Studiul experimental al corpurilor (deci, implicit i a modelului de corp absolut negru) a condus la formularea mai multor legi cu caracter

empiric (legi care se bazeaz exclusiv pe observaii experimentale), legi cu caracter semiempiric (legi care mbin concluziile unor observaii experimentale cu anumite consideraii teoretice), sau legi cu caracter pur teoretic. Dintre toate aceste legi, aici vom aminti numai pe cele mai semnificative. Legea lui Planck a fost obinut pornind de la ipoteza conform creia corpul absolut negru este format din oscilatori elementari (care pot fi atomi, molecule, ioni) i care emit n mod spontan energie sub form de radiaie termic de echilibru. Emisia de energie are loc pe seama energiei interne a corpului. Distribuia dup energii a numrului de oscilatori se consider c este o distribuie de tip Maxwell Boltzmann. Ipoteza lui Planck, ndrznea la vremea respectiv, const n afimaia c emisia de energie se face n mod spontan, dar c ea nu are loc n mod continuu, ci discontinuu sau discret, sub form de porii minime (sau porii elementare) de energie, care au primit numele de cuante de energie. De aceea, ipoteza lui Planck mai este cunoscut i sub denumirea de ipoteza cuantelor de energie. Cantitativ, o cuant elementar de energie este direct proporional cu frecvena a oscilatorului (sau invers proporional cu lungimea de und a acestuia) :

h h , unde :

h 6,6261034 J s