Sarbatoarea Nasterii Domnului dupa trup este maica tuturor sarbatorilor , dupa cum spune Sfantul Ioan Gura

de Aur. Nasterea este urmata de toate celelalte sarbatori imparatesti, adica de Boboteaza, de Schimbarea la Fata a Mantuitorului, de Patimi, de ruce, de In!ierea si Inaltarea "omnului. Fara Nastere, nu ar fi fost Invierea, iar fara Inviere nu s-ar mai fi implinit scopul sfintei intrupari. Asadar, toate praznicele imparatesti sunt unite intre ele, insa noi le despartim pentru a le putea sarbatori si pentru a aprofunda semnificatia lor. La fiecare Sfanta Liturghie, traim toate aceste evenimente ale sfintei intrupari. De aceea, dupa cum spun Sfintii Parinti, mereu este Craciunul, mereu este Pastele, si mereu este Cincizecimea. data cu Nasterea lui !ristos, au inceput sa se dezvaluie faptele petrecute in timpul "uneivestiri. Atunci cand spunem sa se dezvaluie, intele#em ca e$ista cate!a persoane, precum Maica "omnului, Iosif etc., carora li s%a descoperit ca &ristos, pe are Il asteptau toate !eacurile, a !enit in lume. Desigur, !ristos Se ascunde dezvaluindu-Se si Se dezvaluie ascunzandu-Se. 'ucrul acesta se obser!a pe tot parcursul !ietii Sale dar si atunci cand (l Se descopera sfintilor.

) *Nasterea lui &ristos este un e!eniment istoric+

Nasterea lui Hristos este un eveniment istoric, pentru ca se petrece intr-o anumita epoca, pe vremea cand in Imperiul #oman domnea Cezarul $ugustus, iar in Iudeea guverna Irod . Sfintii (!an#helisti insista in accentuarea caracterului istoric al e!enimentului, pentru ca !or sa arate ca !ristos a fost o personalitate istorica, ceea ce inseamna ca a luat cu adevarat trup omenesc si ca intruparea nu a fost o presupunere sau o inchipuire. In ciuda caracterului sau istoric, acest eveniment este o taina. Stim ca e$ista Dumnezeu-Om, "umnezeu desa!arsit si om desa!arsit, dar felul in care firea dumnezeiasca s-a unit cu cea omeneasca in ipostasul Cuvantului ramane o taina. "e altfel, ceea ce s%a petrecut in persoana lui &ristos, adica unirea ipostatica a firii dumnezeiesti cu cea omeneasca, este un e!eniment unic. "e aceea, Sfantul Ioan "amaschin a!ea sa spuna ca !ristos este %singurul lucru nou sub soare%, adica singurul lucru nou dupa zidirea lumii. Aceasta inseamna ca, dupa facerea lumii si a omului, nimic nu mai este nou in univers, toate se repeta . Nasterea unui om este rezultatul cu!antului lui "umnezeu sa facem om dupa chipul si asemanarea Noastra, sau cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul si il supuneti , *Facerea ), -.%-/+. Nou este numai Dumnezeu- m !ristos. Asadar, caracterul istoric al e!enimentului nu e$clude taina, dar nici taina nu desfiinteaza caracterul istoric. De Craciun, sar&atorim Nasterea lui !ristos, dar in acelasi timp, traim faptele legate de Nastere si in chip tainic, in inima noastra, pentru ca atunci cand vietuim in "iserica, traim si suntem partasi la toate stadiile sfintei intrupari.

*0e!elatia u!antului in 1echiul si Noul 2estament+

"iferenta dintre 1echiul si Noul 2estament se re#aseste, in faptul ca toate revelatiile lui Dumnezeu din 'echiul (estament au fost revelatii ale Cuvantului neintrupat, in !reme ce, in Noul (estament, revelatiile erau ale Cuvantului intrupat. el ce S%a descoperit pe Sine lui Moise si tuturor profetilor era u!antul lui "umnezeu, adica cea de%a doua Persoana a Sfintei 2reimi, insa fara a a!ea trup. Prorocii si dreptii 1echiului 2estament au fost in comuniune cu "umnezeu% u!antul si au !azut de dinainte intruparea Sa. 2ocmai de aceea '%au !azut ca om. "upa cum este scris in 1echiul 2estament, Adam a auzit din Rai pasii lui Dumnezeu, Iacov s-a luptat cu l, !oise a vazut spatele lui Dumnezeu, Isaia "-a vazut ca om sezand pe tron, iar Daniil "-a vazut cu asemanare omeneasca si ca #iu al $mului venind la Cel %ec&i de zile. 2oate aceste re!elatii arata ca prorocii 'echiului (estament au vazut intruparea celei de-a doua Persoane a Sfintei (reimi, adica L-au vazut pe $cela Care avea sa Se intrupeze pentru mantuirea neamului omenesc. Faptul ca Moise a !azut spatele lui "umnezeu inseamna ca el a !azut ceea ce urma sa se petreaca in !iitor, adica intruparea u!antului. Profetii nu au vazut firea lui Dumnezeu, ci numai forma si imaginea a ceea ce avea sa fie, deoarece, mai intai, tre&uia ca Fiul lui Dumnezeu sa Se faca om adevarat, pentru a Se uni cu firea noastra si pentru a Se arata intrupat pe pamant *Sfantul Ioan "amaschin+. In afara de aceste cazuri, in 1echiul 2estament mai e$ista si alte fra#mente re!elatoare care proorocesc fara putinta de ta#ada intruparea lui "umnezeu u!antul, dar si alte fapte concrete, precum Acela ca nu se !a strica fecioria Nascatoarei de "umnezeu, ca &ristos !a aduce pace in lume etc.

3 *Pastorii+

In aceste analize incercam sa obser!am reperele hristolo#ice ale praznicelor imparatesti.

u toate acestea, putem sa distin#em si alte fapte care nu au caracter hristolo#ic, dar sunt le#ate de ade!arul ca &ristos este Mantuitorul lumii. $ceasta vestire nu a fost doar o intamplare, pentru ca respectivii pastori nu s-au invrednicit de o asemenea descoperire numai pentru faptul de a se fi aflat cel mai aproape de Pestera. "upa spusele Sfintilor Parinti, revelarea lui !ristos catre pastori s-a facut din mai multe motive4 in primul rand pentru curatia pastorilor, datorata linistii si departarii lor de lume5 in al doilea rand, pentru ca pastorii erau pastratori si urmatorii ai randuielii si ai virtutilor patriarhilor 'echiului (estament 5 in al treilea rand, pentru a se arata ca !ristos va fi adevaratul Pastor al neamului lui Israel si in al patrulea rand, pentru a se vedea limpede ca !ristos nu i-a ales pe carturarii si pe fariseii vicleni spre a fi primitori ai revelatiei, ci pe oamenii simpli si saraci cu duhul . Asadar, pastorii nu au fost niste persona6e intamplatoare. 2oate acestea arata felul in care omul poate sa traiasca taina re!elatiei si sa se foloseasca de ea.

7 *Pacea+

"e o mare insemnatate a fost si imnul in#erilor4 Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire!, *'uca -, )7+. Pacea pe care o cantau ingerii nu era o pace sociala, adica lipsa raz&oiului, ci intruparea si prezenta lui !ristos . $sadar, ingerii nu au cantat o pace care avea sa vina in viitor, ci pacea care a venit in lume o data cu Nasterea lui !ristos, fiindca, prin intruparea Sa, !ristos l-a impacat pe om cu Dumnezeu, cu aproapele sau si cu sine insusi, tocmai pentru ca in Persoana lui "umnezeu u!antul firea dumnezeiasca s%a unit cu cea omeneasca. "upa cadere, omul a pierdut pacea pe care o a!ea cu reatorul sau, pentru ca nu se mai inchina la ade!aratul "umnezeu, ci la idoli fara suflet si fara simtire. Acum insa, prin intruparea lui &ristos, omului, ii este oferita posibilitatea de a%' iubi din nou pe "umnezeu si de a Se inchina 'ui. In plus, omul a dobandit pacea cu in#erii si cu semenii sai si pacea ener#iilor sale sufletesti, pentru ca &ristos a facut ceea ce nu reusise sa faca Adam. Adam trebuia ca, prin harul lui "umnezeu si prin stradania sa personala, sa a6un#a la comuniune deplina cu "umnezeu, adica ener#iile sale sufletesti trebuiau sa a6un#a sa lucreze firesc si suprafiresc. Acest lucru a fost infaptuit de &ristos. ($presia intru oameni bunavoire, arata faptul ca intruparea este !oirea anterioara a lui "umnezeu. Potrivit Sfintilor Parinti, voia lui Dumnezeu se imparte in anterioara si posterioara. Cea anterioara este dupa &unavointa, iar cea posterioara este dupa ingaduinta. $tunci cand se spune ca intruparea este voirea anterioara a lui Dumnezeu, se intelege ca ea nu a fost consecinta caderii lui $dam, pentru ca s-a aflat in planurile lui Dumnezeu inca dinainte de cadere , adica unirea omului cu "umnezeu nu s%ar fi putut face daca nu ar fi e$istat o anumita persoana in are firea dumnezeiasca sa se uneasca ipostatic cu cea omeneasca. "e aceea, intruparea este voia anterioara a lui Dumnezeu, ceea ce inseamna ca ea a fost randuita fara a depinde de caderea lui $dam, pe cand Patimile si #astignirea au fost urmarea caderii lui $dam. Intruparea lui &ristos a fost incununarea creatiei. 8mul si toata zidirea au fost facute pentru "umnezeu%8m. Asadar, omul nu ar fi putut a)unge la indumnezeire daca nu e*ista Dumnezeul- m.

*Ma#ii si steaua+
Alaturi de pastori, si Ma#ii de la 0asarit s%au in!rednicit sa%' !ada pe &ristos nou%nascut si sa I se inchine. Important nu este cand s%a petrecut acest lucru, ci faptul ca Ma#ii '%au #asit pe &ristos. "umnezeu S%a descoperit acestora cu ade!arat, ceea ce nu s%a petrecut si in cazul carturarilor sau fariseilor, care formau oranduirea sociala a acelei epoci. +agii nu erau astologi, asa cum ii stim noi astazi, ci astronomi care o&servau stele cerului si miscarile acestora. In acea epoca, astrolo#ia era considerata stiinta. Astazi, stiinta astronomiei s%a indepartat de astrolo#ie, pentru ca aceasta din urma are le#aturi cu metafizica si cu satanicismul si este respinsa de credinta ortodo$a.

+agii L-au recunoscut pe !ristos prin %lumina cunostintei, si I s-au inchinat Lui. Cu ochii trupului vedeau un prunc, dar cu cei ai sufletului Il vedeau pe Dumnezeu intrupat. $sadar, +agii se aflau pe o treapta duhovniceasca suficient de inalta pentru a-L vedea pe Dumnezeu si pentru a I se inchina. Prin urmare, nu a fost vor&a despre o chestiune stiintifica, ci despre curatia sufletului. "o!ada celor spuse aici este faptul ca steaua pe care +agii au vazut-o la #asarit si care i-a condus pana la "etleem nu era o stea o&isnuita, ci, dupa cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur, era un inger al lui Dumnezeu care le indrepta calea . Faptul ca nu a fost vor&a despre un fenomen natural, ci despre unul supranatural, rezulta din insusirile acelei stele. !ai intai, ea nu se misca continuu, pentru ca uneori se oprea . Atunci cand Ma#ii inaintau, ea se misca, iar cand Ma#ii se opreau, se oprea si ea. In al doilea rand, steaua se misca la un nivel mult mai putin inalt decat celelalte stele , iar atunci cand +agii au a)uns la locul unde Se afla !ristos, steaua s-a oprit si a co&orat deasupra salasului. In al treilea rand, steaua era atat de luminoasa incat le intrecea pe celelalte *Sfantul Nicodim A#hioritul+.

"incolo de acestea, steaua !agilor avea o miscare parado*ala, adica dinspre #asarit spre $pus, iar intr-un final, s-a miscat de la Ierusalim spre "etleem, adica spre Sud. Mai mult, dupa cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur, ea se vedea si ziua, in !reme ce toate celelalte stele sunt in!izibile la lumina soarelui. Prin urmare, steaua aceasta luminoasa a fost inger al lui Dumnezeu, iar dupa cum spune u!iosul Iosif 1rienios, ea era $rhanghelul -avriil , care a fost cel care a slu)it in permanenta marea taina a intruparii Fiului lui Dumnezeu Cuvantul. Asadar, +agii erau teologi .adica graitori de Dumnezeu/ in sensul ortodo* al cuvantului, de !reme ce a6unsesera la iluminare si dobandisera cunostinta lui "umnezeu.

. *"espre ener#iile lui "umnezeu+

'a nasterea lui &ristos a participat si zidirea, care a luat har de la u!antul, Fiul lui "umnezeu intrupat. In termenul zidire sunt cuprinse animalele, pestera, ieslea, muntii cerul etc. Icoana Nasterii "omnului arata ca intrea#a creatie a primit harul lui &ristos. In centrul imaginii Se afla !ristos, Care este

izvorul harului necreat, adica al energiei sfintitoare si indumnezeitoare a lui Dumnezeu. Atunci cand S%a nascut &ristos, intrea#a zidire a inaltat imnuri "umnezeului si reatorului sau. Astfel s%a do!edit faptul ca &ristos este reatorul a toate cate sunt si ca zidirea este creatia 'ui, pentru ca (l este "umnezeu. Spuneam mai inainte ca, la nasterea lui !ristos, intreaga zidire a primit har de la Dumnezeu. Aici trebuie sa facem o distinctie clara. Desi energia lui Dumnezeu este una, in functie de roadele sale, ea are diferite insusiri. $stfel, putem vor&i despre energie sfintitoare, proniatoare :adica care misca si poarta de grija; datatoare de viata, inteleptitoare si indumnezeitoare. Acest conte$t, trebuie sa spunem ca, din punct de vedere ontologic, zidirea se impartaseste din energia proniatoare si facatoare de viata a lui Dumnezeu, in !reme ce din punctul de vedere al mantuirii, ea se impartaseste din energia sfintitoare. Doar cei indumnezeiti si sfintii se impartasesc si din energia indumnezeitoare. Prin urmare, ingerii si oamenii care erau de fata la Nasterea lui !ristos au primit energie sfintitoare a lui Dumnezeu . Aceste precizari trebuiau facute pentru a nu se crea nici o confuzie in pri!inta impartasirii cu harul lui "umnezeu.

< *Numirile u!antului+

1orbind despre intruparea u!antului lui "umnezeu, trebuie neaparat sa analizam numirile pe care le atribuim Acestuia, pentru ca ele e$prima diferite ade!aruri teolo#ice. Inainte de inomenire, a Doua Persoana a Sfintei (reimi este numita #iul si Cuvantul lui Dumnezeu. Numele #iul arata, face cunoscut ca S-a nascut din (atal, iar %nascut, este insusirea sa ipostatica. Numele Dumnezeu Cuvantul se foloseste nu numai pentru a arata felul nasterii lui !ristos, ci si relatia Sa cu (atal si statutul Sau fata de $cesta, dupa cum afirma Sfantul Gri#orie 2eolo#ul. I se spune Cuvant, pentru ca relatia Sa cu (atal este aceeasi care e*ista in cazul oamenilor intre cuvant si gand, caci prin cu!ant se e$prima sensurile si continutul #andului. Asadar, numele Cuvantul Il desemneaza si pe 2atal, pentru ca cel care Il intele#e si Il !ede pe u!antul, Il intele#e si Il !ede in u!ant si pe 2atal.

Dupa intrupare sau, mai &ine zis, din clipa zamislirii Cuvantului in pantecele Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, atunci cand a avut loc unirea firii dumnezeiesti cu cea omeneasca, in ipostasul Cuvantului, 0l este numit Hristos. Numele Hristos :in limba #reaca4 uns, sfintit; cel care unge, cel care sfinteste; este nume al ipostasului, care nu are legatura numai cu o fire a Lui, fiind semnul celor doua firi ale Dumnezeului intrupat . Cuvantul a luat numele de Hristos 1uns, sfintit2, deoarece firea omeneasca a fost sfintita de Dumnezeu3 dar prin Cel Care sfinteste intelegem si pe (atal, Care unge, si pe Fiul, Care este uns, si pe Duhul Sfant, prin care se infaptuieste ungerea . Pentru ca firea omeneasca a fost unsa de intrea#a Sfanta 2reime, la aceasta un#ere a participat si u!antul. Dumnezeu Cuvantul Sa uns pe Sine, sfintind trupul, ca un Dumnezeu, prin Dumnezeirea Sa, dar in acelasi timp, ca om, l a fost sfintit *Sfantul Ioan "amaschin+. Prin urmare, numele !ristos desemneaza cele doua firi, adica firea dumnezeiasca si cea omeneasca, ce alcatuiesc impreuna Dumnezeul- m. "oar in mod e$ceptional acest nume s%ar putea folosi fie doar pentru a desemna firea omeneasca a lui &ristos, fie pe cea dumnezeiasca, acest lucru 6ustificandu%se prin faptul ca, dupa unirea in ipostas a celor doua firi, u!antul Se numeste &ristos. Astfel, $cela Care, inainte de intrupare, era Fiul lui Dumnezeu, desi dupa intrupare, ramane tot Fiul lui Dumnezeu, 0l Se numeste acum !ristos, nume prin care se desemneaza unirea celor doua firi. Cuvantul Dumnezeire se referera la fire, in vreme ce cuvintele 'atal, #iul si Sfantul Du& se refera la ipostasuri. $ sustine ca Dumnezeirea S-a intrupat si ca S-a facut om este o erezie. Invatatura dreapta este ca Dumnezeirea S-a unit cu firea omeneasca in unul din ipostasurile Sale 5 Asadar, nu S%a intrupat 2atal, ci a doua Persoana a Sfintei 2reimi, adica Fiul lui "umnezeu, are a fost si este "umnezeu ade!arat *Sfantul Ioan "amaschin+.

4 *Nasterile lui &ristos+

In cazul lui !ristos, au avut loc doua nasteri5 una a fost o nastere necauzata, dincolo de cuvant, de timp si de fire, care a fost din (atal, mai inainte de toti vecii, iar cealalta s-a facut pentru noi, din Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, prin (purtare in pantece%, dar %deasupra legii firii purtarii in pantece %, deoarece !ristos a fost zamislit de la Duh Sfant, nu prin samanta.

u!antul, Fiul lui "umnezeu, S%a nascut mai inainte de timp din 2atal Preacurat, fara de mama, si in timp, din Mama Fecioara Preacurata, fara tata trupesc. $mandoua aceste nasteri s-au facut fara schim&are si fara patimire, fiindca prin ele, nici Dumnezeu (atal nu a suferit vreo modificare, si nici Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu nu si-a pierdut fecioria. $mandoua nasterile sunt de nepatruns pentru ratiunea omeneasca. Noi primim adevarul revelat, potrivit caruia !ristos S-a nascut fara sc&imbare din (atal si fara de samanta din Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, fara sa cercetam in minte aceste fapte, pentru ca, dupa spusele Sfantului Gri#orie 2eolo#ul, incercarea de a intelege tainele suprationale poate sa duca omul la nebunie. Ade!arul este, insa ca cele doua nasteri ofera suficienta certitudine asupra faptului ca omul poate sa se mantuiasca numai prin Hristos, pentru ca &ristos a indreptat #reseala lui Adam si l%a indrumat pe om catre tinta pe care ar fi atins%o Adam daca nu pacatuia. Sfantul Ioan "amaschin face cate!a obser!atii etimolo#ice subtile referitoare, pe de o parte, la cu!intele aghenitos *nefacut, nede!enit+ si ghenitos *facut, de!enit+, care pro!in de la cu!antul ghignome *a de!eni+, iar pe de alta parte, la cu!intele aghennitos *nenascut+ si ghennitos *nascut+, scrise cu dublu n si care pro!in de la !erbul ghennome *a se naste+. Aceste obser!atii etimolo#ice e$prima miezul cel mai adanc al teolo#iei ortodo$e.

u!intele aghenitos si ghenitos *cu un sin#ur n+ inseamna nefacut, nedevenit, respecti! facut, devenit. In !reme ce nefacutul nu a fost creat, facutul a fost creat cand!a. u acest inteles, "umnezeu este nefacut si necreat, in !reme ce facut se refera la creatie. Prin cuvintele ag&enitos 1nefacut2 si g&enitos 1facut2, ne referim la fire. Cuvintele ag&ennitos 1nenascut2 si g&ennitos 1nascut2 scrise cu du&lu n, nu desemneaza firea, ci ipostasul. Acestea se refera la "umnezeu si la om. (atal este nenascut, pentru ca nu S-a nascut din nimeni, iar Fiul, dupa firea Sa dumnezeiasca, este nascut, pentru ca S-a nascut din (atal mai inainte de toti vecii. Acelasi lucru este obser!at si in cazul oamenilor, de !reme ce si omul se naste, cu diferenta ca el este zidit. Pornind de la aceste premise, (atal este ag&enitos *cu un sin#ur n+, pentru ca este nefacut, nedevenit si nu are un moment de inceput, dar in acelasi timp, este si ag&ennitos *cu dublu n+, pentru ca nu S-a nascut ci 0l L-a nascut pe Fiul si din 0l izvoraste Duhul Sfant. Fiul lui Dumnezeu este ag&enitos *cu un sin#ur n+, pentru ca, fiind Dumnezeu, este nezidit, dar g&ennitos *cu dublu n+, pentru ca S-a nascut din (atal mai inainte de veacuri. "e asemenea, si dupa firea Sa omeneasca, 0l este g&ennitos *cu dublu n+, pentru ca S-a nascut din Fecioara +aria in timpul istoric. Pentru hristolo#ie, aceste lucruri au o mare importanta, deoarece arata "umnezeirea u!antului, dar si faptul ca dupa nastere Cuvantul Isi pastreaza ipostasul, deoarece g&ennitos *cu dublu n+ este trasatura caracteristica a ipostasului si, prin urmare, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu a nascut un ipostas alcatuit din doua firi.

Intrebarea principala care se naste in le#atura cu intruparea lui "umnezeu u!antul este4 de ce S-a intrupat a doua )ersoana a Sfintei 'reimi, si nu prima *'atal+ sau a treia *Du&ul Sfant+ 6 "esi#ur, intrea#a Sfanta 2reime a participat la intrupare, de !reme ce u!antul a luat fire omeneasca, 2atal a bine!oit intruparea Fiului Sau, iar "uhul Sfant a fost impreuna%lucrator al intruparii,

a!and in !edere faptul ca &ristos a fost zamislit de la Sfantul "uh. ert este, insa ca firea omeneasca a fost luata de cea de%a doua Persoana a Sfintei 2reimi. ($ista trei moti!e principale ale acestui fapt. )rimul a fost acela ca Dumnezeu Cuvantul este prototipul zidirii omului . Fiul lui Dumnezeu este chipul lui Dumnezeu celui nevazut * ol. ), )9+, iar omul este creat dupa chipul lui Dumnezeu, adica dupa chipul Cuvantului . Potri!it Sfantului Ioan "amaschin, omul a fost zidit dupa chipul Cuvantului, adica i s-a dat ratiune si li&ertate, si dupa asemanare, adica a primit desavarsirea in virtuti, atat cat i-a fost cu putinta firii omenesti. Insa, prin incalcarea poruncilor, asemanarea s%a intunecat si omul s%a #olit de comuniunea cu "umnezeu, consecinta fireasca fiind patrunderea in om a stricaciunii si a mortii. Drept urmare, Cuvantul S-a intrupat pentru ca sa il rezideasca pe om si sa il indrume spre ceea ce ar fi putut sa infaptuiasca el insusi, prin harul lui Dumnezeu si prin propria lui nevointa. Atunci cand ne%a creat, "umnezeu ne%a dat cele mai de sus, adica chipul si asemanarea, dar noi nu le%am pastrat, ci le%am pierdut. $cum insa, prototipul creatiei noastre, adica Dumnezeu Cuvantul, vine si ia asupra Sa cele mai de )os, adica firea noastra, ca sa ne eli&ereze de stricaciune, sa reinnoiasca vasul care se murdarise si se zdro&ise si de asemenea, ca sa ne iz&aveasca de ro&ia diavolului si sa ne invete drumul spre noua viata. Dar pentru ca in urma pacatului in om intrasera moartea si stricaciunea, intoarcerea omului la Dumnezeu nu mai era doar o chestiune de pocainta, asa cum ne in!ata Atanasie cel Mare. Prin urmare, era necesar ca moartea sa fie &iruita. Astfel, prin intruparea Sa, u!antul lui "umnezeu a luat din Preasfanta Nascatoare de "umnezeu trup preacurat, dar supus mortii si patimii, pentru ca sa biruiasca moartea si pe "ia!ol si sa Se faca prototipul noii creatii. Al doilea moti! pentru care S%a intrupat cea de%a doua Persoana a Sfintei 2reimi a fost pastrarea neschim&ata a insusirii, avand in vedere faptul ca fiecare Persoana din (reime are o insusire neschim&ata5 'atal este 'ata, si nu #iu, #iul este #iu al lui Dumnezeu, si nu 'ata, iar Sfantul Du& este Sfantul Du&, si nu 'ata sau #iu. Aceste insusiri nu se pot schimba, misca sau transforma. (atal nu putea sa devina Fiu, si nici Sfantul Duh nu putea sa Se nasca, de vreme ce purcedea din (atal3 in schim&, cea de-a doua Persoana a Sfintei (reimi, Care S-a nascut din (atal mai inainte de timp, putea sa Se nasca si in timp, dupa trup, din Preasfanta Fecioara. Asadar, #iul lui Dumnezeu devine fiul omului si astfel, insusirea Sa ramane nesc&imbata. Al treilea moti! al intruparii celei de%a doua Persoane a Sfintei 2reimi a fost acela ca Fiul este Cuvantul lui Dumnezeu, Care ne dezvaluie voia (atalui. "e altfel, (l Se arata

adesea si in 1echiul 2es "umnezeu 2atal.

tament, facand cunoscuta !oia lui

$sadar, noi do&andim mantuire de la Cuvantul intrupat, prin Care suntem dusi la Parintele Sau, pentru ca 0l este poarta prin care intram in casa (atalui. Daca !ristos este poarta oilor Sale, c&eia este Duhul Sfant *Sfantul Simeon Noul 2eolo#+.

)>
Intruparea lui Dumnezeu Cuvantul a avut ca scop indreptarea lui $dam si a 0vei, dar mai ales indumnezeirea omului. Sfantul Atanasie cel Mare afirma ca Dumnezeu S-a facut om pentru ca sa il faca pe om dumnezeu . Acelasi lucru este spus si de troparele Bisericii4 Dumnezeu Se face om ca sa-l faca pe Adam dumnezeu%.

Desi caderea lui $dam a avut si consecinte morale, in realitate, ea nu a fost o cadere morala, ci una ontologica, pentru ca a dus la stricarea intregii e*istente a omului . Prin pacat, omul s-a golit de harul sfant, a pierdut indrazneala in fata lui Dumnezeu, s-a acoperit de asprimea vietii pline de truda 1simbolizata de frunzele de smoc&in - !acerea ",#+, a pierdut vesnicia, adica s-a infasurat in moarte si in grasimea carnii 1simbolizata prin imbracarea cu &aine de piele %!acerea ", $%+, a fost e*ilat din #ai, s-a osandit la moarte si a cazut su& stapanirea stricaciunii. "in mila si din iubirea Sa de oameni, "umnezeu l%a po!atuit pe om in multe feluri, iar in cele din urma, pentru ca moartea sa fie biruita si omul sa fie indreptat spre indumnezeire, Dumnezeu a a)uns Sa Se intrupeze. De altfel, intruparea tre&uia sa se petreaca oricum, de vreme ce, dupa cum am aratat si mai inainte, nu e*ista o alta modalitate ca omul sa a)unga la indumnezeire.

Intruparea lui "umnezeu u!antul arata bunatatea, intelepciunea, dreptatea si puterea lui "umnezeu4 bunatatea, pentru ca nu a trecut cu !ederea slabiciunea fiintei omenesti, ci i%a intins o mana de a6utor5 intelepciunea, pentru ca a #asit cea mai buna rezol!are pentru ceea ce parea imposibil5 dreptatea, pentru ca dupa cadere, nu a plamadit un alt om care sa lupte cu dia!olul si nici nu l%a desprins pe om cu forta de moarte, ci l%a facut biruitor prin faptul ca "umnezeu Insusi a luat trupul omului muritor si supus patimii5 puterea, pentru ca I%a fost cu putinta sa faca toate acestea, adica sa Se faca om, chiar daca a ramas fara incetare "umnezeu ade!arat, de o fiinta cu 2atal si cu "uhul Sfant *Sfantul Ioan "amaschin+. Prin urmare, indumnezeirea nu este un lu* al vietii duhovnicesti, ci este scopul si incununarea vietii omului. Prin "umnezeu%8m &ristos, de la chip omul poate sa a6un#a la asemanare, adica la indumnezeire. Firea omeneasca a fost rascumparata si indumnezeita de &ristos si de aceea, prin unirea cu el, omul poate sa indumnezeiasca si propiul sau ipostas. De vreme ce s-a descoperit medicamentul mantuirii, fiecare om &olnav poate sa il ia si astfel, sa do&andeasca vindecare. Indumnezeirea omului se mai numeste si tamaduire sau vindecare, pentru ca omul care merge pe aceasta cale se vindeca de stricaciune si de moarte si se iz&aveste de asuprirea diavolului. In !echea Biserica e$istau eretici care in!atau ca &ristos a luat sufletul si trupul omului, dar nu si mintea sa. 0aspunzand la aceasta, Sfantul Gri#orie 2eolo#ul spune ca !ristos a luat intreaga fire omeneasca adica trupul, sufletul, mintea si toate celelealte elemente componente ale naturii umane, pentru ca altfel, nu ar putea sa le vindece . u alte cu!inte, daca nu ar fi luat si mintea, acest

a ar fi ramas netamaduit. %Ce nu este luat ,asupra sa de Hristos-, ramane nevindecat. ce se uneste cu Dumnezeu, se mantuieste%. "upa cum spune Sfantul Ma$im Marturisitorul, la crearea lumii si a omului au fost lasate cinci impartiri, si anume4 intre creat si necreat, intre ingeri si oameni, intre cer si pamant, intre Rai * denul fizic+ si lume si intre barbat si femeie. Primul Adam trebuia ca, prin stradania sa personala si prin harul lui "umnezeu, sa surmonteze di!izarile lasate

de "umnezeu. Ceea ce nu a reusit sa faca primul Adam, a reusit Hristos, Care este noul Adam. $stfel, s-a dat posi&ilitatea ca fiecare om sa depaseasca toate aceste impartiri prin unirea cu !ristos.

)) *Intruparea ? chenoza+
Intruparea se mai numeste si desertare sau chenoza. In acest sens, cu!intele Sfantului Apostol Pa!el sunt uimitoare4 %Care Dumnezeu fiind in c&ip, n-a socotit o stirbire a fi l intocmai cu Dumnezeu, ci S-a desertat pe Sine, c&ip de rob luand, facandu-se asemenea oamenilor, si la infatisare aflandu-se ca un om, S-a smerit pe Sine ascultator facandu-Se pana la moarte, si inca moarte de cruce, *Filip. -, .%/+. "esertarea u!antului trebuie interpretata ca buna!ointa a lui "umnezeu4 %arata bunavointa spre robii "ui printr-o pogorare de nespus si de neinteles , *Sfantul Ioan "amaschin+. u!antul binevoieste fata de neamul omenesc luand c&ip de rob, adica trup, dar pentru ca sa fie incaput, Isi micsoreaza, Isi scade intr-un anumit fel Dumnezeirea, fara insa a inceta sa fie Dumnezeu *Sfantul Gri#orie 2eolo#ul+. In le#atura cu aceasta, Sfantul Gri#orie 2eolo#ul spune4 %)linul se goleste, de slava sa si se face mic, ca prin el, eu sa ma impartasesc din plinire,.

Fiul lui "umnezeu este fara incetare de o fiinta cu 2atal. Acest lucru este firesc, deoarece e#alitatea nu Si%a dobandit%o prin forta. Pentru ca sa mantuiasca neamul omenesc, 0l S-a intrupat, luand firea omeneasca si ascunzandu-Si Dumnezeirea. !ristos isi arata ingaduinta fata de ro&ii Sai, iar %slava Sa nesmerita se smereste fara sa se smereasca , *Sfantul Ioan "amaschin+. !area taina a desertarii se poate reda numai prin e$primari ne#ati!e :apofatice, n.n.;. -olirea lui !ristos nu a constat in faptul ca S-a nascut sarac, ca a trait intr-o familie modesta, ca a gustat de mic prigoana, persecutia si chinurile, ca S-a confruntat cu ura oamenilor etc., ci in aceea ca a luat firea omeneasca supusa mortii si patimirii.

Faptul ca neplamaduitul "umnezeu a luat plamaduirea firii omenesti, ca ziditul s%a unit cu neziditul, se numeste #olire si saracire a lui &ristos. Deplina indumnezeire a omului nu se putea face fara chenoza . In plus, sfanta desertare a aratat ca iu&irea adevarata inseamna saracie, )ertfa, daruire si luarea asupra ta a celuilalt. De aceea, cu cat omul inainteaza spre iluminare si spre indumnezeire, cu atat mai mult se goleste, si invers.

)* onsecinta a chenozei4 &ristos a luat si asa%numitele patimi firesti si nepacatoase+

Consecinta chenozei a fost faptul ca, im&racand firea omeneasca, !ristos a luat si asa-numitele patimi firesti si nepacatoase. "e !reme ce "umnezeu u!antul a luat firea omului, 0l Si-a asumat toate cate apartin omului, afara de pacat. $tunci cand ne referim la patimile nepacatoase, prin ele nu intelegem patimile care depind de noi, in sensul ca fac o&iectul alegerii sau preferintei noastre, ci patimile care au intrat ca urmare a pacatului. (le sunt foamea, setea, truda, durerea, lacrima, ranirea trupului, fuga de moarte, frica, zbuciumul sau nevoia de ajutor din partea ingerilor din cauza slabiciunii firii. $cestea nu sunt pacate, dar sunt consecinte ale pacatului. Pentru ca a vrut sa &iruiasca moartea si pe Diavol, !ristos a luat trup muritor si supus patimii si S-a facut om adevarat, nu o inchipuire. 2ocmai de aceea, a luat asupra sa si asa%zisele patimi nepacatoase si firesti. Astfel, vedem ca Ii era foame si sete, ca o&osea, ca lacrima, ca cerea iz&avire de moarte etc. Insa !ristos nu a luat pofta trupeasca. $cest lucru are legatura cu faptul ca nu a fost zamislit prin samanta, ci de la Duhul Sfant. Firea omeneasca care este in relatie cu instinctul de reproducere este le#ata de #anduri, de dorinte, de starniri ale carnii etc., insa &ristos nu a a!ut niciodata asemenea probleme, pentru ca n-a savarsit nici un pacat, nici s-a aflat viclesug in gura &ui, *I Petru -, --+. "e altfel, asa cum am spus si anterior, &ristos a luat asupra Sa patimile firesti si nepacatoase, dar nu si pacatul. $tunci cand !ristos era ispitit de Diavol, ispita nu venea dinauntru, prin ganduri, ci dinafara. %Cel viclean il ispitea de afara, nu din ganduri..., !ristos a fost noul $dam, adica Dumnezeu- m si % singurul lucru nou sub soare %, fapt pentru care patimile nepacatoase luate de 0l se miscau si firesc si deasupra firii. Patimile se miscau dupa fire, adica, de e$emplu, ii era foame si sete, ca tuturor oamenilor, dar numai atunci cand (l Insusi !oia ca trupul Sau sa sufere cele firesti pentru om. Cand se supunea trupului, suferea cele ale trupului. Patimile

nepacatoase se miscau in !ristos si deasupra firii, pentru ca era imposi&il ca 0l sa sufere ceva impotriva voii Sale. In cazul lui &ristos, nu a e$istat nimic care sa fie impus. "e aceea, Ii era foame, sete, sau teama numai atunci cand (l consimtea, si de asemenea, a murit atunci cand a !oit. u alte cu!inte, patimile nu aveau putere asupra lui !ristos, pentru ca !ristos era Cel care avea putere asupra patimilor *Sfantul Ioan "amaschin+. "aca toate ener#iile trupesti ale omului care atin#e pra#ul indumnezeirii a6un# sa se suspende, cu precadere in timpul !ederii de "umnezeu, cu atat mai mult acest lucru se petrecea in cazul lui &ristos. !ristos a murit pentru om, dar a murit numai atunci cand a voit. De aceea, (strigand cu glas mare Si-a dat du&ul' *Matei -<, 9>+. 8mul epuizat nu poate sa stri#e cu putere. !ristos Si-a dat sufletul prin voia Lui, strigand cu glas mare, ceea ce inseamna ca nu S-a stins putin cate putin, dupa cum se intampla cu muri&unzii in agonie, ci a murit prin puterea pe care a avut-o ca Dumnezeu .

)3
In decursul acestor analize am spus in mod repetat ca, prin intrupare, firea dumnezeiasca s-a unit ipostatic cu cea omeneasca. In acest moment, este ne!oie sa aruncam o pri!ire cat mai amanuntita asupra temei intruparii, pornind de la invatatura Sfintilor )arinti. "esi#ur, intruparea este o taina si, nefiindu%ne permis demersul filosofic asupra ei, ne spri)inim pe invatatura sfintilor nostri purtatori de Dumnezeu care au primit revelatia pentru ca au a)uns la indumnezeire. "aca Profetul Moise, a6un#and la !ederea de "umnezeu, a fost initiat in multe taine ale "umnezeirii, cu atat mai mult acest lucru s%a petrecut in cazul sfintilor indumnezeiti ai Noului 2estament. In !echea Biserica e*istau diferiti eretici care, prin gandire filosofica, incercau sa inteleaga cum lucrau cele doua firi ale lui !ristos, adica firea dumnezeiaca si cea omeneasca. In acest sens, putem sa distin#em doua puncte de !edere principale4 cel

nestorian si cel monofizit. Potri!it adeptilor lui Nestorie, a!and in !edere faptul ca cele doua firi si trasaturile lor caracterisitice sunt total diferite, adica nu sunt de acelasi tip, nu era posibil ca firea dumnezeiasca sa fie unita cu cea omeneasca. Prin urmare, asa cum sustineau ei, firea omeneasca a fost numai o ane*a a celei dumnezeiesti, iar unirea a fost intr-un fel ca lipirea a doua &ucati de lemn. Dimpotriva, dupa invatatura monofizita, firea dumnezeiasca a a&sor&it-o pe cea omeneasca si, de aceea, firea omeneasca si-a pierdut trasaturile ei caracteristice.

ombatand aceste puncte de !edere eretice, "iserica a dogmatizat ca !ristos este Dumnezeu desavarsit si om desavarsit, adica Dumnezeu$m, ca firea omeneasca s%a unit cu cea dumnezeiasca in ipostasul cu!antului si, prin urmare, &ristos are doua firi fara amestecare, fara sc&imbare, fara despartire, fara impartire/. Aceasta in!atatura se pastreaza intr%un tropar inchinat Maicii "omnului din octoih, scris de Sfantul Ioan "amaschin4 (nicicum n-a rabdat osebirea amandurora firilor/. u alte cu!inte, fiecare fire a pastat propriile sale trasaturi si, astfel, cele doua firi nici nu s-au schim&at, nici nu s-au amestecat, dar nici nu s-au despartit. In continuare, !a trebui sa ne oprim asupra cu!intelor fara sc&imbare, fara amestecare si fara despartire%, in conformitate cu in!atatura Sfantului Ioan "amaschin, pentru ca in acestea se ascunde taina legaturii dintre cele doua firi ale lui !ristos. #ara sc&imbare, arata ca fiecare fire si-a pastrat propriile sale trasaturi . Atunci cand s%au petrecut moartea si in!ierea lui 'azar, firea omeneasca a lui &ristos a !arsat lacrimi, care sunt caracteristice firii omenesti, in !reme ce firea dumnezeiasca l%a in!iat pe 'azar, lucru propriu firii dumnezeiesti. Asadar, in Hristos, ziditul ramane zidit, muritor, descriptibil si vazut, in vreme ce neziditul raamne nezidit, nemuritor, nedescriptibil si nevazut. #ara amestecare, desemneaza faptul ca nu e*ista nici o confuzie intre lucrarile celor doua firi. In cazul lui 'azar, !iata nu ii este redata de firea omeneasca, iar lacrimile nu sunt !arsate de firea dumnezeiasca. 2oate minunile au fost facute de dumnezeiesc, dar nu

fara trup, si toate cele smerite au fost facute de omenesc, dar nu fara dumnezeiesc. Asadar, ade!arul este ca, in &ristos, nu e$ista amestecare intre lucrarile celor doua firi. Firea dumnezeiasca impartaseste slava, dar ramane pasiva atunci cand trupul patimeste. u!intele 'fara schimbare( si 'fara amestecare( trebuie sa fie neaparat analizate impreuna cu cel de%al treilea cu!ant, care este %fara despartire/.

#ara despartire, inseamna ca cele doua firi sunt nedespartite si insepara&ile, adica nu se despart niciodata. Fiecare lucrare lucreaza in !ristos (in comuniune cu cealalta/ . In e$emplul in!ierii lui 'azar, spunem ca a lacrimat firea omeneasca si ca a dat !iata firea dumnezeiasca, dar cele doua firi erau unite in permanenta, datorita ipostasului. Prin urmare, 'azar, a fost in!iat de intrea#a fiinta a lui &ristos. Atunci cand patimea trupul, "umnezeirea era unita cu trupul, dar ramanea pasi!a, iar cand actiona "umnezeirea u!antului, sfantul cu#et al lui &ristos era le#at de "umnezeire, cunoscand cele care se sa!arseau. Datorita unirii ipostatice, !ristos nu le savarsea pe cele omenesti ca un om, pentru ca, in acelasi timp, 0l era si Dumnezeu, dar nici pe cele dumnezeiesti nu le savarsea ca un Dumnezeu, pentru ca era si om. Aceasta este consecinta ade!arului ca cele doua firi s-au unit ipostatic, adica s-au unit fara sc&imbare, fara amestecare, fara despartire, astfel incat fiecare dintre ele se misca in comuniune cu cealalta, in ipostasul u!antului. Dupa unirea ipostatica a celor doua firi, a e*sitat o singura Persoana intr-un singur ipostas. Prin gandire filosofica, Nestorie a a)uns sa sustina categoric ca fiecare fire isi are persoana sa. (l spunea ca, prin unirea celor doua firi, &ristos a luat doua persoane, adica Persoana dumnezeirii si cea a omenescului, si ca astfel, a rezultat o a treia persoana, pe care el a numit%o persoana iconomiei, sau persoana legii. Dupa gandirea lui Nestorie, persoana lui !ristos nu se identifica nici cu persoana lui

Dumnezeu, si nici cu persoana omului3 de aceea, atunci cand cele doua firi se separa, aceasta persoana inceteaza sa mai e*iste. Si aceste puncte de !edere eretice au fost respinse de Biserica. @nirea celor doua firi a a!ut loc in Persoana u!antului. "upa cum spune Sfantul Ioan "amaschin, Insusi Dumnezeu Cuvantul a devenit ipostas in trup . Dumnezeu Cuvantul S-a facut ipostas al trupului. &ristos este unul, "umnezeu desa!arsit si om desa!rarsit, si Se smereste intru totul, in alcatuirea Sa din fire dumnezeiasca si omeneasca. Prin urmare, si trupul primeste inchinare tocmai pentru ca "umnezeu u!antul S%a facut ipostas in el. Aceasta inseamna ca !ristos nu este alcatuit din doua persoane si mai inseamna ca, prin unire, nu s%a format o persoana a le#ii, pentru ca Dumnezeu Cuvantul S-a facut ipostas al trupului, iar firea dumnezeiasca si cea omeneasca s-au unit fara sc&imbare, fara amestecare, fara despartire in ipostasul Cuvantului. Mai mult decat atat, cele doua firi ale lui !ristos se intrepatrund fara sa isi piarda caracateristicile. 2rebuie insa precizat faptul ca intrepatrunderea se face numai de catre firea dumnezeiasca, pentru ca fiind nezidita, aceasta trece prin toate si nimic nu poate sa treaca prin ea. Asadar, intruparea a insemnat unirea si infasurarea celor doua firi, dar numai de catre firea dumnezeiasca, in acelasi fel in care soarele transmite energiile sale catre noi, dar ramane in afara energiilor noastre. "esi#ur, avand doua firi, !ristos a avut doua lucrari si doua voiri. 'ucrarile nu sunt ale persoanei, ci ale firilor. Aceste ener#ii !in totusi de la Persoana comuna, de la ipostasul u!antului. Asadar, firile nu lucreaza fara a depinde de ipostasul u!antului. 'a fel se petrece cu lucrarile.

)7

Dogma &ristologica are o mare importanta, ca este strans le#ata de eclesiolo#ie, de antropolo#ie si de soteriolo#ie :adica in!atatura despre mantuire;. Sfintii Parinti acorda invataturii hristologice o atentie deose&ita, deoarece, daca aceasta este denaturata, in mod automat, este denaturata si invatatura eclesiologica, antropologica si soteriologica. Printr-o asemenea denaturare, "iserica s-ar transforma intr-o asociatie omeneasca sau intr-o organizatie religioasa, adica intr-o adunare, iar omul nu si%ar mai afla scopul !ietii, de !reme ce ar de!ia de la drumul si de la mi6loacele care duc spre mantuire. "ez!oltand cate!a dintre aspectele subtile ale do#mei hristolo#ice, tre&uie sa ne referim si la discutia iscata pe marginea sintagmelor % fire compusa, si %ipostas compus%, deoarece, la fel ca in trecut, si in prezent are loc o mare dez&atere in legatura cu diferenta dintre acestea. +onofizitii spuneau ca, prin unirea celor doua firi ale lui !ristos, s-a format o singura fire, pe care ei au numit-o %fire compusa%. Astfel 6udecand lucrurile, ei sustineau ideea ca firea omeneasca a fost absorbita de cea dumnezeiasca. Punctul de vedere monofizit denatureaza insa caracterul %neschim&at, al unirii celor doua firi. "upa cum spune Sfantul Ioan "amaschin, de !reme ce firea compusa este ce!a diferit de cele initiale, ea nu este de o fiinta nici cu firea dumnezeiasca, nici cu cea omeneasca. Pentru a e$emplifica acest lucru, el se refera la alcaturea trupului omenesc din patru elemente4 focul, aerul, apa, si pamantul. "upa formare, trupul este ce!a diferit, pentru ca nu mai este nici foc, nici aer, nici apa si nici pamant. Prin urmare, daca pentru !ristos am folosi sintagma (fire compusa/, atunci !ristos nu ar mai fi de o fiinta nici cu (atal, dupa firea dumnezeiasca, si nici cu +aica Sa si cu noi, dupa firea omeneasca. Prin urmare, !ristos nu ar mai putea fi numit nici Dumnezeu, si nici om.

Sfantul Ioan Damaschin, care este inte#rat or#anic in 2raditia ortodo$a, respin#e sinta#ma fire compusa, si introduce formularea ipostas 'compus. "esi#ur, si aceasta formulare trebuie sa fie interpretata in spirit ortodo$, pentru ca si este ea susceptibila de a fi denaturata. Sa !edem putin cum putem !orbi despre 'ipostas compus( in duhul dreptei credinte. Inainte de intrupare, ipostasul Fiului lui "umnezeu u!antul era simplu, necompus, netrupesc, nezidit, ne!azut neatins, de nedescris, a!and tot ceea ce a!ea si 2atal si diferind numai in modul de e$istenta, de !reme ce 2atal este nenascut, iar Fiul este nascut. Dupa intrupare, insa, ipostasul lui Dumnezeu Cuvantul a devenit compus, in sensul alcatuiri din dumnezeiesc si omenesc. $sadar, dupa ce !ristos a luat trup, ipostasul Sau unic, alcatuit din doua firi, este nezidit, dupa firea dumnezeiasca, si vazut, dupa cea omeneasca. Daca nu primim sintagma (ipostas compus%, cadem fie in nestorianism, pentru ca acceptam doua ipostasuri in !ristos, fie in monofizism, pentru ca suntem de acord cu modificarea si confuzia celor doua firi. Asadar, cele doua firi ale lui &ristos s%au unit intr%un sin#ur ipostas compus) 1orbind despre ipostas compus, ne referim neaparat la alcatuirea din doua firi desavarsite, cea dumnezeiasca si cea omeneasca. Desigur, este posi&ila intelegerea eretica a acestei sintagme, fie prin credinta ca s-ar fi format un ipostas din alte doua ipostasuri, adica cel dumnezeiesc si cel omenesc, fie prin acceptarea e*istentei unui alt ipostas din doua firi :Adica firea omeneasca s%a

unit cu cea dumnezeiasca in ipostasul u!antului, dar prin unire, s%a format un nou ipostas, care nu mai este ipostasul u!antului;. Sinta#ma ipostas compus combate asemenea interpretari eretice, pentru ca ea desemneaza un ipostas alcatuit din doua firi si care are doua firi. Cu alte cuvinte, in (raditia ortodo*a, atunci cand vor&im despre (ipostas compus/, nu intelegem numai ca ipostasul a fost alcatuit din (doua firi desavarsite/, ci si ca ipostasul lucreaza si este cunoscut in amandoua firile. In acest fel, se evita atat nestorianismul, cat si monofizismul.

)9
In Sla!a de la laude a praznicului raciunului se canta4 %)entru aceasta si noi aducem tie, in loc de dar de bani, bogatia teolog&isirii celei drept-credincioase%. Sfanta intrupare nu este oferita oamenilor pentru a le stimula acestora gandirea evlavioasa sau pentru ca ei sa alacatuiasca analize psihologice si sentimentale . $semenea analize, daca sunt facute la o varsta trupeasca si duhovniceasca corespunzatoare, pot duce la anumite rezultate, dar in cele din urma, taina intruparii tre&uie sa fie analizata tot in cadrul atmosferei teologiei ortodo*e. Cum sar putea altfel, de !reme ce a!em de%a face cu unirea dintre firea dumnezeiasca si cea omeneasca in ipostasul Cuvantului, care este un lucru nou, peste fire si de neconceput pentru mintea omeneasca0 "incolo de ceea ce am spus pana acum, este necesar sa mai analizam patru aspecte ce infatiseaza o abordare personala a acestei mari sarbatori, care este maica tuturor praznicelor imparatesti.

In primul rand, pestera in care S-a nascut !ristos este intruchiparea "isericii. Sfantul 1asile cel Mare este su#esti! in aceasta pri!inta. 0l spune ca salasul unde a nascut Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu a primit chipul "isericii, pentru ca ieslea este 1ertfelnicul, Iosif sunt ierar&ii, Domnul Hristos este Ar&iereul, )reasfanta #ecioara este tronul, vasele in care se amesteca vinul cu apa sunt sanii, intruparea, mantia, Heruvimii, ripidele, Sfantul Du& este discul, iar 'atal, Care invalui totul prin puterea Sa, este acoperamantul discului. 2iserica este 'rupul teantropic ,divino-uman- al lui Hristos , are a fost zamislit in pantecele Nascatoarei de "umnezeu si care S%a nascut, S%a schimbat la fata, a patimit, a fost rasti#nit, a in!iat si S%a inaltat la ceruri. In timpul Sfintei 'itur#hii, este sa!arsita toata aceasta mare taina si ni se da posibilitatea de a ne impartasi din harul lui "umnezeu. $sa cum "iserica nu este o organizatie omeneasca, nici Sfanta Liturghie nu este o ceremonie de rememorare dau de satisfacere a simturilor noastre. In al doilea rand, firea dumnezeiasca este pentru totdeauna unita cu firea omeneasca, fara schim&are, fara amestecare, fara despartire, si fara impartire in ipostasul Cuvantului. Aceasta inseamna ca cele doua firi nu s%au despartit si nu se despart niciodata. In prezent, ne putem impartasi din 2rupul indumnezeit al u!antului, tocmai pentru ca firea omeneasca ramane nedespartita de cea dumnezeiasca, adica "umnezeu%8m e$ista pentru totdeauna. Impartasindu%ne din 2rupul si din San#ele indumnezeit al lui &ristos, ne facem de un trup si de un san#e cu (l.

In al treilea rand, pentru ca ne inchinam marii taine a intruparii, dar mai ales pentru ca ne impartasim din (rupul si din Sangele lui !ristos, tre&uie sa il ocolim pe Irod, asa cum au facut si +agii . Sfantul (!an#helist Matei spune ca Ma#ii luand instiintare in vis sa nu se mai intoarca la *rod, pe alta cale s-au dus in tara lor , *Matei -, )-+. Cuvantul Irod inseamna in lim&a e&raica piele si, de aceea, Sfantul Nicodim $ghioritul spune ca este nevoie sa ocolim placerile si pornirea carnii. De asemenea, tre&uie sa il ocolim si pe diavolul semanator de ganduri, care ne impiedica sa pasim pe drumul mantuirii, pentru a ne intoarce in tara noastra, adica in #ai, pe un alt drum, si anume pe acela al virtutilor.

$ceasta inseamna ca tre&uie sa ducem o viata ascetica, in impartasire din sfintele (aine. Cei care traiesc ascetic se invrednicesc ca, prin sfintele (aine, sa se uneasca cu !ristos. In al patrulea rand, atunci cand omul traieste ascetic si in impartasire din sfintele (aine, adica in duhul (raditiei ortodo*e, el a)unge sa simta in inima si in toata e*istenta sa faptele sfintei intrupari. Asadar, el nu mai traieste aceste fapte din afara, ci dinlauntrul lor. Sfantul Simeon Noul 2eolo# spune ca, atunci cand omul isi curata inima si este iluminat, *l primeste in interiorul sau pe +ristos si *i simte miscarile de prunc) !ristos Se zamisleste in om ca un prunc, dupa care Se naste prin virtuti . In acest fel, omul traieste in e$istenta sa toate e!enimentele intruparii. "esi#ur, numai in &ristos, firea dumnezeiasca s%a unit ipostatic cu cea omeneasca, dar si cel care se indumnezeieste primeste in firea sa harul lui "umnezeu si se face madular al 2rupului lui &ristos. "rept urmare, omul intelege miscarile harului din el, dar si sensul chenozei si al indumnezeirii firii omenesti. Intruparea celei de-a doua Persoane a Sfintei (reimi a avut ca scop indumnezeirea firii omenesti. Insa este necesar ca ipostasul fiecaruia dintre noi sa fie indumnezeit,

caci daca nu ne aflam pe drumul indumnezeirii, este ca si cum, pentru noi, !ristos nu S-ar fi intrupat. Septembrie )==7 *"in4 $rhim. !ierotheos 'lachos, Predici la +arile Sar&atori, (d. (#umenita, ->>/+