A fost odată ca niciodată un fluturaș, care se numea Cli.

Într-o zi fluturașul nostru a vrut să vadă cum

e să mergi. Dar nu știa că vine o furtună! Așa că și-a pus aripile pe marginea râului. A mers puțin pe
iarbă până ce s-a lovit de o rădăcină de copac, la picior. Și n-a mai putut să meargă. A vrut să-și ia
aripile de pe marginea râului, unde le lăsase. Dar atunci a venit o furtună și apa I le-a luat cu ea. Iar
pe fluturaș l-a dus în zbor până când furtuna s-a oprit. Fluturașul a aterizat pe o floricică. S-a dat în jos
pe tulpina ei și apoi a văzut că nu știa unde se află. Cli credea că fusese o furtună, dar de fapt fusese
doar o adiere! Și Cli nu-și lăsase aripile pe marginea unui râu. Era pentru oameni o crăpătură din
iarbă și stropii de ploaie erau de fapt niște picături de apă. Un om voia să bea apă și au curs niște
picături de apă. Apoi Cli se întâlnise cu un alt fluturaș pe nume Cle. Cle l-a salutat pe Cli, dar nici unul
nu știa cine e celălalt. S-au împrietenit și apoi și-au povestit că amândoi fuseseră luați de furtună,
care era de fapt o adiere de vânt. Iar apoi își dădură seama că niciunul nu știa unde se află. Atunci au
început să își caute casele împreună.

Cle văzuse că Cli nu are aripi și l-a întrebat:

- Cli, tu ești fluturaș?

- Firește că sunt!
- Dar nu ai aripi! răspunse Cle.
- Nu am pentru că mi le-am lăsat pe marginea unui râu, ca să văd cum e să mergi. Dar atunci a
venit o furtună și apa mi-a dus aripile cu ea. Și pe mine m-a dus în zbor. Așa am ajuns în locul
în care ne-am împrietenit.
- Deci de aceea nu ai aripi!

Dar atunci Cli îi povestise lui Cle că se împiedicase de o rădăcină de copac.

- Deci de aceea șchiopătai!

Până când Cle zburase și văzuse un acoperiș de căsuță albastru. Și atunci Cle îl întrebase pe Cli dacă
casa lui are acoperișul albastru. Și Cli a răspuns bucuros:

- Da. Este albastru!

Când s-au apropiat au văzut că căsuța avea culoarea galben. Cli a văzut că era căsuța lui. Atunci,
bucuros, Cli a alergat în grabă spre căsuță. Peste căsuța lui Cli, când Cle a zburat, a văzut un acoperiș
portocaliu. Cle a mai văzut că căsuța avea culoarea roșu. Și atunci Cli a alergat spre căsuța cu acoperiș
albastru. Iar Cle a zburat spre căsuța cu acoperiș portocaliu. Și așa și-au dat seama că erau vecini. Și
uneori se invitau unul pe celălalt acasă la el să se joace. Și se jucau foarte bine impreună și au decis ca
să nu își lase niciodată aripile pe marginea unui râu, cum a făcut Cli. Și așa s-a terminat povestea.