefite insule de sisturi cristaline, innecate in invelisul moale de gresii si nisipuri; rascolite de vanturile din spre Vest au dat material pentru formarea dunelor intarite dintre Simlau si Valea Barcdului. Pe o insula (696 m.) de sisturi cristaline e asezat Sim] &ul-Silvaniei (7.496 loc.); Magura Tiganilor e aproape de Magura Codrului (575 m.) la indoitura Somesului. Alte numeroase insule sunt acoperite de rocele sedimentare, fiind trddate prin resturile de desagregare. Toate, ca si faliile ce mar- ginese de o parte gi de alta Muntele Meses, dovedesc ci regiunea a fost framantatdé prin scufundari. Daca ar fi desbracataé de invelisul nou war fi decMt un roi de insule asemenea celor din Arhipelag, ceea ce dovedeste prelungirea veche a substratului de sisturi cristaline din apus spre cele din rasirit. Intreaga regiune aparfine basinului Somesului, format din unirea, la Dej, a celor doud Somese: Mare si Mic. Cursul raului pana ce iese din depresiunea dela Baia-Mare, ca si a ailuentilor si Lapusul si Crasna, oglindesc frimantarile geologice. Venind din Campie apuca spre Nord- Vest. La Turbuta da peste capatul Muntilor Meses unde face o brusca indoitura ce aduce aminte pe a Oltului dela Racas; taic apoi frumoase chei lungi de vreo 25 km in tovardsia drumului de fier ce duce la Satu- Mare. Lapusul, Crasna si Barcéul adancindu-si vaile in imbricimintea moale dau atractive vii epigenetice, cand ating spinarea sisturilor cristaline. In intregime luate dealurile somegene nase o regiune de pitoresc minunat. De pe dealul Feleacului de lang Cluj privirea cuprinde in- treg orizontul dealurilor inalte (7—-800 m.), cu un labirint de vai fn- dreptate toate spre a Somesului, ce se poate urmari pani spre Turbuta. Chiar din drumul de fier dintre Cluj si Huedin, ochiurile lisate in pa- dure te fac si prinzi viile adanci, numai livezi, ale Agrigului si Alma- sului tdiate intre dealurile inalte si peste 600 m., ce se scoboaré pani in imprejurimile Clujului. Dealurile somesene sunt populate cu sate cuprinse. E o regiune de pometuri, vestita prin merele cu care se face comert intens. 11. — Si in Dobrogea sunt dealuri, la Nord ca si la Sud, cu aspecte deosebite din cauza conditiunilor de formare diferite Dealurile tulcene sunt datorite dislocdrilor variate suferite dupa depunerea terenurilor triasice si jurasice. Se pastreazi pana si urmele {armurilor din vremea cretacicd, ca sub Cetatea Enisala.DEALURILE At Regiunea este de o neintrecuta variatie dela pas la pas, in legiturd cu mozaicul rocelor ce 0 formeazi. Marnele friabile din jurul Baba- dagului au dat dealuri largi, acoperite cu paduri. Calcarurile nase creste albii, goale; porfirurile dela Casimcea, sire rosiatice de stAnci rotunjite. Vai largi, imbdtranite, fe despart. Pe fundul lor abia curge un firice! de apd vara, devenind puhoi ameninjitor dup’ ploile repezi Padurile, stancile diferit colorate, ochiurile de lacuri ce inainteaz: adane intre dealuri, nase 0 polihromie ademenitoare. Variatia. formelor zbuciumate inceteazi dealungul unei insemnate linii de fractura, dela Peceneaga pe Duniire pana la Mare. Dealurile in preajma ei au alt aspect. Sunt largi, de multe ori podisuri netede, numai cu zvdenitura restrénsi a movilelor clidite de om tru mor- mantul vreunei cipetenii sau servind la semnalarea navalirii dusma- nilor. Pe angi Harsova si Tichilesti creste goale de calcar sur, aduc oarecare variatie morfologica. Catre Nord, precipitatiile sunt mai abun- dente (intre 5—600 mm.); padurile se mentin. Izvoarele sunt mai nume- roase, desi rar gilgdie suvita de api subpimanteand ca la Baschioi, cand izvorul e socotit ca sfént. Spre Sud, urmeazii stepa. Dealuri inalte si de 600 m, se arati din nou citre granita bulgari. E Deliormanul, prelungirea platoului prebalcanic, constituind o larg bolt incé din vremea cretaceului superior. Apele au tdiat si in acest podis culmi de dealuri orientale la Vest de Bazargic dela Nord la Sud, care se impreund ins& spre inceputul vailor secundare intr’un platou slab ondulat, inalt, cu codri desi de stejari, cu esenfe ce aduc aminte de tinuturile mai calde (Frazinus ornus, Rhus cotinus). Drumul dela Silistra la Bazargic ce duce printre aceste dealuri, prin umbra padurilor, cu sate compacte, dese, este cu totul diferit de acel dela Con- stanta la Harsova, prin mijlocul stepei fri un arbore. Aci in regiunea acestor dealuri s’au colonizat Macedonenii darzi, buni pizitori de granite. LITERATURA. 1. MARTONNE E. de, Résultats elc., l. ¢, MACOVEL G. gi ATANASIU L., Geol. Heo- bacht. zwischen Siret u. Nistru in der Bucovina x, im nérdl. Bessarabien. A. 1. G., XIV, Bue. 1930. Bri Poarta dela Cerndufi. B.S. Gr., LII, Buc. 1934, SIMIONESCU L, Contr. la geol. Moldovei dintre Siret si Prut. Acad. Rom. Publ. fond. Adamache, Buc. 1903. DAVID M., Schia morj. @ podisului sarm. din Moldova. B. S. Gr., Buc. 1921; IDEM, Formes carac- lrist. d. L. morph, d. plateau moldave. An. sc. Un., Tassy, 1921; IDEM, Re- giunea codrilor Bacului fata de podisul mold. PoNvcic 'T., Relieful terit. dintre Prat si Nistru. B. S. Gr., XLVI, 1928. MIHKILESCU V., Podisul fnalt din vestut Botosanilor. Ibid., XLVIII, Buc. 1930. DAVID M., Qges consid. géomorph, s. l. jorage de Vastut. An. sc. Univ., lassy, 1933. DASCA~ LESCU NATALIA, Regiunea codrilor Basarabiei, Chisiniu, 1936. BoGos S., Niseanii in lumina daielor statistice. Bul. Inst. soc. rom. din Basarabia, I, Chisinau, 1937, TUFESCU C. V., Dealul Mare. Bul. soc, geol., LVI, Bue,We TARA NOASTRA 1937. Fundamentul podisului moldovenesc. Rev. geogr. rom., III, 1940. CHEA. Suprafaja Scheia-Ipatele. Soc. geogr. Cantemir. III. Iasi. 3. SIMIONESCU I, As. cale. sarmat. d. nordul Moldovei. A. I. G., IT, Buc. 1908. PROCOPIANU-PROCOPOVICI A., Enum. plant, vasculare dela Stanca-Stefa- nesti. Publ. Soc. Not. din Rom., Buc. 1902—1903. 4. GUGIUMAN L, Alunecari de straturi in jud. Faleiu. B. S. Gr., TV, Buc. 1937. 6. CIOBANU Sr., Ch . Ed. com. mon. istor. basarabene, Chiginiu, 1925. GH, BEZVECONNAI, Semimileniul Chigindului. Din trecutul nostra. Chi- sindu, 1936. GEORGESCU ANASTASE, Craiova, I. Tip. Rainuri. Craiova, 1936. 7. MURGOCI G., Terfiarul Olfeniei. A. I. G., I, Bue. 1907; IDEM, Tertiary form. of Ollenia. Journ. geol. XIII, Chicago, 1905. IONESCU-ARGETOAIA I. Plio- cenul din Oltenia. A. I. G., VIII, Bue. 1918. 8. MRAZEC L., Note sur la géol. d. lL. partie sud du haut plateau de Mehedinfi. B. S. St., Bue. 1896. MAnTONNE E. de, Sur Vévol. du relief du Plateau de Mebedinfi. C. R. Acad., Paris, 1904. 9. Lonoxtiu E., Privire gen. asupra morfologiei Sélayutui. Simldul Silvanici, 1992; IDEM, Magura Simlaului. Sindee, 1923. MIGATLESCU V., Platforma somesand. B.S. Gr., 1.11, Bute 1935. SZADECKY J., Munfii LG. aseunsi din Transilvania de Est. D. d. , Bue. 1930. SeeCAP. VII. CAMPIA. 1. Generalit: Mardises 3. Tara-de-jos.—- 4, Sesul dela ‘CAmpia olteand. — 7. CAm- dobrogean’ pia vestied. — 8. Campia 1, — Dela limanul Nistrulai pan& in Maramures, cu o intrerupere cat fine stramtoarea Dunirii, se intind sesuri unul din altul, in- cingand din doua parti cercul pimAntului romanesc. Sunt suprafefe sub 200 m inaltime, netede sau larg vilurate, acoperite in mare parte cu ogoare, rar cu palcuri de padure, cele mai multe plantate de om. Sunt finuturi de step; in cuprinsul lor cade zona precipitatiunilor la limita perioadei de seceta, cu temperatura lunii celei mai calde peste 22°, cu indicele de ariditate cel mai scdzut (intre 10—35), cu pamantul arabil format din cernoziomul negru, castaniu sau degradat. Padurile se oprese la granifa lor nordic& intr’o zona de antestepa, cu arbori rari, stejaris mai mult, piperniciti, subfirei, foarte adesea in toiul verii un painjenis al cuiburilor de omizi. Campiile sunt slab populate fafa de restul firii. Judeful Ialomija are densitate scizuta (41 la km?) ca $i @M§ieég@m ori Constan{a (36—37). Dupa cercetarea Jui Vdlsan a hartii rusesti din 1853 erau locuri in Barigan numai cu 4-5 loc. pe km?. Popularea a venit tarziu, fie prin coloniziri (Banat, Bugeac), fie printr’o inceati pitrundere dealungul apelor (Bardgan), ndscdndu-se o refea de populafie mai deasi, cu i care prind a se tot popula dupa ce s’au asezat drumuri de fier. Azi in cuprinsul sesurilor sunt sate mari, bogate, iar pustiul vegetatiei silbatice de stepi e tlocuit prin granar bogat, nu numai pentra Ro- mania. Sesurile sunt agezate pe locul scufundarilor de teren formate in cra ter~ tiari mai ales, in jurul Carpatilor. Gropile la nivele deosebite au fost inaltate dupa secarea lacurilor ce le umpleau, prin revarsdri de bolovénis lasate catre margine, de catre rurile sub forma de mari puhoaie, ce veneau din muuti. Ghefarii n’au acoperit sesurile, ca in Germania, spre a Misa pe urma lor nomol cu bolovani abia rotunjiti. In schimb vanturile de step& au riscolit nori de praf, a carui depunere a dat lutul galben numit Joess, gros uneori si de 30 m. Din prefacerea Tui la fafa luat nastere pamantul negru rodnic. 1. Simionesen: fara Noastrd, 84 TARA NOASTRA Réurile venite din munti au curs Ja inceput la intamplare urmiand ineli- narea locului; astern prundis ori mal, dupa puterea viiturilor. Abia mai tarziu s’au stabilit drumurile, micar ci Jalowti{a, cind vine mare, isi sehimba si azi cursul ei vechi, creinda-si altul nou. Infatisarca sesurilor mu este aceeasi prelutindeni, ci pastreazi ea- racterul specific al formarii lor in aminunt. Daca strabafi distanta dintre Bucuresti si Cernavoda, trend prin inima Campiei muntenesti, monotonia nu ¢ decat aparentd. Chiar dela Pasérea apar lacuri cu papura si sileii, in vechile urme de rauri, de se schimbi dintrodata forma si coloritul pitorescului, mai ales tn asfinfit de soare, cu un decor ueintrecut. Ochiurile de api se coloreazd cu vrastari argintii, aurii ori purpurii, ntiscdind irizatii ce se continu cu decorul feeric al apusului de soare, minunatit priveliste in finutul CAmpiei. Pe podisul Ramnicului, vechile drumuri ale raurilor au Hisat de- presiuni ce se umple de ap& in vremea ploilor mari, aritand caile pa- rasite din faza Qjbuirii Jor. Lacuri numeroase sunt presiarate in multe parti. In jurul Mor sirate, cu luciu de argint viu, se intinde cadrul sdrurilor provenite din evaporare, inconjurat si el de altul mai viu colorat, al plantelor de®irituri, Se nase privelisti atra gétoare, variatii originale, in uniformitatea campurilor insimantate. Nu lipsesc nici nisipuri zburdtoare, intarite, germand valuri mai inalte in finutul Cél- mafuinlui, bunioard. Jocul fortclor care au desivar$t modelarea sesurilor romanesti ne fiind acelasi pretutindeni, ca intensitate ori componen{a, infa sarea diferitelor parti din zona cimpici ¢ v@iati, cu caractere morfo- logice si omenesti deosebite. ’ 2. —Intre lla si Prut, se intinde 5 ustiul Getilor dupa Strabon (Fig. 69). Privit de pe indltimea de Jang’ Basarabeasca, cAt tine zarea nu se vid decat coline lagfi, eu spinarca domoala, cu planul de inclinare cStre Sud pana la marginea ii Nisipurile plioceneé se contin pana ’n dunga ecelor aduse de valuri. Niciun arbore nu se zareste. Nu se vid nici satele: stau ascunse in Indoiturile de teren, pe vaile raurilor, mai aproape de panza de api subpAman- teand. Whewet ie gei@aluj pe o scar mai mare iti las impresia unui teren nou, aga eum a rimas din retragerea mirii, cu vai paralele, largi, pe fundul c4rora se scurg rauri dealungul pantei generale, E un |inut de stepi curati, zona cea mai siraci in ploi din Basarabia. Nu se adund anual peste 354 mm de apa. In jud. Ismail tree luni fara o picdturi de ploaie, iar secetele, ea aceca din 1 sunt dezaslruoese. Lintita nordicd a Siligpaygier atinge Ia CAusani langi Nistru, Valul lui Traian, ce vine dela Leova, lang Prut. Spre Vest, limita se scoboara pe langa limba de padure rimasa din Codrii Tiheciwlui, iar in rasarit, in lungul Nistrului, pe langi antestepa dela Purcari. Catre Nord Bu- geacul se leaga de Codrii Bacului, prin 0 zona de trecere, « Cele 2 Ciasuri » din Jupta moldovenilor Tatarii, atrasi dela inceputul veacu ui atCAMPIA 115, XViea de stepa, asemanatoare celei de unde au pornit. In 1568 Ta- tarii-Nohai dintre Don si Volga stapanese regiunea pana in lacul Ial- pugului. Navala lor crescdndai ajunge pana la Codrii Bacului, la a ciror zid se opresc. A: se formeaza « Hotarul lui Halil Pasa » intre Moldovenii Codrului si Tatarii cu tendinte de cotropire nordicd. Ca- derca statului titar din Crimeia, la sfarsitul veacului al XVIII-lea, inscamna si retragerea Tatarilor din Bugeac (1807). Moldovenii se sco- 7 into naluralé aLimita storie (cTyfggpul de Sus") a 69. — Borst (a. G. Nastase). hoard indarat in zona Hotarniceni, a Codrului si antestepei; golul lsat de Tatari se umple cu colonistinggaiggfi@iu]. Asa ia nastere mozaicul ctnic de azi, asemenea cu al Dobrogei. Pe ling&fsatele moldovenilor bistinasi, se intercaleazi sate de nemfi (Tarutino, Comrat) cu gospodirii temeinice; bulgiresti mai ales in jurul Bolgradului; tétaresti, de gigauti cu tainici origine. La Saba langa Cetatea Albi, se aflé pani si o colonie de francezi elvefieni, care Be116 RA NOASTRA au creat un insemnat centru viticol, cu vifa de vie plantata in nisi- purile dela marginea limanului, ferita astfel de filoxerd. Bugeacul este tinut agricol ; cit vezi cu ochii se intind numai ogoare rodnice, cand seceta nu le arde. Litoralul Marii este putin folosit; 1 Bugaz cu baile de nimol, in ultimii ani s’a clidit un mare sanatoriu pentru tuberculosi; limanurile mari nu aduc, prin pescarii, venituri insemnate. Satele sunt rare, orasele si mai rare. Bolgrad (12.821 loc.), este singurul oras mai cuprins din Bugeac, in bund parte centru bulgdresc. Ismail (26.123 loc.), vechiul Smil, cu striizi regulat intretiiiate, cu Episcopia intemeiaté dup& r&zboi, apartine mai mult la litoralul Dundrii. 3.—Bugeacul se continua in sudul judefului Covurlui si Tecuci, cu o zona de nisipuri care invadeazi pan’n vatra satelor. La revar- sarea Barladului formeaza dunele dela Hanul-Conachi si Ivesti. E tinut sdrac in ploi. La Cudalbi in 1903 a cdzut numai 267 mm de apa, iar seceta a durat 163 zile; la Tecuci, in acelasi an, a fost o perioadd de uscdciune de 186 zile. Orasul Tecuci (17.259 loc.) si el destul de vechi, loc de vami pe vremea lui Stefan, cu casele insirate dealungul soselei nationale, nu are nimic insemnat in el. Ar fi lipsit de viaji daca nar avea multe scoli si cémpul principal de aviatie. In timpul din urmé s’a infiintat, pe cale particulara, un frumos Muzeu regional, cu bogate colectii din castrul roman dela Poiana, langd Nicoresti, cat si resturi de animale cvaternare. Un monument al cercetasilor arata jertfa tinerilor in pribegia lor din ultimul razboi. 4,—La risirit de linia Corod, cu terasele Barladului, se desti- soar regiunea Mirdsestilor sia Siretului, largit de 32 km. E partea cea mai adanciti din fntreaga zon& a sesului romanese, ca un fund Iatit de palnie, spre care tind cursurile de ape din indoitura Carpatilor. Regiunea nu pare pe deplin asezati. Aici sunt mai dese cutremu- rele de pimént, iar linia de nivel de 100 m ajunge pan la Focgani. Aci se contim wi fenomenele care au inalfat marginea campiei primi- tive. Siretul isi schimbi cursul; are doud brate; nu si-a stabilit matea. Mai vestitd e Putna, care isi muta cursul cu 50 km mai la Sud, varsandu-se in dreptul satului Corbu, Cind vine mare ia alti cale. Trenul trece peste bolovanisul co- nurilor proaspete de dejectie, risfirate pAnd la Mardgesti, centrul biruitoarelor lupte, amintite prin o statue si un mausoleu. Focsani (28.505 loc.), pomenit din 95, este principalul oras al finutului, format din 2 jumitati Hotarului » in Foc ul veacului al. XVIT-lea si ate din Munteni, Tanga gridina public Le uneste Ulifa targului ce trecea din Muntenia in Moldova.CAMPIA 17 De Focgani se leag& vremea de pregatire a Unirii; aici a functionat Comisia central aproape doi ani, compus& din 8 moldoveni si 8 munteni. E un orag cu via}i economici destul de intensi, datori i ales podgo- riilor mari din ap:opiere, (Nicoresti, Odobesti, Panciu). Portul national, pastrat ine& fn satele din jur, d& orasului tn desele zile de iarmaroc un colorit_ mai ro- manese decat altor orase ale Moldovei. Negustoria nu e numai fn mana Evreilor; se afli si negustori romani, dar mai ales se giseau mulji Armeni. 5.—Din Siret si pana in Olt, Campia ocup% trei sferturi din su- prafata Munteniei (Fig. 70). Colinele Olteniei sunt limitate spre apus Limilele 3 subdiviaunile geografice Gmpii Roméne Fig 70.—CAmpia Romana (d. G. Vdlsan). de Olt, dup o linie oblicd dela Slatina la Pitesti. Campia nu atinge Oltul, decat spre Sud, continuandu-se tot mai ingustata tn Oltenia; cu cat se lafeste catre rasarit, devine tot mai joasi pana fn lunca_Si- retului. CAmpia munteneasc& este de origine tectonicd, 0 adeviratd groapé cuprins& intre linia de dislocare a marginii muntilor gi aceea, pentru intaia oara scoast in relief de c&tre Cobéleescu, dealungul careia s’a surpat podigul prebalcanic. Culmea Istrifei se inalfA tntre Mizil si Buziiu la 754 m wand infaitisareYde munte fati de netezisul cimpiei, dupd cum si Magura Odobestilor (1.001 m), domin& cdmpia dela Mardsesti. Spre Sud, straturile cretacice ridicate dealungul malului drept dunirean, s’au intalnit fn sondajul dela Marculesti (Ialomita) Ja 312 m. adancime. Depunerile sarmatice, continue din Dobrogea pana in munti sunt la adane in dreptul Campiei.118 VARA Noas Dupé varietatea fenomenelor care au contribuit la modelarea Cam- pici actuale, Valsan, care a dat un magistral studiu asupra ei, deose- beste mai multe subdiviziuni. Campiile Givanu-Burdea cuprind basinurile superioare ale Vedei gi Teleormanului; reprezinti ochiuri de stepd la 200 m inal- time, cu sate rare, cu saledmi in loc de stejari, cu apa de folosit stransi “a elesteie, ploile cizand_ pufine. Mai departe catre rasarit, sub poalele dealurilor, intinzAndu-se pana aproape de Buziu, iar spre Sud cam pani la Snagov si Buftea, este Zona de divagare. Drumurile nesigure de odinioard ale rau- rilor se arata prin mlastini si lacuri cu paduri de salcii si plopi. Raurile aproape nu mai au maluri; Dambovita rataceste, se imparte in brate «lin care unul se pierde in lacul Sabar. Dela Buzaiu mai spre risarit, regiunea se inaltaé in podigul Ramnicului, Nu se poate hotdri unde incepe dealul si unde «ampia. Aici a rimas o cémpie inalté briizdata de Ramnic, marginita spre Sud de cotitura Buziului si strabituta radiar de adevirate lunci unele terminate cu lacuri, care nu pot fi decdt vechile drumuri parasite ale Ramnicului. Regiunca joasi din Campie se intinde pana in lunca Dunarii, cu aspecte deosebite. Intre Mostistea si Arges, cu Bucuresti in mijloc, na cea mai impaduritd. Pe aici Codrul Vlisiei acoperea suprafefe i azi inc pidurile de stejar formeazA ca un pinten, ce se co- boar pana aproape de lacul Greaca, cu o sinuozitate in repartifia pre- cipitafiunilor atmosferice, mai bogate decat in restul cAmpiei. Cram- peile de paduri rimase in jurul Bucurestilor, cu rimurosii stejari care incadreazd cate un lac, sunt ramasite din intinsa padure de odinioara. Regiunea nu e stepa depliné; apa freatica este aproape de suprafata ; dacuri numeroase umplu vechile coturi ale raurilor, cu Junci largi, dar putin addnci. Mianastirile Snagov sau Cernica sunt zidite pe gradisti izolate. Se naste o varietate de relief si de pitoresc, uncori fermecatoare, méarité prin contrastul cu stepele vecine. Intre Ialomita Buziu, dimpotrivi, regiunea e aproape lipsiti de ape. Calm&tuiul, dormitand, redus uneori la un sirag de lacuri, o stribate in lung. E partea joasi, cu pufine locuri mai ridicate de 50 m. Aici sunt presarate multe lacuri. Unele intovarasesc cursul Ialomitei, altele sunt in cuprinsul stepei; unele sunt cu apa dulce, altele, ca 'si acele dela nordul Buzaului, cu ape E regiunea CAmpiilor Buzaului, continuate prin terasa Briilei pana la Dunare. Din incadrarea regiunilor pomenite, raman cele doud stepe ade- -virate, una mai restransi decdt alta. Burnasu] se intinde in lung, ntre Olt si Arges. Step’ cu ierburi inalte odinioara, hrinea multe ‘turme de vite. E cimpul instimanfat de cereale azi. Arbori uu umbrese locul, caci apa e adanca, la 30—50 m. Chiar saledmul, care in Baragan mai invioreazi zarea, aici e rar, Satele si palcurile de padure se tin dealungul] luncii raurilor, care strabat in curmezis regiunea, TinutulCAMPIA 119 © aproape plan; inclinarea, la sud de Hosiorii-de-Vede, este nula. Dela Alexandria insi campia urci spre Dunare, domindnd-o cu 80—100 m. Raurile au directia Est-Vest; afluentii Cilnistei curg dela Sud la Nord, o exceptie. Spre rasirit de Mostistea pani in Ialomija, se intinde Bar a- ganul, nume gresit dat intregii campii pan in Siret. Dup& cum Campia munteand e o unitate morfologicd din Romdnia, Bardganul e o diviziune distincta a Campiei. E cel mai intins tinut fara scurgere de ape, dominand cu 30—70 m lunca Duniirii. E singura parte din campie cu mari intinderi netede ca ’n palma. Privirea nu se opreste decat la orizont, in gardul de saledmi format din pdaleurile ce par unite in departare. Totusi in amanunt nu e monotonie. Mai des se vad aici crovurile (ga- vane, padine), depresiuni cir- culare cu diametru pana la 2—3 km si adancime de 5—6 m, care dau infatisare lunara hirtilor detaliate din stepa. Par a fi urmele varte- jurilor de vant, cici unele sunt aliniate in directia ace- stora (Fig. 71). Ploile sunt rare. Cat& api cade, se afundi repede in paméant. Loessul, buretele care suge apa, are o grosime de 30 m; alteori prundisurile fi ian locul. Patura de argili care opreste apa, ¢ la 75 m. Temperatura excesiva, vanturile care sufla fard piedecd, adancimea apei nu ingadduie traiul arborilor. Vegetatia gribit sc foloseste de ploile putine de primavara, pentru a izbucni repede, a creste cat mai fnalta. E domeniul animalelor de stepa, dintre care dropia era cunoscuta odinioara; azi ¢ rara. Gavane din Baragan S. Mehedin{i) Descrierea Bariganului ficutA de Odobescu, nu i se mai potriveste. StepA ierboas& odinioara, azi a ajuns granaral Romaniei cu bogate ogoare de cereale ori papusoiu, ce-{i dau impresia, cand sunt in spic, de o mare cu valuri line. Drumurile cele dintai sunt urmele méruntelor copite ale oilor, manate catre Dunire, rascolind in urma lor norii de praf dupa cum spun versurile: Batut e, Doamne, bitut Drumul Bardganului De talpa ciobanului; Nu-i batut de car si boi Ci de picioare de oi Si de cAni tapiligosi $i de ciobanasi frumosi Astdzi au devenit drumuri de fier si sosele bune, ce strabat stepa in lung lat. Vechile tarle, popasuri la rdserucea drumurilor, au disparut. In jurul Arlei Minea ori Vaideei, ca si tn jurul garilor, s’au intemeiat sate gospodiroase,cu casele umbrite de salcdmi ori ofetari. Hambare mari adpostesc belsugul ; silozuri ca niste turnuri de biseric cura aurul boabelor de grau. Prin mori stele metalice de vant s’a invins adancimea apei, adusi lesne la suprafata. Stepa silbatecd, fn care numai lupii urlau iarna iar iepurii si harciogii roiau vara, in c&teva decenii a fost transformata intr’un granar bogat, nu rar intal- nindu-se pe lingi pAdurici de salcdmi, ca niste insule la orizont, hectare intregi de vii metodic ordnduite si lucrate. Lang’ SApunari, fn 1790 era o simpla fan- tna, la 1853 un han. In jurul lui la 1900 s’a intemeiat satul Salcioara. Bard- ganul poate fi adus drept exemplu de schimbarea repede a unei suprafefe de step& salbatic’ intr’un tinut prosper, numai prin munc& roméneasca, prin spi- ritul de gospodirie chibzuité. Sunt mogii (Marculest!) cu exemplara gospodarie, cu modern sistem de agricultura, influenjata de cele experimentate in fermele model ale ,,Institutului superior de agriculturi”. 6. —La Vest de Olt dealurile cu spinare tot mai tesita, se lasd domol catre centrul depresiunii getice, iar locurile cele mai joase, sub 150 m se intalnesc numai in luncile gi terasele raurilor. Linia de 100 m atinge aproape Dunirea la Cetatea, trecdnd pe la Nord de Bailesti, pe la Sud de Segarcea si la Nord de Corabia. Intre marginea sesurilor inalte oltenesti si lunca Dunarii, se in- tinde o susinit& de sesuri sub 100 m, acoperite in mare parte cu dune si nisipuri fluviale. E terasa joasi a Dundrii, cu aspectul cu totul carac- teristic. Regiunea la Vest de Desni{uiu, este formata din valuri fn- guste, lungite in direcfia aproape Est-Vest. Sunt dunele mobile, ingri- madite in jud. Mehedin{i dela Garla-Mica, Patulele, Crivina, in judeful Dolj la Bechet, Nedeia, la Maglavit si Hunia. Altele sunt intarite cum e duna pe care se afl Monumentul dela Calafat. Dunele nu sunt cu totul neproductive, cAci fiind pe un suport argilos, pastreaz ceva din umiditate; de altfel sunt alimentate si de nivelul hidrostatic ak Dunirii, dovada micile ochiuri de apa ce se insiri printre ele, mai dese cu cat sunt mai aproape de Dunire, ca si fantanele sipate“mai tot- deauna intre dune. Aceasta e zona de altfel cu mari tngramadiri de populatie. Satele sunt cuprinse cu strazi aliniate, foarte populate: Pa tulele (4322 loc.), in Mchedinfi, Poiana-Mare (10.582 loc.), Bailesti (13.279 loc.), in Dolj, stau insirate in zona terasei dundrene. 7.— Dealungul granifei de Vest, se tntinde cAmpia care incepe cu Torontalul taiat de granifa dintre Romania si Jugoslavia, sfarsind cu sesul jos, cu multe mlastini, dela iesirea Tisei din Maramures. Dea- supra depozitelor Msate de lacurile pliocene, care tnaintau pan’ in marginea muntilor, s’au asternut prundigurile cirate de rauri dinspre munti. Conurile de dejectii se risfira, se unesc aproape, al Muresului, fnaintand mai departe. Raurile si-au sipat albia in ele, lisdnd terase. Dupa ce rdurile ies din zona conurilor de dejectie, malurile joase in- lesneau mari inundatii, cérora li s’a pus capat prin canalizarile din veacul al XIX-lea. Loessul asternut de vanturi a fost spalat, ramanand gros abia de 5—10 m. Spre Sud, nisipurile formeaza dune, mai inalte la Delibaba, dincolo de granifé. Aceasta campie, ca si cea munteand,CAMPIA, s'a format in dreptul unei largi depresiuni, care cuprinde tot sesul panonic. Are caracter de step& cu contraste de temperatura (intre —30° in Decemvrie si 21° in Tulie), cu ploi relativ pufine (500 mm) repezi vara. Vanturile de Nord domina, cele de Sud bat in jumitate su- dicd. In genere clima continentali se resimte de influenja mediterani si oceanica. Pamantul arabil nu e dec&t fn mic& parte din cer- nosiom. Intreg Torontalul forma odinioara un fntins finut de mlastini. Insinatosat din veacul al XVII-lea, prin canalizarea Begai, dar si a ‘Timisului, datorité muncii omului, ajunge un granar bogat. Aspectul sau este mult mai variat decit al Bardganului. Palcuri de arbori cu frunze cézitoare se tin Cealungul rau ilor, c&ci apa freatica e mai la suprafata. Crese stejari grosi si desi, cum ¢ in pddurea de langa Detta. Pustiit de Turci, Torontalul este repopulat prin colonizari. Ca si in Bugeac, aici e un mozaic etnic. Svabii sunt adusi mai de departe. Satele lor sunt gospodaroase, dupa tipul sas, cu strazile largi, regulate. De departe casele nu se vid. Locul lor e ardtat de ingrimadirea arbo- tilor, ce formeaza ca o largi movilé intunecata la orizont; din mijlocul ei rdsare turnul bisericii ‘alte, aratata si prin sclipirea sigetii in bataia soarelui, ca un far de orientare. Unguri sunt pufini; spre Sud, Sarbi mai mulfi. Nu lipsesc nici Francezi maghiarizati. St dintre Romani, mulfi sunt colonisti veniti acum 200 de ani din Oltenia~peste munfi. Li se zic Bufeni; au gospodarii tot atat de cuprinse ca si ale Svabilor. Cultura pamantului este mult mai variatd decat in Bardgan. Graul de toamna da rod vestit. Se cultiva si mult tutun. Viile sunt intinse la Comlos, imprejmuite cu batrani nuci. Intinse sunt si c4mpurile cu legume, ca si faneturile cultivate. Si cresterea vitelor este mai asezata de pe vremea cand granita nu impiedeca vanzarea in apus. Se cresc mulfi porci; nu lipsesc nici turme de oi. In pasunea dinspre Arad, ciobanul, acelasi ca si aiurea, razimat pe bata lui lunga langa oile fumurii, te transporté cu mintea in cAmpiile rasaritene. Loessul a dat prilej si se intemeieze insemnata industrie ceramica. Tiglele dela Jimbolia au o rdspandire mare si in Oltenia. Populatia este numeroasd. In judetul Timis-Torontal, densitatea e de 65,8 pe km?, peste cifra medie a tarii. Reteaua de cai ferate aici e cea mai deasi din tot cuprinsul fari Timigoara (91.866 loc.) este un insemnat centru industrial, relativ nou. Se mai vad, ¢ dreptul, inci urmele cetafii deasupra careia in veacul al XVI T-lea falfaia stindardul cu semiluna. La inceputul vea- cului al XVIII-lea, Eugen de Savoia a liberat-o de Turci. Incetul cu incetul s’a format orasul nou de azi, neispravit ined. In jurul cladirii impunitoare a liceului Piaristilor, se vad cémpuri semanate cu porumb, iar frumosul pare. este inconjurat cu vile cochete in preajma crora se afla culturi de patligele rosii. Tramvaicle pun in legaturd diferitele parti ale oragului; Bega canalizata da electrici- tatea necesari pentru lumina. O minunat& sal de teatru s’a construit (ie PEEEEEEEEE EEE TARA NOASTRA de curdnd: se afli un muzcu regional bogat, sistematic organizat; ¢a din pamant au rasarit maretele cladiri ale Scoalei Politehnice, exemplu viu de energie romaneasci; s’a creat astfel un focar de cultura supe- rioara si la granita de Vest. Fabrici de mobile, de incalfiminte, de palarii si stofe, imprejmuiesc oragul cu hornuri inalte. Aradul (77.225 loc.) la iesirea Muresului din stransura muntilor, e mai vechi, cu cetatea pomenitdé din secolul al XJJ-lea; are casele ingraimadite, cu bulevarde inflorite, cu cladiri de scoli marefe. Palatul cultural, cu un peristil antic, este impunitor. Cuprinde, ca un simbol, vasta biblioteca a marelui istoric A. D. Xenopol, o pinacotecd in care operele pictorilor romani moderni vin al&turate cu ale artistilor natio- nalit&tilor locale. Romanii sunt relativ multi si cu vechi institufii, cum e Episcopia Ortodoxa si Scoala Normalit care funcfiona cu limba de pre- dare romana inainte de razboi. Aradul e si un insemnat centru indu- strial. Fabrici sunt numeroase. La nord de Mures, cAmpia ¢ mai ingusti. La Oradea, dealurile inainteazii spre Vest, desparfind Campia de Sud de cea de Nord, Spre Sud, Crisurile astern prundisul conurilor de dejectie; pamantul e aco- perit cu cernosiom degradat; mlastini intinse se interpun. Totusi asezarile sunt dese, Pe langd Romani, aici se amesteca si mulfi Unguri si chiar Bulgari, colonizati mai de demult. Agricultura a luat locul pasunatului gi al vanatului de pe intinderile expuse inundatiilor. Se- manaturile sunt variate. Tutunul e des cultivat. La Oradea incep viile, intinse pana in valea Crasnei. Oradea are (82.225 loc.), orasul principal, cunoscut pe la sfarsitul veacului al XI-lea, este vechi centru al inaintarii Ungurilor in Ardeal. Asa se explic’ madirea de clidiri administrative, cazdrmi si scoli incipitoare. Crisui-Repede fl taie pe din doua, iar la podul din mijlocul orasului se indlja statuia regelui Ferdinand I. Pe langi Epi- scopia catolicd monumentali, sunt cele doud Episcopii romane: or- todoxa si unité. Numarul Romanilor era in minoritate (8000); majo- ritatea erau Evrei (27.000), Unguri (20.000). Lucrurile s’au schimbat apoi, datorita mai ales scoalelor romanesti ingramadite. Orasul e o piaté importanta economicad, cu industria moraritului desvoltata, ca gi a mobilei. Cultura romaneasci se mentinea cu o slaba flacara prin revista «Familia» a lui J. Vulcan, in care a tiparit $i Eminescu din primele poezii. Revista « Trei Crisuri» aici isi avea redactia. Satu-Mare (50.000 loc.), in plin ses. Din ingram§direa de case dealungul strazilor late, nu rasare decat cupola inalté gi larga a bisericii catolice, monumental. Oragul fiind format din unirea a doua ordsele, biscricile diferitelor confesiuni sunt numeroase. Centru impor- tant economic, cu multe mori, fabrici de tigle, de portelan, a ramas si azi in bund parte instriinat. De jur imprejur. se intind ogoare si pometuri; e mediul natural al orasului agezat pe Somes. Drumurile radiale care se indreptau spre apus, azi sunt legate prin o linie paralel granifei, dela Arad la Satu-Mare.CAMPIA 198 Satele dese, spre marginea estica sunt mai mult de tipul rasfirat, in ses cel concentrat. Numeroase sunt salasurile (odai), mici ferme razletite mai ales intre Barciu si Mures. 8.-—— Regiunea muntoasa si deluroasi din Dobrogea de Nord, se termina dealungul liniei de fractura, dela Peceneaga pe Dundre pana in Mare, Spre Nord ¢ relief variat; sunt paduri, ¢ solul de pidure si podzol ; precipitatiunile sunt mai abundente (intre 500—600 mm); este insula termicd marginitaé de izoterma medie anuala de 9°. Izvoarele sunt mai humeroase, desi rar galgdie suvife de apa. Raurile cu apa sunt putine; Fig. 72. — Netezigul stepei dobrogene (des. H. Saulea-Bocec, dupi fot, de G. Vdlsan). in toiul verii pot purta totusi roata morii dela Cineli. Vin navalnice cand ¢ploud la munte», de inneaca vitele din cireadi, prinse fara veste. Spre Sud de linia Peceneaga, se intinde domnia monotond a dea- lurilor larg ondulate, ce dau in netezigul gesului, ici si colo la orizont cu siragul movilelor clidite de om. E domnia stepei (Fig. 72), cu precipitatiuni atmosferice slabe, sub 400 mm pe an, cu sol format din cernosiom degradat sau castaniu argilo-nisipos, meren fnsetat. Putina api de ploaie ce cade sau se scurge la suprafafa cat fin sisturile verzi impermeabile, sau este supt& in adan- cime de catre paturile sarmatice permeabile groase, acoperite cu loess tot permeabil. Fantanele sunt adanci de 50—80 m, iar apa se scoate cu macaraua invartiti de magari. De accea lipsese si cursurile de api. Ochiuri de apa se fntélnesc sub forma de lacuri, numai in lungul Du- narii sau la farmul Miérii, limanuri formate prin miscarile verticale ale pamantului.Dobrogea, ca si groapa Moldovei, a suferit joc de serdnciob. Migeari_verti- cale au avut loc dedemult. Se vad urmele lor si in structura geologic’. Trans- gresiuni si regresiuni s’au succedat din vremea jurasic. In carierele dela Cerna- voda se prind doline vechi umplute cu terenuri mai noi. Acestor migcari verti- cale, cAnd ridiciri, cAnd scoboriri, se datoresc nu numai formarea limanelor de langi Dunire, dar si ic raurilor care vin din spre Deliorman; in platoul dobrogean au forma de mici canioane vai adanci, inguste, pe fundul carora, umiditates pastrata face si se aseze o susiniti de verdeat’ in toiul verli, cand pe podig vegetatia este ca arsd. Singura variatie morfologic’ in curmezigul stepei a rimas Valea Karasu, lacuri cu papurd si pasiri de balti chiar si peste vari. A fost socotita, pe nedrept, ca un brat al Dunarili. Cu toate ci precipitatiunile atmosferice sunt slabe, cu toate ch vanturile adesea nase nori de praf, redand scene atenuate din cele de pe vremea cAnd s’a depus loessul, stepa este locuita si & un ogor intins de cereale ori pasuni pentru cArdurile de vite si turmele de oi. Graului ti merge bine, dar mai ales orzul este mult cultivat, ocupand 30%, din suprafaja pimantului de luerat. Stepa se intinde spre farmul marii; ajunge pani 1a Bazargic gi Balcic. Un arbore e o minune in intinsul ei, in afara salcdmilor din jurul caselor stranse grimadi ca pentru apirare. Totusi stepa este populatd. E poate mozaicul etnic cel mai des din Dobrogea. Sate romanesti cu locuitori din Ardeal, yin aliturea cu altele tataresti, turcesti, de gigduti, germane, bulgiresti si in vremea din urma macedonene. Orage lipsese, in afara de cele din lungul Dunarii sau al més Medgidia, vechiul silas turcese, e azi nodul cel mai principal de cale ferata, din Dobrogea, © linie apucnd spre Bazargic, alta spre Babadag. LITERATURA. 1. VALSAN G., Cdmpia Romana. B. S. G., XXXVI, Bue. 1916, MARTONNE E, Valachie, 1. c. NASTASE G., Holarul lui Halil-Paga si «cele 2 ceasuri». 1. S. G., Buc. 1932. oem, Bugeacul in antickitate, B. S. Gr., LV, Buc. 1937, 3, SEVASTOS R., Raporturile tectonice intre Campia Romana si :egiunea colinelor din Moldova. An. I. GL, I, Buc. 1908. 5. MEHEDINT!I S., Die rumdnische Steppe in «Zu Ratzel’s Gedachtniss », Leipzig, 1904. VALSAN G., Temelia Bucurestilor. An. geogr. antr., Buc. 1911. ALI~ MANISTEANU V., Sondajul din Bardgan. B. S. G., XVI, Buc. 1892. Mun- Goct G., La plaine de la Lalta du Danube, Gongrés intern. d. Pétrole, Bue. 1907. IONESCU-ARGETOAIA L, Pliocenul din Ollenia, 1. ¢. IONBSCU-BALEA ST. M., Les dunes de U'Ollénie, Rev. de Geogr. annuelle, XI, Paris, 1923. 7. MANCIULEA S¥., Contrib. la studiul sesului Tisei. B.S. G., XLI, Bue. 1924, SOMESSN L., Le peuplement de la plaine de la Tisa ef ses facteurs géo- graphiques. Rev. de Transyly., IV, 1938; IbEM, Cdmpia Tisei. B. S. G., LVI, Bue., 1939, 8 BrATESCE C., Pamdntul Dobrogei, |. c. VALSAN G., Dobrogea. B. S. G., LIV, Buc. 1936; IDEM, Sur une plalforme litorale en Roumanie, ibidem, Buc. 1936; IDEM, Consid. morjologice asupra Coastei de Argint, ibidem, LVI Buc. 1937. C, DIMITRIU-SEREA. Dobrogeu pamdnt romdnese. Buc. Dobrogea, Jub., Buc. 1928.CAP. VIIT DEPRESIUNILE. 1. Generalitati. —2. Jara Alméjului. — 3. Coridorul Caransebe- gului.—4. Depr. Petrosanilor.—5. Tara Lovistel.—-6. ‘Tara Barsei gi Trei-Scaune. — 7. D. Darmanesti, — 8. Ciucurile. — 9. D. Giurgeului, Toplita, Borsec, Bihor.— 10, D, Vatra-Dorne 11, Maramuresul.— 12. D. ‘Trasciu.—13, D, transilvanica. — 14. D. olteneased. — 15. D. dintre Olt si Milcov. — 16. Depresiuni risaritene. —-17. ‘Tara Hategului.— 18. Jara Oituiul.— 19. Tara Oagului. —20. 1D, Huedinului.— 21, D. crigene. — 22. D. bin’- jene, — 23. D, Prutului mijiociu 1, —P&mantul romanese cu trecut zbuciuinat, isi datoreste relieful fie misc&rilor tangentiale care au dat nastere muntilor, fie mai ales celor verticale, predominante, de intensitifi variate. S’au intémplat prébusiri largi, la fnaltimi deosebite, in exteriorul Carpa- tilor. De ele sunt legate dealurile Moldovei, din Oltenia, cAt si mare parte din i au avut loc in cuprinsul sistemului carpatic (depresiunea transilvana), spre interiorul si in inima ramurilor inuntoase, ca si la imediata lor margine extern, Sunt depresiuni tectonice sau vechi golfuri tot de natura tectonic inaintate spre interiorul masivelor muntoase, In sfargit sunt depre- siuni datorite in mare parte eroziunilor. In special depresiunile marunte din interiorul muntilor creeazi 0 variatie de relief pe o suprafaja restransi. Toate alctuiesc 0 caracte- risticd insemnat% a RomAniei, cum nu se intAlneste aiurea. Urei valea Jiului dela Tg.Jiu. La Bumbesti apar largi terase si piretele drept al muntilor, ca un zid. Inaintezi pe silbatica vale dela Surduc, La Petro- sani, in inima muntilor, orizontul se deschide larg, cu cdmpuri de cultura, cu orase si sate. De jur imprejur se inalfa iarasi pieptisuri muntoase pana ’n varful Retezatului. Trenul urcd spre Nord, din nou pe un drum ingust, inalt, taiat intre munji dupa care zarea iardsi se Mrgeste. Muntii se dau la o parte; sco- bori in depresiunea Hefegului. Depresiunile au jucat un mare rol in istoria farii, dupa cum azi au o deosebitd insemnatate economica si etnici. Cele mai multe din ele sunt cunoscute din istorie sunt numele de «fara», inainte de a fi126 ___TARA Nossrn’ scoase in relief ca forme geografice. Populatiunea s’a tngrimadit in ele, la adiipost de viforele vremurilor, avand la indemana si pamént mai bun pentru hrana. In ele au jncoltit samburii Principatelor, cne- zatele ori voievodatele des citate; din ele s’a revarsat prea plinul ome- pistrat, pana azi, cuiburile izolate ale yvoare nesecate de energie nationali. Dato- nesc; in ele mai ales arhaismului etnic s imnilor (in parte dup npuling: 7 = Vrancea: 8 =D. Casin; 9 mi: 12=D. Baia; 13 = Dd. D. Vad: M. David si N. Popp). 1 = 1) Drajna, 4 Valenii-de-Munte ; 10 — D. Roz- D. Huedin; 19 =). Ora- b—D. Petre ovislei; d= db. D. Darmi ucuri: ho T). Borsec ; Db. Vatra a-Humorului amuresin =D, Triisediu; 0 = D. Hata; p= D. Brad. rité si lor, muntii nu au format zona pustic; depresiunile av oferit spatiu de asezare temeinicd sau popasuri de lungd durata, oaze de deasi populatie fn cuprinsul muntilor cu rari si vremelnicd populatie. Depresiunile se pot imparfi in trei categorii, nu atat dupa origine cAt dup’ situatia lor in raport cu muntii (Fig. 73).Unele sunt intracarpatice in cuprinsul munfilor; altele pericarpatice la marginea finutului muntos. De presiunile intracolinare, termen intrebuintat pentru intaia oari de Mur- goci, se giisesc in regiunea dealurilor. A) DEPRESIUNI [INFRACARPATIC 2. — Intre Muntii Semenicului si ai Almasului s’a pastrat pe urma unui vechiu golf tertiar o depresiune lata de 30 km., inchisd din toate partile de munti, unii inalfi de 1.400 m. Nera, care o stribate in lung, a lisat terase inguste, acoperite cu ogoare. Satele stau agez mai la o parte de lunca rdului, de frica inundatiilor. Marginité de lini de frac- turd, depresiunea a fost indlfati pe margini cu prundisul conurilor de dejectie. De aceca pamantul este slab, siricicios. Locuitorii celor 16 sate (centrul e in B 0 z 0 vic i) se ocupa in deosebi cu cresterea vitelor sia porcilor, mai putin cu pistoritul. Bogiifie aduce si pomaritul. Ca si Radasenenii din Baia, Almajenii duc toamna poamele pani in Campia Banatului, aducdnd indarat cereale. Prunele sunt din picate transformate mai mult in tuicii. In cuprinsul de presiunii Alm4jului traiesc aproape numai Romani ortodocsi. Unele din sate sunt pomenite din veacul al XV-lea. Au venit si Romani din spre Caransebes, dar si bufeni din Gorj. Cehi si Svabi sunt prea putfini (1.000 din 24.000). Populatia duce viafi grea, anevoioasa. Hrana de cadpetenie este mimialiga si branza, foc de sdrata. Portul a rimas cel nafional, ficut in casi. Peste cimasii, femeile poart in fat «catrin}d », iar Ja spate opreg sau o « targi» sor} mai lung, va- riat colorat. Cu toate ca scoli existan din veacul al XVIII-lea. Alma- jul fiind tinut grinicerese, analfabetismul nu este starpit, iar v toarele, cu descantecele lor, sunt incd in vazéd. Din Almaj se trag oa- menii de seama ca Jorgovici, a cdirui gramaticd a influentat pe Eliade Rddulescu, Generalul Tr. Doda, bunul patriot dar si viteaz comandant, 1. Sdrbu care a scris Istoria lui Mihai Viteazul, s. a. Depresiunea Almajului nu e singura in Muntii Banatului. Este cea mai bine limitata. Din vechile golfuri terfiare, au mai ramas parti izolate prin miscdrile de mai tarziu. Aga e bund oardi depresiunea Liubkovei dela Dunire, a « Ezerisului» dela nord de Resita. 3.—Intre Munfii Banatului la apus si ai Godeanului la. ri se intinde un fost canal terfiar de legituré dela Nord la Sud. Timi- sul superior e despartit de Mehadita afluent al Cernei, prin Poarta- Oriental dela Domasna, in apropierea c&reia se mai vad prundisuri ori argile tertiare, cu cdrbuni la Mehadia. Coridorul, in mijlocul ca- ruia se afl{ Caransebesul, a jucat un rol insemnat in cucerirea Daciei de cittre Romani, inlesnind trecerea din valea Dunarii in a Timisului; dela Orgova (Tsierna), pe la Mehadia (Ad mediam), Domasna (Ad128, TARA NOASTRA Pannonios), la Tibiscum, e drumul folosit si azi de calea ferata, singura legitura directé dintre Banat si Muntenia. Prundisurile ce se urc’i pe coastele muntilor pana la 840 m, dau dovada de cursurile apelor silbatice ce se scurgeau in basin, Farami- farea materialului asternut peste fata vechiului golf de mare a nascut cdmpurile de agricultura bogate dela Lugoj in jos, sau pasunile dintre Armenis si Caransebes. Satele sunt numeroase, in cea mai mare parte romanesti. Unele cu casele stranse (Armenis) l4ng& albia Timisului, altele cu case risfirate pe muncelele, numai pasuni $i pomi. Caransebes (8.838 loc.) cu episcopia ortodoxA si Lugoj (23.674 loc.), capitala jud. Severin, cu episcopie unit’, au format in- totdeauna doua puternice centre de cultura si viafd romdneascd. Corul lui Vidu dela Lugoj, a contribuit in largi misurd la intetirea nationa- lismului local. 4, — Tipici este depresiunea dela Pe tro $a ni cu forma unui oval, lung de 45 km, lat numai de 3—9 km; fn axa lui curg cele doud Jiuri unite langé Petrosani. Depresiunea este inconjuraté din toate partile de inaljimi mari: Surian, Retezatu, Vulcan si Pardng. Nu are decat doua iesiri: una spre Nord prin pasul dela Merisor (750 m.), vechea albie pirasita a Streiului, cu drum de fier pitoresc, alta spre Sud pe valea Jiului, stramta si salbaticd in lungul careia s’a asternut o sosea anevoie de intretinut fiind mereu expusa toanelor rau- lui. E in constructie si o cale ferata, cea mai frumoasa din fara, cu tu- nele si viaducte lungi. In vremea tertiari, despreiunea fu ca un fiord fn care s’au depus bogatele zciminte de cArbuni de pamant (lignit). Zone de tnditimi o intoviriisese in lung. Terase inguste intre 800—1.000 m © inconjoars ca o prispi, incadrata de un netezig mai malt (pana la 1.600 m). Satele sunt restranse pe terasa de jos. Loc de agriculturi e putintel; clima aspri face si nu se capete rod indestulitor. De aceea locuitorii se ocupa_ mai mult cu pastoritul si cresterea vilelor, folosind pasunile mai ttinse de pe inal- fimea muntilor, unde sunt numeroase stane. Depresiunea dela Pietrosani a servit la Inceput mai mult ca o colonic de ageziiri vremelnice pentru locuitorii din Hateg. Abia fn veacul al XVITI-lea se pomeneste de Petrosani, Livezeni, Luzeni. In anul 1868 incepe exploatarea crbunclui, care are drept urmare transformarea vietii locale. Depresiunea ajunge s& aiba peste 120 locuitori pe km?, intrecdnd cu mult tinuturile cele mai popu- late din basinul Hategului, Devine al 2lea mare ceutru industrial din fara intreagi. Satele schimbate in origele, isi inzecesc populatia in jumatate de veac. Lupenii dela 562 locuitori in 1869, are aproape 14.000 in 1940; Petro- §ani cu 1.728 loc. in 1869, are peste 15.000 azi. Administratia societatii + Pe- trosanis, nalionalizatd, a inal{at clidiri impozante pentru personal si mun citori. Orasul ins a rimas cosmopolit. Daca in jurul gurilor de mine s’a asezat viata moderna cu orbitoarea lumin& electric’, :gomot de motoare gi zinginit de vagoanc, ind&ratul ei s’a pastrat nealterati viata arhaicd. Csutele de barne, cu acoperisul tuguiat, abia se zarese dintre spicele porumbuluj. Nu se deosebesc prea mult de staulul vitelor de langi ele, decat doar prin patul ca o nfisilie, acoperit cu o {olincd si vatraDEPRESIUNILE 129 striiveche de un lat de man& dela pimant, ceaunul de maméligi find prins cu un carlig fixat in grinda podului. Din pacate si exploatarea lignitului scade de cand locomotivele folosese pe- trolul. Dela aproape 2 mil. tone carbuni cat s’au scos din minele, fie ale Sta- tului, fie ale Soc. Petrosani, s’a scoborit la niciun milion in 1933, desi repre- zinté 60% din totalul carbunilor exploatati in ard, Societatea « Petrosani + a fost nevoitd sii-si ldrgeascd activitatea, devenind concurenta Soc. « Mica», tn exploatarea aurului. 5.—Calatorul care p&trunde pe la Manastirea Cozia in valea Ol- tului, atat de stramta si umbrité, rémane uimit c4nd dintrodata, la Brezoi di de lumina ce se revarsa din belsug pra unor forme de teren golase ca nile stoguri, gheburi ori cApafani de zahar. Sate fi ies fn cale. Numai bine se deprinde cu orizontul larg si valea din nou se ingusteaza la Caineni, devine tot mai salbateca in sus de Réul-Vadului spre a se deschide abia la Turnu-Ros. S’a strabitut depresiunea Lovist ; E 0 covata de yreo 200 km , larg, cu dealuri inalte (700 m), inchis& fntre munti de peste 1.500 m. De fapt sunt doua depresiuni. Una deadreapta Ol- tatui, in jurul satului Brezoi, 1a gura Lotrului, E veche. In cuprinsul ei s’au depus conglomerate cretacice, din care au luat nastere formele de teren atat de tipice. Deastanga Oltului depresiunea este mult mai larga, ca un amfiteatru cu trepte distanfate, umplut cu terenuri eocenice. Oltul are putinta si curga in voie: formeazd insula dela Racovita, depune aluviunile dela Saracine; Depresiunea a fost primitoare de oameni inci din vremea preisto- ricd, dupa urmele gisite la Boisoara. Mai tarziu a format o ingrimadire de sate cu straveche viafa intens& si insemnat rol in Istoria poporu- lui roman. «Terra Loystho » pomenita intr’un act de danie din 1233 nu poate fi decat «Jara Lovistei » de mai tarziu, numire ce s’a intins si asupra parfii Lotrului. Inchis& de ‘munti, Jara Lovistei a avut o bucaté de vreme un soi de autonomie, ca si celelalte « fari», Pusai ja rascruce de drumuri naturale (valea Oltului, drumul Céizeni—Ti- testi—Salatruc), sunt dovezi ci prin ea a avut loc si inaintarea arma- telor romane. Cu toate cd astazi drumul de fier a schimbat mult fata locurilor, transformand Brezoiul intr’un centru industrial forestier, totusi ur- mele vietii arhaice legata de izolarea depresiunii se mai pastreazi in satele periferice. Ciungetul din valea Lotrului a ramas aproape ne- schimbat de cum era in tntunecatele vremi de demult. In stanga Oltului se prind urme de veche plugirie pani pe inaltimi de munte. Titesti a persistat iarmarocul vestit de Sf. Iie, reinvierea vechilor i comerciale locale, foarte probabil odata ridicate si pe varf de munte. Tol ea un soi de arhaism pastrat este si practica vie incd, a pescuitului si a vanatului. Locuitorii de pe valea Lotrului, in afari de taiatul padurilor, traiesc aproape numai din cregterea vitelor. 1. Simioneseu: Tara Noasird. 9130 __ TARA NOASTRA 6. — Rar contrast mai izbitor intre munte si ses ca acel dela mar- ginea nordic’ a Bucegilor. La Darste si Satulung muntele inceteazi dintrodata. Sub cle se intinde sesul neted, mai larg in dreptul Braso- vului, cu patru ramificatii: una scurt& spre Vest pand la Zarnesti, Fig. 74,— ara Barsei (d. H. Wachner). alta pe valea Oltului spre Feldioara, a treia pand la Tusnad, iar a patra mai larga, spre risirit pana cAtre trecitoarea Oituzului. De pe Tampa, creasta ce umbreste Bragovul, Jara Barsei apare in toatd tntinderea ei, mozaic de ogoare, intretdiate de sclipirea sinelor de drum de fier gi dunga mai deschis& a soselelor. Cuiburi inverzite cu polihromia acoperiselorDEPRESIUNILE : : 131 de {igle, cu turnurile inalte de biserici, sunt impristiate nu tocmai des, peste toata suprafata ce pare un lac, cénd ceata diminetii nu s’a ridieat de tot. Pri- vith de pe delusorul Lampes (104 m) lang’ San-Petru, depresiunea apare in cadrul et muntos, inalt. Spre rasirit profil putin accidentat al Muntilor Vrancei pana ’n Giucas, cu turnuri in jur, spre Sud e pieptul stancos al Bucegilor Pietrii Craiului, la apus culmea impduriti a Persanilor cu varful Codlea, iar Ja Nord sunt ultimele ramificatii, ce Inainteazi ca niste promontorii din Mun' Baraolt si Bodoc. a Partea mai largi dela apus e Tara Barsei, «Terra Borza» ig. 74); partea de rasirit, dincolo de valea Neagra si Raul Tarlungeni, e basinul Trei-Scaune. Depresiunea e de natura tectonic’. Scufundarea a continuat si dupa’ depu- uerea piturilor pliocene ivite in vaile Muntilor Persani; in depresiune s'a dat peste ele la addne. Fundul de lac a fost acoperit in spre margini de prundi- surile cdrate din munti. ¥ un finut neted, ridicat (600 m), putin valurat. Aparent izolat, drumuri lesnicioase fl pun fn legétura cu finuturile vecine. Oltul taie vale la Tusnad spre Ciucuri; trec&torile Oituz si Uz duc c&tre Moldova. Dela Pasul Buzaului, de curand cu drum de fier, si pana la trecdtoarea Bran, numeroase drumuri, unele pictruite pe vremea Romanilor, fac lesnicioasd legétura cu Muntenia. Prin seaua dela VlAdeni, din curme- zisul Muntilor Persani, ajungi in Jara Oltului, iar pe la Racas in valea ‘Tarnavelor. Din cauza inil{imilor imprejmuitoare clima e cam aspri. lernile sunt grele. La Brasov nu rar are loc o rasturnare a temperaturii. Deasupra Jarii Barsei se ageazi un lac de aes, ew fundul rece, La Bod s’a inregistrat cea mal scoborita temperatura medie din Januarie (chiar --11°, in 1932 in vreme ce la Casa Pesterii (1.615 m) pe Bucegi, erau numai —6,8). Clima nu permite cultura vitel de vie. In schimb cad ploi din belsug (800 mm), cele mai multe in Mai si Junie. Vanturlle tns4 sunt navalnice. La Brasov predomina cele din sud-vest, adu- c&toare de ploi. Spre Targul-Sacuilor suf cAteodati vantwl +Namira» de in- ghia{i si limba in gurd. E crivajul ce se strecoara cu furie prin despicditura muntilor. Spre Brasov, ca gi la Sibiu, nu lipseste nici vantul cald de prima- vara, asemindtor Fohnului din Alpi. Pamdntul nu e tocmai bogat in humus; e productiv numai dacd e lucrat intens. Predomind orzul, desi peste tot caracteristic este o mare varietate a culturii. Porumbul nu ¢ cultivat decat de Romani si Secui. Se seaman mult cartofi, dar si plante industriale (sfecla de zahar, cicoare, si chiar menta). Importante sunt si bogatiile subsolului. Calea- rurile din jur au dat loc la fnsemnate fabrici de var si ciment; se ex- ploateaz& huila dela Vulcan, lignitul dela Mieni si C&peni. Apele mine- rale dela Covasna, Zizin, cele dela Bodoc (Apa Matilda) si Malnay mai sus de Sf. Gheorghe, produc concentriri omenesti. Marile cariere sistematice dela Malnas, cele de bazalt dela Racds procura minunate pietre de pavaj. Din argilele liasice dela Cristian se fabricd cdramidaé refractara. Pana si lutariile au inlesnit fabrici de caramida si figle. o132 TARA NOASTRA Basinul Barsei si al Trei-scaunclor a jucat un rol insemnat in Isto- ria Romaniei. A fost locuit inca din era pictrei, dovada silexurile cio- Fig, 75.— Planul unei case din Bran (d, H. Wachner). plite dela Intorsatura-Buzaului (valea Cre- menei), ori vestita stafiune neoliticd dela Ariujd. Istoria cunoscutaé a regiunii da- teaza din veacul al XIII-lea, cand au fost adusi peste bastinasii romani drept paza a granitei Cavalerii Teutoni. Andrei al [I-lea le-au retras concesiunea de a se aseza. in Tara Barsei. In locul lor au fost adusi Sasii, la inceputul veacului al XIII-lea. Acestia domina in apus. Dincolo de Valea- Neagr& precumpanitori sunt Secuii. Ro- mAnii, bastinasii, au rimas in proportie destul de insemnata chiar in. principalele sate sdsesti. La Codlea sunt 40%, Romani; Ya Feldioara 50%. Mai rau de Roméanii din partea secuiascd, cici au fost secuizati. Cum s’a_intam- plat mai in toate pir- file in care valurile straine au venit peste Romani, acestia s’au ‘ingramadit fn vaile greu de patruns, cu pamant — sardcacios, unde fi asteptamuncéi grea. Curat romanesti sunt satele din re- giunea Buzaului, ca si dela Brefcu cu ves- tifii oieri. In cele din apropierea Brasovu- Jui, dela Sacele, ingi- rare de 7 sate, la Zi- zin, Ciangaii locuiese spre cdmpie, Romanii spre munte. Mulfi -dintre acestia au ‘trecut muntii si s’au asezat in Vechiul Regat formand sate mocdnesti in Do- Abrogea. I ! pitetae Fig. 76. — Planul oragului Brasov. Mai curat roménesli sunt satele dela apus de Brasov. Moroienii din Bran au fost si ei oieri vestiti pe vremuri; azi s’au dat la lucrul lem-DEPRESIUNILE 133 nului sau pribegesce ca zileri, E un finut ce aduce aminte de al Mofilor si ca agezare a caselor si ca viati grea. Casele sunt rzlefe, cele mai multe de lemn. Au forma de cetate, cu o curte in mijloc (Fig. 75). Intr’o parte e casa de locuit, la spate cu acoperisul tras pani aproape de piimant spre a servi drept adapost, iarna, pentru oi. In fata casei stau grajdurile; nu lipseste nici dela o cas& vaca ori cdluful, fara de care nu poate trai « colibasul » cici nu- inai c4rdri sunt in partea locului. Casa si grajdul sunt legate intre ele la dos si fafa, aga incat locuinfa intreagi are arhitectura hanurilor din Moldova. Locuintele sunt im- pristiate pani la 1.200 m. Viafa arhaici s’a pistrat neatinsi si in acest colf aspru dar frumos de tara, ocolit de drumuri mari. In jurul Brasovului nu lipsese nici sate industriale. La Zirnesti, sub creasta Pietrii-Craiului, e fa- bricd de eelulozd: la Bod de zahar, ca si instalatia de radio, una din cele mai puternice din Europa. Demn de pomenit e satul Codlea cu mari sere, pentru florile care alimenteaza piafa Bucurestilor; tot aici se afla si o crescitorie de vulpi argintit Despresiunea intreaga este mai mult o ingrimidire de sate mari, bine inchegate, multe (Harman, Prejmer) cu_biserici-cetati. Orage nu sunt decaét pufine, cu insemna- tate scdizuti dela Vest la Est. Bragovul e principalul, age- zat la addpostul Bucegilor; e oras Fig, 77. — Sf. Nicolae din Brasov eu viati activa, veche (Fig. 76). (a. C. Motas) Din « Cetatea » medievala se mai pastreazi parti din ziduri si ba- stioane (Poarta Scheilor, Turnul-alb, etc.), Biserica Neagra, unul din cele mai marefe monumente din Romania, inceputaé in veacul al XIV-lea, se gaseste alituri de Primarie, cliditi in veacul al XV-lea, cu vechea arhivi a oragului. Roménii se aflau in Schei, i, lungi de 4 km. ce se tot stramteazd asa incat 4 si pe coaste. Aici e biserica Sf, Neculai, construita din lemn la fnceputul veacului al XV-lea, apoi din piatra la sfar- situl aceluiasi veac, cu ajutorul lui Neagoe Basarab. Pe langd biserica de lemn era o scoala inci dela 1495, la 1598 adapostita tn cla- dire de piatra. Spre gara e Blumina cu multe fabrici si cu populatie impestrifata. 5134 TARA NOASTRA Centru important sisesc, este un mare si interesant centru roma- nese. Liceul Saguna reprezinta incununarea straduintelor roménesti de a avea 0 scoalii s . La 1850 se deschide prima clasa gimnaziali. Astazi Brasovul a ajuns un insemnat centru cultural pentru Ardeal, iar populatia romancaseii nu mai e la periferie, ci a patruns, cum se cuvenea, si in centru. Numarul locuitorilor a crescut simtitor (30.793 in 1890, 59.234 fn 1930), cu amestec de neamuri (33% Romani, 24% Nemfi, 37% Unguri, 6% Evrei si alte nafionalitati). Se afli in necon- teniti crestere, cici e unul din orasele industriale ale {Arii, De altfel s in trecut a fost vestit pentru produsele fabricate desfacute nu numai in Muntenia. Chiar in Botosa ista un cartier comercial numit Brago- venia. Cardusii din Zarnesti cirau fabricatele si aduceau indrit peste, vite, porci, ceara si pici crude. Cat de legat economic era de Vechiul Regat se vede si din faptul cd in 1886, rizboiul vamal dintre Roménia imparatia habsburgicd a adus o adevarata catastrofa asupra orasului. Fabrici se inchideau, lucrétori emigrau ca si se fixeze ca me vesugari in Romania, unde s’au mutat cu intreprinderile lor si industri: . Valea Prahovei de atunci devine industriala. Azi, dimpotriva, fabricile s’au inmultit, iar Brasovul cunoaste o noud fazd de inflorire; nu mai incape in spatiul restrans dintre munti; se intinde tot mai mult spre ses. Este si centru turistic important; prin Poiana de la inalfimea de 1020 m., este vizitat si iarna; anual, numéarul vizitatoritor ajunge la 60.000. Mai spre Vest alte doud orase. Sf. Gheorghe (11.000 loc.) pe coasta rasiriteand a Baraoltului, aproape in intregime sicuesc, cu piat larg si cKidiri administrative mai risirite. De pomenit este im- portantul Muzeu cu numeroase obiecte preistorice dela Ariujd si bogate obiecte in legiturd cu viata Sacuilor. Targul-Sacuese (5.147 loc.), in preajma muntilor, s’a schim- bat prea pufin din ceea ce a fost. E mai mult un sat, cu piatd larga, din care pleacd radial uliti cu mici industri. La periferie sunt mari hambare si suri peutru depozitarea bucatelor stranse din sesul lucrat cu grea trudi. A rimas aproape complet fnstrainat, find asezat in plind sieuime. 7.-~Dupa ce treci prin gatuitura viii Trotusului, tdiata in paturile groase de gresie dela Doftana, valea se lirgeste. Munti de peste 700 m se trag la o parte, inchizind de presiunea Darmanestilorcu © iniiltime medic de 400 m. Natura depresiunii, lung de vreo 24 km, lati de vreo 14 km, apare mai vadit de pe dealul Miguricea, Culmea Berzuntului o desparte spre Nord-Est de depresiunea Taztiului. Tro- tui deschide doua porti prin care strabate drumul de fier. De natura tectonicd, depresiunea e veche. In ea s’a intins un golf din Marea Meotica, in care s’au depus paturile cu cirbuni ce i-au_ dat important economica, Mnaltata prin prundisurile fluviale in care r4urile au spat trei randuri de terase,a cipatat forma unui amfiteatru ingust. Satele sunt vechi, numeroase (30), in parte razesesti, asezatc mai mult pe terasa inferioara, la adipost de sus se afl numai « odaile » din regiunea fanetelor. iituri. Mai Padurile, alt izvor de bogatie regional care insi incepe si slibeascd, um- brese indlfimile. Populatiunea a crescut in raport cu desvoltarea industrialé a pAdurilor (Eig. 78), in urma a carbunelui de pamént, salvator fn vremea rizboiului cici era singurul izwor de energie pentru caile ferate. Populatia devine amestecaté. Afara de Romani, in mare humar sunt Ciangiii, veni{i dela mijlocul seco- lului al XVIIL-lea si Evreii, nelipsiti din regi- unile forestiere. Petrolul dela Moinesti, pomenit de Bandinus (see. XVII), nu are mare insem- nitate in economia general, cu o productivi- tate maxim de 280 tone in 1906. In schimb carbunele brun, cu calorii mai putine decat a celor din Petrosani, este intens exploatat (200,000 tone in 1923), Ferestraie mari se gisesc la Asiu, dar si la Darmanesti. Din cauza traficului lesnicios pe calea feratd, populatiunca n’a prea pistrat curdtenia obi- ceiurilor vechi sia portului, ca in alte depre- siuni. Au ins gospodarii intemeiate, cici pe langa lucrul la pAduri si mine, cdrausic este ined n izvor insemnat de cdstig. 8.— In lungul Oltului, dela Tusnad pani la San-Dominic, se intind depre- siunile Ciucurilor (600—700 m), cu o suprafataé de 61 km?. Scoborind din baile Tusnad, orizontul se lar- geste in Ciucul-de-Jos (Fig. 79). Intre culmea vuleanicd spre apus si valurile carpatice spre risarit, terenul, larg valurat, este un lan intreg Teg nadul mow Fig. 78. Desimea populati in depresiunea Dérmanesti (d. N,N. Lupu). Cifrele arata numarul locuitorilor pe km?. de cereale, rar impestriat cu 79. — Vederca Ciucul Jos (d. H. Wachner). palcuri de arbori. Dupa ingustitura dela Jigodin urmeazi Ciucul-de-Sus, impartit si el in mai multe basine.136 VAWA NOASTRA Depresiunea in intregime e de naturi tectonic&; fundul lacului pliocen a fost at, mai ales pe margini, de conurile de dejectii ale raurilor carpatice. Oltul strabate depresiunile in lung, curgind lene; cu 0 pant uneori abia de 0,02%, Fig. 80. — Tiseriea arme- neasc? din Gheorghieni (a. I. Chindea) desficandu-se in brate, ca gi un curs de api bi- trfn, degi-e aproape de obarsie. Iernile aspre, reci, timpurii, primavara tarzie fac ca porumbul si nu se coaca, iar vila de vie si.nu rodeasca. Ploile pu- tine, pamantul séracdcios, uneori cu turbarii, ingre- uiaza agricultura, care cere lucru anevoios. Locuitorii din Ciuc sunt in mare parte Secui si Ciangai. Romanii s’au pistrat in foarte pufine sate, ca in Lunca-de-Sus, in defileul Ghimes si Garcin. In celelalte sate sunt in minoritate, desi foarte multi locuitori de origine romani au fost i Satele se fin mai ales la marginea mun- filor; in Ciucul-de-Jos cele mai multe sunt pe conurile de dejectie dinspre Carpafi. Cel mai bine pastrat e acel al Fisajului, pe valea ciruia casele se tin lan} vreo 74% km. In Ciucul-superior dimpotriva, satele sunt pe malul drept al Oltului, Sunt sate mari, cu cascle ingramédite, cu porti frumos sculptate, asemanitoare celor din Oltenia. Sate cu case razlete, despartite prin gradini, se vid mai ales la Romani. Ocupatia locuitorilor este agricultura in pri- mul rand si cresterea vitelor. Din cauza cém- purilor slabe, se mai pistreazi, e dreptul tot mai rar, sistemul primi- tiv in care o parte din paméant e lsat ca ogor. Se cultiva mai mult se- cari, oviz si cartofi. Locuitorii mai ocupa cu taicrea padurilor, cu lucrarea lemnului, cu cdriusia in special a apelor minerale. Indu- stria_locala se restrange la aceea a lemnului. Ferestraie sul Giurgeului. Fig. 81. — Ferastraie mari ingramadite in depre- siunea Giurgeului si a Toplitei (d. H. Wachner). se afl in lungul Oltului, desi mai putin importante decat Tzvoarele minerale abundente creeazi venituriDEPRESIUNILE 137 Mercurea-Ciucului (3.798 loc.), asezat in drumul spre Jigodin, e mai mult un sat cu mari clidiri administrative. Liceul re- format e impunator, unul dintre cele mai mari din tara; cetatea cu 4 turnuri, cliditA acum 200 de ani de generalul austriac Steinville, ser- veste azi drept penitenciar. Prin pozitia lor, Ciucurile devin riscruce importanti de drumuri atat in hing (calea feratd dela Sf. Gheorghe), cat si in curmezis (le- gitura prin Petru-Rares cu drumul de fier spre Moldova). Bune drumuri pietruite duc pe valea Uzului sia Trotusului clitre risirit, peste Archita la Odorhei spre apus. 9.—Depresiunea Giurgeului este desparfiti de Ciuc printr’un prag numai cu 100 m mai fnalt decat fundul basinului. Peste el, la 892 m_ trece trenul si soseaua. E sesul cel mai inalt (800 m), cu 200 m mai inalt decat al Trei-Scaunelor. Reprezinta si el fundul unui lac pliocen, stavilit de lava. Muresul abia izvorit, curge dela inceput lenes, cu cotituri, umbrit de plante de balti. Conuri de dejectiune au inalfat fundul primitiv. Pe cel mai desvoltat se aflé casele din Gheorghieni. Clima _e si aici destul de aspri. Media lunii Ianuarie la Gheorghieni e mai joasi (—7,9) decat cea din Bucuresti, ca si media anuali (6°,2 fafa de 10°,9). Cad ploi mai putine (563 mm.) decat in regiunea dealurilor ardelene (730 mm). Satele sunt relativ rare si se {in tot spre marginea de risirit. Putine sunt curat romanesti (Tineani, Boteni dela izvorul Muresului). Centrul cel mai de seama e Gheorghieni (10.948 loc.). Pe lang Secui si Romani, se giseau aici numerosi Armenj maghiarizati. Biserica lor, cu zid de cetate in jur, forma monumentul cel mai de seamd al orasului (Fig. 80). Bogatele paduri din munti fac din depresiunea Giurgeului un insemnat finut cu industrie forestiera (Fig. 81). Este si ea o zona de intensa circulatie. Se incrucigazd drumuri insemnate. Spre apus, prin soseaua dintre doud cratere, duce» sosea la Praid si valea Tarnavei. Spre rasirit o frumoasi sosea in serpentine ajunge la Cheile-Bicazului; tot din Gheorghieni, trecand prin comuna Ditréu cu monumentala bisericd, soseaua urci dealul vestit in lumea intreagi prin roca ditroit ce-l formeazi, ducdnd spre Borsec si Piatra- Neamt. Toate aceste cai lesnicioase au prov ocat circulatie intensdé omeneasca incd de pe vremurile invaziunilor barb are. Depresiunea Giurgeului se termina’ in aceea, mai mica, dela T o- plifa pe Mures, mare sat roménesc, cu bai termale, locul de origine al Patriarhului Miron Cristea, ca si depresiunea Lunca Bradului pe dreapta Muresului intre cAtunul Rogoza si Ristolita. Alte mici depresiuni din Carpati se insiri mai spre Nord. Cea mai cunoscuta este depresiunea Borsecului (880 m). E un basin tectonic, cu numeroase falii provenite din scufundari post-188 VARA NOASTRA pliocene, urmirite in zicamintele de c&rbune ce se exploateazi. Acestor dislocari se datoresc si vestitele izvoare minerale (borcut), care impreund cu natura din jur, numai bridet, cu multi lumina si soare, cu impre- jurimi blinde, ar face din Borsec chiar o fnsemnata statiune inter- nafionali, dacai ar exista instalafiuni moderne macar ca la Govora Si mai inalté e mica depresiune dela Bilbor, t-apropiere de Borsee, ca si cea dela Glodu, in finat mai putin accesibil. De aceea au rimas locuite numai de elemente romanesti. 10. — Incadraté de munti fnalfi, se intinde surazitoarea depresiune in mijlocul careia se afli, la 802 m vesti- tele bai dela Vatra- Dornei (Fig. 82). Eo depresiune tectonicé, la zona de contact, socotita drept linie de frac- tura, intre andezitu- Tile si sisturile crista- line, peste care se intinde un petec de depozite paleogenc. Neagra-Sarului a ta- iat terase din care cea mai tandrd cu o li- time de 1 km. Muntii inalti dela rasarit (Ousorul cu 1.653 m), i cei dela apus mani 2.202 m), fin adipost ficind din satele ce s’au in- grimadit pe intinsul vi, tot atatea statiuni climaterice. Izvoare minerale sunt bogate in intreaga depresiune. Cele dela Vatra-Dornei au atras itatori ines dela 1805. A ajuns statie vestiti, cu instalatiuni moderne. E propri- etatea fondului religionar ai Mitropoliei bucovinene. Apele feruginoase, bogate in acid carbonic sicu urme de acid arsenios, foarte radioactive, Ja care se adaugi si n&molul lecuitor, adunat din turbiriile apropiate, atrag pe ficcare an tot mai mulfi vizitatori. Sate mari, romAnesti (Dorna- Candrenilor, CZlinesti) sunt imprastiate in cuprinsul depresiunii. Cele 7 comune si cétunele lor sunt nw administrativ despartite. Altfel formeazi ca o mare comund intins’ pe toaté suprafata depresiunii, cu centru in Vatra-Dornei. Locuitorii sunt mai ales cresciitori de vite, ‘ici fAnetele sunt bogate, pe cand clima aspré nu ingi&duie o agricul- dire de sate In depresiunea dela dornei (d. J. Somesan).pPRESTUNTLE 139 tur intensi. Portul national al femeilor chipese, s’a pistrat in toati curatenia lui. 11. — Poposind langi crucea indlfatd pe curmiitura dintre Stefiinita (1.204 m) si Capu-Muntelui (1.202 m) de pe soseaua ce leagi Nasdudul cu Sicelul de pe valea Izei, te opreste in loc tabloul miret al tipicei depresiunimaramurcsene indreptata aproape dela Sud-Vest la Nord-Vest. Axa depresiunii 0 arti Valea Visiului aproape_ paraleld cu a Izei. Doua largi trepte, ca niste platforme, sunt incadrate intr’o rami de munfi inalfi. Cea mai joasi, cu o indlfime mijlocie de 4—600 m, este bogati in cdmpuri de cultura si sate mari ca Borsa, Moisei; alta mai fnalta (700—1.200 m) e mai intinsi si di regiunii conturul de depresiune, cu sate mari, in jurul c&rora bogate fanete se intind. Acoperite cu ogoare, mai putin cu paduri, rascolite de nu- meroase néruituri si alunecdri de strate, cele mai multe sate sunt in domnia dealurilor. CAtre Nord-Vest se inal’ Muntii Ma- ramuresului, ramura cristalin’ a Munilor Rodnet si parte din flis, desparfind Visdul de Tisa si Ceremus. Nu sunt inalti (sub 1.500 m); rar varfuri din roci rezistente ajung aproape de 2.000 m (Pop-Ivan He : 1.940 m). Intdalnirea granitelor vechi: Fig. 83. — Repartifia populafiei, Romania, Polonia si Cehoslovacia, T1 dupa nafionalitafi in Maramures, plex confinium,e mutat pe Stogul (1.655 Pe anul 1938 (d. 7. Morariu). Spre Sud si Est depresiunea este strajuil’ de Munfii Rodnei cu nodul principal in Pietrosul (2.305 m) cel mai fnalt din Carpajii moldovenesti, iar c&tre Vest de Muntii Vulcanici, cu Tiblesul (1.842 m.), Gutdiul (1.447 m.) si alte varfuri sub 1.300 m Asezat la Nordul {arii, intre munti, Maramuresul are clim& aspri, conti- uentala. Iarna fine mai indelung pana prin Mai; ndmetii astupa drumurile. Pri- mavara este scurtii. Oile urcate la munte si fn Tinie, sunt scoborite de timpuriu. La Ziua Crucii, pasunile inalte sunt pustii. Ploile dela inceputul veri se scurg nivalnic; se produc naruituri de dealuri; furia valurilor rup podurile, mereu in reparatie. In afara drumului dela Bistrifa prin Nasdud, din Maramures se trece in Ar- deal pe soseaua dela Baia-Mare citre Sighet, pe alta secundara dela Baia-Sprie, pe sub Gutai. De Bucovina il leagi o frumoasi gosea In serpentina pe valea Visdului si apoi pe a Distritei, urcdndu-se peste trecitoarea Prislopului. Izolati de restul lumii, intr'un mediu natural aspru, oamenii au rimas azi tot atat de curati la suflet, cu obiceiuri stravechi, ca si in vremurile de demult. Satele sunt asezate mai ales in spre partea sudica, pe vai. In spre Munfii Padurosi sunt rare. Unele cum e Ieudul de pe valea Izei, au casele parcii-s stane coborite din munti; sunt de barne140 TATA NOASTRA si nu rar mutate din loc in loc. Multe biserici, frumoase lacasuri de ruga in stil gotic, svelte, gingase, sunt tot din lemn dela temelia din talpoaie de stejar pana la crucea din varful sigetii ascutite. Cea din Cuhea de unde se zice ci a descalecat Dragos, dateaza dela 1718, cea din Apsa-de- Mijloc dela 1440; cea din Breb dela 1531. Biserica din deal, dela Teud, e cea mai veche (1364). Chiar cercetatorii unguri recunose vechimea Romanilor Mara- mures ca si in tinutul vecin Bereg, fiind pomenit pentru intaia oard, cdnd ajunge in stapanirea Ungurilor (1199). Satul Giulesti, Vad 5. a. sunt trecute in documente din veacul al XIV-lea, ca si enezatele si voievodatele, care aratA o organizatie politica stri- veche. Proprietarii satelor si_paman- turilor din Maramures, erau in secolul al XV-lea aproape numai Romani. Maramuresenii sunt oameni chi , ochii_ palrunzitori nas coroiat. Sunt buni la inima, pritr tori si politicosi cu stri intalnesc, nu lipseste sd-ti spund drept buna ziua: « Laude-se Domnul », la care trebuie sd raspunzi «in veci ». Este formula folosita dela trecerea lor la Uniti, in mijlocul veacului al XVIII-lea- Ortodocsii sunt putini (6%), nu ca pe vremea cnd exista si 0 episcopie orto- doxi a Maramuresului, reinfiinjata de curand. Din picate stiinta de carte nu Fig. 84,——Un stog de fan din © prea raspandita in ca Bucovina. Dac& in total sunt numai 38% § $ tori de carte, finand seam& si de minoritari, la sate, unde traiesc aproape numai Romani, sunt si 70% analfabeti, la femei mai mare fiind numarul. Portul lor a ramas simplu; mu e deosebit de al ciobanului. «Guba » de iarna, purtata cu mifele in afara; «lecycul », sumaielul, pana la brau ca si c&imaga scurtd de se vid saiclx, cu manecele largi, totul se lucreazi in casi. Industria casnici formeazd inc& temeiul gospodirici. Mare parte din uneltele folosite sunt cele ale strabuialor. Piua de lemn pentru zdrobit graul ori rasnita din tindé se gésese ined in plind functiune. Frumosul Muzcu Etnografic din Sighet, gazduit in Palatul Cultural, cuprinde o mare bogitie de obiecte, care-I fac unul din cele mai interesante din tari.DEPRESTUNILE 141 Maramuresul s'a pastrat_ca un cuib arhaic al Romanismului, Urmele pre- istorice din Apsa, Sarasdu, $Sieu, dovedesc o populatie preistorica. Romanii sunt pomeniti i documentele veacului al XII-lea. Vitejia lor fu recunoscutd, prin privilegiile ce li s'au acordat. Diplomele de nobilire sunt pistrate si azi cu sfin- tenie, chiar in casa in care sdrdcia s’a incuibat. Maramuresenii tsi zic uni al- tora +domni », iar copiilor « coconi . Populatia nu e deasi. Pe o suprafaji de 3381 km, traiesc cam 162,000 locuitori, deci 48 pe km?, sub media densitiifii generale. Pe valea Tisei ¢ densitatea mai mare (99 pe km?), pe valea Ruscovei spre munti mai rar (23). Romanii alcdtuiesc majoritatea locuitorilor (circa 58%). Evreii venca in al doilea rand (22%) rispandifi in orase si sate. Fig. 85.— casi din Maramures (dup fot. 7. Papahagi). Sunt si Evrei antreprenori de sténe. Rutenii (11,8%) se fin in valea Ruscovei si pe malul stang al . Hufuli sunt putini pe valea Vi- saului si a Bistrei, ocupandu-se cu pastoria si lemnaritul. Unguri nu sunt nici 6% din intreaga populatie, veniti colonisti in regiunile mi- niere; Nemtii (3%) au rimas dintre vechii functionari. Lipsa de pémant arabil (11,5%) si bogitia in pasuni si fanefe (38%) fac pe locuitori si se indrepte spre cresterea vitelor. La 100 de locuitori sunt 6 cai, 28 vite cornute, 60 oi si 7 capre. Numirul oilor creste dupa razboi. In 1895, la suta de vite mari veneau 194 oi si capre; in 1932, 237. Inainte de razboi Romanii 0 duceau mai greu, cdci muntii erau arendaji ori cur varafi de Evrei. Dup seforma agrari s’a marit po: siunea comunelur fn dauna marei proprietiti, in special a Statului Statul, comunele si composesoratele au 56% din pagune, marea pro- prietate 12%, {rani 21°%, i 10%. Stanele sunt destul de nume- Toase si bogave, chiar la 2000 m; unele au 1000 de oi si capre. Peste 1500 de locuitori sunt ocupati vara Ia stane (1,1% din populafia totala). Pastoritul a pastrat forma-i primitiva. Stancle sunt aproape niste co- libe de -trunchiuri, iar coliba bouarului, un simplu adapost sub coji de brad. In leg&turé cu saracia pamantului, in Maramures mai multeee VARA NOASTRA decat oriunde, este desvoltat pastoritul agricol. Ocolui si coliba cio- banului sunt mutate dupa locul ce trebuie ingrasat prin bilegarul oilor. Acest sistem se intalneste mai ales in Maramuresul apusean, unde paseutul de toamné incepe din August. Agricultura, prin natura tere- nului, cu mari intinderi rapoase, nu este desvoltaté. Ovazul e semanat si la 1160 m, secara la 1105 m, cartofij la 1100 m, iar porumbul la 825 m. Ce produce piméntul, nu ajunge nici pand in Craciun, Sirdcia este mare, aratata si prin numeroasele capre (15 la suta de locuitori), mai ales in partile vestice cu pasuni departate. Padurile intinse (44%) cat mai dau de lucru, fie la taiatul si cdratul butucilor, fie ca material pentru Iucrat obiecte. In Sa- panita se fac butoiase pentru cagcaval, exportate in Elvetia si Italia. Cei care nu giisesc de lucru acasi, pribegesc in Moldova si Bucovina. In partea apusean& sunt multe livezi de meri. In jurul Sighetu- lui, iarba verde, zmalfat’i toamna de ametistul branduselor, ca si podoaba merilor incircati_ de poame dau tablouri nebénuit de atractive. Satul este asezarea principala. Sunt sate mari, cele mai multe de tip rasfirat, cum e Borsa ori Vi- saul. Pufine sunt de tip ingrama- dit, asezate péna la 700m; existd Fig. 86.—Biserica din Ieud'(Des. F. oy . . Ga . Saulea-Bocec). ‘ catune si case singuratice risipite prin vaile muntilor, pana la inal- timi de 1000 m (Lutoasa, Tibiiu). Singurul oras din Maramures este Sighetjul (25.539 loc. in 1930) vechi, cunoscut inainte de veacul al XIV-lea. Biserica reformata a fost zidita la mijlocul veacului al XI-lea, ca bisericd ortodoxd. Marca oragului e un cap de zimbru ca si a Moldovei. E un oras aproape de ses, in marginea Tisci, dar si la margine de hotar. In inima lui se tnalfa un frumos Palat cultural, terminat in 1914, care gizduia biblioteca Societatii Astra, ca si interesantul Muzeu143 Etnografic. O alta cladire, modesta, adaposteste cea mai veche «Asociatie cultural romana » din {arile de peste Carpaji, fondatX (1880) inaintea «Astrei », Licee de fete si baiefi, scoala normala de baieti, sunt centrele de desteptare nafionald, a unei regiuni lasate in parasire alata amar de vreme. 12.-—— Dela Turda pana la Aiud, drum mai plin de farmec este acel de pe valea Ariesului. La Buru ajungi in sat de Mofi, cu case avand acoperisul de fan innegrit de vechime, ingrosat cu mugchi. Peisajul se schimba de indata ce inaintezi pe valea Trascdului. Intre Sira Bede- leului si Piatra-Sdcuiului creste de calcar ingusteaz, prin chei, iesirea din spre Aiud; spatiul se Kirgeste apoi, formand depresiunea Tras- céului, Jungit’ dela nord-sud cu indljimea cea mai mare de 573 m, la cumpina_afluenfilor Ariesului si ai Mure- sului, pe cand crestele de calear se inalta la 1248 m in D. Mare, 1130 m, in La Cetate. E un basin de scufun- dare, plin cu depozite neo- gene depuse peste vechiul substrat erodat, format din sisturi cristaline si calcaruri. mesozoice. Conurile de dejectiune au inalfat depresiunea, ca si ndruiturile din munti formand umere de 800 m. cu o coloratie roscatd de Terrarossa. Verdele pagunilor si a ogoarelor, albu ruginiu al coamelor naruite de calcar, rosul de ocru al ogoarelor de pe coaste, produc colorit vioiu, fmpiestritat; impreun& cu brazil, cu casele fn stil deosebit, nase unul din colfurile cele mai pitoresti din tara. Depresiunea este inchisé; clima e blan vanturi aspre nu sufl: ploaia cade in cantitate destul de mare (8—900 mm). In schimb pi mantul e sirac, lipsit de humusul hranitor. Munca lui ¢ grea. Trebuie gunoiat, iar ca si nu fie spalat de ploi, ogoarele se fac in lungul coa- stelor; sunt ca niste late prispe unele deasupra altora. Slabiciunea pamantului face ca aici si se mai pastreze sistemul primitiv de cul- turii. O parte din ogor e lasat dup doi ani de muncd de se odihneste un an, fn care timp se dau oile pe el spre a fi ingrasat cu baligar. De altfel siracia pamantului a dus la schimbarea sistemului de cio- banit. Ciobanii se tocmese far’ plata, ci numai cu dreptul de a face stana pe ogorul lui, spre a folosi astfel baligarul oilor. Tot din aceasta pricind vitele nu sunt duse la munte, ci faneata este adusa pe siniute la vale, ca si nu se iroseasc& balega, tagrdsimantul de pref.144 VARA NOASTRA In acest basin stramt nu suut decit 4 sate; in ele se oglindeste sistemul intrebuinjat in trecut pentru crearea unei majoritafi_ etnice. Romanii locucise in Bedeleu si Valigoara, in locurile cele mai aspre din basin. Casele risfirate au livezi de pomi, culturi de porumb, orz ori secara printre ele. Sunt mai rar de barne, mai des de nuele impletite. A ramas casa neolitica, cu o tindd si o singurd camer de locuit. In tindd e cuptorul. La loe bun e Trasciul, sat de eolonisti germani maghiarizati cu totul, adusi in veacul al 12-lea din Stiria pentru exploatarea micolor de fier. Ungurii si Secuii au patruns si ei ceva mai tarziu, in al XJJI-lea veac, din spre Turda gi s’au agezat in satul Trasciu-Sf. Gheorghe (Coltesti). Privilegiati si unii si alfii, au locurile cele mai bune. Sa- tele lor se deosibesc si ca arhitecturd si ca tip de case. Mai ales cele din Triscdu, ori de barne, de zid, aliniate la strad’, aduc aminte de «saleurile » alpine. Romani au ramas la vechea lor indeletnicire, agricultura si pastoritul. Nemjii ne mai find baiasi, cici minele sunt pardsite inck din 1865, de nici nu li se mai cunose intrarea de sub ndruituri, au revenit la cultura sistematica, intens4, a cdmpului restr4zs. Unii au pardsit regiunea pentru minele de sare dela Turd2 si Uloara. S'au topit cu toul in masa ungureasea. Cei rimasi in satul ‘Triscdu, maghiarizati si ei, au pastrat multe din obiceiurile stramosesti. Arta mobilelor din casi a ajuns la o maiestrie rard. Imbricimintea pitoreasca, bogatd in colori, atat a Nemtilor cat sia Ungurilor, nase in zilele de sarbitoarc, tablouri neuitate, in cadrul naturii polihrome, un colt ce merita atentiunea deo- sebita a_pictorilor. 13. — Inconjuraté de zid muntos, inima Ardealului, cuprinsul ce- tafii din descrierea lui Balcescu, —este depresiunea transil- vana, mult asemédndtoare basinilui Parisian, chiar in privinta tec- tonicei (Fig. 88). Are forma unci coveti largi, cu marginile sprijinite din toate pirfile de munti: cei Apuseni la Vest, Carpatii Mcridionali si Muntii Persani spre Sud, lantul vulcanic al Architei la rasarit. Numai catre Nord- Vest este ceva mai deschisa, desi chiar aici dealurile somesene au drept axa o gird intrerupté de sisturi cristaline, ce implineste cadrul muntos. Rama inalt& ar corespunde celei care inchide din trei parti basinul Parisian. Covata adancita are origine veche. Jack din cretaceul superior ea este de~ semnat& aproape in limita-i actuali. A fost umpluti cu depozite paleogene, care apar de jur tmprejurul ei macar sub forma de solzi cum e la Porcesti langa Sibiu. Caracterul de depresiune se accentuiazi mai cu seam& in a 2-a juma- tate a tertiarului, find mai nok decat cea panonied. Scufundarea nu s’a ficut uniform; mai pronun{ata e in colfu-i sud-vestic, Prin aceasta are @ aseminare cu podigul moldovenesc, cu deosebirea c4 devine uscat spre Nord-Vest fnainte de sarmatic; mijlocul ei rimAne sub apa eat fine sarmaticul, iar pAturile pliocenc © acopir tn jumatatea sudi Cand au avut Joe miscarile de ridicare ale Carpafilor rasiriteni, péturile ce formeazd basinul transilvan au cipitat o structuri diapiricl pe margini, ceea ce a avut drept urmare alunecarea spre suprafatd a masivelor de sare ce-] in- conjoari. La adane, ca gi in cel Parisian, s’au constatat largi domuri, adeva- rati bulbuci, care au usurat exploatarea gazului metan (Fig. 86). Depozitele neogenc, nisipuri si argile, marne hleivase, rar gresii, au o gro- sime excepfionala de 4—5.500 m. Dupa ridicarea paturilor, s’au stabilit vaile cursurilor de apa actuale, cu dowd scurgeri principale, cditre Somes si catre poarta deschis a Muresului. La tnceput sudul Ardealului era tributar acestui din urma rdu, care-si stabilise cursul in regiunea maj lsat a depresiunii. 0DEPRESIUNILE 145, parte din afluen lui au fost apoi decapita{i de cdtre rdurile care curgeau in spre depresiunea mai joasi a Dunirii, Jiul a luat o parte din Strei, iar Oltul s’a indrumat prin valea-i actuala. a (0: Be 3s Begs Fels (16 C7 Eas As Fig. 88.—Depresiunea ‘Transilvaniel (d. L. Mrazee si E. Jekelius). t Sist crist.; 2 Roci si tufuri andesitice; 3 — Neogen orizontal sau slab inclinat; 4 = Golful neogen dela Scbes; 5 = Zona diapirclor din neogen; irupe de domuri; 8 = Depresiuni intracarpatice; 9 = Exploatari de gaz. Cumpana apelor dintre Mures si Somes nici azi nu e stabilitd. Somesul, cu nivelul de bazi mai jos, ameninté cu captarea atat afluentii Criyului-Repede I, Simioneson: [ara Noastrd “0eat si ai Muresulu Visa cAstia’ Ja Ocna NE tot. Satele Gheorghieni Zana vulcanilor Praid Copsa Mies Jekelius). ec si Re Mra: junea ‘Transilvaniei (d. z & | sunt rar cu TARA NOASTRA ta incepe si atragi din afluen(ii Jiului in pragul Crevedei ; Diulni in paguba Cibinului (de Martonne). Prin jocul agentilor atmosferici mai mult, in basinul transilvan s'au creat doui regiuni cu as- pecte si caractere deosebite. Spre nord de Mures se afli aga numita C4m- pie Transilvand (6.000 km?) cu aspect de stepi, asemenea in oarecare masuri depresiunii Jijiei din Moldova de nord. Limitele ei sunt restranse, insemnate prin Turda, Apahida, Teaca, Ludos. Clima este mai secetoasd; rar se aduni 500 mm api pe an. Amplitudinea temperaturii trece de 60°, mai mare decat in Dobrogea. Apele au spilal acoperisul de gresii si nisipuri, _prielnice padurilor. Au ramas la fa{& hleiuri salifere si baza sarmaticului. Regiunea s’a transformat fntr’un labirint de dealuri, cu spinarea rotunjiti, scunde (nu tree de 450 m), afaré de acele, numite de popor ticle ori ftiglaie, mai ascutite din cauza solzilor de tufuri dacitice ori gresii resistente, pastrate pe varfurile ce se ridict in Nord si la 600 m. Asemiinarea cu {inuturile de pe Jijia e mai mare gi prin lipsa izvoarelor de apa, cand se giiseste e sileie, precum si prin numirul mare de « tiuri», iazuri marunte care sunt formate mai mult prin evolutia hydrograficé a Campiei decat prin stavilirea lor de c&tre om, Odinioara s’au numirat peste 1.400; cele mai multe azi sunt impotmolite, cu iezaitura deschisa. Desi dupa micile rimisite de paduri, Campia face parte din zona stejarisului, a luat aspect. de step prin intinsele suprafefe despidurite, avand totusi si ochiuri de adevarati stepi. Numai cdtre Mures s'au mai piistrat paduri mai fntinse. Incolo sunt fnlocuite prin planta- liuni de stejar si chiar pini tn jurul ageziirilor omenesli Regiunea a cip&tat numele de CAmpie prin faptul c& pisunile si ogoarele o acopir mai peste se compacte in adapostul dintre dealuri, ea fn fundul unei palnii. Gospodariile sunt mai des razlete, mici ferme in apropierea unui iaz sau al unui rvor, desi apa de baut adesea se aduce dela depirtare, in vase de lemn. Agricultura siDEPRESIUNILE. 147 eresterea vitelor sunt indeletnicirile locuitorilor Romani, din cauza asprimii condifiunilor de viata. Turme de oi fumurii maresc apro- pierea aspectului de ste] Viata in general © grea. Drumurile des- fundate primavara de ploi, sunt vreme lungi impracticabile, ca si iarna cand cad naémetii. Tinutul sudic dintre Mures si Olt este cu totul deosebit de cel dintai; formeaza podisul transilvan, Paturile pontice groase, cu o slabi inclinare spre Sud-Est, par totusi orizontale. Pe Janga vaile prin- cipale ale raurilor cu directia dela rasarit la apus, altele, mai mici, dela Nord la Sud, au fardmifat relieful in dealuri cu varful de podis, cu cate o coast prelungi si una abrupta, asemenea celor din inima Moldovei deluroase. Gresia din varf face ca padurile de stejar si se mentin’ pe intinderi mai mari. De pe dealul Feleacului, din apropierea Clujului, se prinde contrastul dintre dealurile joase, larg holtite si golase ale Campiei si cele impitdurite dela sud. Mar- ginea zonei dealurilor este mereu surpata de Olt, care bate in te- melia lor, cum surpd Siretul dea- lurile moldovenesti. Ca o urmare a structurii geo- logice cu influen{a asupra morfo- Jogiei regiunii, sunt alunecirile de terenuri, numeroase in cuprinsul intre- gului basin, mai dese spre marginea nordick si in Campie. Nu sunt numai aluneciri intAmplitoare in urma ploilor de primavara, ci alu- neciri in mas‘, ndscand valuri de teren in lungul crestelor abrupte, cum se poate lesne observa chiar dealungul linici ferate dela Huedin la Cluj. Proaspetele rupturi scot la ivealé terenuri noi; dau un colorit local pdmantului — rogu ori verzui—amintind tablourile dela Cam- pina de pe valea Prahovei. Valurile alunecate, tiiate de puhoaie nascs impresia unor siruri de tumuli; p&tura arabilé fiind rascolitd, solul proaspat, lipsit de humus, face isi asemenea regiuni si fie sarace ca agriculturé. In Campie dealurile formate prin alunecare, numite local “coparsaie », imprima tinutului un tipar deosebit. Fig. 90.--O casi din edmpie (dupa 1. Popu-Campeanu). Depresinnea transilvand prezint& izvoare v: todie su ite de via{i, exploatate me- sistematic. Agricultura formeazi temeiul economic. Porumbul ocups faa cea mai intinsi; paioasele vin in ab deilea rand. Produsele nu tree Ansii peste nevoile locale. Cresterea vitelor e foarte sistematica; vitele se ex- port, iar japtele se industrializeazii. Livezi cu pomi sunt restranse spre con- tactul cu muntii. Imprejurimile Bistrifei ca si ale Aiudului sunt vestite ca po- meturi, Ville se cultiva sistematic Intre ‘Tarnave; Medias este un centra in- seinnat viticol, cu pivnite sistematice. Vii mai intinse se gasese si pe terasele dela Aiud, ca si fa Alba-Tulia, 10"148 TARA NOASTRA Nu lipsesc nici bogafiile subsolului. Gazul metan descoperit 1a Sarmégel in CAmpie e de socotit fn primul rand. Masivele de sare formeazi o cunund in jurul basinului, In legiturd cu ele este gipsul, aragonita, prelucrate la Turda si Corund lang& Praid. Izvoare minerale sunt numeroase, unele in legaturd cu masivele de sare. La Turda se folosese ca bai, vechile ocne romane inun- date; la Ocna-Sibiului lacurile cu ap& sunt provenite prin stavilirea straturilor. Lacul dela Sovata a Iuat nastere prin umplerea unei doline sipata tn sare, Temperatura apei se ridied pana la 70°, din cauza concentrarii cildurii solare aja inedt eficacitatea bailor a nascut o statiune mult ciutata, eu frumoase si confortabile hoteluri-vile. Bai locale iodurate, cloruro-sodice, se gisesc 1a Rupea, Rodhav, Miercurea-Sibiului, Bazna langi Medias. La Tagsor in Campi sunt ape amare. Industriile importante sunt concentrate in targurile din spre margine. La Turda sunt fabrici de ciment, sticla, soda, portelanuri; in Medias fabrici de sticla portelan, piei, mezeluri; la DiciosAnmartin (Tarnavenijuna din cel mai mari fabrici din Europa, de carbid. Fabrica de zahar dela Tg.-Mures foloseste sfecla cultivata in jur, Procentul cel mare al populafiei il dau Romanii, poporul de bastina. Raspandirea lor peste toata suprafata Ardealului este un fapt netagi- duit de nimeni. Pe urzeala general a populafiunii roménesti s’au asezat colonizari straine; Unguri, Secui, Sasi. Pe Taérnava-Mica, intre sate curat romanesti, stau intercalate cele de Unguri, iar in Estul basinului se intinde o parte din ‘Tara Secuilor; elementele romanesti au fost si aici, ca si pe valea Oltului, desnafionalizate. Sasii ocupa mai ales zona dealurilor inalte dintre Tarnave, pana la Ol; satele lor se recunose nu numai prin regularitatea asezarii caselor, perpendiculare pe strada principal’, dar mai ales prin bisericile-cetati aflate aproape in fiecare din ele (Hozman, Nocrich, Prostea, Netus Saschiz). RomAnii ins nu lipsese nici din cuprinsul satelor sdsegti. Ei ocupa adesea periferia. La Basna granita etnica este ardtata si prin deosebirea de_pavaj. Satele predomina. Cele mai multe sunt dupa tipul satelor ingriima- dite, pe fund de vale sau la rscruce de drumuri, Unele sate au ajuns centre comerciale, cu iarmaroace (Teaca, Mociu, in CAmpie: Agnita, Basna, Praid, Dumbriveni). Orasele se gisesc in jurul basinului, la contactul dintre deal si munte. Cel mai de seama, Clujul (Napoca) e asezat pe Somesul-Mic. Exist o aseménare intre imprejurimile lui deluroase si acele ale Iasilor, Cernauti si Chisindu. Repedca de la Iasi, Cecina de la Cer- niuti, isi au reprezentantul in D. Feleacului (745 m). Numele orasului se giseste intr’un document din veacul al Xtl-lea. La inceput cu populatie sdseasci, devine repede un centru maghiar. Pentru Istoria Roménilor este important, cici in el a fost chinuit Baba ovac si tot in Cluj s’a prezintat dietei (1791) vestita petitie Supplex libellus Valachorum, prin care Roménii cereau drepturi egale cu cele lalte tre nafiuni, privilegiate. S’a mai pistrat resturi din zidurile de {utirire, cAt si vechi cladiri, cum e acea in care s’a naseut Matei Corvinul.148 Astazi aspectul orasului este cu totul diferit. Locuitorii (98.569 in 1930) sunt in majoritate Romani. Pe lang’ monumentul Catedralei catolice din Piata-Unirii, construita la inceputul veacului al XV-lea, azi se inalfa in Piafa Stefan-cel-Mare, in fata teatrului construit in 1906, mareata Catedrald Ortodoxa, sfintita de cafiva ani. Universitatea din Cluj, intemeiata in 1872, si-a cdstigat renume si in strdindtate, datorita destoiniciei si ravnei invifatilor romani. Cli- nicele impunatoare ale facultatii de medicina, institutul de Speologie intemeiat si condus de invatatul E. Racovifd, sunt construite din nou. Biblioteca bogaté, miéariti prin interesanta donatie a lui Gh. Sion, era cea mai incdp&toare din Romania, p4na la construirea celor doua corpuri de depozite dela Academia Romana. Gradina botanicd, renovata si lirgité dela 1919 incoace, nu e numai cea mai mare din fari, dar una din cele mai metodice oranduita din Europa. Muzeul Etnografic, Muzeul Ardelean alipit Universitatii, Mu- zeul Carpatin, in afara de diferitele colectii ale institutelor universitare, cuprind bogatii omenesti si naturale din Transilvania. Centru cultural romanesc, sediul Episcopiei Ortodoxe sia celei unite de curand mutata, dela Gherla, Clujul este si un fnsemnat centru comercial si industrial. Bistrita (13.251 loc.), capitala jud. Nisiud, e unul din cele mai vechi, in coltul nord-estic, avand raporturi in trecut atat de stranse cu Moldova prin pasu! Tihufa (1241 m). E cetate in veacul al XITT-lea. Biserica mareafA din mijlocul piefii dateazA din veacul al XVI-lea, iar bol- file caselor vechi au acecasi arhitecturd ca si sala goticd dela Cetatuia-Tasi. Mesterii zidari bistrijeni au fost chemati deseori in Moldova. Gu ei zideste Petru- Rares biserica din Roman, Lapusneanu baia domneascd din Iasi. Petru Schiopu mAnistirea Galata. Aproape ce era Brasovul pentru Muntenia, era Bistrita pentru Moldova, Turda (Potaissa) pe Aries (19.000 loc.), capitala jud. Turda, la joc deschis, a suferit dese pradaciuni si devastari. Mihai Viteazul de doua ori i-a dat foc: Turcii au pridat-o. Cetatea e pomenita dela 1075. La marginea Munjilor Apuseni, orasul a devenit centru important de ma- ghiarizare. In el se fincau dictele, ultima, a 127-2, fn 1759. Si ai se mai pa- streazi « Casa Principilor », eliditd pentru gizduirea nobililor. Biserica reformat, cea mai veche, e transformata din una golick; cea romano-catolic e din veacul al XV-lea, Aliturea de ele se inalj, mandra’in imbrécdmintea-i noua, biserica ortodoxi. De Turda se leagé multe date insemnate nationale. Aict a avut loc sinodul ortodox, cand s’a ales Saguna ca episcop; aici e casa Ini I. Rafiu, de- vastata in 1892, cand cu inaintarea Memorandului. Aproape, in Campia Turdei, a fost ucis Mihai Viteazul. Orasele se fin lan} mai ales pe valea Muresului, bogata gi in castelele marilor latifundiari de odinioara. Putin dupa iesirea Muresului din stram- toarea lanfului vulcanic, pe coasta mai ridicaté din farm se intind casele din Re ghinul-Sasesc (9,182 loc.). Mai la vale se afl& cel mai important centru de pe vremuri din secuime: Tg.-Mures150 NOASTRK (88.116 loc.), cu monumentale cladiri, Priméaria, Palatul Cultural, in care se giseste o frumoasi pinacoteca si bogata biblioteca. In apropierea lor de curand s’au fnalfat intr’o parte biserica-unitd, in stilul ce aduce aminte de Catedrala din Roma, in alta biserica ortodoxd cu reminiscente arhitecturale din Curtea-de-Arges. Bogat centru comercial si industrial, Tg.Mures a devenit si un centru cultural romanese cu liceu, scoala normal si impunétor liecu militar. Aiud (9.478 loc.), un ordsel pasnic, cu ziduri si turnuri de cetate in cuprinsul lui, ¢ jneonjurat de livezi si vii; la o mic distantd se afla Mirislau, vestit prin batélia data de Mihai Viteazul. Alba-Iulia (12457 lot.), vechiul Apulum, Bal- gradul de alta data, capi- tala jud. Alba, — pastreaza aproape neatinsi cea mai mare cetate din Ardeal din vremea lui Carol al VI-lea, tatal Mariei Tereza, zidita la randul ei pe locul unei yechi cetati din veacul al XJ-lea. Orasul e un nod important strategic, find asezat la in- talnirea celor trei porti due in finuturi diferite: prin Mures in inima Ardealului, prin Apoiul in Munjii Apu- seni si prin vaiea Sebesului catre Sibiu. E sediul Episcopatului catolic, cu catedrala din veaculal X UHT-lea, cuprinzand mormintele Huniazilor. Manistirea Unirii de alituri, {ati cu prilejul incoronarii Re- gelui Ferdinand, arata sfinjenia orasului pentru noi. Aici a fost schingiuit Horia, batjocorit Avram Janew: Mihai Viteraul cut intrarea triumfalé prin poarta nordici a cetatii. Muzeul arheologic si istoric din cuprinsuf manastirli € bogat in rmésile preistorice si mai ales romane, care dovedese importanta veche a orasului, resedinia comandei supreme. Numeroasele documente istorice arati lupta Roménilor focalnici pentru pregatirea unirii ‘Transiivanici en ‘YVechiul-Regat, proclamata in 1918. Aproape de Alba-lulia, la intalnirea celor doud Tarnave se gaseste Blajul (4.716 loc.) linistit centru al culturii nationale de pe vremuri. E orasul Ini G. Sincai cu sufletul mereu agitat, al blandului Kiain, al studio- sului T. Cipariu, Alaturi e CAmpia Libertatii, unde a risunat glasul lui S. Bdr- nufiut, ascultat de Avram Fancu dar si de N. Pdleescu, cind s’a adunat poporulspre a cere drepturile Ia viaji. Era, si a rimas, orasul scoalelor romanesti des chise dela 1754. Cele vechi aveau pana eri treptele roase de opincile inviti ceilor care s'au impristiat apoi in Bneovina, Moldova si Muntenia, spre a duce credinta tn puterea de via{i a neamului; azi sunt inalfate si clidiri noi, mandre, pentru fetele Romanilor. Intr'un vechiu palat, umbrit de arbori rimurosi, ¢ resedinja Mitropolitului unit din Romania. La cativa kilometri spre rasdrit se afli orasul Me diag (15.249 loc.) centru industrial si unul din centrele sasesti, dominat de turnul catedralei protestante din veacul al XVI[I-lea si de mareata catedrali ortodoxd. Pitoresc asezat pe o popini de pe malul ‘Tarnavei-Mari, sti $ i- ghigoara (13.096 loc.), un burg medieval cu ziduri imprejmuitoare, turnuri si bastioane pastrate intacte; despart orasul vechiu, cu uliti stramte si intortochiate, cu biscrici din veacul al XV-lea, de orasul nou, desfasurat in lunca largi, cu monumentald biserici ortodoxa. In sfargit la yasarit, in loc deschis, sub coasta umbrit& de paduri a Architei se afli Odorhei (8.952 loc.), putin deosebit de un sat cu- prins. A rimas unul din centrele principale sicuiesti. B) DEPRESIUNI PERICARPATICE. 14. — Cand faci drumul dela Govora spre Tg-Jiu, aproape de a intra in Hurez peisajul este tipic. Spre Nord valurile muntilor se inalté repede; caitre Sud culmea ca de munte a Slatioarei se ridica impadurit Intre ele terenul e adancit. Profilul transversal este acela al unei coveti inguste. Cu mult mai precisi este depresiunea in dreptul ‘Tismanei. Fundul ce un intins ses cu pasuni si ogoare, ce se termini sub peretele de calcar din care ies izbucuri bolborositoare. Catre Sud zarea se opreste in cul- mea inaltd a dealului Sporestilor, asemanitor celui dela Slatioara, De- presiunea se largeste in dreptul orasului Tg.-Jiu. De cum iesi din stram- toarea Jiului la Bumbesti, marginea muntilor e ca tdiaté. Urmeazi o serie ingusti de terase si apoi cAmpul intins ce se opreste fn D. Bran (300 m). Lungi aproape de 90 km, depresiunea olteneasci (0 parte se numeste Campul-Mare), cu direcfia dela apus la risdrit, nu este con- tinud, ci formeazi compartimente desparfite prin coline, spinarea vechilor conuri de dejectie. Farmecul drumului atat de lesnicios facut prin aceasta depresiune, dela Baia-de-Arama la R.-Valcea, consti toc- mai fn alternanta colinelor impadurite cu stejaris si locurile netede, uneori ca fundul unui lac, acoperite cu pasuni si ogoare. Cel dintaiu care a atras atentia asupra depresiunii este L. Mrazec ; E, de Martone i-a aritat importanta geografici, pundnd in relief tot- odataé insemnatatea depresiunilor in general. Este de natura tectonica formata la finele pliocenului, inceputul evaternarului. Raurile au um- plut-o in parte cu bolovanisul revarsat in conurile de dejectiuni la ie-152 . TARA NOASTRA sirea lor din muni. Marile inundari ale Jiului de azi, sunt oglinda sli- bita a navalei apelor muntoase de demult. In 1900 Jiul a crescut cu 15 m deasupra nivelului obisnuit in stramtoare, cu 2m aproape de Tg- Jiu, aducdnd pustiiri ogoarelor. Depresiunea olteneasci nu se recunoaste lesne numai pe teren prin contrastul apropiat al formelor de relief. Ea se arata si pe o harta chiar mai putin detaliati, prin mersul cursurilor de apa. lesind din munti, rdurile pare ci se opresc in loc, curg lenevos cu coturi mari, intr’o lunca larga, ca niste cursuri imbatranite, intovarasite de meandre parasite, mlastini. Peste tot numai terase, prundisuri, aluviuni bune pentru ogoare. Sc&pand din popasul netezisului, raurile sau ocolese dealurile ce se ivese in cale, sau le taie, muncd noua, dand vai inguste, cu maluri inalte (Cerna fn D. Slitioarei), aducand manunchiuri de afluenfi. Prin captiri mumeroase se creeazi 0 noua refea hidrograficd, diferita de cea _primitiva. Si clima este schimbata. Ploile sunt mai putine (intre 700—800 mm) decat pe dealurile invecinate, indeajunse insd ca pamantul sa fie roditor. Seceta de toamna este mai domolita, iernele mai blande. Ca si in toate celelalte depresiuni, populatia este mai deasi, ajungand si pand la 100 locuitori pe km?, pe cand 5 ee in dealurile oltenesti nu trece de 60. 92.— Schimbarea cursu- . ‘ie apa i depresiamea Satele sunt numeroase, asezate pe spi- olteneasci (d. H. de Martonne). mnarea conurilor de dejectiuni, pe terase, la o parte din calea periculoasi a apelor capricioase. Muntele din apropiere, dea- sesurile cu piisuni si ogoare, dau locuitorilor fnlesniri de trai. Cresterea vitelor ¢ ocupatia de cdpetenie. Cariusia vine in ajutorul existenfei oamenilor. Siruri de cirufe cu fructe si legume se fndreapti spre Petrosani; altele cu mangal scoboari pe valea Jiului. Sunt unele sate mari, bine cuprinse. La Novaci, mare centru rural, cu populatic care si-a pastrat portul strémogesc din Jina si Poiana-Si- biului de unde a scoborit, s’a intemeiat una din primele banci populare gi cooperative datorité unui vrednic fiu al satului, Brezulescu, asa cum ar trebui si se intample in toate satele, daca nafionalismul ar fi real, in- riidacinat in sufletele celor ce-l propoviduiesc. TArgurile si azi au ramas inca locul de transactie principal dintre satele razlete. La Carbunesti este targ primdvara si toamna; la Slati- oara (Valcea) de 4 ori pe an; la Tg.-Jiu de 2 ori pe an ca si la Vaideeni. Singurul orag este T g.- Jiu (11.143 loc.), menjional de pe vremea lui Mircea, capitala jud. Gorj, asezat pe malul indiguit al Jiului. StatuiaDEPRESIUNTLE : 153 lui T. Vladimirescu si monumentul Ecaterinei Teodoroiu, cel dintai cu activitatea desfasurata in perioada de desteptare nafionala, cea din urmi, eroina in razboiul de intregire nafionali, araté insemnatatea istoricé a orasului, cu strdini foarte putini, cu comerful aproape numai in mana Romnilor, cu frumoasa bisericd si un interesant muzeu etno- grafic. Depresiunea olteneasci mai este tnsemnatd si prin linia maud- stirilor dela marginea muntilor. Aici se afl Minastirea Hurezului, inceputa la 1691, minunata ca tip al arhi- tecturii brancovenesti, cu frumoase picturi nu numai tn interiorul bisericii, dar Pe 1 Km? Cn patin 20 20-30 40-50 50-60 MM 60-80 = 30-w Fig. 93.— Desimea populafiei in depresiunea olteneascd (d. E. de Marlonne). si tn trapezi. A rimas aproape neatinsi, drept semn al evlaviei domnesti de odinioar& cu bogatii artistice. La iesirea Oltului din muni sti ca o cetate cu ziduri bine pastrate, Mandstirea Polovraci, zidit’ la 1633; spre apus, se inaltd pe umar de munte, intre pAduri de fag si castani, Manastirea Tismana intemelata in 1370, restauraté fn diferite randuri. 15.—La rasarit de Olt terenurile tertiare se urcd pe marginea sisturilor cristaline pani la 1000 m facdnd nesimtita trecerea dintre munfi si dealuri. O slab& depresiune este intre Arefu si CAptineni din gura Cheilor Argesului, fndeajunsd pentru a fi avut o insemndtate istorica. Mult mai bine desvollaté este depresiunea Campulun- gului, de natura tectonicd, un sinclinal postpliocenic, cu increfirea paturilor levantine. Are o suprafaj de vreo 80 km? si o indlfime mij- locie de 700 m fntre munti ce tree de 1.000 m. Privit’ de pe M&ties, muntele de calear ce doming Dambovita, intreaga depresiune apare ca un bland finut de muncele cu pasuni si gridini de pomi, Jarg deschisa si scdldaté in lumina soarelui o bate din plin. Satele sunt dese; densitatea populatiunii trece de 100 locuitori pe km.cor EEEEeeeEeeeeee NOAST RATE eEEEEEEEEEISEE Campulungul muntenese (13.454 loc.), capitala jud. Muscel, exista la 1300. Vechiu scaun domnesc, Basarab a murit in el, este asezat la marginea depresiunii pe Raul-Targului, la cipdtul drumului lesni- cios ce venea dela Brasov. E pomenit din veacul al XIV-lea. Se mai pastreazA numele de « Cloaster », ce aduce aminte de stapanirea Bara- Vig. 94. —- Din Manastirea Hurez. rani), slab lu apusean patruns in sudul Carpafilor. Atestatul ce se di unui ionar incepe cu cuvintele « L’universita dei catolici di Campolongo ». Clopotnita prismatica, cu randuri de ocnite insd, evoed yremea legendarului Negru-Vodd, iar biscrica actualé de lang cl, evlavia lui Mate’ Basarab. E un centru important de viata La iarmarocul de Sf. Iie se aduna locuitorii satelor depirtate cu portul155 i turistic, fiind in apropierea frumusefilor naturale, mai usor de ajuns de aci. Fabrica de hartie, de var, apele mincrale dela Bughea, carierele dela Albesti din apropiere adaugi la intensitatea miscarii _vioaie de oameni. Pe valea Teleajenului, de pe varful Clabucetului, se prinde bine depresiunea Valenii-de-Munte. Terasele largi dau locului infafisarea unui ochiu de ses varit adanc in munti. Indltimile impi- durite din jur contrasteazi cu furnicarul omenesc de pe terasa infe- rioaraé cu ogoare de porumb, livezi de pruni si chiar vii pe coa- stele teraselor superioare, taiate in bucdti de afluentii destul de nu- merosi ai Teleajenului. Se pomenea mai de demult de targusorul Valenii- de-Munte, in legatura cu productia importanta de f{uicd. Istoricul N. Jorga La facut vestit nu numai prin activitatea-i prodigioasi, da- torita si linistei din casa batraneascd in care-si trecea mare parte din an, dar si prin institutiile culturale intemeiate aici. Cursurile de vari, Scoala de misionare, tipografia au transformat oriselul pasnie intr’'un centru insemnat de radiare a culturii nationale. Depresiunea Drajna-Chiojd se intinde pe o distanta de 20 km; dela Sud-Vest-Nord-Est ¢ un sinclinal miocen, méarginit de linii de dislocafie, intre pintenul paleogen al Homorociului cu inal- timi peste 1000 m (varful Stanei 1122) si al Valenilor peste 800 m. Depresiunea fnsagi are inaltimi intre 500—600 m si prezinté cursuri de apa cu captari recente, care schimbA mersul longitudinal al raului in trunchiuri perpendiculare. Sate mari, bogate, cum e Drajna-de-Jos (2.281 loc.), sunt adapostite in depresiune. Mare insemnatate istoricd prezinti Depresiunea Vran- ceana, ascunsd atat de minunat intre zona muutoasd si Magura Odobestilor, incat existenta ci nici nu poate fi banuita. O singurd poarta principalé, aceea a Putnei, pe langi a Milcovului mai putin in- semnat, inlesneste comunicarea cu sesul. Incepand dela Nereju si pana la Soveja, din pardul Zabala si pani “a Susit pe o lingime de 60 kin gi o Lifime de 14 km, in dreptul Nistorestilor, 0 zona de populatie deasa corespunde depresiunii, mirginiti de linii de dislocatie care se pot urméri pe distanta dintre valea Putnei si pind in acea a Trotusului. Depresiunea este astfel fncadrata de tmaltit mai mari de 1.000 m, spre Vest (Sboina Neagra, 1.375 m., Cozia 1.633 m, Giurgiu 1.723 m), rar atingand aceastii indltime (Garbova 974 m) in cadrul estic, oricum mai ridicat decat depresiunea mea mijlocie de 6—700 m. Cuprinsul ei format din argile salifere usor de inacinat gi spalat, a dat ocazie puhoaielor nascute de pe urma lacomelor despaduriri, sa transforme pimantul in rani, sdlbaticind regiunea tm asa misura, inedt de Martone a comparat-o cu unele regiuni aride din Atiasul saharian. Reteaua hidrografici este deasi; domina cursurile din lungul depresiunii captate de cilre Putna si Susi mate pe clina risdriteand a dealurilor sarmatice. In interiorul depresiunii sunt terase, mult desvoltate pentru o regiune muntoasa, in lungul Zabalei, a Putuei, dar si in jurul Negrilestilor, Adapostita de inunti, crivatul nu patrunde decat pe valea Putnel si se domoleste. tu partea sudic& a depresiunil, pe versantul ve- stic al Raiutului, vita de vie creste la 655 m, ca si nuci, piersici.we tana § Depresiunea vranceana este un euib important de razesi in numar de peste 27.000, deci cu o densitate de 22 locuitori pe km?. E 0 populatie arhaic’i, avand caractere antropologice deosebite de ale vecinilor. Pre- domina mai ales in Nord, dolicocefalia, parul blond, ochii albastrii, ceea ce dovedeste ca peste un tip nordic, blond, a venit cel sudic, mai brun, FE. 0 populatic veche, existind forme de aseziri omenesti din vremea neolitica si a bronzului. Locuitorii se ocupa mai mult cu pastoria. Pentru agrieultura arendcazd pimAnt la ses, din care cauza se observa o pen- dulatie omeneasca de anotimp. Au mai pastrat ceva din independenta de odinioara. Ei pot si azi, singurii din fara, si foloseascd sarea cdpatata din. izvoare, abataéndu-se dela legea monopolului. Razesia de demult, inteleasi. ca o pro- prietate liberaé a pamantului din mosi-strimosi, o forma de organizare colectiva ce apar- fine unui sistem primitiv de proprietate, nu este azi com- plet disparuta, cu toate prefa- cerile sociale care nu puteau ocoli regiunea. «Cete deval- mage », proprietari in indivi- ziune, se mai gisesc si azi ca rimasife din trecut. Pand in 1818 Vrancenii se socoteau ca «rude de ceata» intre ei; formau o singura obstie, cu 0 singura avere indivizé pentru Fig. 95. — Depresiunea Vrancel, cu satele toate satele. Era o vreme, nu i r Lut za stup : aHaeeseuecie 2a sate noite, Liniltreraclate = poaur, b9cmal deparlatd, tn care un Vrancean nu putea lua drept nevastd decat o Vranceand: « Mireasa Vranceanului nu trebuie sa bea apa de Milcov ». 16. —Depresiunea Vrancei este inceputul unui sirag lung s&pat in cursul saliferului, urmarit pand in Bucovina, formand ca un uluc in lungul Muntilor moldovenesti (S. Mehedin{i). Afluentii nordici ai Susitei nu sunt desparfifi de cei ce dau in Cagin, decat de un prag ingust si putin inalt (650 m). Acelasi sistem de falii margineste depresiunea Casinului ca si pe cea Vranceana. E strajuité de Magura Casinului (1125 m), vestita prin bataliile grele ce s'au dat in jurul ei. Si aici se poate urmari acelasi sistem de rauri longitudinale, captate si deviate spre exterior, cdtre scufundatura dela Marisesti. Depresiunea Tazldului formeaza o bine farmurita zona de mici inalfimi, cuprinse tntre culmea Berzunfului (1000 m) 1a apus,1 a marginea externi a fligului si tntre cea destul de inalta a Petricicai (750 m) din Precarpati, cu sambure oligocen in ea. Este mai evident& eat tine Tazliul-Unit, continuandu-se spre Nord-Est pana la marele sat Tazldu, cu manastirea bine pastrata de pe vremea lui Stefan-cel-Mare. Depresiunea Cracaului sia Roznovului mult mai larga decat celelalte, se intinde pana in Piatra-Neamt. De pe Pietri- cica, ultimul pinten din flis, se poate prinde 0 priveliste minunati in lungul depresiunii, cu cele doud terase deastanga Bistritei conti- nuate ca prispe late pana in jos de Buhus, cu veche fabrica de postav. Depresiunea Neamtului este si mai evidenta, privita de pe varful Muncelului (856 m), dela iesirea din Manastirea Agapia. Spre apus, Sud si risiirit ¢ incadrata de inalte dealuri, unele destul de semefe cum e culmea Plesul (915 m), mereu ruinata la poale de réul Neamtului si Nemtisorul, amenintand ruinele rimase din Cetatea Neamt legendari, «cea ingriditi cu pustiu si acoperit cu fulger ». Un minunchiu de ape adunate de Neamt si Topolita, ies din de- presiune prin dou porti despartite de dealul Boistei (585 m) in spre valea Moldovei, unde coturi numeroase lenevesc mersul raurilor. Sate mari, gospodiroase, sunt cuprinse in aceasti depresiune, ce inlesneste legitura dintre valea Moldovei cu a Bistritei peste curma- tura Pipirigului. Aici e Tg.-Neamt (9.127 loc.), ordgel cu trecut istoric, pomenit la inceputul veacului al XV-lea; aici Ma nastirea Neamftului din veacul al XIV-lea, cu insemnatate deosebita in istoria culturalé a Roménilor; aici sunt nu mai pufin vestitele mana- stiri de maice Varatec si Agapia, cea din urmA cu podoaba picturilor lui Grigorescu ; aici se afla satul Humulesti, locul de copilarie al lui Creangd. La marginea depresiunii este asezat BAltAtesti, cu izvoare strate iegite din temelia salifer’ a depresiunii; in apro- piere se afl Grumazegti, cu conacul lui A. Caradja, unul dintre specialistii in zoologie vestit in lumea intreagi Mai la nord, mai larg deschise spre exterior, deci mai putin dis- tincte, sunt depresiunile dela Baia, dela Cacica si dubla depresiune dela Horodnic, subcarpatic’ si mai ales cea apropiati, intracolinara dela R du {i, formand singurul camp intins (631 km?) din Bucovina, in care apa Sucevitei, abia iesit din munti, curge in largi cotituri cu multe bahne, ca un rau imbatranit, Th depresiunea dela Radauti se inscrie o temperatura medie anuala mai joasd (7°9) decat in restul Jari. Populafia e veche, dup urmele preistorice. Satul Volovat datcazi dinaintea intemeicrii Principatului Moldovei. Densitatea populatici ¢ de peste 120 locuitori pe km?. Orasul Radu ti (16.808 loc.) capitala judetului cu acelasi nume, cu 0 populatie amestecataé de Romani, Nemti si Evrei, e un oras de camp, cu toate cd in apropiere se ridicd ultimele culmi de muni impa- duriti. Aici se aflé cel mai pretios monument istoric din trecutul mol- dovenesc, biserica simpla, zidita din lemn de Bogdan descalecdtorul, din piatraé de Alezandru-cel-Bun, in interiorul careia se pastreazd158 Peet TARA NOASTRA_ semnul pe c&t de pios pe atat de pilduitor, al dragostei de pirinti ari- tata de cel mai de seam& domn biruitor al Moldovei, Stefan-cel-Mare. La sir stau lespezi de marmora cu inscriptiunile sdpate, care cuprind vorbele: «Drept maritorul si iubitorul de Hristos Io Stefan Voevod, Domnul {arii Moldovei, a infrumusetat acest mormant stramosului sdu ». Tocmai prin simplicitatea arhitecturii si modestia zidurilor, acoperite cu sindrili, este impunitor acest monument vechi de peste sase vea- curi; arat& de unde ain plecat. Aléturi de el se afl un muzeu etno- grafic pe cat de complet pe at&t de variat. Folticeni (11.775 loc.), origel tihnit, cu livezi intinse, langi depresiunea dela Baia, se distinge doar prin trecut. Aici s’a n&scut N. Gane ; aici a seris M. Sadoveanu multe din operele sale; aici a aparut ani indelungati revista de folclor « Sezdtoarea », cu mult& cdtare si in striinatate, scoasi prin munca si jertfa lui A. Gorovei, el insusi un insemnat cercetator in domeniul folclorului romanesc. Iarmarocul de Sf. Tlie, odata vestit, a: pastreazi mai mult de forma. Un Muzeu regional bine tnzestrat, di dovada insufletirii particulare. C) DEPRESIUNT MARGINALE, 17.— Bine {armuritd este De presiunea Hafegului, veche ca origine. Reprezinta un golf sipat in masivul sisturilor cristaline incd din vremea cretaceului superior. Aici s’a gasit singurul cuib bogat din Romania de Dinosauricni, reptilele uriage, ce trtiau pe continentele din cretaceul superior. Basinul s'a desivarsit si prin migcdrile tectonice de mai tarziu. EE format din dow jumalati despartite prin pintenul dela Cetate, langa Haleg. Jumiitatea sudic& are forma unui triunghiu cu baza largé spre masivul Retezatulni, ce domind tinntul. Printr’un colt trece drumul peste trecdtoarca Merisor, spre Petrogan apus Poarta-de-Fier reprezinta comunicarea stramta cn valea Timisnlui, 1a Hateg, este varful jumatati nordice ca baza pe Mures, marginit® la apus de coastele domoate din Poiana-Rusca, spre risirit de coasta mai jute a Muntilor Sebesului. Streiul sapa fu lung vale larg, into- vitriigit de terase intinse, bogate in culturi si aseziri omenesti. E unul din cele mai interesante finuturi roménesti cu 0 populatie rimasi in bund parte Ia viata arhaica. Terenul ¢ variat ca infijisare. Partea nordicd, apropiaté de Mures, este un ses neted, cu sate presiirate, pufin populate. Face parte mai mult din lunca Muresului. «Sesul panei» ¢ partea din apropierea Ori- sliei. Terasele domina si in basinul Hategului propria zis, cu sate nu- meroase, vind casele strénse, dar nu trecdnd de 2000 locuitori, E zona agricola tiranilor, zona de populatie deast, pani la 70 locuitor! pe. km2. Pe langa agriculturi, in aceastd regiune se cultiv’ meri cu fel de fel de varietafi, pe vremuri ajungind pani la Budapesta si Viena.Prunaritul este mai slab, desi indeajuns pentru a face toamna sa mi- roase vaile a fuicd. Cu mult mai interesanté din punct de vedere etnografic e popula- tiunea ridicat&é pe coasta de munte. Spre Sebes satele setin de marginea muntilor. Aici triiese Marginenii mai mult din cresterea vitelor si din oierit. Spre apus sunt coastele mai triginate din Poiana-Ruscai, dar cu vai adanei, cu drumuri grele ce duc spre plaiurile inalte, despadurite, cu sate razlete, mai asemenea celor din Bihor. Valea-Dobrei la 1100 m, e unul din cele mai inalte sate din Romania. E tinutul Padurenilor cu port hogat, arhaic, mai ales al femeilor, inzorzonat cu podoape de tot soiul, la brau cu lan} ce ataérnd pana la glesni. Trdiesc din greu; pimantul de ardturi e pufin; recolle firave se culeg pe fafa dealului si pand la 1000 m. Cresterea vitelor este slabi, a oilor mai intensa. Pastoritul a ramas rudimentar, deosebit de acel complex, de pe Parangul apropiat. Stanele sunt schimbatoare, uneori simple acoperisuri de sindrila proptite pe pari. Cresterea oilor e in lega- tura cu paméntul de aritura, iar sistemul agricol este si el cel primitiv. Jumatate de pamant e ogor, jumatate pasune pentru oi; ingrasata de ’ilegar, aceasta va servi drept loc de semanat in anul urmator. Basinul Hafegului a ramas mai mult rural. Satele predomina. Ordsele nu sunt decat doud: Hate gul, (3401 loc.) cu multe pometuri si Huniedoara, (4629 loc.) cu mandrul castel al Corvinilor aratand trecutul, pe urmele unei cet&fi din secolul al XIII-lea; alaturi se inal{ furnalele de topit fierul, tiria prezentului. Viata modernd prinde si pitrundd tot mai adanc in acest basin cu populatie curat romaneasci. Drumul de fier Simeria—Petrosani il strabate in lung ducand prin inalta dar fermecatoarea trecditoare dela Merisor; cel ce apuca la topitoriile din Hunedoara e mai scurt, pe cand dela Subcetate se desface pitorescul drum prin Poarta-de-Fier dela Boutari. E tinut cu populafie veche. De basinul Hajegului se leagd leaginul poporului roman. Aici, pe pripor de munte din spre Muntii Sebesulu afla puternica cetate daci dela Costesti, pe Apa Oagului ce se varsi in Mures la Oriigtie. Clé- dita la 550 m avea ziduri groase si valuri tnalte, cu turnuri masive. Nu e sin- guri. Mai spre Sud, s'au desgropat urmele altor puternice cetati, 1a indltimea de peste 2.000 m (Varful lui Petru). Atat au mai rimas de pe urma vredni- cilor conducitori Daci: Buerebisla si Decebal. Jos in valea Bistrei, la Gradiste, langi Hateg, sunt in mare parte desco- perite impuntoarele ckidiri din Sarmisegetuza Romauilor. Mai tarziu basinul Hategului devine Tara Hategului, «Terro Hatzek », pomenita in documentele secolului al XIILlea, in posesiunea lui Litovoi, din vremea intemeierii Prinei- patului Munteniei. Ramane cel mai curat {inut romauesc din ‘Trausilvania evului mediu, cu o veche si puternicd organizafie. Toponimia {inutului este in intregime romaneasca, pastrataé pana azi Basinul Halegului, cu individualitatea Tui geografied, a pastrat ined tn afara de ruinele cetitilor legate de inceputul neamului rominese, biserici vechi (Densus (Hig. 97), Prislop), dar si tipuri vii in populatiunea de azi, asemenea celor de acum doud milenii in urma.160 TAMA Noasens 18. — Marginea nordicd din Carpatii fagiraseni s’a surpat: piturile neogene se sprijina pe sisturile cristaline, aparand uneori de sub inve- lisu) mai nou sau dovedite prin izvoare sirate. Bolovanigul rosto- golit inci dela sfarsitul tertiarului, a format largi conturi de dejectie, unele late de 12 km, ce a inaltat terenul. Oltul curge la marginea de Nord a depresiunii, naéruind mereu baza dealurilor tarnavene, intova- Tasit pe partea stangi de o teras% joasd, tiatA in bucifi de paraiele ce vin din munte. Asa s’a format depresiunea fagdrdgana, lungi de 70 km, lata abia de 15 km, cu planul costisei dinspre munte destul de iute (7%4%). FE inchisi din toate pirfile. La Sud se inalfA creasta muntilor, la Nord dealurile ardelene, la rasarit Munfii Per- sani, la apus dealurile dela Porcesti. Ca si patrunzi in ca din spre rasarit ori apus, treci peste praguri inalte. Locuitorii ei, cand tree Oltul, zic ci merg «peArdeal »; nu se amestecd cu Marginenii dinspre Sibiu ori cu Mocanii din Jara Barsei. PAmAntul intreg este siracicios; fierul plu- Fig. 96. -—Desimea populatiel in depresiunea gului riscoleste num: Hategului si Petrosani (d. R. Vuia). prundig si bolovinis. Apele iuti din mun{i au desgolit uneori substra- tul hleios, dand loc la milastini. In fala Carlei, bundoard, locul este neted de se vede turnul bise- ricii din Cartigoara. Arborli mai mari mu incep a umbri terenu! decat dela Sam- bata spre risirit, Incolo abia edteva sileii sau chiar papuriste formeazi dungi mai verzi. Cardurile numeroase de bivoli ce inlocuiese boli, dau o tnfatisare ori- ginala sesului intins, abia vilurat pe unele locuri de resturile teraselor sau ale conurilor de dejectie; se naste contrast izbitor cu zidul muntilor ce se ridicd aproape brusc. Ogoarele sunt putin rodnice, iar pentru a cipata mai bogate fanete, umerele netede din platformele pliocene ori spinarea conurilor de dej sunt irigate, folosindu-se paraicle iufi. E singura regiune din tari unde prin iri- gari artificiale se tnvinge slaba dirnicie a naturii, spre a se c&pita pasuni grase. Depresiunea are un insemnat si vechi trecut istoric. E «Tara Ol- tului», mai apropiati sufleteste cu «ara», tinutul de peste culmile Carpatilor, decat cu « Ardealul ». Mircea-cel-Batrén purta si titlul de «herteg al Amlasului si Fagarasului». In diploma regelui Andrei al II-lea se pomeneste de Fogoros, iar in documentele din veacul al XI1-leaDEPRESIUNILE TEEPE 161 Jara Oltului e cunoscutd sub numele de Terra Valachorum sau Ola- chorum. Ultimul. Domnitor muntean care mai incearcd si arate cd are drepturi asupra finutului e Mihnea, Fagarasenii s’au bucurat intotdeauna de privilegii. Ca si in Mara- ieria » este veche, iar diplomele se pastreazi si azi ca semn trecute. Asezati intr’un mediu fizic putin prielnic, pentru care se cere o deosebita munca spre a-l stapAni si a scoate din el painea zilnica, cu un trecut de mandra libertate, cu o disciplind militireascd de pe vremea cAnd regiunea fu grinicereascd, \ocuitorii cam iui din fire se deosebese prin demnitatea purtarii lor, prin cinstirea cuvantului dat si prin o ordine ori disciplind in munca si suflet. De aici se trage Sincai ; dela Avrig a plecat cu desaga in spinare Gh. Lazdr, de a reinviat im{ul nafional fn Muntenia; de aici pe cdrarea de munte a trecut in Jari Ion Codru din Dragus, ajuns apoi pribeag infelegitor, dela Paris la St. Petersburg. Aici in satul CArfa se mai pastreaz4 ruinele, cu frontonul inca impunator, al vechii manistiri cistercine de pe la ince- putul veacului al XIJI-lea; nu se mai afl insi eproape nimic din cele vreo 23 miinstiri ortodoxe, distruse din ordinul imparatese, dupa desli- pirea Unifilor dela biserica stra- buna. Depresiunea Fiigarasului_ este populati. Satele sunt numeroase. Fig. 97.— Biscrica din Densus. Unele dealungul vaii Oltului, altele pe grohotisurile intirite de sub creasta muntelui. Porumbacului-de-Sus ii corespunde Porumbacul-de- Jos; Sambata-de-Jos cu castelul devenit Casa scriitorilor, — Sambata- de-Sus cu manistirea zidita de C. Bréncoveanu, restauraté de curdnd. In sate viata nu a pastrat arhaismul decAt in port si in unele datini. Interesant este podoaba capului la femei: cu conciu, pirul impletit Ja ceafai, peste care se pun caife la tample, impodobite cu dantele, totul acoperit cu « pomeselnic », invelitoare de pénzd find lungi de 3 m, ce cade la spate pfnd la glesni, dand femeilor 0 infatisare mandra si impunatoare. Casele sunt bine zidite, dupa tiparul celor sisesti; gospodaria e intemeiata. In toate se vede o «cultura », asa cum ar trebui peste tot sd fie la Yaran, adicd putinfa de a ordndui munca, prin chibzuiald luata din scoala, din carte sau din exemple. Asprimea pimantului a facut insa ca din Tara Oltului si porneascd multi pribegi in locuri departate, I, Simioneseu: Tara Noasira, 1162 {TARA NOASTRA in special in Statele-Unite. 12,88% din emigrarile pornite din Ardeal sunt din Fagiras (1891-1913), Ca si Maramuresul, Tara Oltului este o fara de sate, iar populatia predominanté e¢ formaté din Roméani ortodocgi. Sasii, colonizati in diferite timpuri, azi au ramas putini, mai ales in apropierea singurulvi oras aflat in finut. Fagaragul (7.928 loc.) pe Olt, cam in mijlocu) judetului cu acelasi nume, este asezare veche romaneasca. Se mai vedé ined intreaga, nici sanfurile din jur nu sunt pe deplin astupate, cetatea zidita in veacul a] XIV-lea, cu forma ei actuala din veacul al XVII-lea. In ea si-a plans trista-i soartié Doamna Stanca, sofia lui Mihai Viteazul, aici afland de omorirea sofului ei iubit. In Fagiras se afl o frumoasa biserica zidi de €. Brdncoveanu in stilul celei dela Hurez. La ince- put 6 ortodoxa, azi slujesc in jul a devenit centru roma- “W8sc, avdnd intre’altele un liceu si 0 scoai normal de invafitori. Fig. 98. — Casi din Porum! fot. 1. Papahayi de cul-de-Jos (des. d. Satlea-Bocee). 19 — Spre marginea campiei de apus, se pas- treazi_ un adevirat golf etnic pe urmele unui vechi golf geologic, sipat in lava andesitica a Gutaiului, litit pan’ in Baia-Mare. E depresiunea (fara) Oagului. De jur imprejur indlfimile de lava formeazi zid despartitor, mai scund spre Vest citre Ugocea, neatingand 1000 m citre Nord, inalfindu-se pana la 1201 m in Pictroasa din lanful Oasului, despar- fitor de Maramures. Spre gesul dela Satu-Mare se deschide 0 poarta, cu usori de lava si tufuri andesitice, prin care iese Turul, raul ce adund apele din basin. In mijlocul cadrului de lava, terenul destul de fnalt (aproape 500 m) e format din straturi de mediteran acoperite cu paturi sarmatice; deasupra s’au asternut prundisuri cvaternare. Apele bogate au tdiat dealuri largi, peste care cade ploaia in abunden{a (800—1.000 mm). Odaté regiunea era impddurita; azi pidurile sunt restranse spre munte. In cuprinsul tari p&méutul, desi sérac, este cultivat. Se seaming mai muit porumb. Adpostit de vanturi, cu o climi blanda, ‘Tara Gagului este o regiune naturali de pometuri, Prunele din Oag inainte vreme erau ciutate. Sunt gridini cu multi meri, ciresi si nuci. Ape minerale (burcuturl) se gisesc iu abundentd. La Bicsad eo statiune balneard important, ca gi la Turul, Pe o suprafafi numai de 563 km? se afli 16 sate cu o populatie de aproape 30.000 locuitori, deci cu o densitate slaba de 53 sufieteDEPRESIUNILE 163, pe km’. Satele sunt toate curat romanesti, macar c& deschiderea ‘Jarii Oasului da in regiunea Satului-Mare, puternic centru de ma- ghiarizare si cu toate c4 o linie de drum de fier patrunde in adancul ei, Unguri nu se vad decét in primul sat dela intrare, Orasul-Nou, ca si in Remetea. In Negregti, cel mai important, nu e picior de strain, afara Ge Evrei infiltrati pana in satele cele mai departate sub muni. In C&ém&rzana bundoara, cel mai arhaic ca obiceiuri, s’au adunat, venind din Cehosloyacia, peste 50 familii evreesti la 2220 locuitori. Satele sunt cu casele gramada, afard de acele mai din spre munti cu casele rasfirate. Casa e din barne, cu acoperis de gindrild ori paie, Fig. 99.— Un car tras de bivoli din Jara Oltului, cu prispa in fa}a si cu stalpii frumos sculptati, ce sustin stresina. In casi sunt de reguli doud incaperi. In una e vatra, putin ridi- catd dela p&mént. Mobila ¢ redusd. In schimb interiorul din «casa mare» e pumai gstergare, la ferestre, pe pereti, cu boghioase inflori- turi rosii. Interesanta e poarta, un trunchi de stejar, la capat cu butue gros. Locuitorii sunt cameni voinici, femeile mai scurte decdt barbatii. Acestia au figura larga, luminoasd, eu fruntea fnaltd, nas achilin si privire ce te patrunde. ~ Caracteristic ¢ pirul bogat, retezat_pe frante, Visat fn plete Ja spate, aco- perit cu o palriuja numit lop. Imbracimintea iardisi se deoscbeste de a altor Roméni, Se aseamiina cu a Maramuregenilor. CAmasa cu ménecile foarte Jargi e seurté. de se vid salele. Bitranii se incing cu un chimir de piele, lat de ajunge pana spre subsuori. In loc de ijari poartd. ismene largi (gaci), cu ciu- curi la poale (rolt). Aproape nu se deosebesc de departe de fustele femelior. Ca apfrare impotriva vremii rele serveste «guba», scurta, mifoasi. In unele sate se poartd guba neagra, in altele alba ori suri. Nedesparfita este « straija », ce se pune si mortuiui in sicriu, Eo trdistutd patrata, de panza, frumos incon- deiats. purtaté la sold. Din ea nu poate lipsi cufitul, chlar la copilul ce p& zeste vaca pe hat. La botez se da drept dar un cujit in trdistuya.4 ___ TARA Noasrak $i portul femeilor ¢ foarte original, mai ales ce! de sarbatoare. Zorzoanele nu lipsese dela piept, pe cap, bogate, felurite: salbe de bani, flori, Caracteristic pentru fetele din as, este tmple- * — titura parului tung, Dupa ce se unge cu unt, ca si la barbati, se impleteste in suvife subjiri de se formeazi ca o plasd deasd, lasata pe spate. Jesutul ei ficut de anume femei pricepute, dureazi mai mult de 4 ore. Locuitorii Oagului in deo- “Via —sebi sunt agricultori. Po- . rumbul este cultivat mai larg, cici mamiliga, « tocana », este Fig. 100. — Casa din Cimarzana (des. E. — painea de toate zilele. Pisto- ‘Saulea-Bocec). eet : a ritul e pardsit, desi odata trebuie si fi fost in floare. Cei batrani ifi spun de stribunii lor ci «au venit cu mare ciurda de marhi (cArduri de vite) si cu atdta ciurdd de oi, incét aveau 33 de cAni cu ei». Azi numarul oilor e restrans. Caprele sunt mai numeroase. Saricia, alcoolul si analfabetismul prea raspindit, sunt dusmanii cei mai rai ai finutului. Cei din satele periferice se ocupi eu lucrul lemnului din pidure. Drumul de fier si camioanele au desfiintat ‘jiusia de ape mincrale. E finutul unde multe obiceiuri primitive sunt incd vii. In mare vaza este «baba satului », care stie multe descdntece. Practi magici, descdntece, credinti si superstiti «formeazi adevirata bogitie a folklorului oasan» (I.Muslea). O seama de fiinte mistice trdiesc in legendele Oasenilor: Fata padurii maj temuti, Marfolea, Omul noptii s. a. Fetele mari isi cauti norocul, jucand in jurul mitrigunii scoase din piméant, dup } ne i obiceiuri in floare aiurea pe vremea evului mediu. «Focul viu» se capati aproape in toate satele, din frecarea a dou bucifi de Jemne. [ute la manie, gata sa scoataé cutitul din strait la cea dintai gluma mai nesiirata, Oasanul, ca si Maramureganul, este mandru Fig. 101, — Tanar din Jara din fire, ban la suflet, ajutand pe cei ne- Oasului (des. C. Mofas). voiasi si adéne credincios. La procesiunile dela Mindstirea Bicsad, unde se pistreazi icoana facdtoare de mi- nuni a Maicii Domnului, se adun& zeci de mii de pelerini din sateleDEPRESIUNILE 165 cele mai departate, ca si din Maramures. Rasuni valea de cantecul lor pios: Maica Domnului ne-ajuté Si asculti-ne biata ruga, Pururi tandr fecioard Neinvinsa si iubita, 20. -- Cand vii cu trenul dinspre Vest edtre Cluj, nu se poate si nu atragi atentia pe la jumitate a drumuluj, schim- barea aproape brusca a peisajului. Muntii cu creste inalte, cu vai adanci, raman in Fig. 102. — Cricané pentru urma; orizontul se largeste. Crisul-Repede — ceaun (dupa fot. T. Papahagi). se face nevazut. li poti urmari cursul numai dupi dunga de silcii, Muntilor dati la o parte, le iau locul dealuri joase, largi. Padurile se scobor spre marginea depresiunii, a cirei suprafafi este cu aproape 300 m mai joasi decat cadrul muntilor. Regiunea este numai lanuri de cereale, de fanefe, in primavari; spre toamna, dupa seceris, girezi mari de grau ori paie sunt ingrimadite fn jurul orasului Huedin. Aceasta. e depresiunea Wuedinului, lungd de vreo 60 km, largi de vreo 17—25 km, format la sfarsitul tertiarului prin scufundare, ero- data in vremea cvaternarului, dupa care s’a asternut strat de lut peste prundisuri. Depresiunea este inca- drata in spre Nord-Vest de Muntii Zalaului, iar spre Sud de marginea muntilor cristalini ai Bihoriei. In dreptul ei se di lupta de captare intre afluentii Crisului-Repede, cu ai Amlagului ce se vars in Somes. Basinul Huedinului este interesant si ca populatie. Aici s’a pastrat un nucleu important de Maghiari. In inaintarea lor pe valea Crisului, au gisit un intins teren de cultura, mult ase- manator stepelor din spre care au pornit. Bi- serica din Huedin, veche (Fig. 104) cu turnul Fig. 103. — Piud de ca un bastion armat cu turnulete la colfuri, zdrobit gel (acne: domini orasul, aproape in intregime maghiar; Saulea-Bocec, a. fot. nii dela periferie pri nai T. Papabogi). Romanii periferie prind a inainta spre centru, iar noua bisericd romana rasare ca un semn al vremurilor, tot atat de mandra ca si cealalt. In basinul Huedinului, Ungurii au pastrat portul cet mai frumos. E un decor fn adevidr demn de vazut, convoiul credinciosilor la iesirea din bisericd; fnainte merg barbatii cu manta- lele lor de aba alba, cu maneci largi si scurte, cu late benzi negre166 JARA NOASTRA pe margini; indaratul lor pisesc femeile cu surfele bogat inflorite si cu poalele de dinainte ale rochiei negre, rasfrante, de se vede, oblic, in contrast cu albul cdmiasii, bata largi rogie de dedesupt; pana si ghetele femeilor, cu tocuri inalte, sunt rosietice. Podoaba fetelor, cu panglici late inflorite la spete, atrage privirea. Aici in basinul Hue- dinului, pe la Calate si Calafele, este desvoltata industria casnicd a dantelelor, produsele fiind imprastiate, vara la bai, in toat& fara. 21.—Marginea de Vest a Muntilor Apuseni este addnc crestatd Vechi golfuri terfiare, care au pitruns pan tn adancul masivului, nase alternante de depresiuni cu peninsule muntoase. Dacd s’ar_ re- constitui morfologia regiunii din timpurile pliocene, toate sirele mun- toase ce se resfira spre Vest ar fi niste peninsule, ase- méanatoare cu Bretania si Normandia Frantei. Muntii Codru-Moma dintre Crisul- Alb si Negru, inainte de sfarsitul pliocenului, aled- tuiau o insula; golful Beiu- gului comunica cu acel al Zarandului si numai catre sfarsitul pliocenului au fost despartite prin puternice eruptiuni vulcanice, care au unit Muntii Codrului cu cei Metalici. Golfurile vechi s’au pas- trat ca depresiuni ce cres- teazi marginea vesticd a Muntilor Apuseni. Depresiunea Simlaului, cu raurile de scurgere, Bara- tdul spre Cris si Crasna spre Somes, este cea mai nordicd. Ajunge cu varful aproape de Crigsul-Repede. E formata din depozite terfiare; are aspect de dealuri mai inalte si cu mici insule de sisturi cristaline, cum e aceea care formeaza pitorescul singurului ordsel din intreaga regiune: Simliul-Silvaniej. Z ilaul e la marginea basinului, sub coasta mun- telui, acoperit4 spre Sud cu vii si pometuri vestite. Basinul Vadului se infunda la Nord de Munfii Calcarosi, din ce in ce ingustandu-se pand ce se termini’ aproape de Ciucea. Prin el curge Crisul-Repede; pe terasele raului ca si pe colinele joase, ce se tot lirgese c&tre Vest, stau sate mari, cum e Borodul-Mare, Vad, in mare parte romanesti. Mai intinsi, mai bine studiata este Depresiunea Beiu- sului dintre Muntii Calcarosi si Munfii Codru-Moma, prin care curge Crisul-Negru. Din ce in ce mai Lirgiti, afluentii veniti din spre Fig. 104. — Biserica reformati din Huedin,DEPRESIUNILE 167 Est, au sipat coline avand forma digitata, ca si cand ar fi un mare con de dejectie cuprins intre Crisul-Pietros 5 Namoesti, ce ud Beiusul. Basinul este mirginit de sisteme de falii, din jocul cirora, mai la Nord de Beius, au ramas in mijlocul depozitelor mai noi, insule de calcar tiiate de Cris in vai epigenetice; ia nastere un peisaj alpin pe distanfa de vreo 15 km, despartind basinul propriu zis al Beiusului de regiunea dealurilor labirintice, ce se lasa pana la Oradea-Mare. Intreaga regiune este in mare parte curat roméneascd. Ocupatiunea predominant a locuitorilor este agricultura si pomiritul. Oarecare hogatii subpamantene (Baile Episcopiei, Baile Felix, exploatari de cal- caruri gi gresii) maresc variatia veniturilor. Mai cu seama in jurul Be- iusului caracteristicié este specializarea satelor in unele industrii mici. In mijlocul depresiunii se afla orasul Beius (4.294 loc.), vechi centru al culturii nationale in Vestul romanimii. In afara acestor adanci depresiuni dela marginea muntilor sunt altele, mi- runte, la indltimi deosebite, rimase izolate prin jocul fortelor tectonice, dar nu mai putin insemnate centre de populatiune. ica depresiune dela Rosia, laNord-Est de Beius, Fig. 105.— Casi din Calate (din Cultura). e formaté din erosiunea marnelor cretacice din Munfii Padurea-Craiului. In depresiunea dela Brad ¢ ordselul cu acelasi nume (4.298 loc.), sediul puternicei societiti «Mica», fiind asezat l4ng& tinutul aurifer dela Breaza. Depresiunea in care e¢ ordselul Zlatna (3.807 loc.), cu o deasa populatiune (198 loc. pe km? in 1910) amestecati, din cauza minelor din apropiere si a prelucrarii aurului in topitorii. Depresiunea Boifei e un mic petec tertiar, pastrat. A treia larga depresiune este cea ramasa de pe urma golfului terfiar, cuprins intre Munfii Zarandului si Codru-Moma, folosit de curgerea Crisului-Alb. Incepand dela vestitul sat Jebea, unde se odihnesc oasele lui Avram Jancu sub gorunul lui Hori«. Depresiunea intreagi e o sura- zAtoare vale larga, cu paduri si ogoare, cu cuiburi compacte de sate, din care unele ca Halmagiu, sunt centre insemnate. 22.—Depresiunile banatice, asemenea celor din Muntii Apuseni, sunt golfuri neogene, care au pitruus mai mult ori mai putin &163 TARA NOASTRA adanc, in vremea cand basinul panonic era o intins’ mare. In aceste golfuri s’au depus depozitele mai noi, care au inlesnit aseziri omenesti. Cea mai adanci este depresiunea Oravifei; inainteaza spre Sud pana sub priporoasele coaste de calcar mezozoic al Tilhelor, acoperite mai peste tot cu péduri. In valea sdpata in acest golf se insira casele unuia din cele mai lungi orase din Romania, Oravi ta (6.872 loc.), capitala jud. Caras. Spre fundul vaii unde eran odata mine de arami, se inalfii casele vechilor administrafii de baiesit; spre gura vaii, mai aproape de sesul Torontalului stau Roméanii, cu casele acitate pe cele dou coaste repezi ale viii. D) DEPRESIUNI INTRACOLINARE, —De pe dealul Repedea (Iasi), cu un brau de piatré sub coama padurii tot mai rritaé, se prinde o importanta schimbare de relief. Spre Sud si Vest se tnal{i dealuri impadurite: D, Barnova stripuns de un tunel, D. Mogosesti, inceputul unui zid dealungul Siretului. Dincolo de Prut o alta creasté de dealuri se ridici pani la 475 m. Intre ele, innecate in ceata depirtarii, se intind dealuri joase, cu spinarea largi, ca niste valuri impietrite. Un rediu de padure pe ele, ¢ o raritate. Ce se vede de lainga Iasi e partea sudic’, mai joasi, a unei de pre- siuni intracolinare. Se intinde din D. Ibanestilor la Nord de Dorohoi, pani ’n Repedea la Sud de Tasi; din dealurile Siretului la Vest, pana ’n al Nistrului la rsdrit, desparyita in dowd, fn lung, prin o culme mai joasi de dealuri. Parteade Vest ¢ de pre- siunea Jijiei; cea de Est mai restransi a R&utului saua Bal- tilor. Se mai numeste in intregime depresiunea Prutului_mij- lociu. Are o mare asemanare cu CAmpia transilvana, nu numai in amanunt; aparent, € simetricd celei dintai fafa de axa carpatici. I se mai poate spune si CAampia moldovencased, avand fn vedere intinderea Moldovei, din Carpati si pani in Nistra, Depresiunea, cu indlfimi rar peste 200 m, e ca o larga covata, cu fundul mai ridicat citre Nord, mai lasat c&tre Sud, avand marginile bruse fnaltate cu 200—300 m din trei p&rfi, mai putin dincolo de Prut. Chipul cum s’a néscut aceasti depresiune nu e fined pe deplin Mimurit, In formarea ei nu sunt excluse falii sau macar flexuri. Eroziunea a jucat ins un rol precumpanitor. N’a ramas decat argila dela temelia inaltimilor invecinate si un sistem de terase cu prundiguri si nisipuri roscate, exploatate pe dealul Aroneanului de lng Iasi. In prundisuri se gasese fosile rostogolite din gresilie sarmatice pastrate in dealurile invecinate. Prutul strabate depresiunea fn lungul marginei rasari- tenes Jijia cu afluentii sii este aici raul principal; de aceea parjii apusene i se zice depresiunea Jijiel. Prin natura cursurilor de api, formarea depresiunii pare a fi tertiari. Captari au avut loc fn cuprinsul ei, iar miscarile substratului au schimbat directia unora dintre rduri, dela Vest-Est fn NV—S!DEPRESIUNILE 169 ic finut de step%, vilurat. Pe distanta de 15 km dintre Botosani si Stefiinesti, drumul suie si scoboarii domol de vreo 12 ori. Substratul argilos impiedecd apa sa se infiltreze. Izvoarele, rari, sunt mai toate salcii; vara, dupa indelunga seceta, coastele dealurilor sunt presarate cu fdina alba a eflorescentelor de sulfat de sodiu si magneziu, folosite de oameni ca _purgativ. Langi Iasi este de altfel vestit izvorul cu sare amara, ex- ploatat la Breazu. Pentru trebuinfele garilor de pe linia Tasi-Dorohoi, apa de baut este adusi in cisterne. Tot din cauza substratului impermeabil, ploile iufi din Iulie se seurg repede pe coaste. Jijia e unul din cele mai periculoase rauri din tara. In 17 ani peste 20 de inundafii mari distrug recoltele. Alta caracteristica a tinu- tului era numidrul mare de iazuri, sta- vilite mai mult de — vig. 106.-— lazurile din depresiunea Jijiei (4. I. Rick). om, pentru adapatul vitelor. Unele s’au format in micile scufundari din cursul raurilor. Cele mai multe au disparut prin goana omului dupa teren arabil. Iezerul Dorohoiului a trecut in amintirea localnicilor. Saraturi locale, numite bahne, cu emanatiuni de CO? nu sunt rare in lungul luncilor, largi, mai joase de 100 m. Exista indicatiuni si de existenta gazului metan. Clima este aspra. Temperatura medie anualé de 8°,apropiata de a Cam- pici ardelene, este una din cele mai joase din tara intreagi. Iernile sunt lungi, dela Octomvrie si pani in Aprilie. Primivara aproape nu exist; intre Martie si Aprilie este o diferenta de 6°. C&tre toamnd se intalnesc in aceeasi lund zile de inghet cu zile de vari. Uscdciunea fine si 228 zile (1898 —1899); seceta si 66 zile (1891). Vanturile dominante, napraznice, sunt cele de Nord in capatul nordic al depresiunii, ‘cel de Nord-Est in depresi- unea Jasilor. Ploile cad sub 500 mm, mai abundente in lunile Iunie gi Iulie.170, Piduri mari lipsesc, afara de un pinten de stejaris, ce inainteazi spre Prut, cam pana in dreptul Trusestilor, Limita fagului se opreste la marginea stepei; in schimb Caragana frutescens, atat de rispandita in stepele rusesti, se gascste in depresiunea Jijiei, accentuind caracterul climei continentale. Conditiunile climaterice si mai ales solul cu cer- nosiom bogat, fac din regiune un cdmp rodnic pentru grau, mai putin pentru popusoiu. Aici creste gréul cel mai bogat in gluten din tara. Pe lang cereale sunt, mai bine erau, pasuni intinse cu iarba grasa, ceca ce facea prospera cresterea vitelor. CalAtorii vechi descriu scene ca din Argentina de azi, cu cardurile de vite fara pazitori. Pana si in ce priveste declinatia magneticd se prinde o deviere bruscd, cea mai adanea din liniile magnetice constatate, corespunzi- ‘toare axci lungi a acestei depresiuni. In privinta asezirilor omenesti depresiunea a trecut prin faze deo- sebite, Se cunosc comune inci din veacul al XIV-lea. Populatia se indeseste mai tarziu in jurul centrelor mai mari din cadrul extern mor- fologic. Expresiunea de « Pustiu » intrebuinjat de D. Cantemir, isi avea limurirea mai mult prin departarea satelor, si azi la 12 km in unele parti, unele de altele. Cu inceputul veacului al XVIJ-lea, dar mai ales in al XIX-lea, satele se inmultesc simfitor; densitatea de populafie cu 75 locuitori pe km®, ajunge mai mare decat mijlocia fArii ori a stepelor similare (Bariganul intre 41—51, Campia ardelean’ 59). Satele sunt asezate sau sub coastele dealurilor sau pe terasele si grindurile mai inalte; fug de malurile réurilor din cauza inundatiilor. Un contrast sti la marginea ei de Vest. Regiunea dealurilor inalte dinspre Sirct este slab populat, cu densitatea mijlocie de 10 lo- cuitori pe ki erva giazi detrisdri, asezari de sate in mijlocul padurilor. Marginea stepei este aici si ea slab populata (21 loc. la km?). Intre ele, in lungul coastei inalte, intr’o depresiune de contact, satele mari se tin lanf pe o distanta de 30 km cu o densitate de 265 locuitori Aici se gaseste si vestita statiune neoliticd dela Cucuteni- Dela ‘T'g.-Frumos pani ia Dorohoi, marginea depresiunii este un sirag de sate mari: FLAmanzi de unde a inceput rascoala din 1907; vestitul Cotnari, cu vii renumite, pomenite incd din veacul al XV-lea, dar si cu ruinele unei impozante biserici catolice. Zona dela 'g.-Frumos—Botosani aduce aminte de acea dintre Pi- i—~C i de marginea dealurilor dintre Cernauti si Hotin. Satele din centrul depresiunii, cu ocupatia locuitorilor restransé& la cultura cerealelor si cresterea vitelor, sunt saracdicioase ; casele sunt acoperite cu stuf, au pereti din nuiele lipite cu lut, cu ferestre mici, fra horn. Din lipsa padurilor, oamenii se incdlzese cu strujeni, cu trunchiuri de floarca-soarelui sau chiar cu tizic. Si gardurile uncori sunt facute din papura, la satele din apropierea iazurilor, iar stancle primitive sunt colibi de stuf. Tipurile primitive de locuinfe, pastrate ca dependinte, inlesnese studiarea evolufiei caselor. Improprietarit fac bordeie la capitul ei de piimant cApdtata. Vechile tipuri de case, rotunde,DEPRESIUNILE WL cu acoperis de strujeni, au rimas ca poieti pentru giini, dar si ca adai- post vremelnic oamenilor, cand isi reparit te~ meinic casa de locuit. Bucataria de vara este 0 groapa, rare ori acoperiti, cu vatra de lut. Vechea casi formata din doua incaperi, ra- mAne ca bucatarie cand se cladeste alta, now, cu mai multe inedperi Ca si in Campia ardeleana, orasele incon- jura depresiunea in lungul drumului bitut, vechiul vad comercial, si cl tras dealungul marginilor abrupte. Soseaua Iasi—Dorohoi trece prin Tg-Frumos, Harlkiu, Botosani Importanta comerciala si economica a regi- unii de Vest se vede si din impestri etnicd de odinioara, actual disparutA prin romanizare. La Cotnari au fost asezadri sa- sesti, la Harliu unguresti, aiurea armencsti. Orasele sunt vechi; mai toate au cate o Fig. 107. — Harta densita bisericd zidita de Stefan-cel-Mare. pecan te acidetoneet tea: Dorohoi (15.375 loc.), mentionat lay.“ yesett. 1 — Reg. dea- 1408 ca loc de vami, cu biserica Sf. Nico- qurilor (10. la kin); 2 lae, este la limita dintre depresiune si cadrul Tinutul campiei (23 la km*); nordic; a jucat un rol mai putin insemnat 3 7 8 85 la kmés 4 = 130 ‘ . . 7 la km?; 5 = 265 la kin avand drept concurent vecinul dinspre Sud. E capitala judefului in care s'a ndscut G. Enescu. Langa Dorohoi, Ja Sendriceni, intr’o palnie din dealuri se afla © Scoala normali de baieti, in mediul natural, in care ar fi trebuit si functioneze cele mai multe din Scoalele normale. Botosani (32.107 loc.) e pomenit ca targ la ince putul domniei lui Petru Ra- res, eu biserica din Popauti indltata de Ste fan. Poarta ti- ‘(des. E. Saulea-Bocee). parul locului geografic in care ¢ agezat. Marii mosieri aici isi aveau curtile cu gradini intinse si pometuri care indic& apropierea dealurilor. Liceul « Laurian » este un focar de cultura Fig. 108. —- Tip de casit din depr. Jiji172 : TARA NOASTRA insemnat, la care au inviifat poefii: J. Pdun, frafii Stavri, apoi N. Jorga, I. Simionescu §$. a. De altfel din jude{ul Botosani se trag: Eminescu (Ipotesti), poetul D. Anghel, Mitropolitul Calinic Miclescu, etc. Harl&u (19.066 loc.) a riimas un mic orasel instrainat, dar cu podoaba bisericii Sf. Gheorghe a lui $tefan-cel-Mare, alta a lui Petru Rares, ca si cu ruinile palatului de pe vremea cAnd a fost resedinfi domneasca. E vechi, cici se pomeneste inci de pe vremea lui Petre Musat (sec. XIV-lea). Orasul important al depresiunii este Iasi (102.595 loc. in 1930), asezare veche, probabil anterioara intemeierii Moldovei, citat abia in documentele de pe vremea lui Alexandru-cel-Bun (1408). Fosta ca- pitali a Moldovei are palate vechi cu arhitecturad impundtoare prin simplicitatea liniilor; biserici istorice: Golia, Trei-Erarhi, unele (Sf. Sava) in stil curat bizantin sunt numeroase. Dupé ele s‘ar putea scrie marile evenimente istorice legate de oragul cu trecut atat de glorios, deci si fazcle principale din Istoria Moldovei. Marele drum comercial dela Cetatea-Alba spre Polonia trecea prin el, ceea ce ita mirit insemnatatea. Dela 1564 devine capitala Moldovei; capati importanta; mereu creste. Samburele orasului vechi era Pa- latul domnesc, pe locul celui administrativ de ast&zi. Incetul cu fn- cetul i se adauga satele de primprejur; mahalaua Tatarasi a mai pa- strat aspectul de sat, cu casele inconjurate de livezi si semanituri, cu biserica de lemn a Rufenilor. Din cauza inundafiilor Bahluiului, cu toane ca si Jijia, orasul se intinde mai mult spre Copou, casele ridican- du-se pe coasta dealurilor, desi amenintate de desele aluneciiri de teren. Azi orasul are infiitisarea apofisari cu prelungiri spre Galata, Nico- lina gi Socola. Dela capiitul Copoului pan la al Nicolizei sunt peste 8 km, iar lungimea strizilor e de 233 km. De aceea intretinerea e anevoioasa. Populatiae in necontenita erestere. Cam 15.000 in veacul al XVII Llea, ajunge la aproape 79.00 la sfarsitul veacului al XIX-lea. Dupa razboi creste din nou, desi alipirea Basarabiei nu a avut influenta asteptata. La 1930 oragul ajunge al patrulea din fari, dupa Chisinau. Din nefericire, populatia cuprindea cam 50% Evrei; ortodocsii, deci mare parte din Romani, sunt abia 45,5%. Situalia geografick nu i-a dat mari avantaje pentru o intensi des- voltare industrialé. Pani la rizboi, asezat lang’ granija, trenurile cir- culand cu dubla tractiune, marile industrii il ocoleau. Morile vestite odata, ca si cele din Botosani, din cauza scumpetei transportului fini pana la porturile dundrene, au dat indarit. In timpul din urma se observa o inviorare industrial prin fabrica de sfoart dela Copou, prin acea de fesut dela Socola, prin fabrici de mobile, ete. In schimb, a fost si rimane orasul intelectualitatii romane. La aceasta dispune nu numai traditia trecutului, nu numai natura, variata si ademenitoare, dar, dela 1860, si Universitatea, continuarea Academiei Mihiilene.aa Ramane orasul amintirilor in legdturi cu evenimentele mari isto- rice si cu insemnatele monumente de arta. Unirea Principatelor s'a fa- eut cu sacrificarea Iagilor. In timpul razboiului, Iasii deveniti Capitala Rom4niei au trait mai cresren In apr i h : Ps nl Mi Rs Fig. 109. — Planul orasului Iasi (d. V. Tufescu). mult decat alt oras, zile grele dar si clipe de inalfare sufleteascé. In Tasi_ s’au cunoscut semnele prevestitoare incorondrii dela Alba-Iulia, end voluntarii ardeleni, basarabeni si bucovineni, aldturi de soldafii Vechiului Regat, au jurat unire in jurul stindardului tricolor. In Iasi s’a desfasurat activitatea lui Gh. Asachi, cu aceeasi insem- ndtate ca si a lui Lazdr in Muntenia. Academia Mihdileand, Scminarul14 __TARA NoASTRE dela Socola, cu profesori ca M. Kogdlniceanu, I. Ghica si sprijinitori ca Veniamin Costache, au contribuit la intemeierea culturii nationale. La Universitatea din Jasi au functionat pand la moarte Gr. Cobdlcescu, P. Poni, A. D. Xenopol, Al. Philippide, G. Ibréileanu, indrumatori stiintifici si literari. De Iasi e legat numele unui 7. Maiorescu, V. Conta, M. Eminescu, V. Alecsandri, I. Creangd, N. Gane, C. si I. Negruzzi, ca si a lui S. Barnutin, Eftimie Murgu. Socictatea « Junimea» a activat in Iasi; Fig. 110. —. Muzeul de s'a fiieut alegerea Ini Ci iinte Naturale, clidirea in care ca Domnitor (Fot. Launay). revista, «Convorbiri Litcrare », aici a luat nastere si de aici a ras- pandit influenta ci intens&: in Iasi au aparut «Contimporanul » si «Viata Romaneasci » propovaduitoare de idei caracteristice diferitelor faze din evolutia culturala si sociald a farii. Aici apare « Revista Stiinfifica _V. Adamachi», Prezentul nu este mai sdrac decat trecutul in ce priveste activita- tea stiintificd si literar’. Despartita de depresiunea Prutului prin o culme longitudinala de dealuri ce se ridicd peste 245 m, ajungand in sudul linici Ungheni— Chisindu chiar aproape de 500 m, se alla depresiunca Bak tilor cu o suprafatd mai restransa, dar cu aceleasi caractere geo-DEPRESIUNILE, vd grafice. Dealurile sunt joase, neimpadurite, numai ogoare si pasuni, cu numeroase iazuri, cu sate rare, avand case ingramédite. Se intinde spre rasrit pana in culmea de.dealuri inalte dinspre Nistru. E o stepa caracteristicd prin precipitafiuni care rar trec de 400 mm, intr’un an, cea mai mic& din tot cuprinsul Basarabici afara de litoralul Marii Orasul principal Balti este un tipic oras de stepa fara vegetatic. Ckidirile cele mai mari sunt morile; depozitele bogafiei cdmpului din apropiere fac din acest oras un important centru comercial. Este sediul Episcopiei Hotinului; in anii din urma s’a ridicat 0 mare cate- drala ortodoxd, pe’ ing& impunitorul palat episcopal. LITERATURA. 1, MRAZEC L., Contr. a U'él, de la dépression subcarpatique. B, S. St., IX, Buc. 1900; IDEM, Consid. s. Lorigine des depressions internes des Carpathes roumains. B. Soc. Geol., I, Buc. 1932. MARTONNE E. de, S. V’évol. de Ia zone des dépressions subcarpathiques de Roumanie. C. R. Ac., Paris, 1904. 2. Perrovicl E., Folklor din valea Almdjului. An. de fotklor. Ac. Rom., IIT, Pue. 1935. 3. VENGEZ-TRICON G., Lc a. VuIA R., Tara Hategului, lc. P.-Vorrestt 1, Le bassin de Petrosani d. le cadre géol, des dépres. carpal. interes. Bul. Soc. R. Geol., I, Buc. 1932. 5. VoIrEsT-P. I., Panza conglomeratelor de Bucegi in valea Oliului, Buc. 1915. CONEA L, Tara Lovislei. B.S. Gr., LTH, Buc. 1935, 6. ORGHIDAN N., [ara Barsei. Cunost. folosit., Cartea Romineascd, Bue. IDEM, Escursiuni tn jurul Brasovului (Anuarul liceului Mesoti), Brasov, 1925. WACHNER H., Kronstiidter Heimatkunde und Wanderbuch, Brasov, 1934. GHELASE I., Mocanii, Bue. 1937. I. PADES, Monografia jud. Brasov, Edit. pref. jud.; Brasov, 1938. LUPU N. N., Cercetdri geogr. in basinul Darmaneslilor de pe valea Trotugului. B. S. Gr, LI, Buc. 1933. WACHNER H., Judeful Ciuc, Toplifa si Defileut Muresului. L. 1. Gr., Cluj, IIT, Cluj, 1929. ATANASIU I, Zdedmintele de lignit din basinul pliocenic dela Borsec. 1. Gl. R. Studii tehn., III, Buc. 1924. MAYER R., Ll. c., 1936. L. SOMESAN, Viafa umand in regiunea munfilor Calimani. Lucr. geogr., IV, Cluj, 1936. 10, ATHANASIV S., Morphol. Skizze der nordw. Karpaten. B. S. St., Bue. 11, VORNICU GH., Maramures. Cunost. folositoare. Cartea Roméaneasca, Bue. IDEM, Maramuresul si muzeul etnografic maramuregan. 1. 1. G., Cluj, DEFRMER I. DR. si MARIN L, ING., Maramuresul romdnesc, Buc. Kussovit, Pastoritul im Maramures. B. S. Gr., L11, Buc. 1934. V. cant, Le Maramures. Rey. de Transylv., Cluj, 1938; T. Moraniu, Tara Maramuresului. Cluj. 1939. 12, MANCIULBA ST., Basinul Trascdului, B. S. Gr., XIVIII, Buc, 1930. 13, MRAZEK L. si JEKELIUS E., S. la structure du Bassin néogéne de la Tran- syloanie. Quide des escurs., Buc. 1927. MRAZEK L., Consid. s. ori a. dépression internes d. Carpathes roum. Bul. S. Geol., I, Buc. 1932. SAWICKS L., Beitr. z. Morphologie Siebenbiirgens. Cracovia, 1912. MAR- TONNE E. de, Colinele Transilvaniei, Transilvania. Vol. jub., Buc. 1929. IDEM, Résultats, 1. ¢. CIUPAGEA I. D., N-Ues données sur la structure d. bassin transylo. Bul. Soc. R. Geol. II, Buc. 1935. I. Popu-CA PEANU, Cdmpia ardeleang, Cunost. folosit., Cart. Roman., Buc. MURE-176 14, 15. 16. 18. 19, 20, 24. VARA NOASTRA Sanu I, Ardealul, Cart. Roman., Buc. 1924, Borza A., Campia Ardea- iului. Bibl. Aten. Rom., Buc. 1936, MAXIM I. Campia ardeleané poate fi socotitd reg. geogr. naturalé? Rev. St. Adamachi, Iasi, XV. LAZAR V., Clujul. Cult. Nation., Buc. 1923. A. LUPEANU-MOLIN, Blajul. Cunost. folosit., Bucuresti, 1930. SOMESAN L., Structure orographique de la Tran- sylvanie et son influence sur la vie populaire in La ‘Transylvanie. Acad. roum. Buc. 1938. MRaime L., Contr. & l'étude d. 1. dépression subcarpathique, 1. ¢. MARTONNE E. de, Valachie, 1. ¢.; IDEM, La crue de Jiu en aofit 1900. An. Inst. Met., Buc. 1900. Vorrest! P. L, Privire generalé asupra structurit si evolufiet morfol. $i geol. a jud. Gorj. An. lic. T. Viadimir. Tg.-Jiu, 1935. Vorregti-P. 1., Muscelele dinire Dambovifa si Olt, A. I. G., VISI, Bue. 1909. MARTONNE E. de, Evol. morphol., |. c. PREDA D., Geolog. $i tect. parfii de rasdrit a jud. Prahova. A, I. G., X, Buc. 1926, POPP M. N., Cateva cazuri de captéri la rdsdrit de Teleajen. B. S. G., LI, Buc. 1934, STARL H. H., Contr. la problema razesiei satului Nerej. Arh. p. st. si ref. sociali, VIII, Buc. 1929. XENTA COSTAFORU gi STANL H. H,, Caracterul devdimas al familiei nerejene, ibid., X, Buc. 1932, RADULESCU AL. N., Vrancea. Studii gi cercetiri geografice, I. Soc. rom. Gr., Buc. 1937. DAVID M., Relieful reg. subearpatice din districtele Neam{ si Bacau. B. 8. G., L, Buc. 1932. VIgaN I, Jud. Réddufi tn imagini, Buc. 1934. LUPU N. N., Studiul fizic si antropogeografic al Basinului Radanfi, Lucririle soc. geogr. D. Cantemir. Universitatea Iasi Nr. 1), Iasi, 1937, ATANASIU GH., Cartes magnetiques de la Bucovine, An. Inst. Geol. XXI. . Vula R., Tara Hafegutui, . c. Datcoviciu C., La Transylvanie dans Uanti- quité, in La Transylvaniec. Acad. Roum. Buc. 1938. STAN C., Scoala poporand din Fagiras. Sibiu, 1928, WACHNER H., Geomorph. Studien im Flussgebiet d, Olt. L. 1. Gr., Cluj, TV, Cluj, 1931. BARBAT AL., Desvoltarea si structura economica a Tari Oltului. Cluj, 1938. MuSLEA L., Cercetari folkloristice in Tara Oasului. Acad. Rom. An. arh. de jolklor, I, Cluj, 1932. CANDREA J. A., Graiul in Tara Oagului. Bue. 1907. MATFESCU SY., Obs. morf. $i geol. asupra depresiunii Huedinului, An. Inst. 926. sin néogene de Beiug. A. I. G., XVI, Buc, 1935. FICHEUX R., Basinul Beiusului, B. . G., LI, Buc. 1933, L. SOMESAN, Depresiunca luncii Bradului, Rev. geos. rom. J, Cluj, 1938. SIMIONESCU I., Geologia Moldovei dintre Siret si Prut. Ac. Rom., Publ. fond. Adamachi, Buc. 1903, RICK I., Cere, geogr. si antropog. in depresiunea Jijici. B.S. Gr., Part. I, 1932. Part. II-a 1933. TURESCU V., Asupra ase- zdrii $i desvolidrii orasului Iasi, ibidem, LI, Buc. 1933; IDEM, Obser- vari asupra limilei de vest a depres. Jijiei, ibid., LIT, Buc. 1934. PRO- corlu Sr., Déterm. d. élements magnétiques en Roumanie. An. Sc. Un., Tassy, XXJ, asi, 1935. IDEM, Mesures magnetiques en Roumanie de 1931-1940, Aun. sc. Univ. Iassy, XXVI, 1940. Ponvere T. Relieful teriloriului: dintre Prut si Nistru. B. §. Gr, XLVII Bul, 1928. M. DAVID, Qques consid. géomorphologiques sur le forage de Vaslui. Au. sc. Univ., assy, XVI, 1934. N. A. BOGDAN, Orasul Iasi, Tasi, 1913. GORO- VEL A. Monografia orasuiui Botosani. Botosani, 1926; IDEM, Folticeni. Folticeni, 1937. MIHAILESCU V., Depresiunea—Botosani-Harlau. L. 1. G., Cluj, IV, Cluj, 1931. TUrEScU V., Dealul Mare-Hérlau, B. S. Gr. LVI, Buc. 1937. M. DAvID, Relieful Coastei Jasilor. Lucr. soc. geogr. D. Cantemir, III, Iasi, 1940. 1, GUGIUMAN, Un orag care creste. Billi, Rev. geogr. Rom., Ii, 1939.CAP. XL. CLIMA. 1. Temperatura, — 2. Ploile. — 3. Vanturile. —~ 4, Diferenfieri climaterice. 1 —2n orice parte din Romania curba anualiatemperaturii ramane “*m aceeasi, cu maximum in luna Julie (luna lui Cuptor), eu mi- nimum i.. Ianuarie. Este mersul caracteristic climei continentale, Nu- mai amplitudinea variazi dupa tinuturi, datorit& intensit&tii din Juni si amanuntelor regionale. Diferenfa dintre minimum si maximum este indeajuns de mare (78°,4). Extremele de frig s’au inscris numai in Januarie; cele de cal- dura insa si in August. Cea mai joasi temperatura s’a observat 1a Giurgiu in 1893 (—35°,6) dar si la Pancesti-Roman (—35° tot in 1893) ori Bod-Brasov (—34°,5 in 1929). La Bucuresti cea mai joasi temperatura a fost de —30°,5 (1888), la Sibiu —34°,9 in 1888, la Iasi —29° in 1911. Zile cu temperaturi maxime se observi in luli ca si in August, in zilele f4r& nori care si impiedece puterea radiafiunil solare. La Bucuresti maximum constatat a fost de 40°,8 (1896), la Grajova 40°,7, la Sibiu 36°,3 (1896), la Brasov 39°,4 (16 Iulie 1931). Tot ia Giurgiu s’a observat cea mai ridicatA temperatur% de 42°,8 (August 1896). Mijlocia anualA corespunde cam cu a Iunilor Aprilie si Octomvrie, variind insé dupa relief, fiind de 3°,6 pe Retivoiu \ang% Susai si 11°,5 la T.-Severin, cu 0 diferen{& de aproape 8°, Isoterma medie din Ianuarie de —3° trece cam dealungul Dundrii, ardtand un caracter continental, ce domin& tn Polonia. Dimpotrivé media lunii Iulie de 23°, ce trece tot cam tn lungul Dunérii, arata tipul mediteran. O caracteristica este saltarea aproape bruscd dela iarnd la vara ; primévara rémane scurta. Intre media Iunilor Februarie si Mai e o diferent’ de 14°. La Sibiu, In o perioad de 30 ani, dela —2°,3 din Februarie, se ajunge la 14°,5 in Mai; la Cetatea-Albi diferenta e si mai mare (0°—16,6°), in genere find macar 6°. Intr’o perioadad de 35 ani (18711905) temperatura medie a lunilor de prim vara la Bucuresti arata cresteri de 5—6° dela una la alta (Mart 4°,4; April 10°,5 ; Mai 16°,3). Se intampli in Aprilie si zile tropicale cu temperatari peste 30°, ca in 1927. Trecerile sunt brasce dar nu constante, dovadi zilele babelor. Totugi 1. Simionescu: Tara Noasta. 12178 TAHA NOASTRA regula este sosirea repede a verii. Abia s’a spilat spuma ométului si cdldura ureati, cu umezeala bos i din ploi si topirea zépezii, fac In cateva zile cam- purile, arse de iarna, si se transforme in covor de verdeata proaspitd si frageda. De asemenea gi intre toamna si iarna schimbarea este repede, dife- renja dintre Octomvrie si Noemvrie fiind de 7°. Numéarul zilelor de iarna, cu maximum de temperatura sub 0°, nu trec ins de 50. pe an, fiind mai multe in Moldova (Iasi 33,9) si in Basarabia (Soroca 30), deci in spre zona continental extrema. Mai pu- Fig. 110’. — Curba temperaturii (linie “fine in Campie (Bucuresti 30) sunt intreagi) si a precipitatiunilor (linie si mai pufine la marginea Marii intreruptd) la Soreca. (Constanfa 22,6). Numarul lor merge. crescdnd din Noemvrie in Januaric. Numirul zilelor de inghef este mult mai mare, desi nu trece de 150 pe an dupa socotelile unei perioade de 24 ani. (Pana ta 400 mm &» so» SB» wr GO» 0» EEE reste 900 » Fig. 111. —-laispandirea ploilor (a, E, Otelelisanu si G. £lefleriu). Primete zile de inghef pot apiirea in finutul muntos si la 15 Sep- temvric, in majoritatea (Zrii dela 15 Octomvrie, dupa eum pot intarzia primavara, apirand si in Mai (1886), mai numeroase in Aprilic.euima : 179 Nu rar se intémpla si cad bruma si in Mai ori Septemvrie, adu- cand mari stricéciuni livezilor si gridinilor de zarzavat. Zilele de vara, cu temperatura maxima egali sau mai mare de 45°, pot incepe chiar din luna Martie si pand in Octomvrie, maximum fiind fnsi in Lulie si August. 2. — Ploile nu cad tot una pe intinsul Romanici. Cele mai ploioase sunt lunile de vari cu maximum in Iunie. Din apa de ploaie dintr’un an, 61% cade primavara si vara, tocmai cand trebuiese siménaturilor. In mijlociu peste pa- mantul romanese cad 605 mm de api, ceea ce inseamna ci Romania nu e una din firile cu ploi bogate. Curba pluviometric’ arat& un mi- nimum in Januarie, un maximum in Junie, cu © usoari ridicare in Octomvrie si Noemvrie. Curba_ sufera insd schimbari locale. In Banat si la T.-Severin maximum e fn Mai, dar multa ploaie cade si in Octomvrie, dupi cum iarna e mai bogata in precipitafiuni decat in alte : ; parti din fari. E nuanfa mediterand, constatata Rites 2ee ee Medi fl ‘ cantitatii de ploaie si la Balcic. dup anotimpuri. IP Vv Ploile de vard cad obignuit dupA amiazi; vin repede, «fac bulbuci». La Bucuresti (1886) intr’o ord s’au obtinut 65 mm. La Curtea-de-Arges (7.V11.1889), BANAT —T.SEVERIN Vig. 113. — Regimul precipitatiunilor in diferite regiuni (d. H. Wachner) in 20 minute s’au strans 204,6 mm, In munti cantitatea e si mai mare (2.076 mm, la Bistricioara in 1297). Se formeazi repede puhoaie; se umfla torentele; « vine valea» cAnd nici nu te astepti, Inundatiile sunt mai dese vara. La cdmpie pimantul fiind infierbantat. evaporarea mai puternicd, se intampla faptul ce pare paradoxal, ci tn lunile cu ploi multe vegetatia poate suferi de seceta, Prin configuratia de teren a Roméanici, ca si prin jocul curentilor aerieni, harta ei pluviometrick arata 5 noduri de precipitafiuni peste 1000 m. 12°180 7 zl TARA NOASTRA Mai abundenta ploaie (peste 1200 mm) cade in Munfii Bihoreni; dela 1000—1200 mm din Munfii Godeanu pana in Bucegi, apoi in Munfii Rodna si Maramures. In_vai cade ploaic mai pufind; zona cu abunden}i de apa atmosfericd ¢ Intre 5—700 mm; descreste intre 7—900 m, spre a creste din nou. Pentru fie- care 100 m, cantitatea anual se adaugi cu 53 mm tn Carpa cu 43 mm fn cei moldovenesti, Cele mai mici cantitafi de apA (sub 300 mm) se con- stata in lungul {irmului Mari, ca si in Bugeac. onm L0t0m, Ho0m, Om. Fig. 114. —Cantitatea ploilor in raport cu_relieful din curmezisul Romaniei (Muntit Apuseni—Nistru). Ploile uu cad insi in aceeasi cantitate intr’un lung interval de timp, Exist4 0 periodicitate de ani ploiosi si secetosi? Observarile meteoro- logice mai precise sunt de prea scurtd durataé spre a se da un rispuns hotirit. Se constata totusi ci dup un an ploios, rar urmeaza (1900 pana la 1901) un altan la fel; de reguli vin 2—4 ani cu ploi sub media anuaki. In jurul Bucurestilor, unde observarile dateazi mai de mult, sunt 61 ani secetosi la 39 ploiosi. In schimb sunt regiuni unde seceta poate dai- nui luni intregi, ca in sudul Basarabiei in 1935. Fig. 115.— Durata mijlocie in zile a peri- oadelor de seceta (d. CG, Donciu) eo ad-vedtpeie ted -andet lungi se fin in Campie, Dobrogea si sudul Basarabiei. In 1894 la Harjova n’a cizut o pickturad de ploaie timp de 97 zile, 74 zile la Covasna pe Prut (Falciu) in 1898, 133 zile la Slobozia in Barigan (1913). Perioadele de secet’ cele mai multe sunt in Sudul si Sud-Estul {Arii; descresc spre Nord; in Vest dimpotriva numérul mijlociu al ziletor de uscdciuni (cel putin 5 zile consecutive nu ploud de loc), este mai mic in Sud-Vest decat in Nord, desi durata mijlocie este mai mare in cea dintai regiune.CLIMA 1st La Constanta, in 1896, au fost 93 zile de uscaciune cizind atat de puti ticd ploaie de abia astampara praful, iar in Mangalia in acelasi an s’a strans abia 164 mm de apa. In cursul unui an sunt obisnuit 5—7 luni noroase; in special cerul e acoperit tn Ianuarie—Aprilie si Noemvrie . tatea maxima e in Decemvrie, minima in Tulie si August. Zilele s de tot nu trec de 10 pe lund. Intre partea de Nord a ari si cea de Sud Fig. 116. — ZApada cAzuta la Iasi in 1906—7 (d. G. Gr. Gheorghiu). este o deosebire simtitoare. Dimpotriva, intre Sulina gi regiunile apu- sene nu e nicio deosebire. Durata seninului este mai mare in primele dou luni din toamna, de unde si frumusefea acestui anotimp la noi. Perioada de stralucire a soarelui emai mare in lunile de vara (302 ore fn 30 zile din Julie), ceea ce aduce puternica evaporare a ploii. 3. — Romania se afla sub in- fluenfa celor doud intinse centre anticiclonice dela capetele Eura- siei, unul siberian si altul al Azo- relor. Intinderea lor intr’o direcfie Fig. 117, -—- Vanturile Ia Bucuresti (4. sau alta se face simfita sau dea- E. de Martonne). dreptul sau prin producerea unui coridor care trece pe deasupra {ari noastre. De aici dominarea dup& anotimp a doud vAnturi, unul dinspre rasdrit, altul dinspre apus. - Crivatul e cel dintai, provenit din anticiclonul siberian. Vine iute, aspru, cu o iujeald side 25 m pe secund’; suflA din spre marea presiune continentali citre depresiunea adriatica. Cand bate, tem- peratura se scoboard brusc; in 24 ore scade cu 15—20°. Se Jasa ger de «crapa pietrele ». Chiar marea ingheafi spre (rm, iar digul dela Constanfa e imbricat cu ghiafa valurilor zbuciumate de vant. Aduce viscol $i ploi, iarna si priméivara.182 VARA NOASTRA Din spre Vest—Nord-Vest, in timpul verii mai ales, se simte vantul contrar, curentul de aer ce se scurge, uneori tot cu furia crivafului, spre rasdrit, La marginea nordica a Carpatilor XN deviazi in spre dealurile Moldovei, batand NV dinspre Nord ca si Crivittul. NE Poporul are numiri ‘deosebite, dupa regiuni pentru vanturile de Nord. Crivatului i se zice Rusul in Suceava. Vantul de Nord e Leahul tn E Suceava, pe cand in Muntenia este Munteanul, Vv venind din spre munte. In ‘Trei-Scaune, Crivatul care scapi prin stramtoarea muntilor, e Nami dupi muntele pe sub eare se scurge cu furi Vrancea Vantul-mare bate din spre Sud-Vest. Ci SV SE iui, rece, sufi vara. Putna e poarta de patrundere. a Vanturile de Nord si Nord-Est suflii mai Roza vanturilor ales in partea de rasarit a farii. La Iasi ele la Botosani (d. J. Ick). yeprezinth 37,9% cu 28% liniste pe an; la Bucuresti 44,5%, ca si la gurile Dunarii (50%). Vanturile de Vest si Nord-Vest domind in partea apuseana a taérii. La Cluj directia dominanta este de Est—Nord-Vest (17,7%). In Campia Mun- N teniei cel de Est--Nerd-Est predomina in NV NE Baradgan; intre Arg i Olt, cum e la Alexandria, vanturile de Est si Vest aproape se egaleazi in cursul anului; « vanturile se ceartd», In Oltenia predomind vantul de Vest. Vv Austrul bate dela Sud-Vest, determi- E nat prin presiunea ridicati din Adriatica. Sufli mai multe zile tn Oltenia si Banat, SV uneori mai cu furie decat crivajul 30 m pe sec.). Este insi « Saracila, Traisté goal » 3 contrar crivafului; vine mai adesea Fri wie 149 Roza vantusilor vapori de apa; aduce ger iarna, vijelii vara. la Iasi (d. J. Rick). Cosova in Banat, este o variant pericu- loasd a Austrului.Rastoarna si carufa incarcata. Baltdretul e mai mult local; bate dinspre balta dela Sud— Sud-Vest spre Nord- Vest si e intotdeauna aducitor de ploi. Vantul-Mare se revarsi priméavara spre marginea interna a Car- pafilor la Sibiu, la Bra sov. Vant cald, puter- nic, asemanator Féhnu- lui din Alpi, e binevenit, c&ici « manancé » zpada, iar iarba di repede colf. SE Fig. 120.— Vanturile la Alexandria (d. J. Rick).cums 183 Riu este Vantul-negru, ce bate vara in sudul Dobrogei, de arde vegetatia tocmai cAnd graul e in pargi. La {armul Marii se observa vanturile constante de noapte si zi, datorite diferentei de temperaturi intre uscat si mare. 4. — Romania, cuprinsi intre 43—49° latitudine nordica, se afla in zona cu clima temperata. Fiind tn pragul stepelor intinse, rasaritene, cu temperatura ridicata vara gi ierni aspre, influenta climei continentale se resimte in tot cuprinsul farii noastre. Totusi relativa apropiere de Marea Mediterana, desi o desparte zidul Balcanilor, aduce micar in partea ei sudica si vesticl, o oarecare variatie in direcfia climei mediterane, cu ploi mai abundente primavara si toamna. Romania find prea departe de Oceanul Atlantic, influenta climei oceanice este mult mai slab simfitd. Tem- peratura medie anual de 10°, care trece prin sudul Angliei si prin Paris, se apropie de Dunire, trece prin Romania, formeaza o convexitate pro- | nunjati in dreptul ei. hh | Romania se afla la inter- 7 ferenfa mai multor subzone climaterice din Europa, eare 9 Zee adue simfitoare schimbari in | Sek aménunt climei continental, | on AAS, predominante. Carpafii provoacd si ei o deosebire intre clima apuseand si cea risiriteand. Dincoace de Carpati domina vanturile de rasarit; in Ardeal cele dinspre Nord-Vest. Crivaful aluneca in lungul Carpatilor sau se scurge cu furie printre crestaturile din munti, aducand in gsesul Trei-Scaune si pana la Brasov scoboriri brusce de temperatura. In unele depresiuni— Vrancea —nu patrunde cu furie. Clima e maj domolita. Repartitia ploilor este si ea deosebita. In partea de Vest domina precipitatiunile peste 700 mm; in partea de Est domina regiunile cu ploi sub 700 mm pe an. Diferenfa climaterica de altfel se observa si din cauza celor 6 grade de latitudine ce despart regiunile sudice de cele nordice. Plantele sunt mai sensibile tn aceast& privin}a, aratand diferentele. La Giurgiu si Bucuresti, florile de Jiliae s'au trecut, cand in Nordul Bucovinei abia se deschid bobocii. Intre Giurgiu si Iasi, este o diferent de 15 zile pentru secerisul graului si cam tot atata pentru culesul viilor. In Bu- covina media anuala e de 7,9°, in Dobrogea de 11,1°. Zilele de iarnd Fig. 121. — Diferenje la cules via (1891—1902).184 TARA NOASTRA sunt mai numeroase in Moldova decat in Dobrogea. Numarul zilelor de inghef in mijlociu e de 118, incepand uncori in Septemvrie in Mara- mures si sfarsindu-se catre inceputul lui Mai in Nordul Basarabiei; pe cand in Muntenia intarzierea vegetafiei este cam de 2 zile la fiecare 100 m de inaltime, in Moldova de 3. Minimum absolut in Moldova mai mult in Februarie se observa; este partea din tara cu ierni excesive ; Muntenia dimpotriva are veri excesive. In Muntenia dintre Milcov si Olt amplitudinea temperaturii e cea mai mare (78,4°); nicdiri insi nu s’a inscris o zi de iarn& in Aprilie si Octomvrie. Zilele de inghet sunt mai pufine, dar zilele cu tempe- raturi peste 25° sunt peste 100, céitre Dunare chiar 120 pe an. Dacd Muntenia si Moldova se alipesc la clima continental propriu zisi, Banatul, Oltenia si Dobrogea aduc aminte de cima mediteran4 prin multe caractere frapante. ‘Vara are maxime mai mari decat Moldova (41°), iarna insa este cu mult mai do- moala. Ploile sunt abun- dente (628 mm), dar frec- venta ploilor este mai mare in Februarie—-Aprilie si Oc tomvrie—Noemvyrie, mai mici in Tunie. Pe cand in Moldova 37,5% din ploi . cad vara, 20,7% toamna si OO. Coe Ef. fa. fs Oe 14,3% iarna, in Oltenia Fig, 122. —Varialiunile climaterice in Romania _dimpotriva vara cad numai (a. V, Minailescu). 28,8%, toamna 24,2% si nat de munte; 2 = de dealuri; iarna 19,6%. mat panties =e panne: Se. Moldova st Basurabia prin particularitafile lor cli- materice se apropie mai Bucovina prin media anuald de 8°, cu bo- mult de clima ucrainia gate ploi, de clima baltica. Dobrogea mai std sub influenfa unui nou element: Marea Neagra, desi fara importanfa Marii Mediterane. Singurul fapt constatat este rolul ei de a imblanzi extremele, care sant mai joase in Dobrogea. Media hinei Ianuarie e numai de 1°,2 la Constanta ca si la Sulina ori Kerci din Crimeea. La alta, vestita statie climatericd, media lunii Januarie e de 3°,5, dar media anuala (13°,4) e mai mare decat la Con- stanfa (11°,2). Intre maximum absolut din Dobrogea (36°,9) si Mun- tenia este o diferenfi de aproape 6°, intre minimum chiar de 11°,6. Marea are o influentd de incalzire in timpul iernii. La Balcic mijlocia lunei fanuarie in 1936 ¢ de 9°,3, fat chiar de a Bazargicului de 6° la50 km departare. Media anuala e de 12°,1, cu un plus de 2°,5 fata de a farii iritregi. In schimb precipitatiunile atmosferice in Dobrogea sunt cele mai reduse (sub 500 mm), desi vaporii de api sunt adusi mai mult de curentele din spre rasdrit. In linii generale clima Romaniei desi apartine in largi trasdturi la cea continentala, nu este lipsita de variante, care se vad mai ales prin repartizarea plantelor. E 0 provincie dacica din Europa. Romania se afla la o riscruce climaterica, potrivit asezirii sale geografice. Gradul ei de continentalitate indicd transitia dintre cea excesiva (peste 44°) si climatul marin (sub 33°). Vanturile ca si regimul ploilor arat{ aceeasi intalnire pe teritoriul {iri intre elementele do- minante in rasdrit si cele din Sud-Vest. Indicele de ariditate, mai mic de 30° in Est, creste spre apus. Interferenta de clima pe pimantul Roméaniei se araté mai batitor la ochi prin raspandirea plantelor. Si ele, ca gj glatele climaterice, arata ca pe teritoriul nostru se intalneste ini cent climei continentale cu cea nordica, cu cea mediterana mai mul¥decat cu cea oceanica. Aceast interferenf se arat& si prin multe salturi anormale in unii ani, fie cu inceputul verii (zilele Babelor cu reveniri de iarnd la in- ceputul verii), fie cu repartifia in timp a anilor ploiosi si secetosi. Pre- zenfa muntilor in mijlocul cuprinsului fdrii tempereazii unele din osci- latiunile climaterice observate. In zona de inaltime a dealurilor, pre- ponderente in relieful Romaniei, se stabileste un echilibru climateric favorahil, in care clima continentalii, ramasi mai mult a stepelor, este domolita atat in ce priveste cantitatea de ploi cat si repartitia lor. LITERATURA. N. C., Facteurs ‘du climat et zones du sol en Roumanie. Inst. Geol. tehn. si econ., Buc. 1934. Doicuscu C. A., Contr. la climat. litoralului Marii Negre. B. 1. Met., Buc. 1928. DONCIU C., Perioadele de usciciune si secelt in Romdnia. B. I. M., Buc. 1928. DONCIU C., Contr. ta climatologia Basarabiei. An. Ac. Rom., S. $t., Bue. 1929; IDEM, Frecvenfa ploilor in Romdnia. B. I. M. 1929. GHEORGUIU G. GR., Temperatura iernii la Iasi. An. Ac. Rom., S. St. 1915; IDEM, Apa cdzutd la Iasi. Viata Rom., Iasi, 1916. GOTTSCHLING A., Ergebn. d. met. Beob. in Hermannsiadt von 1851—19 10, Sibiu, 1913. HEPITES ST., Vantul la Bucuresti si cauza Crivdfului. An. I. Met., Buc. 1897. HEPITES SY., Regimul pluviometrie al Romani An. Ac. Rom., 1900. ION €., Indicele de ariditate in Roménia. B. I. M., Buc. 1929. Ton C., Gradul de continentalism termic tn Romédnia. B. 1. M., Bue. 1929. Murat I. S?., Studiul climei de primdvard la Bucuresti. Ac. R. S. $t., 1908. OTETELISANU E., Die Temperaturverhdltnisse von Ruménien, Bucuresti, 1914. OTETELISANU E., Studii asupra timpului tn cursul lunii Mai, 1916. B. I. Met., 1916; IDEM, Clima Romdéniei. B. 1. Met., Buc. 1921; IDEM, Regiunile climaterice ale Romaniei, ibid., 1928. OTETELISANU E. si ELEFTERIU G., Asupra precipitafiunilor atmosferice in Ro- mania. B.S. Gr., 39, Buc. 1921.VARA NOASTRA P. S., Le climat de Kichinej. Chisinau, 1913. PREDESCU Gu., Elemente Meteorologice dela Cluj in 1928. Bul. Agron., 1929. PRAGER W., Rumdniens landwirtsch. Klimatographie. Halle, 1909. RICK [., Climatologia Cdmpiei dintre Olt gi Arges. M. Ac. R., S. St, Buc, £924; IbEM, Contr. ta climatologia Motdovei (Temperatura), B, $. Gr. LVI, Bue. 1938; IDEM, Mésearea aerului in Campia Romédna, ibid., LVII, Bue, 1939. SAVCENCO I., Climatul Sorocei, Chisinau, 1913. SPRINCEANK 'S., Climatologia Olteniei. B. L M., 1927.CaP, X. APELE CURGATOARE. 4. Gene ati. Captari. — ‘Vai transversale. — 4 “mul apelor. — 5. Terase.— 6. Lunci. omencasc3. — 8. Navigabilitatea cursurilor de apa.—~9. Folosirea Jor industriala. A) Rduri.—10. Rauri ce izvorase din regiunea dealurilor ori a sesurilor.—-11, Jiu! —-1 cu Dambovita. — 14. Ialomita cu Prabeva 16. Prutul, — 17. Tisa si afluentii ei 19. Raurile Dobrogei. B) Fluvii. — 20. Nistrul. — 21, Cursul Dunarii. 22. —- Regimul ei hidrografic. — 23. Delta. — 24. Importanta Dunaril. — 25. Porturile dunarene. 1. — Relieful pamantului romanesc, un con trunchiat cu baza larga, sdetermind mersul radiar al cursurilor de apa. Toate sunt tributare Méarii Negre. Afara de Nistru, toate isi varsi apa in colectorul principal, Dunarea. Romania, carpaticad prin relief, este danubiana prin refeaua ei hidrograficd; prin ambele caractere face parte din Europa Centrala. Intre relief si cursurile de apa este o stransa legdtura; acestea din urma indica liniile principale de inclinare. Intre relief si tectonica iardsi eo legituri de cauzi la efect. Mersul raurilor dela noi este determinat de cele doudi adanci de- presiuni tectonice: la risirit, Campia romani; la apus, cea panonici. ‘Catre intaia se indreapt& manunchiul raurilor ce dau in. Dunare intre Briila si Reni. Sunt atrase c&tre fundul palniei dela Marasesti, unele deadreptul cu o directie sudicd, altele cotindu-si mersul spre rasarit. Depresiunea panonicd chiama raurile din Ardeal; colectandu-le, Tisa le duce apoi tot in Dundare. Ambele depresiuni nu s’au format in acelasi timp; n’au avut aceeasi evolufiune. Jocul miscarilor verticale a atras dupa sine schimbarea nivelului de baza, iar aceasta, intinerirea puterii de eroziune nu numai in adanc, dand loc la terase, dar si in lung, facdnd sa inainteze vaile tinere, sdlbatice, tot mai spre inima munfilor. Au avut astfel si au ‘ned Ioc numeroase captari, tendinfa spre echilibru ca si spre nasterea .de vai transversale. 2.—Dela Nord, din dreptul afluentilor Prutului, pana la capatul st al tarii in depresiunea dela Tg.-Jiu, captarile sunt aproape de188 caracteristice retelei noastre hidrografice din lungul Carpatilor. Raurile cauta sa-si intind4 basinul lor de receptie, unul pe seama vecinului sdu. In cursul superior al Prutului, afluentii lui tind sa intre in domeniul afluentilor Siretului. Cursul acestuia a fost scurtat prin captarea de etre Ceremus, un afluent a) Prutului. In Dorohoi un afluent al Jijiei (Buhai) este desparjit de Bahna ce da in Siret printr’un prag numai de 13 m, Intre ele exist 0 cump&n de api (bahna). La Bucecea, Curm’- tura, actual afluent al Sihnei, curgea spre Siret, care ¢ in pericol sa fie aici deviat caitre Prut, de basinul cdruia nu-l despart decat cafiva kilometri, Pe aceasti ingusta despirtire dintre basinurile celor doua rduri si pe dife- renta de nivel dintre Siret si izvoarele Bahfuiufui, se bizufa propunerea sus- Fig. 123. —Captarea dela Bucecea (Porfiunea cu linii este cucerita prin Curmitura din basinul Siretului) (d. V. Tufescu). finut pe vremuri de prof. dr. Manolescu, P. Poni, reluati de ing. Andreescu- Gale, de a tia un canal de unire lesne de sapat, spre a cipata o cddere de ap& indeajunsA ca si invie economic Iasi. €aptarile se continud. Cursul actual al Bistritei, care strabate in curmezis marele Masiv Moldovenesc, este lamurit prin atragerea citre ea a afluentilor Somesului. un unghiu drept. E? curgea pe la Moinesti in lacul pontic, din care s’au pistrat depozite la Est de acest sat. Are terase largi pana la 200 m. Afluentii Siretului, Zabraujul, Trebisul, rod si acum cu itate seria de dealuri din care izvordsc, incAt capetele lor sunt la 0 mic& distant de ale rdurilor ce se scurg pe versantul opus. Trebigul, cu scurgere domoala si divagand spre gurd, in cursul lui superior are 0 panta de 1,10 m la 100 m, curgnd torential. In depresiunea vranceana captarile au fost dese. Susita a captat o parte din raul longitudinal la Soveja, unde exist& terase superioare la fel cu ale Putnei si Zabalei. Milcovul ca si Ramna gi-au lungit cursul prin trunchiarea Putnei, care curgea in lungul depresiunii. ‘Taz{aul-Sérat face un cotEERE APELE CURGATOARE H 189 Actualul aspect al raurilor din depresiunile subcarpatice se explica prin schimbarea datorit captarilor. Raurile de pe versantul rasiritean al Precarpafilor, cu o putere mare de eroziune, au strabitut pan in depresiuni, atragand apele longitudinale. Captarile sunt recente in basinul Buzdului si al Ialomifei. Cap- tSrile vin din spre rsirit. Din evaternarul vechi pana azi, dintr’o rejea longitudinal s’a ajuns la una transversala in depresiunea Chioj- dului. Afluen}ii Buzdului, Cricovul-Sarat, tinde si se indrepte spre ai Teleajenului, deviindu-i parte din curs. Teleajenul prin Mislea ameninfa Fig. 124. — Dunarea in Gazane (des. £. Saulea-Bocec, dupa fot.). Prahova; Cricovul-Dulce, Ialomifa. Cand ies fn ses au adancimi va- riate: Cricovul-Sarat 137 m, fata de Teleajen 203. Prahova e ca suspen- data deasupra celorlalte vai la 327 m; ¢ ameninfat de captari si dela apus si dela rasarit. Identice captari s’au constatat in depresiunea Campulungului, intre Raul-Doamnei si Rausorul, iar in marea depresiune oltencasca, E. de Martonne a descris seria de captari asemanatoare celor din Chiojd. Raurile care curgeau in lungul depresiunii, strabat in curmezis dealul Sporestilor. Cea mai v&ditd captare este aceea a Jiului, in paguba Streiului, afluent al Muresului, tn care se varsau odat& cele doud Jiuri din basinul Petrosanilor. Pasul dela Merigor este gatul pardsit al Stre- iului, decapitat. Nici rdurile din Ardeal nu au ajuns la-un echilibru stabil. Lupta ce se da intre afluentii Somesului si ai Crisului-Repede in depresinnea190 YARA NOASTRA Huedinului, a dat nastere uneia din cele mai frumoase cumpene de ape dela noi. In vremea ploilor mari, parte din apa apucd spre Somes, parte spre Cris, nehotarite. Mersul intortochiat al Oltului nu poate fi explicat decdt tot prin captari, urmarea miscirilor din substrat, care au dat mai multa tarie de roadere Oltului muntenesc. Actual sunt semne ci afluentii carpatici ai Muregului cauta si-si adanceasca capetele vailor spre afluentii Jiului si ai Oltului. 3. — Nici intr’o alta sirii muntoasé din Europa nu sunt atat de tipice vii transversale ca in Carpatii roméncsti. Trotusul, Buziul ori Jiul nu strabat pe deplin lanful muntos. In schimb Oltul a creat 0 vale transversal’ completa. Dunarea, intre Bazias si Orsova, a sipat mireata vale cu colturi de neintrecute taine si frumuseti. Valea Oltului dintre ‘Turnu-Rosu Cozia, lungd de 47 km. nu e limuriti prin croziunea mai puternicd a parjii sudice din rau eu nivel de bazi i jos. Intre fumatatea nordica a vali si cea sudici este mare deosebire. Dela Brezoi pand la Cozia, valea ¢ sdlbatica, ingusté. Abia e loc pentru cursul apei si sosea. Trenul ¢ silit si treacd mai mult prin tuneluri. Cand privesti dimpo- (rive intrarea Oltwlui 1a Boila, profilul vai este desebis ca al wnel vai Imba- tranite. Oltul a format ostroave si coturi intre Lotru si Gaineni. Explicarea e data prin existenta a doud Olturi; unul cu scurgere spre Sud, altul spre lacul ce umplea depresiunea Fagirasului. Despirtirea apelor dintre ele ar fi trecut. mai la sud de Lotrioara, langéi Cainenj. Capatul Oltului muntenese gi-a adaneit mereu valea pina ce a stripuns Carpatii. Aceeasi kumurire s’ar aplica, dupi joritatea yeogratilor (Cvijic, de Martonne, Valsan) si viii transversale a Du- fri, S’au intalnit capetele a dowk rduri ce curgean in directii opuse, unul spre Munts allul spre lacul Panontie. Exista si multe vai epigenetice, adancite im masive de calear sau sisturi cristaline. Astfel se explicd cheile Bicazului, fn legdtura si cu surparea dolinelor; la fel valea stramta a Prutului dintre Mitoc (Do- rohoiy si Stefiinesti (Botosani), ct curge fn curmezisul colinelor cal- caroase. Frumoasele vii stramte ale Rautului si Ichelul ui din Basarabia, ca sia Nistrului pani la Dubosari, se datoresc adancirii lor in placa de calcar sarmatic. Lapusul ori Crasna din regiunea somesana au taiat vai scurte dar adénci, in sAmburii de gisturi cristaline fntalnite in cale. 4. — Clima continentali ce domina pe tot cuprinsul RomAniei, in- fluenfeazai si regimul] apelor ei. Relieful contribuie si el in larga méasura de variafiunea anuald a debitului, permitaénd o scurgere repede sau avdnd ca urmare o incetineali ddundtoare cantitatii de apa, care se pierde prin evaporafie sau infiltrare. Mai toate réurile Roméniei isi au izvoarele in munfi, cu precipi- tafiuni abundente, ploi sau zApad& groasi. Izvoarele lor bogate le fac sd nu sece niciodata. daci au trecut de faza torenfiali.APELE CURGATOARE. 191 Putna, $ ita, dela indoitura Carpatilor, cu regim toren{ial, vara sunt aproape secate. Primivara, dimpotriva, se umfli devenind primejdioase, rostogolind mult bolovanis. Nefiind alimentate de ghefari, regimul rdurilor noastre este cam capricios. Prima&vara se umfla, se revarsi, curg navalnic; lunca lor e numai o api. Cresterile sunt bruste si in timpul veri dup’ ploile mari si repezi. Desi se pierde multi ap’ prin evaporafie, debitul lor rimane bogat. Dac cresterile de primZvara sunt mai constante, cele de vari sunt mai repezi, vijelioase, mai periculoase. Din Tulie apele prind a avea o descrestere constantd, cu nivelul scdzut in lunile de iarna, Prin munfi, vaile inguste le fac si curga repede, si nu piardé din debit, provenit din apa izvoarelor si ploi. De cum ies la larg, lucrurile se schimba. Lunca lata, panta domoala le incetinese cursul. Clima de step contribuie la imputinarea apei; vegetatia din lunc&é la molco- mirea mersului. Apa se pierde prin evaporare. Ialomita cat curge prin Baragan, ajunge uneori ca si Mostistea ori Calmatuiul, care izvordsc din cémpie. Din cauza aceasta ea nu mireste debitul Dundrii decat cu 70 m® pe secundd, mai putin decat toate celelalte rauri. La fel ¢ cu Barladul, ce provoacd at&tea inundafiuni, dar pe care il poti siri toamna, de mic ce ramane. De mare importanfa este si natura geologica a terenului. Jijia curge printr’un finut de angilé. E unul din cele mai periculoase rauri. Apa de ploaie se scurge lesne pe coasta dealurilor; infiltrafia este redusi. Lunca e numai 0 apa. De aceea stanele se aseazi pe vreun grind, iar satele mai mult spre poalele dealurilor. 5.-—De activitatea rdurilor se leagi formatiunea teraselor, urmele adancirii lor necontenite in tendin{a de a-si stabili profilul lon- gitudinal. Mai toate cursurile iesite din munfi sunt intovarasite de terase, foarte importante din punct de vedere omenesc. Ele dau putinfa ase- zarilor permanente gi a culturilor stabile la inaltimi ferite de toanele raului. Tocmai din cauza miscarilor tectonice intamplate in depresiunile pericarpatice, silemul teraselor Ja noi este foarte desvoltat. Cele mai insemnate se gasese in subcarpatii meridionali intre Dambovifa si Buziu, mai accentuate in firmul drept al raurilor, indoite spre Siret. Mai intotdeauna dealungul raurilor principale se pastreazd macar doua trepte late, sipate uncori in conurile de dejectie risfirate la marginea muntilor. Terasele se pot urmiri mai bine in depresiuni, ceea ce a usurat popularea lor. Verascle Teleajenului in depresiunea Valenii-de-Munte sunt clasice, adeva- rate sesuri, care incep chiar din marginea nmntilor. Terasele Histritei din de- presitinea Buhusi iardsi dau o caracteristicé local reliefului. Terasele Siretului ta Pascani au un rol tnsemnat.192 In Campia munteana siste! Varvatiunile lunare ale roveleler #2, Fig. 125. —- Regimul unui rau de munte, Moldova la Timigesti (d. J, Rick). ereat Junci late, intruna dealurile din jur par in- cenusate. In cuprinsul luncii_ for- mat& din material neci- mentat, raul are un curs lenevit; face coturi mereu schimbate, Coturile vechi rimén ca lacuri ori locuri mlastinoase. In albia lor, raurile mari aduna la con- cavitatea coturilor aluviuni mai multe, iesite din apa cAnd raul e scdzut. Aga se nasc ostroavele, care TARA NOASTRA mul teraselor este bine desvoltat in partea nordic, pe sub munti, fiind transfor- mate uneori in dealuri cu spinarea rotunzita. Terasele nu joaci numai un rol insemnat agricol, mai ales cAnd sunt acoperite de un strat de lehm sau loess. Fiind permeabile, alcdtuite cum sunt din prundisuri, sug si filtreazd apa de ploaie, procurand un_ strat acvifer hogat. Apa ce alimenteazi orasul Botosani, este captati din te- rasa Siretului dela Bucecea; cea adusa la Iasi, din terasa Moldovei. Budaele din jud. Roman sunt izvoarele de sub terase. Prundisurile ce le aleétuiesc pro- cura important material pentru sosele. 6.—Cursurile de api nu-si adan- cesc numai valea, dand nastere la terase. Ajungand intr’'un stadiu de maturitate, ele cauti si-si lirgeasck albia. Obisnuit, curg in jghiabul mateei. La revarsiri acopera intreg netezisul luncii, pana in marginea teraselor celor mai de jos, asternand un strat de prundis, nisip ori mal. Mai toate raurile mari din Romania, curgand in terenuri moi, usor de spilat, si-au umezite, mereu fnverzite, chiar cand Fig. 126.-—Terasele Siretului langi Paseani (a. -M. Sevastos). se acopiir repede cu citina, cu silcii ori plopi, formand zivoaiele.CL RCATOARE In adanciturile mai mari, in vechile coturi wai largi, apa raimane permanenta, sub forma de Jacuri, alimentate fie la marile viituri, fie obisnuit prin canale in Jegiturd cu cursul principal. fn lungul rdurilor dela gura fn susul apei, se intalneste astfel un peisaj nou, variat, cu vegetalie bogatd, mosaic de ochiuri de apa, pe verdele fraged al ierbii ori mai inchis al zivoaielor, E 0 zond de vegnica prefacere, de nestabilitate, ocolita de om, periculoasi prin toanele raului. Luucile rdurilor noastre, din cauza constitutiei terenurilor, se fntind Fig. 127. — Intinderea suprafetei peste 100 m. (d. ing. D. Leonida). adane spre munte. Muregul are Juncd chiar dela obarsie, in depresiunea Giurgeului; Oltul de asemenea, in Ciucuri, Lunca Jiului ajunge pani aproape de Tg.-Jiu; a Oltului e larg uneori si de 10 km, Lunca Dam- bovitei, mai sus de Bucuresti, n’are decdt 14% km lafime, caci e im- prumutatd dela un curs secundar. Lunca veche, mai largé, e ocupata de paraul Ilfov. In divagirile sale Dambovita a lisat marturia nesta- bilitatii sub form’ de gridiste, cum e aceea pe care e inaltata clidirea Parlamentului si Patriarhia. Dupii ce trece de Marisesti, lunca Siretului are aproape aceeasi litime (30 km) ca si Balta Dundrii. Dacd numai de cifiva metri s’ar asa terenul, regiunea tntreagi dela Galati pana la Focsani ar fi o balta. Si Prutul are o luncd, cAnd mai largi (6 km), cand mai ingusta (3 km in dreptul Faleiului). Unde se uneste 1eSimionesen: Tara” Noastra. 13194 TARA NOASTRA cu a Jijiei, la Ungheni (Fig. 137), se ereeazé o regiune intinsi de balta, ce opreste in Joc cursul apei, aducdnd inundatiuni nu numai in valea Jijiei, dar si in a Prutului pani mai sus de Hermeziu, mosia veche a familiei seriitorului C. Negruzzi. In lungul luncilor largi adesea se intampla deplasari in cursul raului. Mai ales aproape de gura réurilor se intampld asemenea devieri. Oltul bundoara din 1927 si-a mutat gura cu vreo 3 km spre Vest, iar pe albia lui veche curge Sdiul, mai inainte afluent al Oltului. In lungul luncii crese zivoaie de esenfe albe. Salcia si plopii se ridicé pe Jiu pana la Filiasi, reaparand in depresiunea dela Tg-Jiu. Pe Olt-inainteazi pani la Ionesti, mai sus de Drigisani. Bogate paduri de silcii si plopi— frumusefea lor se poate vedea cand se trece podul dela Cosmesti-—- sunt in lunca Siretului (Lunca dela Mircesti, cantata de Alecsandri). Mai razlefe se urcd pana la Mihdileni. In lunca Dunarii saleiile se araté dela Corabia. Din Calafat se fin una pana in Delta. Alt aspect al luncii, cand sunt ghioluri, i] da stuful. Stufarii bogate se aflé in lungul Dunarii dar si a Prutului pana la Sculeni. In lunca Oltului at&t prin Ciuc, dar mai ales in Jara Fagarasului, stuful din Junci naste eontrast izbitor cu zidul muntilor inalti de aldturi. Tipwl luncii, cu tntreaga ei lume variata, este acea a Dunarii, dela T.-Se- verin pani in Delt. [. cea mai impuniitoare din Europa tntreagi. Capata infa- tisiri deosebite dup& anotimpuri si yreme. Pe seceti indelunga, cand, la T.-Se- verin, scade si pani la 111 cm. sub etiaj (1893), Dundrea se fine sub umbra malului ei drept, inalt. Restul hincii, lata de 10 km intre Bistrey si Jiu, este un Amp verde peste tot. cu carduri de vite si porci. Uneori semindturile puse la noroe implinese aspectul de belsug. Lunca intreagi ¢ un raiu de verdeata eu sclipiri de ape. Viala galgaie pre- lutindeni, in apa, in mal, ca si la suprafa{a. Rar se poate mai bine prinde forta Vital iesitS din asociatia apei, a soarelut sia maluiui. La marile viituri, apa se ured la Galafi si la 6m deasupra_ etiajului (1888), Ja 'T.-Severin chiar Ja 8,66 m (1897) produc valuri, iar vapoarele trebufese conduse cu prudent, spre a nu rim; impotmolite pe spinarca unui ostroy acoperit de ape. Numai cununa ca mari geamandure, cat arati drumul normal al apei. wit tusd luna este cuprinsd fntre malul inalt al platformei prebalca- i malul rupt al cdmpiei, Jn afara grmdului indltat dealungul cursului principal se gasese ghiolurile— baltile mari— permanente, vechi brate ¢, en un canal de scurgere in josul Dunirii si altul de alimentare in partea de sus, Ghiolurile, bogate in pesti, sunt acoperite in bund parte cu stuh. Pe Langa cle sunt lacuri mai marunte— Je psi—care seacd in yremea argitei. Sub malul CAmpului adeseori se mai giseste cite un grind mai ridicat. Cele doud balti—Boreea si Braila—.nu sunt decdt Junci mai largi, eu res- firare de bra(e, cu canale (Canalul Filipoiului), ghioluri, paduri de saleii ba- trane, ostroave. Suprafala lor mare (Balta Borcea peste 70.000 ha, Balta Briilei, 87.000 fa), constitue uu mumai un pare natural de pesearit, dar mai ales, ca si lunca in intregime, un rezervor imens pentru apele ce vin la revirsiri. Numai intre Giurgiu si Brdila, in 1911, s’au fnmagazinat in lunch miliarde m* de api. Kari spafiul larg din cale ar fi distrus porturile din josul Dunarii, Din cauza luncii, apa creste incet. In 1888 s’a ridicat Ja mx. in 35 vile la 'T.-Severin, abia im 102 zile la Galali, iar nivelul apei de 8,37 m in cea dintai localitate, s'a seoborit Ja 6 m in Galati.7.—Prin umiditatea si ad&postul vailor, prin terascle ce le into- varasesc, prin inlesnirea transportului in Jungul lor, raurile reprezinta, intr’un {inut, dungi de atractie omeneasci. Satele sunt asezate mai mult in lungul lor. Principalele orase tot vecindtatea lor o cauta. Vaile rdurilor sunt in acelasi timp si zone de mare desime omeneasca. In popularea Campiei romane, cele diritai asezAri sunt in lungul Ialomitei, AimAjuiului, a Mostigtei. Densitatea ¢ peste 100 pe km in lungul raurilor, nici de 50 intre ele. Din timpurite ccle mai vechi, chiar cand Baraganul era domnia dropiilor, in lungul Dunarij sau stabilit mari centre omenesti. Satele se feresc ins de hunci, cu regim nestabil. Sunt de obicciu asezate pe aluviuni mai ridicate, sau pe margini, unde inundatiile rar se intind. In lunca Prutului aproape nu exist sat ca gi in a Dundrii, In Ciucuri satele s’au sta- bilit mai mult pe conurile de dejectii. 8.-—Din pacate, drumul raurilor la noi nu este pe de- | S plin folosit, Numai in lungul Dunarii circuli vapoare de [300 Locuitoritakm? pasageri si miarfuri, romane ori striine. Slepuri pentru ff 250 transportul cerealelor sunt si ele remorcate in tot cursul Dunarii. Incolo, celelalte rauri rar sunt intrebuintate, desi J 15° chiar din vremea Regulamen- tului Organic se hotdrise pentru Vechiul Regat naviga- bilitatea rdurilor. Calea apei e folositi doar numai pentru transportul butucilor. Plu- tiritul era obisnuit pe Mures dela Toplita pani la Zam. Fig. 128.— Imigratia populatici in campie Caile ferate au scurtat calea, aR eer ee das ore abe eit Bistrita cu Neagra Sarului, si 1899 (d. V. Mihdilesen), Lotrul, Siretul, Prutul inles- nese mult transportul butu- cilor pana la fabrici (Brezoiu) sau porturile de export. La Galati, plutele roiesc in jurul vapoarelor oceanice. 200 Vlea Mastigtei Vlea latomitei vlea Buzaului Sesul Focsanitor Antestepa din N.Buzaului 100 Antestepa din N.Ramnicului a = 3 g = 2 T. Putna-Susita Navigatia rdurilor noastre nu este imposibild chiar far canalizarea lor; iar regimul nu formeaza o piedicd la toate. Pe vremea cat Oltenia a stat sub ocu- patie austriaca, produsele industriale din Sihiu au fost transportate cu vasele pe Olt pana la Slatina. Chiar Siretul a fost nayigabil pand pe la Mardsesti. Pe Prut se remorcau slepuri de 300 tone pani la Nemjeni-Lapusna (370 km deta Dunire), de 500 tone pind la Leova. Pe Nistru se urcau vaporase pentru cila- tori. Razboiul a asternut linistea deplina pe apele raurilor noastre. In afard de Bega, canalizat spre a feri Timisoara de inundatii, sau spre a se transporta 136196 TARA NOASTRA granele ping la Dundre, prin ‘isa, in afara de canalizarea partial a Barzavei spre a alimenta oreziriile si iazurile cu crapi dela Banloc, la granifa Banatului si a Dambovitei cat strabate Bucuresti, incolo nu se cunoaste ce ¢ canalizarea in domeniul raurilor noastre. Singura mare lucrare este aceea dela Portile-de- Fier, spre a asigura navigabilitatea vapoarelor in partile atat de periculoase altidata, unde coltii de sténci ajung la fata apei. Proiecte n'au lipsit. Unul pentru construirea canalului Arges—Bucuresti— Dunirea, s’a trecut prin Parlament ined din 1929. Alte proiecte exist in lega- turd oa irigarea cdmpici, eu cipatare de forfi motrice. Au ramas insi numai proiecte (ing. Al. Davidescu, ing. Lonida, N. Caranfil). Un inceput imbucuritor s’a fficut in anii din urma cu regularea lacurilor din jurul Bucurestilor in lungul Colentinei (Baneasa, Hertistriu, Floreasea, Tei), in eare se aduce apa din Ialomi printr’un canal de derivare de 9 km la Bilciuresti. Lacul mitigtinos Scroviste este si el asanat din 1939, legat prin canale tot de Ialomita. 9.—Cursurile repezi din munti, chiar cele marunte, sunt insi folosite ca for {a motrice, casi puie in functiune ferestraie, mori de api, piue din ce in ce mai imputinate ori cele teva steampuri din r giunea Munfiler Apuseni pentru macinarea rocelor aurifere. La Ciclova de lang Oravita, puterea apei Fig. 129. — Raurile prevazute prin Regula- se mai folosea pana mai mentul Organic si fie canalizate (d, D. Leonida) acum in urmé la miscarea ciocanului prin care se fa- bricau sape si harlete in chip primitiv, din blocurile de fier, aduse dela Resita. Piudritul, odaté atdt de desvoltat, se leagi de apele muntilor din vremurile cele mai vechi. Se mai gasesc in anumite centre de pe ambele laturi ale Carpatilor (Somes, Ciuc, Rasinari, Baia, Neamf, etc.). In Valea Zagrii lang’ Nasaud centrul cuprinde vreo 40 instalatii. Din ce in ce ins& si morile de apa, cea mai insemnata utilizare a puterii raurilor noastre, sunt inlocuite prin cele cu motoare, dispairand prin ele pitorescul stribun din jurul lor. Din totalu) consumului energetic al tarii de cea 10 mil. KWo/an productia hidraulica, utilizarea ciiderii de api in orice domeniu, nu re- prezinté decat 1.8%. Producfia maxim: posibilA de energie scoasd din raurile noastre ar fi cca 36,6 miliarde kwo pe an, admijand o amenajare ideal si integrali. Numai Bi- strifa bundoara, stavilatii la Bicaz, dupd un studiu aménuntit, ar da 70.000APELE GURGATOANE 197 CP., iar cataractcle Dundrii, o cantitate cam de 1.500.000 kwo. brutto, din care 50% ar reveni Romaniei (Fig. 130). Pana sl In derivarea unei par}i din apa Sire- tului cu nivel mai inalt, in a afluentilor Prutului (Bahluet) s’ar cépata 40.000 CP. Centrele hidraulice pentru electricitate, existente in Romania, nu produc decat cam 220 mil. kwo, deci numai 0.60% din energia posi- bili si fie produs’ prin amenajarea fortelor hidraulice ale firii. Pani acum existi puline statiuni Midroelectrice in functiune. Talomita Ia Dobresti produce 20.800 CP., la Galina 14.500 CP, In statia dela Sinaia nu se capatd deeat 1.400 CP. Statia de pe Somesul-Rece pentru Cluj, produce 3.600 CP., cea de pe Raul Sadului pentru Sibiu cam tot atat. Exista eaptari de forja pe Canalul Bega (1.980 CP.) pentgu Timisoara, Tarlungul din Tara Barsei pentru Brasov, pe Mures, pentru T#-Mures. Cea mai completi insta- lafie este aceea dela Resita. La 1904 s’a construit un canal de derivatie a Bar- zavei, iar in 1909 marele stivilar dela Valiug, eu o capacitate de 1,2 mil. m* de ap’. S’a cipitat asticl o cidere de 216 m: fiecare litru de api produce o putere de 2,2 CP. lxisti uzine hidraulice cu destinatie publica la Timisoara, Sinaia, Baciu, Dej, Moldovenesti, Toplet, Ragnov, Reghin, Sighisoara, Bistrita. iar uzine hidraulice industriale la Resita, Letea, Fieni, Cugir, Brasov, Calan, Zamnesti, Baia-Mare. A) RAURI DE DEALURI. 10. — Intre afluentii Dunarii din Romania se pot face doud grupe distinete, Unii izvorése din munti. Sunt colectorii principali. Al}i izvoraisc din finutul dealurilor sau chiar din ses. Regiuni mai intinse fara scurgeri de apd nu existi. Numai in Campia de risirit, stepa dintre Jalomita si Calmatui poate fi socotita ca atare. Raurile din tinutul dealurilor sunt alimentate de slabe izvoare ori din ploi si zipada. Regimul lor prin aceasta e foarte capricios, iar de- bitul variazi extrem. Cele mai multe (Mostiste, Calmifui) catre sfar- situl verii par un sirag de iazuri, cu apa pufind; se umflaé fnsi amenin- {itor in urma ploilor. Principalele rauri de dealuri ineep ta trece prin podisul mehedinjean, cu larg: virsarea in Dunare aproape de ‘T.-Severin. Pe malul et pietros, inalt, se gaseste nuinistirea Topolnitel din sus de Balotesti, Pana in Jiu o serie de mici ape nase vai inverzite printre dunele din sudul jud. Dolj (Drancea, Desnituiul). Unele abia ajung fn lacurile dela marginea Punicii, altele isi pierd apa tn drum, supta de nisi Cel nai mare rau din dealuric Vedea, unit cu Teleormanul, eu izvoarele iesite mai la nord de Pitesti Ambele se unese la Smardioasa, curg prin o luncd mai ingust& decdt a fie- eare'a in parte, caici trunchiul comun are de stribitut partea din Burnas care domina Dundrea. Desi unirea se face numai la yreo eativa kilometri de Dunare, riul isi pierde individualitatea. Se desparte in dowd bratc: cel din apus se pune Mehedinti, prin Topolaita, cu chei cat lune in care isi resfira prundisul, la198 PARA NOASTRA in legitura cu lacul Suhaia, cel din rasirit curge vreo 30 km paralel cu Du- narea, in care se varsi abia la Giurgiu. Pe Vedea se afli Rogiorii-de-Vede (11.443 loc.) si Alexandria (16.829 loe.), centre linistite mai ales in vremea cét stagneazi negotul de cereale. O brazdi de verdeati, cu dungi de sate, 0 oaz& in stepa, procur’ Mostigstea cu izvoarele chiar din cuprinsul Bariganului; are api atat de pufintica, incat se reduce la un girag de lacuri, innecate in stu- faris. Faptul cd lunca largi nu corespunde cu actualul curs de apa, Mostistea s’a_ socotit drept uma unui curs vechiu si important, cum ar fi Ialomita, des valea Coleeag, care le leagi la Fierbinti, e prea mica pentru un rau ca Talomita. CAlmafuiul iz vorligte dintr'un lac din apropiere de Buzdu; ¢ mai mult un sirag de lacuri ca si Mostistea, tip de rau imbitranit, inchircit, aproape slecit in cursul lui inferior. In Fig. 130.— Forfa hidraulicd a apelor de primul lunca lui larga de_vreo ordin in Romania (d. D. Pavel). 7 km, se pastreazi nu- meroase popine. Prima- 7 vara, lunca dela capatul Calmatuiului, care se prelungeste pana la Buziu, este numai o panzi de apa. Comunicari temporare intre ele sunt dese. Apele ritacite din Buzau, in 1899, au inundat satul Surdita-Giiseanca, silind pe oameni si se mute. Unul din aceste locuri de comunicari poarta chiar numele de Buzoelul. Toate observatiunile duc la concluzia ci apa Calmétuiului e 0 albie ita a Buzdului. Intreg tinutul din sudul Basarabiei este irigat de rauri ce curg paralel, prin vai largi, virsAndu-se toate in limanuri. In apus ¢ lalpuhui mai lung, in rasarit Cogalnicul care izvorgte in’ inima Basarabiei din Codrii Bacului, mai la Nord de Chisindu, virsandu-se fu L. Sasic, eu. deschidere in mare.APELE CURGATOARE 199 B) RAURILE IZVORITE DIN MUNTI. 11. — Jiul este cel mai capricios rau mare din Romania. In cursu-i superior se giseste inca in faza torential. Basinul de recepfie ¢ format de palnia Petrosanilor; pani la Bumbesti striibate munfii prin o vale ingustd, cu o pant de 8,5 m la km. Se mai vad inca in perefii apropiati ai raului la 2—3 m deasupra fundului ei, oalele uriase, urmele varte- jurilor prin care gi-a sipat calea. Nicio asezare omeneascd nu e chip si se stabileasci in lungul celor 18 km cat fine defileul Surducului, afari de mandstirea dela Lainici pe un umar mai ridicat. Natura torentiali adesea revine, Valul de apa a navalit atat de furios si repede in 1900, ineat s’a ridicat la 12 m deasupra etiajului, stricand poduri si drumuri. La Bumbcsti, valea se largeste dintrodata. Haul vijelios pana aici se domoleste, face coturi, e intovarasit de terase. Cat curge in depre- siunea dela Tg-Jiu aduna un minunchi de ape ce ies prin frumoase chei din munti (Lismana, Bistrifa cu Sohodelul). Scépand in tinutul dealurilor de nisip, dela Filiasi, tsi lirgeste lunca, cu nivel sub 100 m, Aici, pe dreapta, se varsi Motru cu apa stransi din Muntii Cernii; pe stanga Gilortul, cu ape din Pardng, tind chei salbatice tnainte de a trece prin Novaci. Lunca se Mrgeste (11 km); fi mai vin cdteva raulefe cu directia Vest-Est pe dreapta si Amaradia, rau de deal, pe stanga. Intovardsit de brate moarte, de coturi pirisite, angi Bechet se varsi in Dunire, aducdndu-i in mijlociu 80 me pe secundi, de pe o suprafafii aproape cit a Talomitei (10.626 km). 12.—O1tul e cel mai zbuciumat rau, lung (600 km), ce-l pri- meste Dunirea in Romania. Izvorand din acelasi nod muntos ca si Muresul ori Bicazul-Bistritei, calea sa ¢ o alternanti de cAmpii rodnice, prin care curge lin, umbrit de sileii si vai inguste, cc taie fie Muntii Vulcani (Tusnad), fie siruri muntoase mici (Persani la Ractis) ori mari (Carpatii intre Boita si Cozia, peste 47 km.). Pana la Carpati, Oltul repreziuta o altoire de cursuri secundare ce se varsaw in lacurile vechi de pe fundul cAmpiilor de azi. Unele erau tributare Muresului. Cursul actual este urmarea intregirii acestor altoi.i, datorita fie miscirilor tee~ tonice locale, fie celor mai departate din Campia Romana, Tegind dela Cozia, lunca ajunge lata si de 10 km. Un dublu sirag de sate o intovarasesc in lung. La ‘T.-Magurele, Oltul se varsii in Dundire aducand in mijlociu 160 mc apa pe secunda, de’ pe o suprafafa ceva mai mare decat a Prutului (cca 25.000 km?).200 Are putini afluent Jara Barsei de Trei- Fig. 131. —- Basinul Oltului, TARA NOASTRA Din cotitura: Carpatilor fj vine raul Negru, ce desparte Scaune, In carja dela Raeas primeste Homorodul si Var- ghiagsl, cu largi perspective citre Muntii Archita. Inainte de a intra tn Carpati, Cibinul fi aduce apele adu- uate din Candrelul dar si din dealuril Tarnavelor. La Brezoi se varsi Lotrul, in timpul verii acoperit cu trunchiuri de brad si 2adi; dupa ce iese din munti, Topologul pe stanga ji aduce ape din’ Muntele Suru, iar pe dreapta se vars serie de rauri_ce curg aproape paralel, venite din sira Capatinel, dupa ce taie frumoascle chei insemnate cu cite 0 manastire Ja iegire (Listrita cu Arnota, Hurez). Gel mai lung, Olte{ul, iese prin cheile dela Poloveaj Oltul e calea belsugului, cu varietdti de bo- gitii. E si calea victoriilor, eXci pe valea lui a inaintat parte din armatele romane. Dela Celei pina la iegirea din Turnul-Ros, in lungul Ol- (ului sunt numai urme de castre si opide. Romula, Acidava, Pons-Alutae, Pons-Vetus sunt popasurile mai fndelungi ale Romanilor. Ramane o linie insemnata strategicd gi mai tarziu. Via Caro- lina a Austriacilor, nue decdt in bund parte vechiul drum roman. Unde era Caput Stenarum lang Boita, s’au clidit in evul mediu dod cetiti de paz’, de aparare, dela Turnu-Rosu si «Land- krone». Diferitele «Tari», (Lovistea, Fagaras, Barsa) din Wngul lui, evocd faze insemnate din istoria noastra. Dela Mercurea-Giucului aproape de izvor, pani la T.-Magurele la Dunire, in lungul Oltului sunt multe orase vechi. Sft. Gheorghe, Brasov, Fa- garag sunt insemnate prin ce- {Ati si MUarituri, Ruinele dela Feldioara, vechiul Marienburg al Teutonilor, se oglindeste in linistitele unde ce curg spre Racis. Chiar Ja iesirea Ini din munfti, zidurile Manastirii Cozia, in care doarme de veri Mircea-Vodd, se inalta pe malul de stance’. Mai Fig. trunehiu Feldjoara (des. dup& 7. Papahagi). 132, — Luntre dintr'un la in jos e oragul R.-V Alcea (15.162 loc.), cu veche episcopie; $1a-APELB CURGATOARE, tina (11,000 loc.) cu mori ce arati insemnitatea agricoli a regiunii; T.-Magurele (17.351 loc.), capitala jud. Teleorman. In lungul lui sunt biile dela Malnas, Tusnad, Bodoc, apoi Calimanesti, ca si viile dela Dragisani. In basinul Oltului, aproape de cotitura ce o face spre a stribate Carpafii, in larga depresiune a Cibinului e asezat orasul Sibiu (48.013 loc.), insemnat centru sisesc dar si romanesc. F unul din orasele vechi ale Ardealului, intemeiat in secolul al XTI-lea de citre Sasi. Se mai pistreazi inca, la locul numit Promenada, zidurile si mai ales bastioa- nele cet&tii de odinioara. Biserici vechi sc inal unele linga altele, cea catolicd (1735) si cea luterana zidita in stil gotic (veacul al XIV-lea— XV-lea), cu inalt turn de 73m vazut dela departare. In apropierea lor se afla, intre alte case vechi ce inconjoaré Piata-Mare, pa- latul Bruckental, cladire aseminadtoare palatelor vieneze dela sfarsitul vea- cului_ al XVITI-ea. Palatul Bruckenthal adi- posteste in primul rind 0 bo- gala pinacotec cu copiile ope- relor elasice din toate scoalele, dar si cu multe originale. Bi- blioteva cuprinde peste 100.000 de cArti vechi si noi. Fig. 133. — Turnu-Rosn. Centrul intelectualititii sase, aici se afli un Muzeu de Stiinfe Na- turale, vechi si bogat, cu material in intregime din Ardeal. Pe langii monumentele religioase sasesti se inalf& Mitropolia ortodoxa (1906) in stilul bisericii Sf. Sofia din Constantinopol. Construit’ prin inifiativa Mitropolitului Saguna este impodobiti cu luminoase picturi de Smigalski, Palatul asociatiunii Astra, cu bibliotecd si muzeu, se afld in apropiere. In cimitirul orasului sunt tnmormantafi A. Papiu Ilarian, Gh. Barit Prin linigtea lui, prin intinsa padure din apropiere, prin perspec- tiva largi asupra Carpatilor sudici, Sibiul e 0 micd Vieng in tara noastri. Este si ‘centru industrial, desi mai putin insemnat decat Brasovul. Sate mari romanesti ca Rasinari cu mormantul lui Saguna, Orlat, Saliste, se gasesc in apropiere. 13.—Argesule cel dintai rau din Muntenia care coteste spre rdsdrit.Isi trage izvoarele din caldarile Negoivlui; iese din munfi prin valea sdlba- tecd strajuita de Fruntile si Ghifn. ‘Aproape de Pitesti strange un ménunchiu de rduri repezi, cu apa limpede, adunaté din capatul Alpilor Transilvaniei: Valsanul si Raul-Doamnei, unit cu Réul-Targului care trece prin Campulung. Dela Pitesti, Argesul curge printr’o vale nesimetric, spre Sud-Est, intovarisit pe stings ln Gaesti, de cele mai frumoase livezi, vii si sale hogate (Badulestii, Leurdeni, Topoloveni, Golesti). E poate gra- nifa cea mai hotarit trasd intre dealurile cu gospodariile stranse, cu case bune, cu racoreala padurilor, cu apa imbel- sugata si intre monotona intinsoare a campiei, cu. semanaturi nesfirsite, cu casele acoperite cu stuf. La ‘Pitesti, raul pardseste un sistem de trei_terase care au directia Nord-Sud aratand yechiul lui drum, inainte de a apuca spre rsirit. La Comana, cu vechea mianastire din veacul al XVI-lea, coteste brusc in valea Calnistei, cu directia Est-Vest, formaté fn depre- siunea mijlocie a Burnasului, folosita si de cei doi afluen{i mai principali ai Argesului de pe dreapta, Glavaciocul si Neajlovul cu Calugirenii unde Mi- hai-Viteazul a batut pe Turci. Dambobifa izvoriiste de pe ntul nordic al Péipusci, trece prin vale nesimetrici dintre acest si Piatra Craiului, taie chei si batece inainte de Rueiir, dupa care iese in larg prin tmednt&loarea vale dominati pe dreapta de calcarurile Matiesului, cu monumentul eroilor cdzuti la Dragoslavele. In dreptul Targovistci, Dambovifa se apropie de Talomifa in asa bia un pinten de terase nici de 7 km atime; dupi toate probabilititile ambele rauri au fost odata unite. Atrasi tot spre Est, isi piriseste luncile vechi. E regiunea de divagare avand albii de legiturd cu Argesil (Raul Baiu intre Lungulet si Florestii-de-Jos). O luncé bine definita nu capata din nou decat dela Bacul, mai sus de Bucuresti, de unde apoi curge cu cotituri largi, lasdnd gradisti din loc in loc, Dupa ce primeste pe Colentina, mai mult o salba de lacuri, Dambovita sc intalneste in cale la Budesti cu Argesul, continudndu-si dramul impreuna pana la Olte- nita, dupi ce an adunat apele de pe cca 13.000 km2. In lungul ambelor riuri sunt orase si sate vestite prin trecutul lor. Pe Arges e Curtea-de-Arges (6831 loc.) cu vechea Ministire Fig. 134, Mitr din Sibiu.APELE CURGATOARE 203, Domneasea (veacul XIV-lea) in care s’au gisit mormintele_primilor domni, imbricati in haine scumpe; cu noua Episcopie, cel mai frumos monument bisericese din far, in cripta cireia se odihnese: Neagoe- Voevod ctitorul, Regele Carol I si Ferdinand I, Carmen Sylva, regina- poeta si Regina Maria. Pitesti (19.630 loc.) e un insemnat centru comercial, cu un parc minunat. 7 14.—Ialomita este ultimul rau mare din Muntenia, care se varsi deadreptul in Dunire. Izvoarele ei se afl in potcoava sipati pe versantul sudic al Bucegilor; drumul ¢ stramt, salbatec (Cheile dela Pestera Ialomicioarii). Valea se Jafeste dela Petrosita in jos, iar cind a ajuns la Targoviste, lunca ei e Jatd. Ca si Ar- gesul, Ialomita iegind din zona dealurilor isi paraseste terasa sa de pe dreapta si apucd brusc spre Est, cdtre depresiunea Ploestilor. Prahova, iegsind din Muntii Predealului, curge dealungul pri- pistiosului perete al Bucegilor, in valea incintatoare, devenita regiunea cu circulafia intensi. La Baicoi isi taic albia intr'un lat con de dejectie atingand o Kirgime de 20 km. In depresiunea dela Ploesti apele ei sunt marite cu ale Teleajenului covul-Sarat spre deosebire de Cricovul-Dulee ce se vars in Ialomita, inainte de Prahova. Dupi ce Ialomita se uneste cu Prahova, isi continua drumul la marginea Bardganului, schimbandu-si uneori cursul. La 1914, la Bil- ciuresti (jud. Ialomita) si-a mutat albia cam cu 5 km_ spre Nord-Vest pe o distan{i de vreo 15 km folosind o albie mai veche, pérasité. Din eauza acestor riticiri, afluentii sii de pe dreapta au viile retezate, gurile impotmolite. Dela Fierbinti pani la Piua-Pietrii, Ialomifa curge serpuit, incetinita, in albia lata de 4—5 km. E intovardsita insi de sate bogate, dese, unele ajunse noduri comerciale ori insemnate targusoare (Slobozia cu 7.605 loc.). Niciun afluent nu-l alimenteaza pe aceasta lung distant. Dimpotriva clima uscicioasi de stepa fl face si-si miesoreze debilul; desi are un basin de aproape 11.000 km? i Jiul, in Dunre varsi prea putina api. 15. — Afluentul cu cea mai mare cantitate de ap& (300 me. pe sec.) este Siretul. Din Muntii Bucovinei si pani in ai Buziului toate raurile se aduna in el. Curge prin o vale asimetricd ca si Dunirea cu care se aseamani, fata de Carpafii Moldovenesti. Afluentii de pe dreapta fl imping mereu spre risirit, pe sub marginea podisului moldovenesc, care domina albia cu 2—300 m. Prin aceasta aduce aminte de partea Oltului cat curge pe sub dealurile tarnavene. Basinul siu (peste 38.000 km?) aproape de doud ori ca al Oltului, reprezinté mai mult de juma- tate (60%) din basinu) Nistrului. ’204 PARA NOASTRA Izvordud din Bucovina Siretul face uu carlig Ja fel cu Prutul, foarte probabil in legaturd cu faliile radiare din aceasta zond; curge apoi la Sud, atras de adancirea Campiei Romane, in depresiunea pericarpaticé dintre munti si platforma podolica Lamea sa este destul de larga chiar la Mibdileni, iar cursul e incetinit, micar cA rivelul 1a care curge este aproape de 300 m cu o pant de 0,85 m pe km Dela Talpa, lunca € umbrit& de sileit si plopi care nu o mai pardsese pana in Dunare. Dupi ce ajunge si 5 km de lata, lunea se strémbeaz din nou la 2 km jum., in dreptul Racicivnilor; aici panta de 1,2m pe km este mai mare decat in tot cursul raului, tntinzandu-si terasele 1a 6 km spre Vest de lunca. Pared trece pragul unei denivelari din adancime. In genere pro- filul stu este etajat. Dela Mérdsesti, Siretul intr in Campia roman. Panta scade Ia 0,23 m pe km, iar Iunca e lati de 30 km. Coturi parisite, mlastini cu stufirisuri, se afla dea- dreapta réului; ocolind eapatul sudic al Mol- dovei se varsi in Dunare intre Galati si Briila. Pe valea Siretului se face comunicatia dealungul Moldovei; satele sunt ingréma- dite mai ales pe ver- santul drept, care cade domol spre lunci, O- ragele se tin lant in lungul lui dela Storo- jine pana la Focsani. Siretul nu e impor- tant numai prin sine; afluentii sii, deschid larg cai in munti, asa incét linia feraté ce-l intovarageste, fn bund Fig. 13 i n buni Basinul parte internationala, tului. inlesneste eomunicatia si cu Ardealul. Siretut primeste cei mai multi afluienti pe partea dreapti, veniti din Car- pati moldovenesti. Domi longitudinale, fie in Tungul sinclinalelor, fie dealungul margi- nelor de fracturi; cle sunt legate prin tronchiuri de vii care au rdzbit cutele mai izolate in locurile prielnice sau care s’au format prin capliri datorite seo- poririi_niveluini de baz, in spre Campia Romana, Cursul raurilor este sinuos, cu cotituri bruste, en vii largi in directia sinclinalelor, cu stramtori acolo unde eursul trece deacurmezisul cutelor. Zabala, Casin, Tasliu, Craeiu formeaza ca un lung coridor, tiiat in buciti. Asaul si Tarcdul aproape unese valea Bi strilei cu_a Trotusului. Cursurile superiare ale rdurilor principale vin in apro- piere unele de altele, cu tendinje de captare. In totul afluentii Siretului al tuese un tipic exemplu de o refea hidrografied deast, intr’o zon rogulat cutata. Ei dan posibilitatea unei retele de asezdri omenesti peste Carpati, inlesnind treceri diutr’o parte in alta.APELE CURGATOARE, 205 Afluentii din spre munfi sunt: a) Suceava, de cum a iesit din munti, trece prin depresiunea Radautilor, camp larg, deschis. Se apropie de Siret, in care se varsi la Liteni. Dupa orasul Radiuti raul trece pe sub dealurile pe care seli- pese -numcroasele biserici din Suceava (17.000 loc.), vestit nu numai prin frumoasele licasuri de rugi ce aduc aminte de evlavia lui Ale- vandru-cel-Bun, Pelru-Rares etc., nu numai prin moastele lui Sf. Ton martirul dela Cetatea-Albi, dar mai ales prin cetatea, a cdrei ziduri cuprind paginile vremii eroice din istoria Moldovei pani la Al. Lapus- neanu. Ramigitele gsite la desgroparea ruinelor sunt pistrate intr’un muzeu_ interesant. b) Moldova, frumos rau prin apa-i limpede, iute si drumul variat, izvordiste din sisturile cristaline ale Lucinei (1.580 m). Strabate prin o vale cpigeneticd in curmezisul sisturilor cristaline si a calca- rurilor in cotul dela Fundul-Moldovei, fiind despartiti de valea Bi- strifei_ abia de 8 km. Trece pe langi CAmpulung (10.124 loc.), capitala judefului cu acelasi nume, vechiu oras romdnese, cu casele insirate in Jungul vaii dominate de stancile Rardului; curge pe langi Gura-Humorului (5.977 loc.), ordsel tilmit, in apropierea cairuia se afi mandstirea Voronetului eu picturi frumoase pe din afari si pe dir launtru. Dupa ce scapa din stransura muntilor, trece pe lan; Baia, loc istoric, cu ruinele unei biserici catolice, dar si cu biserica tui Stefan, restaurata. Se vars in Siret la Roman (21.225 loc.), oras cu episcopie veche, loc de vamai in timpurile de demult, azi cu o fabricd de zahar. c) Bistrita are o vale complexd, dupi Sava Athanasiu, for- mata prin unirea unei Bistrite ce curgea spre Moldova, cu afluentii superiori ai Somesului. S’a deschis astfel unui din drumurile cele mai pitoresti din fara, cu farmec ce nu poate fi pe deplin simtit decat prin- tr’o calatorie cu pluta dela Dorna la Piatra. Izvoraste din Nord-Vestul Indului, din acelasi nod cu Somesul si Visaul. Dupd ce prinde un manunchi de ape iufi cum e Dorna gi Neagra-Sarului dinspre Calimani, intra in vestitul defileu dintre Dorna si Chirilu. Valea ingusti, priporoasi, este partea unde plutasul istet isi face curce, ciici are de invins repezisul Toancelor ce se izbeste in malul stAncos. Abia la Cotargasi raul scapa din sisturile cristaline ; valea se Kirgeste indat&, iar in tot cursul siu pan la Piatra, cAnd iese din flis, Bistrita curge diagonal prin lanful de munti. Intre Bicaz si Piatra valea ei e mai mult prelungirea vaii transversale a Bicazului. Din cauza mersului siiu diagonal, cursul Bistrifei este o alternanta de «nahlapi », repeziguri periculoase si «genuni», ochiuri linistite, dar vartejuri adauci, sipate in roci mai friabile. Avand o pantd de 3,4 m. pe km dela Chirilu (725 m.) si pana la Backu (154 m), pe o distanta linear’ de 167 km curge repede, ducdnd ca sdgeata pluta usoard. In drumul ei ud& vestite sate, cum sunt Dornele, Brosteni, domeniu regal,