Oltenii lui Tudor de George Cosbuc Vine-un chiot dinspre munte, Vine freamat din paduri Tudor domnul

vine-n frunte, Cu multimea de panduri! Iar din Jiu, din apa sfanta, Iese cantec vitejesc, Si cu glas de surle canta Tot poporul romanesc.

Dan, cpitan de plai Pe cnd era el tnr, lumea-i prea ngust Pentru bine, i larg, prea larg pentru ru! El ar fi vrut-o bun ca bunul Dumnezeu. Deci i plcea s-nfrunte cu dalba-i vitejie Pe cei care prin lume purtau bici de urgie, i mult iubea cnd ara stiga: "La lupt, Dane!" S vnture ca pleava otirile dumane. Atunci a lui mnie ca trsnetul era, n patru mari hotare tuna i fulgera, Iar ara dormea-n pace pe timpii cei mai ri Ct Dan veghea-n picioare la cptiul ei. Ades el pleca singur prin codri fioroi, n care luceau noaptea oeluri i ochi roi, i dac murgu-i sprinten da-n lturi sforind, Viteazul cu blndee l dezmierda grind: "N-aibi grij, mi oimane! eu am i duc cu mine O vraj rea de dumani i bun pentru tine".