RECOMANDARE

Sunt tot mai putini cei ce l-au cunoscut pe Printele Arsenie Boca. Tot mai putini sunt cei ce-si amintesc de Printele Arsenie si
pot s dea mrturie despre el. Din toti aceia cti mai sunt, nu toti au competenta necesar, iar unii dintre ei au un cerc prea restrns de
actiune si de rspndire a cuvntului. Mai sunt si din aceia care, desi sunt bine inIormati, au ezitri cnd e vorba s dea mrturie
despre cel ce a Iost, este si va Ii Printele Arsenie, n cer si pe pmnt. n acelasi timp, sunt ns multi, n vremea noastr, cei ce
doresc s aIle si s stie cte ceva despre Printele Arsenie cel de odinioar, dar cu actiune si n vremea noastr, mai ales prin lucrarea
sa, intitulat Crarea mpr(iei.
Eu nsumi am Iost ntrebat adeseori n mnstirea noastr, n alte mnstiri si n multe orase: ,Ce ne puteti spune despre
Printele Arsenie? La Iel, mi s-a cerut de multe ori: ,Spuneti-ne ceva despre Printele Arsenie. De Iiecare dat am rspuns cu
plcere la aceste solicitri si am pus n atentia asculttorilor tot ce am socotit mai important din cele ce le stiu despre acest om mare,
ca si care nu stiu s mai Ii Iost unul asemenea dintre cei cunoscuti de mine, ca lucrtori n Biseric. Aceasta a Iost pn acum.
De acum nainte si deocamdat, cel mai bun rspuns, rspunsul cel mai autorizat la ntrebarea ,Cine a Iost, ce a Icut si ce a
gndit Printele Arsenie? ni-l d cartea de Iat, pe care o recunoastem ca cea dinti carte competent despre Printele Arsenie, o
carte serioas si vrednic de a Ii luat n seam, pe care o recomandm cu toat inima, n vederea Iolosului duhovnicesc.
Autorul crtii de Iat a Icut aceast lucrare ca proiect de tez de licent n teologie. El a lucrat cu seriozitatea cuvenit, a
adunat material, l-a selectat si l-a organizat cu rigorile cerute pentru o lucrare stiintiIic. Lucrarea a Iost apreciat ca Ioarte bun, iar
autorul ei, pe nume Ioan Gnsc (Ionut, cum i zicem noi, prietenii) a Iost declarat licentiat n teologie. Ea este a doua lucrare de
licent a autorului, pentru c ei i premerge licenta realizat la Facultatea de Arte Vizuale, cu care a obtinut titlul de licentiat la prima
Iacultate.
Cnd Ionut mi-a oIerit un exemplar din lucrarea sa despre Printele Arsenie, am aranjat lucrurile n asa Iel ca aceast lucrare
s-mi Iie imprimat pe casete ca s-o pot studia, iar studiind lucrarea, mi-am dat seama de valoarea ei si l-am ndemnat s-o tipreasc,
spre a ajunge la cititori. La Iel au gndit si alti prieteni ai nostri si, cu ajutorul lui Dumnezeu, iat c s-a ajuns la aceast carte, care
porneste la propovduire ducnd la cititori nu numai inIormatii despre Printele Arsenie, ci si multe din gndurile lui, cuprinse n
partea de mijloc a crtii, intitulat ,O sintez a gndirii Printelui Arsenie n 800 de capete. Sinteza gndirii Printelui Arsenie este
prezentat pe idei puse n ordine alIabetic, asa nct cititorul se poate orienta si si poate alege ceea ce-l intereseaz n primul rnd.
Ca unul care am contribuit si eu la aceast lucrare cu inIormatiile pe care le-am dat, dar si ca unul care am insistat pentru
tiprirea ei, binenteles, o recomand din toate puterile mele. O recomand pentru toate categoriile de vrst, dar n mod special pentru
tinerii intelectuali si, mai cu seam, pentru studenti. Tinerii, care au viata n Iat si se pregtesc pentru viitor, e bine s porneasc n
viat cu niste lucruri stiute, cu niste lucruri nvtate de la Printele Arsenie, care le vorbeste din carte.
Socotesc c nu-i cazul s insist asupra Iaptului c recomand aceast carte, deoarece cartea se recomand ea nssi pe sine. Ceea
ce trebuie s Iac eu, este doar s spun cu aps c aceast carte nu este o carte de lectur, ci este o carte de studiu. O singur lectur, o
lectur superIicial, este pur si simplu Ir rost. Cartea Iiind Ioarte dens, mai ales n partea n care se prezint gndirea Printelui
Arsenie, ea nu poate Ii asimilat si impropriat dect insistnd si revenind. Deci, cnd recomand cartea, recomand si aceast struint
asupra cuprinsului ei.
Ionut Gnsc ne Iace un mare dar, prin cartea pe care ne-o oIer spre luare aminte, pentru binele nostru si al celor din jurul
nostru si pentru nmultirea binelui din aceast lume. i multumim si i suntem recunosctori c ne-a oIerit aceast carte, care nu-i o
carte ca cele multe, ci este o carte de reIerint, al crui Iolos l vor cunoaste toti cei ce vor lua aminte la cele scrise n carte si le vor
mplini dup a lor putere. Nou nu ne rmne dect s mutm gndurile din carte n mintea noastr si s le dm viat, prin mplinirea
lor cu Iapta. Dac vom Iace asa, va Ii ca si cnd Printele Arsenie va Ii ntre noi, cu povtuirile sale de odinioar. Lund aminte la
gndurile Printelui Arsenie, va Ii ca si cum l-am Ii ntlnit Iiecare dintre noi, la Mnstirea de la Smbta, la Mnstirea Prislop, la
Bucuresti si Drgnescu, ori la Sinaia. Pentru noi, cei de azi, cartea de Iat tine loc de orice loc pe unde a putut Ii ntlnit Printele
Arsenie. Ea este Printele Arsenie adus lng noi, cu cuvntul su, care e acelasi pentru noi, cum a Iost pentru cei care l-au auzit rostit
prin viu grai.
Pentru toate acestea,
,S multumim Domnului, ,Sus s avem inimile!
Arhimandrit 1eofil Prian
Mnstirea Brncoveanu,
Smbta de Sus
1
ARGUMENT
,Aduceti-v aminte de mai-marii vostri, care v-au grit vou cuvntul lui Dumnezeu; priviti cu luare aminte cum si-au ncheiat
viata si urmati-le credinta (Evrei 13, 7).
Acest ndemn, pe care l pun ca nceput al lucrrii de Iat, mi-a Iost pus n vedere n chip deosebit n urm cu ctiva ani de un
pustnic, pe cnd m aIlam ntr-un pelerinaj la Muntele Athos. Eram mpreun cu trei prieteni (dintre care unul Ioan, Dumnezeu s-l
odihneasc s-a mutat la Domnul) si eram tare bucurosi de ntlnirea noastr cu dnsul. Eram dornici de cuvnt de nvttur, asa c
Printele a Iost bun si ne-a vorbit. Nu ne-a spus prea multe, desi nou poate c nu ne-ar Ii ajuns nici o noapte ntreag s-l ascultm.
Au trecut anii, ns retin si acum din acea ntlnire mai ales ndemnul din Evrei 13, ndemn cu care am nceput.
De atunci ncoace, am ncercat, dup puterile mele, s mplinesc acest cuvnt, s-l Iac lucrtor. Si, mpreun cu ctiva prieteni,
ne-am propus, pe lng rnduiala si proIesia pe care o are Iiecare n parte, urmtorul obiectiv: recuperarea si promovarea gndirii si a
scrierilor marilor printi duhovnicesti ortodocsi, n special romni.
Este un demers care si arat actualitatea si necesitatea mai ales azi, cnd lumea crestin a cam nceput s orbeciasc ea nssi
,n noaptea nestiintei si a lipsei de sIat, de unde vin toate relele care chinuiesc pe oameni, ntunec vremile si prea adesea crunt
pmntul (Arsenie Boca).
Deci motivele pentru care avem nevoie si trebuie s ne ngrijim de acesti Printi, pe drept cuvnt, ,ca de ochii din cap, sunt
evidente, ntruct ei sunt lumintorii trupului eclesial, ei sunt ,lumintorii lumii ,Lumintorul trupului este ochiul; de va Ii ochiul
tu curat, tot trupul tu va Ii luminat. Iar de va Ii ochiul tu ru, tot trupul tu va Ii ntunecat (Matei 6, 22-23).
Asa am ajuns, cu ajutorul lui Dumnezeu, s ne ngrijim de editarea ctorva crti de spiritualitate ortodox si de organizarea
unor expozitii de IotograIii, documente si scrisori, acestea din urm, nchinate Printelui Paisie Olaru de la Sihla.
Prin urmare, si studiul de Iat, nchinat si el unui Printe, se nscrie n acelasi demers, de redescoperire si promovare a gndirii
printilor duhovnicesti, pentru c, Ir nici o ndoial, Printele Ieromonah Arsenie Boca este unul din mai-marii nostri, cruia i se
cuvine amintirea noastr, dup cum se zice n Epistola ctre Evrei.
Asadar, s aducem lui Dumnezeu jertI de laud, adic rodul buzelor, care preaslvesc numele Lui (cI. Evrei 13, 15).
Ca absolvent al unei Academii de Arte Vizuale, pot aIirma c mi-ar Ii mult mai usor s zugrvesc, nu prin cuvinte, ci cu
ajutorul penelului, sau s modelez n lut chipul Printelui Arsenie Boca. Dar, si n aceast situatie, m simt oarecum ca si Anania,
zugravul Regelui Avgar al Edessei, care, cu toate c era un ,zugrav iscusit, nu a reusit s ,isvodeasc chipul Mntuitorului.
1

Desigur, nu se pune problema c as Ii si eu un zugrav iscusit, dar mi-a venit n minte aceast comparatie pentru c m simt si
eu neputincios din pricin c, studiind personalitatea si scrierile Printelui Arsenie, la cte am reusit eu s ajung, mi dau seama c
dimensiunea spiritual a Printelui Arsenie Boca e greu de cuprins n cuvinte (de ,zugrvit) si, pe lng aceasta, mai mrturisesc, ca
multi altii, c ,cunosc mult prea putin din tot ce Printele Arsenie a reprezentat pentru neamul nostru.
2

La toate acestea se mai adaug, s-i zic asa, nc o diIicultate, si anume Iaptul c vorbesc despre un clugr, si-atunci s-ar
putea pune ntrebarea: cum pot eu ntelege un clugr din aIara acestei conditii, care, atta timp ct nu ai trit-o, rmne o tain, cum
pot eu s vorbesc (Ir s exagerez) si s nteleg gndirea unui clugr pe care multi l socotesc un sInt, sau unii chiar un geniu?
Deci, se poate totusi vorbi, se poate scrie, Ir a te aIla n treab si Ir a aluneca n disertatii pietiste sau n aprecieri
,suIiciente si destepte?
Cnd ai un ndrumtor, se poate. Iat de ce, n aceast situatie aIlndu-m, m-am bucurat de sprijinul si cluzirea unui bun
prieten, Printele Arhimandrit TeoIil Prian, care de la bun nceput m-a ajutat, m-a sItuit si mi-a oIerit cele mai multe din
materialele pe care le-am Iolosit n aceast lucrare.
Pe de alt parte, avnd n vedere prietenia mea cu Printele TeoIil (care l-a cunoscut pe Printele Arsenie si ale crui ziceri,
Printele TeoIil, se stie Ioarte bine, le popularizeaz cu timp si Ir timp) si avnd n vedere si Iaptul c am Icut si eu, ca oarecnd
Printele Arsenie, o Academie de Arte Frumoase, m-am simtit oarecum dator s studiez si, n cele din urm, s ,isvodeasc chipul
Printelui Arsenie Boca.
Gndit si redactat initial ca lucrare de licent, cartea de Iat a ajuns n minile, si cred c si n inimile, mai multor prieteni si
cunoscuti ai mei, cci asa se explic Iaptul c ei au insistat si m-au sprijinit ca s-o si tipresc. Le multumesc tuturor, n special
Printelui Arhimandrit TeoIil Prian si dau slav lui Dumnezeu, Cruia m rog s m ajute s nu gresesc.
Ioan Cnsc
2
VIATA $I LUCRAREA PRINTELUI
ARSENIE BOCA
Printele Arsenie Boca s-a nscut la 29 septembrie 1910, la Vata de Sus, lng Brad, judetul Hunedoara. Printii si, IosiI si
Cristina, i-au pus la botez numele Zian.
1

$coala primar yi liceul
Zian Boca Iace scoala primar n satul natal (4 clase) si apoi intr la Liceul National Ortodox ,Avram Iancu din Brad, al
cincilea liceu romnesc din Transilvania, dup cele de la Blaj, Beius, Brasov si Nsud, ctitorie a Mitropolitului Andrei Saguna, pe
care-l absolv n 1929.
2
Coleg de banc l-a avut pe viitorul preot Petru Boldor (ce semna cu pseudonimul D`or Uragan), autorul amplului poem Horia
redivivus (poem care l Iace pe NichiIor Crainic s exclame: ,Onomatopee! n toat literatura universal nu cunosc o metaIor de o
asemenea amploare), si autorul poeziei Sfntul, nchinat Printelui Arsenie.
Mrturiile colegului de banc, cuprinse ntr-un caiet (jurnal) ascuns cndva de Romulus Neag (absolvent si el al liceului mai
sus amintit), l nItiseaz pe Zian ca ,Exceptional de nzestrat, de-o voint extraordinar, o memorie Iormidabil, o putere de munc
si o tenacitate iesite din comun.
,ManiIest nc de acum deschiderea spre universalitate; de o curiozitate intelectual remarcabil, totul l intereseaz. ntocmai
cum un Iluviu adun n albia sa aIluentii dintr-un ntreg bazin hidrograIic, se vars n mare, de aici se pulverizeaz n cosmos si din
nou se revars pe pmnt sub Iorma ploii roditoare, reIcnd circuitul elementelor, el asimileaz inIormatii din toate domeniile
cunoasterii, pe care le trece prin Iiltrul personalittii sale si le transIigureaz ntr-un mod de existent, prevestindu-l pe teologul erudit
si duhovnicul deschis spre suIletul omului, ridicnd brate de energie spre tainele universului.
3

Liceul National Ortodox din Brad, cu un corp didactic de elit, Iormat la universittile din tar sau de la Viena, cu proIesori
mireni si teologi, si pune proIund amprenta asupra receptivittii intelectuale si sensibilittii suIletesti a tnrului Zian Boca, liderul
recunoscut si respectat de proIesori si colegi.
,Statur pozitivist, exceleaz la matematic, Iizic, chimie, biologie, are preocupri care depsesc nivelul programelor
scolare n domeniul artelor: desen, caligraIie, muzic. Munceste suplimentar la desen si pictur cu proIesorul Krmendy, cnt la
Ilaut, multiplic partituri pentru proIesorul de muzic Gheorghe Prvu.
De la aceast vrst, este extrem de interiorizat, solitar. Spre sIrsitul clasei a VII-a, le-a Icut colegilor mrturisirea c la orele
de desen si pictur i s-a descoperit ideea potrivit creia omul nu este numai carne, snge si oase, ci exist si altceva. Inspiratia nu tine
de materie, de ratiune. Se preIigureaz de acum teologul din viziunea lui NichiIor Crainic preocupat s aduc teologia n arena larg
a vietii intelectuale care s mbrtiseze o misiune spiritual totalitar, universalitatea maniIestrilor omenesti, asa cum Ieromonahul
Arsenie Boca va conIirma mai trziu n opera sa de valoare universal Crarea mpr(iei: . precum urmrim o armonie ntre
Iaculttile suIletesti, tot asa trebuie s urmrim o armonie si ntre cunostintele din ct mai multe domenii, precum si o sintez a
acestora cu viata. Mult stiint apropie pe om de Dumnezeu, putin stiint l ndeprteaz si de stiint si de Dumnezeu. Iar omul atta
pretuieste ct apropiere de Dumnezeu si-a cstigat n sine. Dumnezeu i-a dat o valoare mare, ns trebuie si el s si-o cstige
(Crarea mpra(iei, p. 210).
4
n dou momente deosebite se stie c Printele Arsenie a revenit la liceul din Brad: revederea cu colegii dup 50 de ani de la
absolvire si cu ocazia celebrrii centenarului celui de al cincilea liceu romnesc din Transilvania, n 1969.
5

Gorunul lui Zian
n aIara matricolelor scolare, alte documente care s ateste trecerea prin liceul brdean a lui Zian Boca s-au pierdut, rmne
ns peste timp o mrturie vie pe care Printele Boldor o evoc cu emotie:
,Era n primvara anului 1929, de 10 mai, dup o serbare n piata orasului, cnd promotia de absolventi din acest an, n Irunte
cu dirigintele, proIesorul Candin Ciocan, se deplaseaz n curtea liceului pentru a sdi un stejar, ca un simbol al biruintei, intrat n
traditia poporului romn. M pregteam s iau puietul, cnd dirigintele m opreste: Nu Boldor, ci Boca Zian planteaz pomul. M-
am uitat cu ciud la diriginte si cu aceeasi ciud mi-am nIipt degetele n rdcinile puietului. Zian tinea si scutura puietul s se taseze
pmntul, eu l presam, apoi Iiecare coleg stropeste cu stropitoarea la rdcin, dup care l-am legat de tutore. Cu totii atunci am
hotrt ca stejarul plantat s poarte numele Gorunul lui Zian, seIul promotiei de absolventi a liceului. El s-a dezvoltat Irumos, ca un
simbol al vigorii, al triniciei, al Irumusetii, al nltimii idealului spiritual-moral pe care educatorii nostri ni le-au insuIlat, ca s Iac
din noi caractere tari, puternice, personalitti proeminente n slujba patriei si neamului.
6

Institutul Teologic
Cu zestrea intelectual si spiritual dobndit la Brad, se nscrie la Institutul Teologic din Sibiu (1929-1933) unde este ,extrem
de srguincios si studios, nct ntre colegi are aureola unui ,SInt.
Cu toate c au sezut pe aceeasi banc, vreme de patru ani, pe cnd Iceau studiile de Teologie la Sibiu, Printele Teodor
Bodogae mrturiseste despre Printele Arsenie c n-a ajuns s-i poat cunoaste toate adncurile suIletului. Totusi, Printele Teodor
Bodogae, n textul de pomenire pe care l public n ,TelegraIul Romn, la scurt vreme de la mutarea la cele vesnice a Printelui
Arsenie, socoteste concludente urmtoarele aspecte ale personalittii colegului su
7
:
3
,Poate c Iaptul c nu s-a prea bucurat n tinerete de cldura unei vieti Iamiliale explic Iirea sa putin sociabil, retras,
introvertit. Vacantele le petrecea adeseori la o rudenie a sa. Ne-a impresionat tria de voint cu care rbda Irigul, Iiind mbrcat
adeseori n mbrcminte redus. Tot astIel abtinerea de la bucate mai grele, renuntnd regulat la portia de carne din Institut.
Nu l-a pasionat prea mult studiul limbilor strine. Cunostea totusi Ioarte bine limba Irancez si citea cu aviditate studii de
psihologie, de caracteriologie, de graIologie, cutnd s se adnceasc n desciIrarea tainitelor suIletului. A iubit de mic desenul,
sculptura si mai ales pictura. mi amintesc si acum de usurinta cu care interpreta la Ilaut compozitii destul de pretentioase. Toate
acestea erau tot attea dovezi care ne ajutau s ntrevedem n el pe pictorul si pe duhovnicul de mai trziu, care cuta s redea n
compozitii clare si n analize psihologice destule adncuri ale suIletului omenesc.
Se stie c n aceast privint Iostul Mitropolit Nicolae Blan l-a trimis cu burs la Academia de Arte Frumoase din Bucuresti,
unde a Icut studii deosebite cu proIesorul Costin Petrescu. n acest context maestrul Costin Petrescu i-a ncredintat pictarea la
Ateneul Romn a scenei privitoare la Mihai Viteazul. Cine vrea s se conving c n urma acestor studii Printele Arsenie n-a pus n
Iresca de pe peretii bisericilor la care a pictat doar scene si compozitii crestine remarcabile, ci a sesizat, n linii si culori, adevruri vii
si luminoase ale vietii harice, cum putine s-au realizat la noi, acela n-are dect s cerceteze pictura bisericeasc din Drgnescu (IlIov)
ca s nu mai vorbim de tot attea lucrri de coloristic si de modelaj cunoscute att la Smbta, ct si la Prislop. Nu trebuie uitate nici
copertile minunate ale primelor patru volume ale Filocaliei si ale Vie(ii n Hristos.
n sIrsit, la miscarea de rennoire religioas de la Mnstirea Smbta, prin care s-a ncercat din totdeauna mai ales
depistarea patimilor omenesti si vindecarea lor prin lucrarea de nduhovnicire crestin, Printele Arsenie si-a adus o contributie
deosebit, care nu trebuie uitat, chiar dac n metodologia ei au mai rmas multe aspecte de ndreptat.
Pentru toat strdania de bine, Dumnezeu s-l odihneasc cu alesii Si.
8

,Extrem de rezervat, retinut, si solitar, continu s studieze n particular pictura ntr-o cmrut rezervat n calitate de
inIirmier al Institutului.
La interventia proIesorului Nicolae Popovici, proaspt rentors de la studii n strintate, Printele Arsenie (Boca Zian), dup
absolvirea Institutului Teologic (1933), este trimis cu burs la Institutul de Belle-Arte din Bucuresti. Aici urmeaz cursuri de medicin
(n special cele de anatomie, ale ProIesorului Rainer Francisc cI. Pr. Nicolae Streza), particip cu interes la prelegerile de mistic ale
lui NichiIor Crainic, si Irecventeaz si alte cursuri n domeniul culturii si artei.
9

Ucenicia la Muntele Athos
La putin vreme dup terminarea Institutului de Belle-Arte, urmeaz o scurt perioad de ucenicie n monahism la SIntul
Munte Athos, cnd ar Ii reIcut, dup spusele unora, total sau partial, ,cltoria SIntului Apostol Pavel din Grecia.
Mitropolitul Nicolae Blan, care o restaurat Mnstirea de la Smbta, mnstire Voievodal zidit de Constantin
Brncoveanu, dar drmat si rmas n ruin pn n 1928, cnd s-a ngrijit de restaurarea bisericii si de renIiintarea Mnstirii, voia
s aib acolo numai absolventi de Teologie. Cu gndul acesta a pornit. Asa c ,Mnstirea a nceput cu trei oameni mari
(Arhimandritul TeoIil Prian), cu trei candidati la clugrie, cu trei absolventi de Teologie, si anume cu: Printele Arsenie, cu
Printele Nicolae Mladin, care a ajuns proIesor la Teologie prin purtarea de grij a Mitropolitului Nicolae Blan, iar din 1940 cu
Printele SeraIim, care venea de la studii din Grecia.
Dar Mitropolitul Nicolae Blan si ddea seama c ncepe cu oameni nepregtiti n alt mnstire si atunci i-a trimis la SIntul
Munte. Printele Arsenie a stat acolo trei luni, din 1939 din martie ncepnd, iar Printele SeraIim a rmas acolo 6 luni si un an scolar
la Atena la Teologie.
Se spune despre Printele Arsenie c la SIntul Munte Athos a cutat s Iie sub ascultarea unui printe aspru, care s-l
povtuiasc cu autoritate. Si se spune c ar Ii ajuns la un duhovnic
10
care i-ar Ii zis de la nceput: ,Mi, tu nu esti n stare de nimic!
Nici la mturat nu esti bun!. Si Printele Arsenie s-a gndit atunci: ,Aici e de mine, la sta stau!. (cI. Arhimandritul TeoIil Prian)
Sigur este c, la rentoarcerea n tar, aduce cteva manuscrise ale Filocaliei pentru Iostul su proIesor de la Sibiu, Printele
Dumitru Stniloae, cu care colaboreaz la realizarea n limba romn a acestei monumentale lucrri.
11

Ctitor de frunte al Filocaliei romneyti
Fiecare cititor poate aIla din preIetele primelor 4 volume ale Filocaliei romnesti (nu cele editate de Editura Harisma, unde, n
mod surprinztor, preIetele primelor editii nu apar si deci nici mentionarea demersurilor Printelui Arsenie) contributia nsemnat a
Printelui Arsenie la traducerea Filocaliei, prin care Printele Stniloae, asa cum zicea Printele Arhimandrit SeraIim Popescu de la
Smbta de Sus, ,a adus cerul ortodox pe pmntul romnesc.
Contributia Printelui Arsenie a Iost mare si aceasta s-a concretizat asIel: Dnsul a adus cu sine de la SIntul Munte Athos
copii de pe manuscrise mai vechi si a insistat apoi pe lng Printele Stniloae pentru traducerea Filocaliei; Printele Arsenie a scris
dup dictatul Printelui Stniloae; a realizat coperta Filocaliei; a sustinut lucrarea de tiprire prin numrul mare de abonamente pe
care le-a procurat. De aceea, pe bun dreptate, Printele ProIesor Dumitru Stniloae l-a numit ,Ctitor de Irunte al Filocaliei
romnesti.
Reproducem aici dou Iragmente din preIetele volumelor 1 si 2 ale Filocaliei, pentru a sublinia mai bine eIorturile Printelui
Arsenie la aceast lucrare extrem de important pentru spiritualitatea ortodox:
,La unele scrieri am Iolosit si copii de pe manuscrise romnesti mai vechi, de la Athos, aduse de P.C. Sa (Printele SeraIim
Popescu) si de Printele Arsenie. (.)
Un cald cuvnt de multumire trebuie s aduc P.C. Printe Ieromonah Arsenie, de la Mnstirea Brncoveanu, bunul meu
student de odinioar, care mi-a rmas mereu aproape. P.C. Sa a binevoit s scrie dup dictatul meu cea mai mare parte din traducere,
la prima ei redactare. n aIar de aceasta, prin prezenta aproape necontenit si prin struinta ce-a pus-o pe lng mine de-a Iace
aceast traducere, mi-a alimentat curajul n mod considerabil ca s pot duce pn la capt o munc att de ostenitoare, pe care altIel
nu cred c as Ii svrsit-o. Tot P.C. Sa a executat si coperta.
12

4
,Ajutorul hotrtor la tiprirea acestui volum l-a dat ns iarsi bunul meu Iost student, Printele Ieromonah Arsenie de la
Mnstirea Brncoveanu. Datorit abonamentelor masive ce le-a procurat P.C. Sa, am putut Iace Iat unor greutti ce se ridicau ca
muntii n calea tipririi acestui volum. P.C. Sa poate Ii numit pe drept cuvnt ctitor de Irunte al Filocaliei romnesti. Dup imboldul ce
mi l-a dat necontenit la traducerea acestei opere, acum sustine cu putere neslbit lucrarea de tiprire. Dac Dumnezeu va ajuta s
apar ntreaga oper n romneste, acest act va rmnea legat ntr-o mare msur de numele P.C. Sale si de miscarea religioas pe care
a trezit-o n jurul Mnstirii de la Smbta de Sus, pe cele mai autentice baze ale traditiei ortodoxe si cu mijloacele celei mai curate
duhovnicii, ale nvtturii struitoare si ale dragostei de suIlete.
13
Intrarea n monahism la Mnstirea Brncoveanu de la Smbta de Sus
Zian Boca s-a nchinoviat la Mnstirea Brncoveanu de la Smbta de Sus n iunie 1939,
14
Iiind deja diacon celib (probabil
hirotonit n 29 septembrie 1935, cI. Printele Veniamin Tohneanu).
Dup aproape un an de zile, n 3 mai 1940, are loc tunderea n monahism la Mnstirea Smbta de Sus, primind acum numele
de Arsenie. Evenimentul este consemnat si de ,Revista Teologic din 1940, editat la Sibiu.
,Pelerinajul de la Mnstirea Brncoveanu a ntrunit la rugciunea de obste si n acest an, n Vinerea din Sptmna Luminat
(deci de praznicul Izvorului Tmduirii n.n.), cler si popor din tot jurul. .P.S. Mitropolit Nicolae si P.S. Episcop Nicolae Colan al
Clujului, au slujit SInta Liturghie si au cuvntat nchintorilor.
Cu acest prilej se spune mai departe s-a svrsit impresionanta slujb a tunderii n monahism a Printelui Ierodiacon
Arsenie Boca. Despre nevointele si virtutile acestui prim cettean al restauratei ctitorii voevodale de la Smbta de Sus, vorbim
altundeva.
15

Tot aici mai aIlm urmtoarele:
,Cu prilejul ndtinatului pelerinaj anual de la SInta Mnstire Brncoveanu de la Smbta de Sus, a Iost tuns n monahism
tnrul diacon Zian V. Boca, lund numele de Arsenie.
Cuviosul Ierodiacon Arsenie Boca este absolvent al Academiei noastre Teologice Andreiane. Remarcat nc de pe bncile
scolii pentru deosebitele-i nclinri spre viata monastic, a Iost trimis de .P.S. Mitropolit Nicolae al Ardealului la Scoala de Arte
Frumoase din Bucuresti, pentru a-si perIectiona marele su talent de pictor, iar apoi la SIntul Munte Athos si la Atena. ntors n tar,
si-a petrecut viata la SInta Mnstire Brncoveanu, departe de IorIota lumii, alternnd rugciunea cu studiul picturii bisericesti. E un
caracter integru si un monah de aspr trie duhovniceasc.
Vechiul si statornicul gnd al .P.S. nostru Mitropolit Nicolae de a alctui o trup de clugri luminati, prin aceste intrri n
cinul monahal, este pornit pe calea nIptuirii.
16

Si presa vremii tine s vorbeasc despre ,misctoarea si emotionanta tundere n monahism a unuia din ,luminatii absolventi
ai Academiei Andreiane:
,Duhul lui Brncoveanu se va Ii bucurat mpreun cu ngerii din ceruri c n aceast zi mare, Vinerea din Sptmna nvierii
Domnului, Isvorul tmduirii, poporul romn ortodox venit pe timp ploios, ca s-si ntmpine ierarhul care i poart bucuriile si
necazurile n suIletul su de mare romn si de mare crestin, a simtit nc o dat cum se revars peste el bineIacerile cerului la
rugciunile si binecuvntrile pe care cei doi ierarhi, .P.SI. Mitropolit Nicolae, si P.S. Nicolae Colan al Clujului nconjurati de sobor
de preoti, le ndreptau ctre Cel Atotputernic.
n adevr, svrsirea sIintei liturghii a Iost pentru toti cei ce veniser la Smbta de Sus, prilej de bucurii care au Icut s
stoarc lacrimi din ochi. Vreau s vorbesc de misctoarea si emotionanta tundere n monahism pe seama acestei ctitorii voevodale, a
unuia din multii si luminatii absolventi ai Academiei Andreiane, printele diacon Boca, diplomat al Scoalei de Belle-Arte din
Bucuresti. Mot dup locul de nastere, crescut si ndrumat n studiul teologiei, tnrul monah a nteles s dea ascultare gndurilor
marelui Ierarh al Bisericii noastre, consacrndu-si viata lui Hristos prin studiul picturii bisericesti, pe care s-o desIsoare acolo n
linistea muntilor pe care Brncoveanu i alesese ca loc de retragere si de rugciune.
Iat de ce, cred c duhul lui Brncoveanu a tresltat de bucurie vzndu-si opera renviat si mpodobit n chip att de
minunat de Mitropolitul Ardealului din Romnia Mare, care se pare c a Iost nscris n planul Providentei s reia si s aIirme n chipul
cel mai solemn testamentul Voevodului martir mpotriva tuturor gndurilor celor rele att dinluntrul, ct si din aIara hotarelor trii
noastre.
17

Preot-duhovnic la Mnstirea Brncoveanu
n 10 aprilie 1942 Printele Arsenie a Iost hirotonit preot.
18

,n Vinerea Izvorului Tmduirii din acest an (1942 n.n.) a avut loc la Mnstirea de la Smbta de Sus obisnuitul pelerinaj.
Pelerinii, veniti n numr destul de mare, Iat de timpurile grele ce le strbatem si de vremea ploioas, au avut mari bucurii
duhovnicesti.
S-a slujit SInta Liturghie att la altarul mnstirii, ct si n aerul liber. .P.S. Sa a hirotonit cu acest prilej pe Cuviosul
prodiacon Arsenie Boca ntru ieromonah, iar pe tnrul, absolvent de Teologie, Vasile Sortan ntru diacon pentru trebuintele
mnstirii.
Predica nlttoare si duioas a .P.S. Sale a stors lacrimi pelerinilor.
A urmat sIintirea apei la Intna tmduitoare si un SInt Maslu cu mare sobor de preoti.
Mnstirea lui Constantin Brncoveanu a renviat n toat puterea duhovniceasc. Peste Tara Oltului suIl cu putere duhul lui
Dumnezeu prin mijlocirea mnstirii renviate din mormntul n care o asezaser adversarii neamului si ai credintei drepte.
19

5
Curentul spiritual de la Smbta sau
,Filocalia pentru to(i
,n anii de ctitorie la Mnstirea Brncoveanu de la Smbta de Sus, se remarc n chip strlucitor ca pictor de suIlete dup
modelul Domnului nostru Iisus Hristos (NichiIor Crainic). Se renvie acum o traditie a marilor pelerinaje la locurile sIinte. La acea
bulboan spiritual urias, multimile nu mai contenesc, cum exclam cu admiratie NichiIor Crainic: Ce vreme nlttoare cnd
toat tara lui Avram Iancu se misca n pelerinaj, cntnd cu zpada pn la piept spre Smbta de Sus, ctitoria voievodului martir.
20
Dup numai un an de la hirotonia ntru preot a Printelui Arsenie, deci n 1943, Printele ProIesor Dumitru Stniloae
mrturisea, cu suIletul plin de bucurie, despre lucrarea duhovniceasc cu totul deosebit a Iostului su elev, ,ncrestnd, cum zice
chiar dnsul, ,Iaptele care ilustreaz modul n care trebuie s se lucreze n zilele noastre si care pot inIluenta astIel asupra altora,
preoti si credinciosi.
,De mult ne simteam datori s scriem n aceast Ioaie despre lucrarea duhovniceasc ce se svrseste zi de zi la Mnstirea
Brncoveanu, cu largi si adnci eIecte n viata poporului nostru.
ntr-o Ioaie ca a noastr, nu se dau numai ndemnuri pentru ceea ce ar trebui s se Iac n scopul ntririi credintei, ci se
ncresteaz Iaptele care ilustreaz modul n care trebuie s se lucreze n zilele noastre si care pot inIluenta astIel asupra altora, preoti
si credinciosi.
Cu att mai mult eram datori s vorbim despre o lucrare de proportiile celei de la Smbta de Sus, care taie azi brazd adnc
n viata suIleteasc a unor ntinse cercuri de credinciosi.
Am evitat totusi pn acum s scriem, mai ales pentru c simteam c miscarea de la Mnstirea Brncoveanu e ceva care se
situeaz deasupra ntmplrilor n jurul crora se pot Iace exercitii gazetresti; ea trebuie s continue a se desIsura dincolo de
zgomotul si de curiozitatea ntretinute n jurul unor realitti umIlate de gazete, ca lucrurile sIinte si mari, ca cresterea grului, ca viata
intim a Iamiliei, ca respiratia continu, ca rugciunea zilnic.
21

Dar precum se opreste omul mcar cteodat din galopul atentiei spre attea lucruri neesentiale si zgomotoase, privind ntr-o
meditatie serioas la ceea ce e cu adevrat plin de valoare pentru exitenta sa, tot asa era necesar s aducem vorba cndva despre ceea
ce se petrece la Mnstirea Brncoveanu, ca s nu meritm bnuiala de cine stie ce pcat.
O Iacem deci cu riscul de a supra pe Printele Arsenie, ostenitorul smerit de la Smbta, care consider vorba bun care i se
spune ca cel mai mare ru ce i se poate Iace.
Gndul .P.S. Mitropolit Nicolae de-a initia prin restaurarea mnstirii martire a lui Constantin Brncoveanu nu numai
renIiintarea monahismului din Transilvania, ci, cu voia lui Dumnezeu, o reIacere general a duhului clugresc ortodox, att de
sczut n ultimele timpuri, a nceput s-si arate rodul cel mai promittor.
Mnstirea de la Smbta de Sus nu e loc pitoresc de excursii si de distractii nrmate n chenare arhaice, ci mediu de zguduiri
suIletesti nnoitoare, de ntlniri serioase ale suIletelor cu vocea lui Dumnezeu care le oblig la o viat scoas din mocirla
inconstientei si plcerilor usoare.
Pe pajistile mnstirii si prin ncperile ei se aIl zilnic 200-300 de Iiinte omenesti ngenuncheate pe sub streasinile ei n
rugciune si scrutndu-si trecutul de pcate a cror povar nu o mai pot suporta.
Multi dintre ei, veniti de la sute de kilometri, stau acolo cte 2 pn la 5 sptmni, hrnindu-se numai cu pine si ap, dar
simtindu-se att de bine si de ntremati, nct nu le-ar mai veni s plece, iar dac pleac se ntorc la scurte intervale.
Cine i urmreste dimineata n timpul predicilor Printelui Arsenie, trecnd rnd pe rnd din starea de ncntare pentru
Irumusetile duhovnicesti care le sunt dezvluite, la hohotele de plns pentru pcatele lor, nu mai poate Ii n mod continuu omul care a
Iost.
Dar ceea ce te covrseste lng acesti oameni este ncordarea cu care asteapt s le vin rndul la mrturisirea pcatelor, cnd
Iiecare stie c Printele va sta numai cu el 4-5 ore n convorbire intim puriIicndu-i toate mruntaiele suIletului si toate colturile
trecutului de petele chinuitoare ale pcatului. Te nduioseaz s-i auzi srmanii alergnd n ntmpinarea Printelui cu strigtul:
Printe, dar de mine cnd vezi, c nu mai pot purta povara pe mine.
n ce const taina acestor impresionante eIecte ale lucrrii Printelui Arsenie si care sunt elementele programului su de lucru?
Fr ndoial c mijlocul prin care lucreaz Dumnezeu n suIlete este cuvntul pe care l rostim n numele Lui. Dar cuvntul
are o eIicacitate deplin numai cnd are acoperirea aurului care este viata celui ce-l rosteste. Atunci e un cuvnt ce se rupe dintr-o
Iiint care a devenit rug al credintei si mut Iocul la auzitori. Despre viata Printelui Arsenie nu e necesar s vorbim, cci asprimea ei
e cunoscut si nu vrem s-l suprm ludndu-l.
Cuvntul su porneste din neclintirea de stnc a celui ce nu se trguieste si nu se clatin ca trestia btut de vnt, ci e ntreg
asa cum i este vorba: curat, opus oricrei patimi si oricrui gnd de mndrie.
Programul Printelui Arsenie? Prin ceea ce a Icut din sine si prin ceea ce propovduieste, este o vie restaurare a celui mai
autentic duh ortodox. La noi credeau multi c traditia rsritean, cu duhul ei de nIrnare, e prin deIinitie ceva pasiv, lipsit de Iort.
Cine vrea s vad glgitul vietii celei mai cuceritoare si Iorta cea mai coplesitoare, n-are dect s mearg la Smbta de Sus.
Predica de la Smbta de Sus are ca obiect principal combaterea pcatului prin trezirea gndului la prezenta vie a lui Hristos.
De aceea treapta n care culmineaz pregtirea pelerinului este mrturisirea. Te minuneaz acuta sensibilitate Iat de povara
insuportabil a pcatului ce se trezeste n oameni la Smbta.
Printele Arsenie arat ct de mult se poate nIlcra prin trire tot tezaurul dogmaticei si al disciplinei rsritene. Hristos
lucreaz numai prin SIintele Taine si n Biseric. Fiecare credincios e obligat s rmn ntre semenii si, rugndu-se pentru ei,
creznd pentru ei, Iiind rspunztor pentru ei. Orice individualism sau mndrie dornic de aIisaj, de nuant sectar este lovit n cap.
Smerenia si puritatea vietii sunt conditiile sau mai bine zis conditia neaprat a mntuirii.
Ne este imposibil s redm mcar schematic toate laturile propovduirii de la Smbta de Sus.
6
Tinem doar s mai accentum importanta national pe care o are lucrarea de acolo. Peste neamul nostru s-a abtut ca un
adevrat Ilagel obisnuinta avorturilor. Nimic nu poate zgzui revrsarea lui. Statul ca entitate impersonal l combate. Dar organele
personale ale lui l practic si l promoveaz. Numai o zguduire religioas a constiintelor poate ajuta aici. Printele Arsenie a
identiIicat aici o mare racil si a pus Iierul rosu pe ea. Se cunosc deja numeroase cazuri de Iamilii care, trezite la constiinta acestui
pcat, s-au recules cu hotrre. E de asteptat ca aceast trezire s treac de la om la om si s putem nregistra nu peste mult eIecte
remarcabile.
n orice caz miscarea de nnoire, de radicalizare a vietii crestine n sensul restaurrii ei sntoase, chiar de va Ii reprezentat
numai prin elemente putine n satele noastre, va exercita o inIluent bineIctoare asupra unor cercuri ct se poate de largi.
22

Atras de miscarea de la Smbta, Petru Boldor (colegul de banc de la Liceul din Brad) petrecea aici trei sptmni, cnd l-a
auzit pe Printele Stniloae aIirmnd cu admiratie: ,Printele Arsenie e un Ienomen unic n istoria monahismului romnesc.
23

Prin urmare, retinem ,importanta national pe care o avea lucrarea de acolo si Iaptul, pe care trebuie s-l recunoastem si noi
astzi, c ,Ne este imposibil s redm mcar schematic toate laturile propovduirii de la Smbta de Sus (Printele Dumitru
Stniloae).
n anii aceia de proIund eIervescent spiritual, de trire n duhul SIintilor Printi, n lcasul de nchinciune de la Smbta de
Sus, Printele zideste n suIletul miilor de oameni care caut aici rspuns la marile ntrebri existentiale. ntr-o scrisoare trimis
Iostului su coleg de banc de la liceul din Brad (Petru Boldor), Printele Arsenie se destinuie: ,M-am nhmat la carul unui ideal
cam greu: TransIormarea omului n Om, Iiul mai mic al lui Dumnezeu si Irate al Fiului Su mai mare. ns toate idealurile mari au n
ele ceva paralizant: nu te las s te preocupi de nimicurile acestei vieti.
24

Mnstirea Smbta, o alt ,Filocalie
,Spatiul din jurul bisericii era o veritabil lucrare de art, cu mici izvorase, podete ca ntr-o lume de basm, mici bazine de ap
cristalin de munte, lsnd s se ntrevad reIlexe diamantine de roci alese ca pietre semipretioase, totul nconjurat de boschete
nIlorite si pajisti ireale prin Irgezimea lor.
25

Printele Arsenie nu se strduia numai cu cuvntul rostit s mpodobeasc suIletele credinciosilor cu virtuti si s-i Iac pe
acestia sensibili la armonie si Irumos, ci si mprejurimile mnstirii, pe care dnsul, ca un artist, le-a aranjat si ngrijit n asa Iel nct
totul s arate ca un coltisor de rai (IotograIiile din acea vreme sunt Ioarte gritoare n acest sens), mrturiseau n chip tcut despre
misiunea doxologic si iconograIic a omului, prin aceasta Printele artnd c ndemnul ,Fiti desvrsiti, precum si Tatl vostru Cel
din ceruri desvrsit este nseamn si: ,Fiti Irumosi, precum si Tatl vostru Cel din ceruri este Irumos.
26

Legtura Printelui Arsenie
cu rezisten(a anticomunist din mun(i
ntre rezistenta anticomunist care exista n Muntii Fgrasului si Printele Arsenie Boca, n acea perioad duhovnic la
Smbta, s-a spus si se mai spune c a Iost o legtur, si anume c Printele i-a ajutat ,direct pe lupttorii din munti, ,moral si
material. Asa mrturisesc supravietuitorii rezistentei anticomuniste, care, n 1995, au ridicat n Iata Mnstirii Smbta o cruce-
monument ,n memoria celor ce s-au jertIit n luptele cu comunismul ateu si pe care monument, la ,loc de cinste, au trecut numele
Printelui Arsenie Boca, din urmtoarele motive: ,n calitate de staret al Mnstirii Brncoveanu, a tinut ca nimeni altul Ilacra
credintei, mpotriva comunismului ateu, aducnd lumea lng altarele lui Hristos. Am evaluat aceast rezistent ca Iiind mai
important dect lupta politic sau armat anticomunist; Printele Arsenie Boca i-a ajutat direct pe lupttorii din Rezistenta
Igrsean, n anii 1945-1948, moral si material; Cu sprijinul su s-au tinut aici, n anul 1947, consItuirile ce au dus la o unitate de
lupt a tuturor Iortelor anticomuniste din tar; Pentru atitudinea sa anticomunist, Printele Arsenie a Iost alungat, arestat n mai 1948,
torturat de Securitate si condamnat la nchisoare si Canal, peste tot Iiind un exemplu de demnitate si un sprijin pentru Iratii si de
suIerint. A Iost tinut apoi ct mai departe de Smbta, pn la moarte, umilit si izolat, dar permanent cutat de npstuitii din
regiune, crora le ddea sIaturi si mbrbtare. Pentru toate acestea am socotit c Printele Arsenie Boca a Iost omul cu cel mai mare
aport n lupta anticomunist. Si, ca un semn de nalt pretuire, i-am trecut numele pe crucea ridicat la mnstirea unde a Iost attia
ani staret. Fie-i pomenirea nentinat!.
27

Despre legtura Printelui Arsenie cu rezistenta din munti, n aIar de supravietuitorii rezistentei anticomuniste Igrsene sau
de alti Iosti detinuti politici
28
ne vorbeste chiar Mitropolitul Ardealului, .P.S. Printe Antonie Plmdeal.
,De rezistenta din munti se vorbea si n ziare, deci nu era un lucru de care s nu se stie. Se stia c exist grupuri de oIiteri, se
stia de grupul din prtile Timisoarei, de grupul din Carpatii Meridionali. Eu stiam chiar mai mult dect att. Am avut relatii cu
Printele Arsenie Boca, la acea vreme staret la Mnstirea Brncoveanu, care era mentor spiritual al ntregii Transilvanii si chiar
dincolo de hotarele muntilor. Veneam si-mi petreceam vacantele aici. (.)
Student la Bucuresti Iiind am auzit de miscarea de la Smbta, dar nu numai eu, ci multi altii. Cu banii pe care am putut s-i
economisim din burs, am venit ntr-o prim vacant la Smbta. (.) Dup ce am Icut o prim vacant aici, dup ce am avut o
prim discutie cu Printele Arsenie aici, el a pus cumva ochii pe mine. Desi aici veneau studenti de la Cluj si din alte prti, eu am
devenit preIeratul lui. (.)
n Ielul sta, el a cptat n mine o ncredere deosebit, att de mare, nct ieseam numai eu cu el uneori, la plimbare pe lac. O
dat a avut ndrzneal, dar si-a mrturisit si ncrederea n mine, ncredere pe care eu nu am clcat-o niciodat, c ne-am ntlnit acolo
cu cei din munti, crora el le umplea sacii cu mncare. Asta deja v poate spune ceva!
Cel care a ridicat de curnd troita aceasta din Iata Mnstirii Brncoveanu n memoria celor care au murit n rezistenta din
munti stie Ioarte bine aceste lucruri. Delegati de-ai lor, mbrcati n ciobani, veneau aici n mnstire si Printele Arsenie le umplea
desagele cu pine, cu slnin si cu de toate. La multe din acestea am Iost si eu martor. Nu se poate spune, cum a spus un anumit
printe, care a sters numele Printelui Arsenie de pe aceast cruce, c nseamn c l-am politizat pe Printele Arsenie. Nu este
adevrat! Eu stiu lucrurile asa cum s-au petrecut si nu nseamn c-l politizez pe Arsenie si c l scot din rndul sIintilor asa cum
7
ncearc el s o Iac... El apra atunci o cauz sInt, care era a liberttii si a credintei si i ajuta pe cei din munti, indiIerent de ce
culoare politic erau ei.
Deci, eu am Iost martor cum Printele Arsenie le transmitea si le ddea traistele acestea pline cu alimente pentru cei din munti.
Eu am Iost martor, de mai multe ori, la convorbirile Printelui Arsenie cu Nicolae Ptrascu, cel care a Iost dup Codreanu si dup
Sima, conductorii Miscrii Legionare din Romnia, si cel care a Icut pactul cu Teohari Georgescu n legtur cu ncadrarea
legionarilor n noua societate. Sigur, era un pact de Iorm, pe care nu l-au respectat si pentru care Ptrascu a Iost dup aceea arestat si
a si murit n nchisoare, dar eu am asistat la convorbirile lui Ptrascu cu Printele Arsenie Boca. Eu am asistat la convorbirile pe malul
lacului ale Printelui Arsenie cu cei parasutati prin anii aceia din Germania, care venau s organizeze rezistenta romneasc. Cred c
printre ei era si Vic Negulescu, cel care a scris, de curnd, o carte si nu spune c Printele Arsenie era legionar cumva. Nu! El o Icea
n numele credintei crestine si n numele datoriei lui i ajuta pe cei persecutati.
29

Cu toate acestea ns, ,toti cei ce au participat la acele cursuri de spiritualitate crestin din anii 1946-1948, care alctuiesc
Crarea mpr(iei, stiu Ioarte bine c Printele n-a ndrumat pe nimeni la rezistent si nesupunere, ci tuturora le-au spus c n-au
cderea si puterea s mpiedice ce trebuie s vin, mbiindu-le trirea cu toat sinceritatea a idealului crestin, sintetizat n Predica de
pe Munte, pe care l-a mrturisit pn n ultimele ceasuri ale vietii. Deci Dumnezeu este Cel care rnduieste ce trebuie s vin asupra
oamenilor, n Iunctie de purtrile lor, de ascultarea lor de Dumnezeu, si de ncrestinarea vietii lor cea de toate zilele.
30

Este Ioarte potrivit s mentionm aici mrturia realist a Printelui Arhimandrit TeoIil Prian si s lum aminte la ea:
,Printele Arsenie spune undeva, ntr-o predic de-a lui, este undeva scris, c antisemitismul nu tine de crestinism, c crestinul
nu-i voie si nu poate s Iie antisemit. Pe monumentul de la Smbta scrie: Mam tar, ei pentru tine au murit. Si este scris (era)
numele Printelui: Ieromonah Arsenie Boca. Ori Printele nu a murit pentru tar. Printele poate c o Ii avut o legtur cu vreunul
dintre ei, dar nu avea nici un rost. Adic partizanii, n momentul n care au ajuns n munti, nu au mai putut Iace nimic pentru tar,
pentru binele trii, cu credint religioas. De ce? Pentru c ei, din momentul n care s-au retras n munti, nu au mai Icut altceva dect
s-si pzeasc pielea. Au rezistat ct au rezistat, dar, se stie, unii dintre ei au Iost prinsi, iar altii au murit n luptele cu Securitatea.
Chilia din munte
,Ct de Irumoase sunt pe munti picioarele trimisului care vesteste pacea, a solului de veste bun, care d de stire mntuirea
. (Isaia 52, 7).
Printele Arsenie a avut mereu n vedere nevointele ascetice si aceasta ncepnd nc de timpuriu, de cnd era student, nct
ntre colegi era considerat un ,sInt.
,Dintr-o autentic dorint de trire spiritual, Ir ndoial si cu mult sinceritate, a nceput s duc o viat Ioarte ascetic.
Pleca dimineata la pdure, avnd cu el o scnduric subtire pe care ngenunchea la rugciune si medita ndelung.
31

Prin urmare Printele Arsenie avea deja o pregtire ascetic cnd s-a asezat la mnstire. Si atunci, dorinta construirii unei
chilii n inima muntelui si dorinta retragerii ne pare Iireasc.
Dup constatrile la Iata locului ale Printelui Boldor, la izvorul vii Smbta, pe o muchie de ,cleant, cu un povrnis
aproape vertical, teraseaz stnca. n interiorul masivului, ,scobeste o deschiztur cu nltimea 1.65-1.75 m si ltimea de 0.80 m, pe
care o lrgeste n interior, cu intentia de a realiza o chilie n ,inima muntelui. Ivindu-se Iisuri n stnc, construieste o schel
suspendat n Iat, spre cursul vii, si ,atac Irontal muntele printr-o deschidere boltit de circa 2 m, nainteaz cam 1 m, dup care
lucrarea se opreste.
32
,Printele Arsenie a Iixat un loc socotit de retragere, care pn la urm nu a Iost de retragere, nici pentru el si nici pentru
altcineva, pentru c e n apropiere o caban turistic. Nu Printele a spat singur chilia, asa cum se crede. Printele a lucrat cu oameni.
(Printele dac a vrut s Iac o treab gsea totdeauna priz la oameni. Oamenii veneau si l ajutau. Dac gsea la ru o piatr mare
care se potrivea undeva la mnstire, imediat aranja cu cineva s aduc piatra cu un car cu bivoli.)
Chilia e un nceput, un hol din care urma s se desIac o camer n stnga. A renuntat pentru c a constatat c se inIiltreaz
ap. Si atunci, a renuntat si din motivul acesta, a renuntat si pentru c el a plecat, si s-a renuntat si pentru c erau partizani pe munte si
s nu se Iac o legtur ntre Printele si partizani. (Arhimandritul TeoIil Prian)
(Nu stim dac Printele Arsenie ar Ii vrut s se retrag acolo cu totul sau numai n anumite perioade, ns suntem convinsi c
dac s-ar Ii retras, nu o Icea de dragul senzationalului sau ca s se pregteasc pentru vreo datorie oarecare, ci ar Ii Icut-o cu
convingerea, dragostea si dorinta pe care au avut-o si alti oameni cu viat mbunttit care ,au Iugit de lume din dorinta, care-i
mistuia, de a rmne singuri cu Dumnezeu.)
Dar, n cele din urm, si cu Printele Arsenie s-a ntmplat ca si cu alti printi duhovnicesti: Dumnezeu a primit iubirea lor si i-
a trimis napoi n lumea din care doreau s se retrag ca tmduitori ai ei.
,Chiar dac nu i-ar Ii trimis napoi, Iuga lor ar Ii Iost la Iel de creatoare si ar Ii avut o nsemntate urias pentru societate;
Iiindc monahul ajut lumea nu prin cele pe care le spune sau Iace, ci prin nssi existenta sa, prin stare de rugciune nencetat care
se identiIic cu sinea lor cea mai luntric. Dac Antonie cel Mare si SIntul SeraIim de Sarov n-ar Ii Icut nimic altceva dect s se
roage n pustia n care se gseau, ar Ii Iost la Iel de mari Ictori de bine pentru semenii lor. Dar Dumnezeu i-a menit din veci s
slujeasc celorlalti ntr-un mod mai direct. Aceast slujire direct si vzut era ns o consecint esential a slujirii nevzute pe care o
aduceau prin rugciunea lor.
33

Chilia Printelui a rmas pn astzi un loc de pelerinaj unde credinciosii se roag, pun o Iloare sau aprind o lumnare.
Ultimul mare praznic srbtorit
de Printele Arsenie la Smbta
Acesta a Iost de Izvorul Tmduirii (7 mai) din anul 1948, si, dup spusele unui martor, a Iost cel mai nlttor dintre toate
praznicele la care participase pn atunci la Smbta. Miscarea religioas de aici avea deja anvergur national.
,Am Iost si n anul acesta n pelerinaj la Mnstirea de la Smbta de Sus din jud. Fgras. Cu toate c sunt un vechi
cercettor al mnstirii, prznuirea de acum m-a covrsit cu desvrsire.
8
Timpul era nehotrt, pe alocuri plouase si-n alte prti se pregtea de ploaie. Vineri, n ziua praznicului, a nceput ploaia din
zori la mnstire, o ploaie mrunt si deas, struitoare. Cu toate c ploaia era binevenit pentru pmntul nsetat, Iiind o
binecuvntare de la Dumnezeu, ne sgeta totusi inima, ntruct ea avea s mpiedice pe credinciosii pelerini din satele vecine de a
veni la praznic. Si ploaia a tinut pn ctre ora 8. Atunci, ca prin minune, norii s-au risipit si raze aurii de soare si lumin au nveselit
Iptura gingas a mnstirii.
Cteva sute de nchintori veniser din ajun, iar acum au nceput s curg miile din toate prtile. Veneau cu crute pe drumul
cel mare pietruit, siruri, siruri. Veneau apoi cete, cete, pe jos, brbati si Iemei, btrni si tineri, Iete si copii. Tineretul din Drgus,
Visti, Arpase, Smbete, Lisa si alte sate, n hainele de srbtoare, miestrit cusute si mpodobite n cele mai Ielurite si mai plcute
culori. nchintorii cei mai ndeprtati au Iost cei din prtile Brasovului, ale Branului, ale Trnavelor, cu exceptia unor oaspeti distinsi
si studenti de la Bucuresti.
Liturghia arhiereasc
La ora 9.30 clopotele mnstirii au nceput s sune ntr-un dangt prelung si ntr-o armonie cereasc. Dou zeci si patru de
preoti n odjdii de mare srbtoare au iesit ntru ntmpinarea .P.S. Sale Nicolae, Mitropolitul Ardealului, care venea ca n Iiecare an
s slujeasc la altarul ridicat n mijlocul pdurii de Iag. Miile de nchintori si artau bucuria si multumirea suIleteasc si
ngenuncheau cu evlavie n Iata naltului pstor, primindu-i binecuvntarea.
n tot decursul SIintei Liturghii, alte si alte cete de nchintori soseau, astIel nct la ceasul predicii am putea spune c se aIlau
n jurul altarului cam 10.000 de suIlete. ntreg acest popor pstra cea mai adnc reculegere si urmrea cu evlavie desIsurarea SIintei
Liturghii. Rspunsurile liturgice le-a dat si n anul acesta corul din Fgras, sub Ioarte iscusita conducere a D-lui ProI. Roseal, iar
troparul nvierii, Hristos a nviat, rsuna ca un strigt de biruint din miile de piepturi ale nchintorilor.
Predicarea Evangheliei
Vatra Mnstirii de la Smbta a ajuns astzi un puternic amvon de propovduire. Obisnuit, pelerinii vin la Mnstire pentru a
se mprtsi cu SIintele Taine si pentru a asculta cuvnt de nvttur si zidire suIleteasc. Aceste daruri li se mprtsesc n toat
vremea. Mnstirea de la Smbta n aceast privint corespunde pe deplin cerintelor vremii de astzi: ea este o scoal de luminare a
poporului, de desteptare din somnul pcatelor, de orientare la o viat curat si de Iolos oamenilor si plcut lui Dumnezeu. Nu numai
la marile praznice, ci duminic de duminic si srbtoare de srbtoare, slujitorii mnstirii, ieromonahi cuviosi ca: Arsenie, Mihail,
SeraIim, ierodiaconul Nicolae, toti licentiati si doctori n Teologie, tin sus predicarea cuvntului Evangheliei, dnd cu putere
nvttur poporului. Ba unii din printii mnstirii au tinut cicluri ntregi de predici, pentru tot poporul n general si pentru studenti si
tineret n special. (Aici se Iace reIerire la Printele Arsenie, care, se stie, organiza acele ,vacante spirituale la care participau cu mult
interes tineri si studenti din Bucuresti si din alte centre universitare.) n Ielul acesta predicarea Evangheliei la mnstire e socotit ca
ceva de sine nteles si asteptat cu sete de nchintori.
n ziua praznicului, rostirea cuvntului Iu nceput de ctre .P.S. Sa Mitropolitul nostru Nicolae. Multimea s-a strns si mai
mult n jurul altarului. Era n Iata noastr o mare de capete, mii de perechi de ochi atrnau de Iigura senin, impuntoare, brzdat de
cei 66 de ani, dar plin de printeasc iubire, a .P.S. Sale Nicolae, Mitropolitul nostru. Predica .P.S. Sale curgea natural, ca o ap
limpede din izvorul su. A mnecat de la cuvintele Mntuitorului: De nseteaz cineva, s vin la Mine si s bea (Ioan 7, 37),
punnd n Iata asculttorilor icoana vie, plin de lumin si putere dumneziasc a Mntuitorului Hristos. Multimea asculta miscat si
sorbea cu nesatiu din cuvintele vietii.
Au urmat apoi la rnd alti 8 predicatori, protopopi, preoti si diaconi: Printele ProI. Dr. Dumitru Stniloae, a vorbit cu
adncime despre Hristos, Intna vietii si a nemuririi. Printele consilier Nanu din Sibiu, cu strIulgerri de lumin, a mrturisit
despre realitatea nvierii lui Hristos si despre datoria noastr de a nvia cu El. Protopopul Fgrasului, Traian Ciocnelea, a zugrvit
icoana duioas a unei cete de Iemei, n Irunte cu o btrn de 70 de ani, care au tinut s Iac pe jos, reIuznd de a se urca n camion,
pelerinajul la mnstire. Printii ieromonahi: Arsenie, SeraIim si Mihail au vorbit despre marile daruri ale mnstirii si despre
trebuinta nnoirii suIletesti a nchintorilor.
Printele Mladin a evocat n cuvinte de Ioc mucenicia pentru Hristos a celor credinciosi, artnd c ctitorii de la Smbta Iac
parte din ceata mucenicilor credintei lui Hristos.
n ncheiere, Printele consilier Secas din Sibiu a ludat rvna nchintorilor, mai ales a Iemeilor, a cror rvn este deosebit.
A ndemnat apoi pe asculttori s-si pstreze credinta si s mplineasc cu sIintenie datinile strmosesti. n Iine, a adus multumiri
tuturora pentru osteneala ce si-au dat venind n pelerinaj.
Cele nou predici, prin Irumusetea si puterea lor, au nviorat pe asculttori, lucrnd adnc n suIletul Iiecruia.
Fntna cea frumoas
Ca si alt dat s-a Icut sIintirea apei la Intna de lng altarul bisericii si Taina SIntului Maslu pentru bolnavi. Lucrul
deosebit al acestui an a Iost sIintirea Intnii, botezat cea Irumoas din partea .P.S. Sale. Aceast Intn, cldit n mijlocul
grdinii de pomi este o nou nIptuire dup desenele si planurile Printelui Arsenie. Este o lucrare de mare art. Numele primit la
Botez si l-a dobndit pe bun dreptate.
34

Fireste c regimul comunist nu putea tolera asa ceva si era de asteptat ca n cele din urm s reactioneze. Avalansa poporului si
a tineretului spre Mnstirea Brncoveanu i-a speriat. Se bnuia c acolo unde este o asa de mare adunare de oameni trebuie s Iie
neaprat si instigatie. Si cine altcineva putea Ii spionat si arestat dect ,instigatorul, care devenea incomod si care, n mentalitatea
lor, putea ajunge oricnd periculos avnd n vedere popularitatea pe care a are.
35

Otilia Rdulescu Aroneasa mrturiseste c l-a rentlnit pe Printele Arsenie n vara anului 1948 la Securitatea din Brasov,
unde a Iost dus si dnsa pentru cercetri.
,Din spusele gardianului Raicu, un om n vrst, care (dup posibilittile lui) m-a ajutat Ioarte mult, ocrotindu-m, Printele
Arsenie era nchis n subsolul cldirii. Datorit ns entuziasmului enoriasilor din Schei care aduceau zilnic, n grupuri compacte,
mncare la poart, sau poate altor interese, n ultima sptmn a lunii iulie, Printele era scos la soare timp de o or pe zi, pe o teras
a cldirii. La terasa aceasta aveam si noi acces. Eu si prietena mea Ita Tmpnaru, eram cazate ntr-un birou gol si la amiaz, cnd
era ceva mai mult liniste, puteam iesi la aer. Printele Arsenie era mbrcat n alb si prea detasat de tot ce-l nconjura. Din cnd n
cnd se uita ns la noi, cu o privire ptrunztoare. Putinele cuvinte pe care ni le adresa erau pline de ntelepciune si ncurajare.(.)
9
De altIel era stiut c Printele Arsenie, arestat ca legionar, nu era vzut cu ochi buni de guvern si, poate, nici de mai marii Ierarhiei
Bisericesti.
Totusi, harul su le impunea respect si team.
36

Aceasta era starea lucrurilor cnd Printele Arsenie a plecat
la Prislop.
37
Chemat la treapta arhieriei
ntr-o cuvntare rostit (liber) la 5 iunie 1998 n aula Palatului Patriarhiei, cu prilejul comemorrii a 50 de ani de la
ntronizarea Patriarhului Justinian, .P.S. Bartolomeu Anania, Arhiepiscopul Vadului Feleacului si Clujului, si aduce aminte c
Patriarhul Justinian se gndea s-l cheme pe Printele Arsenie la treapta arhieriei.
,n aceast ordine de idei, surprinztoare a Iost aplecarea lui Justinian, Iost preot de mir, nu numai pentru viata monahal, ci si
pentru marile curente duhovnicesti. Primul dintre acestea, ca amploare, a Iost cel creat de Printele Arsenie Boca, pe atunci n
Mnstirea Smbta de Sus, a crui puternic inIluent spiritual cuprinsese, practic, ntreaga tar. Stiu cu sigurant c Patriarhul se
gndea s-l cheme la treapta arhieriei, dar, precum se cunoaste, Arsenie a Iost arestat, dus n lagre de munc Iortat si apoi, practic,
obligat s rmn inactiv.
38

Stare( yi duhovnic la Prislop
,La 25 noiembrie 1948, mitropolitul de atunci al Ardealului, Dr. Nicolae Blan (1929-1955), a adus personal la Prislop pe
Ieromonahul Arsenie Boca, licentiat n Teologie de la Sibiu si absolvent al Academiei de Arte Frumoase din Bucuresti, pn atunci
staret al renviatei ctitorii brncovenesti de la Smbta de Sus, care, cu dou veacuri n urm, avusese aceeasi soart ca si Prislopul,
Iiind distrus cu tunurile din ordinul generalului Bukow. Au Iost de Iat noul vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, preotul Traian Belascu,
cel care, cu cteva sptmni n urm, a condus actiunea de revenire a preotilor si credinciosilor uniti la snul Bisericii strmosesti,
arhidiaconul Ioan Circov de la catedrala mitropolitan din Sibiu si preotul Traian Faur din Silvasu de Sus. Mnstirea era ntr-o stare
jalnic, prsit de ultimii trei vietuitori uniti cu peretii tuturor cldirilor plini de igrasie si amenintati cu drmarea, cu portiuni mari
din terenul aIlat n preajma cldirilor duse de torentele prului Silvut, cu acoperisurile cldirilor mncate de rugin, cu o gospodrie
anex Ioarte srac si nengrijit.
39

,Poate c a Iost o solutie pe vremea aceea, pentru c Printele ncepuse s Iie prigonit si urmrit de Securitate. Dar a avut loc si
un eveniment care s-a numit atuncea revenirea greco-catolicilor n snul Bisericii Ortodoxe. Si Printele Arsenie poate c trebuia s
plece de la Smbta, s nu mai Iie n atentia multimii si n atentia Securittii. n urma acestui eveniment al revenirii, Mnstirea de
la Prislop, care a Iost de Iapt initial ortodox, dar a devenit greco-catolic, a Iost prsit de clugrii greco-catolici. Erau ctiva si au
plecat si a rmas mnstirea goal. Si Mitropolitul Nicolae Blan trebuia s se ngrijeasc de reactivarea Mnstirii, mai ales c
bunurile Iostei Biserici Greco-catolice au trecut n patrimoniul Bisericii Ortodoxe. Si Mitropolitul l-a dus pe Printele Arsenie s
organizeze Mnstirea de la Prislop. Acesta este motivul stiut al mutrii.
Printele Arsenie, dup ce s-a asezat acolo, a avut si el motivele lui ca s nu se mai ntoarc la Smbta. n 1954 a Iost o
rebeliune la noi la Mnstire. Ceva de nenchipuit: clugri s se rzvrteasc! S-au rzvrtit mpotriva Mitropolitului Nicolae Blan
care a restaurat mnstirea, care i-a Icut clugri, care i-a hirotonit. A Iost un preot si 4 monahi. Si printele acela care a Iost
conductorul acestei rebeliuni a Iost sanctionat de Mitropolit, la Iel ca si ceilalti patru. Preotul a Iost caterisit si exclus din monahism
si ceilalti au Iost exclusi din monahism. Si atunci, printele acela, nainte de a Ii depus din treapt a zis: Printele Arsenie nu a Iost
bun l-a dat aIar. Printele Mihail nu a Iost bun un printe care s-a mutat la o alt mnstire; Eu nu-s bun. Cine-i bun?!. Si
atunci, un printe de la Sibiu, Printele Ieronim Grovu, care a Iost conductorul lucrrilor de restaurare de la Mnstirea de la
Smbta, Iiind el pe atunci consilier la Mitropolie la sectia economic, avea niste scrisori. A scos din arhiva Mitropoliei niste scrisori
ale Printelui Arsenie adresate Mitropolitului, scrise de la Prislop, si niste scrisori adresate Printelui Ieronim Grovu pe acestea le
avea acas, nu erau n arhiva Mitropoliei si astea le-a adus la Mnstire si le-a predat Printelui SeraIim s le citeasc obstii si s se
stie de ce Printele Arsenie nu a mai venit la Mnstire, respectiv s se stie c Mitropolitul l-a chemat pe Printele Arsenie napoi la
Smbta. ntre timp ce s-a ntmplat: Mnstirea Prislop a ajuns n Eparhia Aradului, deci Mitropolitul l-a chemat pe Printele
Arsenie, nemaiIiind n Eparhia lui, l-a chemat la Smbta. Printe Arsenie, hai la Smbta, c esti din eparhia mea, nu rmne la
Arad. Si Printele Arsenie l-a rugat pe Mitropolit s l lase n continuare la Prislop ca s consolideze relatia ntre ortodocsi si Iostii
greco-catolici si Printelui Grovu i-a scris, rugndu-l s intervin la Mitropolit s l lase la Prislop. Si cu acest prilej Printele Arsenie
i-a scris Printelui Grovu c Oamenii sunt tot oameni. Adic ct s-a strduit el s realizeze ceva pentru ei (pentru cei de la
Smbta), ns oamenii au rmas tot oameni, nu i-a schimbat cu nimic. Asta era amrciunea Printelui. (Arhimandritul TeoIil
Prian)
Dar si aici, cum vom vedea, Printele a Iost cutat de Securitate. Mutarea, asa cum s-ar putea crede, nu a Iost si nici nu putea Ii
o rezolvare a acestei probleme.
Deci, Printele Arsenie, ndrumat de Mitrolopitul Nicolae Blan, a plecat la Mnstirea Prislop unde a Iost numit staret apoi
duhovnic, loc unde si va pune iarsi pecetea de ziditor de suIlete si ziditor de asezminte. Este cunoscut Iaptul c Printele Arsenie a
lucrat constant la Prislop, prin implicarea personal n restaurarea mnstirii si n toate celelalte munci de aici: tencuiala pentru
pregtirea Irescei, ridicarea schelei pentru pictura cu care dorea chiar dnsul s mpodobeasc biserica, icoanele de pe tmpla
altarului, sculptarea iconostaselor si a stranelor n general lucrarea ntregului mobilier liturgic, restaurarea bisericii si a cldirilor
anexe, la care a adugat altele noi, amenajarea si decorarea ntregii curti, un adevrat parc natural (ce ne aduce aminte de cel de la
Smbta), strjuit de o clopotnit pe stnc, gndit si zidit tot de Printele Arsenie.
40

Primul hram la Prislop a Iost n data de 8 mai 1949, de pomenirea SIntului Ioan Evanghelistul si a constituit ,prima mare
bucurie ortodox a mnstirii, dup dou veacuri de npstuiri.
41

10
La 14 septembrie 1949, ziua nltrii SIintei Cruci, Vldica Andrei a svrsit, n curtea mnstirii, prima liturghie arhiereasc
ortodox. Cu acest prilej, Printele staret Arsenie a Iost hirotesit protosinghel. n cadrul aceleiasi slujbe au Iost tunsi n monahism:
Stelian Manolache, cu numele de Dometie, si Leonida Plmdeal
42
, care a primit numele de Antonie.
43

n curnd au Iost hirotoniti tot de Episcopul Andrei, unul ca ieromonah, cellalt ca ierodiacon. Cei doi tineri monahi ns n-au
rmas mult timp la Prislop.
44

Activitatea Printelui Arsenie ca staret se ncheie n 1950, pentru c ntre timp Prislopul devenise mnstire de maici cu viat
de obste. n aprilie 1950, la decizia episcopului Andrei, au rmas primele 6 surori, care au Iost nchinoviate aici n luna mai 1950,
punnd nceputul vietii de obste. Dintre acestea, sora Julieta Constantinescu, licentiat n Teologie si cu diplom de absolvire a
Faculttii de FilozoIie din Bucuresti, a Iost tuns n monahism la 6 august, de praznicul Schimbrii la Fat, primind numele de
ZamIira, n amintirea celei de a doua ctitor a mnstirii. n 1951 Monahia ZamIira a Iost numit staret a mnstirii. Printele
Protosinghel Arsenie Boca a rmas n continuare la Prislop ca preot-duhovnic, ajutat pentru o vreme si de Ieromonahul Dometie
Manolache.
45
Deci mnstirea devenise ntre timp de maici, iar stareta lor era acuma Monahia ZamIira Constantinescu.
46
Asa cum am amintit putin mai sus, Printele Arsenie a Iost n continuare urmrit de Securitate. Oamenii autorittii de stat l
,ridic pe Printele Arsenie pentru anchet n noaptea de 15 spre 16 ianuarie 1951. ntr-o scrisoare din 26.01.1951, Printele
Dometie scria ctre Episcopia Ortodox Romn a Aradului:
,.la ora 5 dimineata, printele Arsenie Boca, staretul astei mnstiri, a Iost ridicat de un grup de 10 oameni din partea
autorittii. Nu ni s-a prezentat nici un ordin. Procedeul a Iost brutal. Au intrat n chiliile surorilor, vorbind necuviincios. Toate acestea,
Ir nici o motivare.
47

ntr-o alt scrisoare, scris tot n data de 26.01.1951, Printele Dometie mpreun cu maicile Prislopului solicit sprijinul
ierarhului Aradului, pentru staretul lor. Asa cum am zis, Printele Arsenie s-a ntors la Prislop dup un an, adic n 1952, de Buna
Vestire. Ajuns acas, i scrie episcopului Andrei al Aradului urmtoarele:
,De Buna Vestire, cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns acas, la Prislop: sntos, mult Iolosit si tot atta de senin.
Bucuria n-are multe vorbe, de aceea, dimpreun cu obstea, V-o mprtsim asa cum e: cu recunostint si smerit metanie,
pentru c Iaceti parte, n toate privintele, din motivele ei.
Am aIlat c dup Pasti veniti la noi. V asteptm, asa cum vechii crestini si asteptau Printii. Dar, pe lng motivul strvechi,
mai e si unul local, mai nou: ndeplinirea ultimelor Iorme n conducerea obstei de aci, ceea ce-mi va asigura si mie rgazul
preocuprii si de ceilalti talanti ce-i am, cu care nc n-am lucrat nimic pentru Iisus.
Al Prea SIintiei Voastre Iiu duhovnicesc, Arsenie. Prislop, 3.04.1952.
48

Se stie c n aceast perioad Printele Arsenie a Iost dus la Canal unde a stat 9 luni de zile. n cartea Viforni(a cea mare a lui
Dimitrie Bejan
49
aIlm c Printele Arsenie a Iost dus, nainte de a Ii la Canal
50
, si la Ocnele Mari. Nu spune ns n ce an.
Printele Arsenie a rmas duhovnic al Mnstirii Prislop pn n 1959, cnd, prin actul Episcopiei Aradului nr. 2407/1959
semnat si paraIat de Prea SIintitul Episcop Andrei Mageru, a Iost ndeprtat din mnstire.
51
La Iel s-a procedat si n cazul staretei
Mnstirii Prislop, Monahia ZamIira Constantinescu, cu actul nr. 2408/1959. Prin urmare maicile au Iost alungate iar mnstirea
desIiintat.
52
n incinta ei s-a organizat un Cmin de btrni.
53
Dup anul redeschiderii Mnstirii Prislop, adic 1976 si pe parcursul a mai mult de dou decenii, toate lucrrile eIectuate au
respectat planurile Printelui Arsenie, viata nssi a mnstirii Iiind tributar rnduielilor pe care obstea ncropit n 1949 si
transIormat n mnstire de maici n luna aprilie 1950, le-a respectat cu sIintenie.
54

Pribegia n Bucureyti
Dup ce a Iost alungat de la Prislop, Printele Arsenie si-a nceput pribegia n Bucuresti. A Iost angajat la Biserica SIntul
EleIterie ca pictor secund pe lng pictorul Vasile Rudeanu, iar n 1961 a Iost angajat la Atelierul de pictur al Patriarhiei de la Schitul
Maicilor cu ncadrarea de muncitor pictor.
55

Este Ioarte important s amintim aici c ,Printele Arsenie nu a voit s ncalce decizia unui ierarh, n semn de adevrat
ascultare clugreasc, nemaislujind, ci doar participnd la slujbe, ca si cntret de stran, rmnnd nc duhovnic, Ir a spovedi, ci
doar n ntelesul de ndrumtor spiritual, pentru generatii de preoti si credinciosi, care i-au pstrat si i poart o recunostint aleas.
56
Pictarea bisericii din Drgnescu
Iesind la pensie, o pensie minor, n 1968 a nceput pictura bisericii parohiale din Drgnescu, de lng Bucuresti, la care a
lucrat vreme de 15 ani. Printele Arsenie a pictat-o de dou ori, aceasta pentru c, pe alocuri, din pricina lumnrilor, pictura s-a
,pangarit (aIumat), dup expresia SIintiei Sale. (La anumite compozitii se observ cu usurint cele dou straturi picturale.) Aici, cum
chiar dnsul spunea, a Iost cutat de o ,adevrat avalans de oameni.
Pictura de la Drgnescu nu este una obisnuit, n ntelesul c Printele Arsenie nu s-a limitat strict la programul iconograIic
clasic.
ncercnd s actualizeze mesajul Evangheliei, Printele a introdus n pictura de aici, pe lng scenele clasice, deja consacrate,
si compozitii de-a dreptul socante care au un rol vdit catehetic si care se adreseaz oamenilor zilelor noastre.
Dac i s-a interzis s predice, o Iace acum ntr-alt chip, cu ajutorul penelului si al culorilor. Oamenii care-l cutau aveau ce
nvta doar din lectura picturii, care le gria direct, Ir ocolisuri si pe ntelesul tuturor, ,ca s nu mai orbeciasc si ei n noaptea
nestiintei si a lipsei de sIat, de unde vin toate relele care chinuiesc pe oameni, ntunec vremile si prea adesea crunt pmntul.
57

11
,Mica biseric de la Drgnescu are norocul s simt pe zidurile ei zugrvite predicile Iierbinti, pe care miile de oameni le
ascultau la Smbta de Sus.
E o pictur nou ca si predica de atunci.
58
Ca ,predica de acum s Iie ct mai convingtoare, Printele, cu splendida-i caligraIie, asterne pe ziduri, lng scenele
reprezentate, numeroase sentinte scurte, lmuritoare, care reprezint o sintez a gndirii SIintiei Sale. Ele nu sunt simple vorbe de
spirit, ci mai degrab sunt aschiile tsnite din coerenta si vigoarea unui trunchi cu rdcini adnci.
59

Ar mai Ii Ioarte multe de spus si n ceea ce priveste Ielul n care Printele Arsenie a gndit programul iconograIic n ansamblul
lui, adic dispunerea Iiecrei compozitii n parte, ns nu acesta este scopul lucrrii de Iat. Totusi, nu se poate trece cu vederea o
ampl compozitie pe care Printele a zugrvit-o pe absida altarului. Ea ne prezint momente ,Din viata si patimile Cuviosului SteIan
cel Nou, pe vremea mpratului iconoclast Constantin Copronimul, care a tiranisit biserica ntre anii 741-775; Iar cuviosul primind
mucenicia la 53 de ani ai vrstei sale n 28 ale idelor lui noemvrie, cu vina de pe urm: SteIan mi-a Icut temnita mnstire!.
60
Este stiut Iaptul c n nici o alt biseric nu este zugrvit pe absida altarului mucenicia acestui Cuvios, care oricum este destul
de rar reprezentat. Deci pictarea ei aici este Iiresc s ridice semne de ntrebare, mai ales c ocup un loc important n absid, att n
ceea ce priveste dimensiunea ei, ct si n ceea ce priveste spatiul pe care se desIsoar, si anume cel din dreptul ochilor. Prin urmare,
este limpede c Printele Arsenie nu a pus ntmpltor aceast compozitie aici.
Nu as vrea s Iiu nteles gresit si s se cread c, n cele ce urmeaz, doresc s accentuez doar latura proIetic a personalittii
Printelui Arsenie, ns, cutnd un rspuns la semniIicatia amplasrii compozitiei cu pricina n acel loc nsemnat, nu pot s nu observ
asemnrile dintre cele dou vieti a Cuviosului SteIan cel Nou si a Printelui Arsenie si mai ales Iaptul c amndoi s-au svrsit
din viat n 28 ale lunii lui noiembrie!
61
Ayezmntul de la Sinaia
Dup izgonirea Iortat din mnstire n anul 1959, obstea s-a reorganizat ntr-un Asezmnt mnstiresc n orasul Sinaia, care
acum este metocul Mnstirii Prislop. n acest asezmnt Printele Arsenie si-a avut chilia si atelierul de pictur din anul 1969 pn n
anul 1989, cnd s-a svrsit din viat. Aici si-a lsat ntr-o rnduial desvrsit si predici si meditatii si desene, dar si ultima dorint
de a nu-i Ii date publicittii.
62

Scrierile Printelui Arsenie
Pe lng Iaptul de a Ii Iost un mare propagator al gndirii patristice, al gndirii Iilocalice, Printele Arsenie a Iost si un
nzestrat scriitor bisericesc.
Scrierile Printelui Arsenie au circulat ntre credinciosi n mai multe variante. Cea mai cunoscut dintre ele si cea mai
rspndit a Iost Crarea mpr(iei. Mai erau apoi cunoscute si multiplicate (dactilograIiate) si predici ale SIintiei Sale si, o dat cu
acestea, mare cutare au avut si IotograIiile Printelui Arsenie din perioada de cnd era la Smbta, IotograIii care erau si sunt puse de
multi credinciosi lng icoane.
De viata si opera Printelui s-au interesat si se intereseaz oameni si teologi de seam, credinciosi care l-au cunoscut sau nu l-
au cunoscut, care l-au cercetat sau nu l-au cercetat, care l-au ascultat sau nu l-au ascultat vreodat, asa nct, n acest context, scrierile
Printelui e Iiresc s cunoasc o rapid rspndire.
Dar, vznd cte variante ale scrierilor Printelui Arsenie circul, cei care-i detin manuscrisele s-au gndit c n cele din urm
este mai bine s le publice, chiar dac Printele Arsenie nu a dorit acest lucru. S-a nceput cu cteva cuvinte de nvttur publicate n
revista ,Gndirea, Serie nou, iar n 1995 si n 2000 s-a ajuns s se tipreasc (n dou editii deci) ,Iorma deIinitiv a Crrii
mpr(iei, cum (Printele) a gndit-o si cum a lsat-o n 1949, dup care vor urma predicile care si ele circul n nu stiu cte
variante , pe care si le-a legat singur ntr-un volum se pricepea s lege Ioarte Irumos crtile dup o anumit ordine si cu o
caligraIie unic.
63

S-au mai tiprit si se mai tipresc si n continuare predicile si meditatiile Printelui Arsenie cuprinse n manuscrisul numit Fiii
nvierii, n ,Foaia duhovniceasc pentru popor Strjerul Ortodox.
De o larg rspndire s-a bucurat si scrierea Pravila Alb, un manuscris care i s-a Iurat Printelui Arsenie si care pe urm a
Iost modiIicat si rescris. Iat caracterizarea pe care o Iace Printele pe un asemenea exemplar: ,Pravila Alb model de strmbare a
unui original Iurat.
64

I s-a mai atribuit si scrierea numit Sundar Singh vorbeyte globului pmntesc, mai putin rspndit dect celelalte. Iat
caracterizarea pe care o Iace Printele si asupra acesteia: ,Sundar Sing Ce Irumos scrie Sundar Singh si de ce proast calitate e
apocriIa aceasta, a unui Ianatic, incult si mincinos.
65

O alt scriere care o gsim deja publicat n cteva site-uri ortodoxe web este Trepte spre vie(uirea n monahism, care se
adreseaz n special monahilor care doresc s-si rnduiasc viata interioar n vederea urcusului duhovnicesc. n Iinal lucrarea mai
cuprinde si o tlcuire a rnduielii tunderii n monahism.
Trebuie amintite aici si zicerile Printelui Arsenie, care si ele circul, si pe care mai ales Printele Arhimandrit TeoIil Prian le
popularizeaz cu timp si Ir timp. (Nu exist carte a Printelui TeoIil n care s nu apar cel putin o zicere a Printelui Arsenie. Cele
mai Irumoase si cunoscute cuvinte ale Printelui Arsenie le-am cuprins n cartea Printelui TeoIil Veni(i de lua(i bucurie, de editarea
creia m-am ocupat personal.)
La Iel, nu trebuie uitat c Printele Arsenie a lsat acel program de angajare ntr-o viat duhovniceasc autentic n cinci
puncte: ,Oxigen, glicogen, somn, pstrarea hormonilor si conceptia de viat crestin, ndreptar de viat care nu a Iost cuprins n vreo
12
scriere publicat (de pild Crarea mpr(iei), ci a Iost auzit de ctre un tnr din gura Printelui Arsenie, lucru care nu nseamn
deloc c nu ar Ii si acesta Ioarte important.
Tot aici trebuie s amintim si scrisorile pe care Printele Arsenie le-a trimis celor apropiati, pentru c, s nu uitm, scrisorile
Printilor sunt unele dintre cele mai Irumoase opere din literatura patristic. Unele dintre ele au Iost deja Icute cunoscute cititorilor,
iar altele probabil c vor urma a Ii publicate. Pn una alta, mai ales de cnd exist posibilitatea ca ele s Iie Iotocopiate (xeroxate),
copii dup scrisorile Printelui au ajuns la Ioarte multi credinciosi.
ndrumtor al monahilor
,De vrei s te Iaci clugr, I-te ca Iocul! (Printele Arsenie Boca)
Printele Arsenie a Iost cercetat de multi doritori de viat monahal. Le spunea Printele: ,Mi, nu toti cei din lume se
prpdesc, nici toti cei din mnstire se mntuiesc.
Era si un Ioarte bun psiholog. Dintr-o singur privire si schimbnd dou-trei cuvinte putea s nteleag si s cntreasc exact
ce-i de Icut cu doritorul de clugrie ce-i sttea n Iat. Nimeni nu putea nsela ochiul su ager cu preIctorii sau viclesuguri. Nu
sttea s se tocmeasc cu nimeni n privinta asta. Spunea rspicat ce avea de spus. Dar, nainte de a da un verdict n ceea ce priveste
recomandarea pentru clugrie, Printele Arsenie ,cuta s vad prin tine dincolo de tine. Lua Ioarte n serios problema clugriei.
Foarte elocvent n acest sens este relatarea despre ntlnirea din 1942 dintre Printele Arsenie si pe atunci tnrul de 13 ani Ioan
Prian (azi Arhimandritul TeoIil Prian) care dorea s rmn n Mnstirea de la Smbta:
,Cnd m-am dus eu la Mnstirea de la Smbta n 1942 s m Iac clugr, aveam treisprezece ani si jumtate. Printele era
acolo. M-a luat la spovedit, am stat de vorb, mi-aduc aminte si de amnunte, de ntrebrile pe care mi le-a pus, ntre care o ntrebare
care am spus-o eu de multe ori, prin care vroia s intre dincolo de mine, prin mine dincolo de mine. M ntreb dac mi-a venit n
gnd vreodat s omor un om. Mie mi s-a prut Ioarte curios la vrsta aceea c m-a ntrebat dac mi-a venit n minte s omor vreun
om, c nu-mi venise niciodat un gnd de acesta, nici pn atunci, si nici de atunci ncoace, dar i-am mai auzit pe oameni zicnd: Te
omor, Iire-ai . si nu stiu ce. Si nu m-am gndit dect dup aceea c Printele a vrut s vad de unde vin, care sunt strIundurile
existentei mele. De ce? Pentru c Printele avea n gndurile lui si dup aceea n aIirmatiile lui, zicerea aceasta c copilul e oglinda
printilor, c mostenim din strIunduri de existent lucruri pozitive si negative, c Iiecare dintre noi aducem o ncrctur n existenta
noastr.
A zis odat printele ctre unul: M, tu esti sinteza harababurii din casa voastr. Deci, printele si ddea seama de anumite
lucruri, pe care ceilalti nu le observau, sau treceau pe lng ele, sau, n orice caz, nu aveau posiblitatea s le Iormuleze asa de Iain:
Tu esti sinteza harababurii din casa voastr.
Deci, dac vrei s stii cine esti, cerceteaz-te si vezi de unde ai venit! Si printele, binenteles c stia toate lucrurile acestea, c
noi nu ncepem propriu-zis de la conceperea noastr, ci ncepem cu rdcini, mai departe, Dumnezeu stie de unde, i cumulm pe
printii nostri, pe bunicii nostri.
Eu aveam o bunic, mama mamei, si cnd zicea cte cineva de un nepot al ei: Seamn cu dumneata, ea rspundea: Pi
numai de-ar semna cu mine, c-i bine.
Vedeti, sunt niste lucruri pe lng care noi trecem usor. Adevrul este c Iiecare dintre noi suntem o sintez, a unei harababuri,
a unei linisti, Dumnezeu stie cum suntem, cine suntem. Dar lucrurile acestea trebuie rezolvate, si dac nu le rezolvm noi, nu le
rezolvm niciodat si nu le rezolv nimeni. Si atunci printele stiind lucrul acesta, si avnd capacitatea aceasta de a intui esentialul n
orice chestiune, ca si cnd ar Ii zis ctre mine: Uite ce-i, tu vrei s te Iaci clugr? Pi ti spun eu ce s Iaci tu, dac vrei s te Iaci
clugr. Nu te Iaci clugr, dar Iaci ce Iac clugrii: zici rugciunea cu care se mntuiesc clugrii. Si mi-a spus s zic: Doamne,
Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine, pctosul. Mi-a zis asa: S-o zici cu gndul, deci cu cuvntul gndit, nu
cu cuvntul vorbit, desi se poate si cu cuvntul vorbit, e voie, dar s-o zici cu cuvntul gndit. Nu mi-a dat nici o explicatie,
binenteles c s-a gndit la asta, ca s o zic cu cuvntul gndit, pentru c lupta se d n gnd, si atunci, ca s scoatem din lucrare
gndurile negative, trebuie s avem gnduri pozitive; nu mi-a Icut nici un Iel de teorie, ci mi-a zis asa: Zici n gnd, Doamne, Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine, pctosul, lipesti de respiratie rugciunea, n Ielul urmtor: ntre respiratii zici
Doamne, trgnd aerul n piept, o dat cu asta zici Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, si dnd aerul aIar din piept, o dat cu
asta zici miluieste-m pe mine, pctosul. Att mi-a spus, despre altceva nu mi-a spus nimic. Am mai vorbit noi de una, de alta, am
plecat, mi-am vzut de scoal, am Icut liceul, am Icut Teologia si dup unsprezece ani m-am Icut clugr. Deci, nainte cu
unsprezece ani de a m Iace clugr, stiam rugciunea cu care se mntuiesc clugrii si Ioloseam rugciunea ct o puteam Iolosi.
Interesant, ns, c Printele nu mi-a dat directiva s iau legtura cu vreun practicant al rugciunii, cu vreun duhovnic, cu
cineva care s m ndrumeze, doar mi-a spus s m angajez la rugciune. Nu mi-a spus ct s zic, de cte ori s zic, ct timp s stau n
rugciune, s am o pravil, ct timp s zic rugciunea, dar s-o zic. Binenteles c mi-am vzut de treab, nu m-am gndit niciodat c
trebuie s o Iac cu exclusivitate, dar am stiut de rugciune si de cte ori mi aduceam aminte ziceam: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul
lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine, pctosul, cum m-a nvtat printele: ntre respiratii: Doamne; trgnd aerul n piept:
Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu; dnd aerul aIar: miluieste-m pe mine, pctosul. Binenteles, nu e absolut necesar s se
Iac asa, dar asa m-a nvtat printele, si eu asa am Icut.
66

Au ales calea clugriei multi dintre tinerii care l-au cutat pe Printele Arsenie. Amintim aici pe cei mai cunoscuti: Leonida
Plmdeal, viitorul Mitropolit al Ardealului, Stelian Manolache, devenit vestitul duhovnic de la Rmeti, Julieta Constantinescu,
ajuns staret la Prislop, si lista ar putea continua.
67
Petru tinerii de atunci, dar si pentru tinerii de azi care doresc s urmeze calea monahal, ct si pentru cei care au Icut deja
acest pas, Printele Arsenie Boca a lsat o scriere care se reIer la cresterea duhovniceasc a doritorilor de desvrsire. Este vorba
despre Trepte spre vie(uierea n monahism, o lucrare destul de putin cunoscut, din pricin c nc nu a Iost editat.
13
Dar negrit mai important dect aceast scriere este pilda vietii Printelui Arsenie
68
, care arat clugrilor c pot tri ca
Printii din vechime, ,c le poate Ii viata asa cum le este si numele (Arhimandritul TeoIil Prian), adic pot Ii ,btrni Irumosi,
chiar si n mijlocul unei lumi plin de conIuzie, disperare si abandonare a adevrului.
69

Concep(ia Printelui Arsenie despre monahism
Printele a vzut de-a lungul vietii sale si cazuri de clugri ratati. Despre ei zicea: ,Unii dintre clugri nu sunt clugri, ci
cuiere de haine clugresti.
Pentru a evita aparitia acestora, Printele Arsenie i-a scris Episcopului Aradului, Prea SIintitului Andrei Mageru, n eparhia
cruia era n acei ani, spre a-i arta cu iubirea, experienta si competenta cu care scrisese Crarea mpr(iei si Trepte spre
vie(uierea n monahism, c nnoirea monahismului (att de dorit si atunci, ca si acum), de care depinde si nnoirea mai general a
Bisericii si a societtii, nu se Iace prin nmultirea numrului de mnstiri si schitulete si nici prin simple directive venite ,de sus.
Alctuit cu precizie, claritate, proIunzime si cu o putere de discernmnt cu totul aparte, epistola lmuritoare a Printelui
Arsenie o adevrat sintez a gndirii SIintiei Sale despre monahismul contemporan poate Ii socotit, pe bun dreptate, ,un
luminos punct de reper ntr-o eventual ncercare de nviorare a monahismului.
,Am vzut si rsritul si apusul multor mnstiri.
Rsar, cnd griesc constiintei poporului prin simpl existenta lor; si apun, cnd aceast existent e ptat de nevrednicia
vietuitorilor lor. De rsritul sau apusul acestora atrn ncrederea sau nencrederea ce le mai rmne oamenilor n Iorta de creatie a
crestinismului. E destul s pomenim bisericile si mnstirile din Ardeal, nIiintate de ctitorii de peste munti, ai cror vietuitori au tinut
treaz n constiint unitatea ortodox a neamului. Iar cnd vitregiile trecutului urzite de Vatican le-a drmat si ars, s-au artat
mucenicii.
E un apus Irumos.
Acesta ne-a Ierit de cel rusinos, al decadentei actuale, cnd mnstirile si le desIiinteaz clugrii.
Aci e cazul de popas. Ce renIiintm, care situatie?
E Irumoas initiativa si trebuie apreciat, dar Ir oameni ndeajuns Iormati, care s conduc cuminte ceea ce se adun la
ntmplare, nu se ajunge dect la o situatie decadent.
Iat cteva decadente:
Srcia, cu care uneori se ncepe o mnstire, determin cersetoria, umblatul cu pantahuza, pretarea la slujbe pe ruIrie, taxe
pe slujbe rusini.
Din diIerenta de zestre, pe care si-o aduce Iiecare, se nasc n obste atitudini umilitoare, ntietti nedrepte destrmare
suIleteasc.
Oamenii din aIar, care ajut prin donatii mai de seam, ba si care n-ajut cu nimic, dac nu li se are grija, ncep s se
amestece n treburile interne ale mnstirii, s nvrjbeasc obstea si s se nvrjbeasc si ntre ei naIar smintelile.
Sntatea Iizic a Iiecrui ins n parte trebuie medical si dinainte stiut. Aci e un punct gingas, care nu mai trebuie neglijat. Nu
pot Ii primiti n aceast nevoint de o viat a sIaturilor evanghelice, dect oameni perIect sntosi cu plmnii, inima, dar mai ales cu
sistemul nervos, sngele si glandele endocrine. Acestea din urm, pricinuind oarecare jen, rmn de obicei la voia ntmplrii si
prad unei preri cu totul pe dos, mai ales ntre Iemei, c ncetarea mai devreme a unor Iunctii de natur endocrin, ar Ii o
nvrednicire, un preludiu al sIinteniei. De Iapt e o tragedie care bate la us: dezorganizarea mintal, n diIerite grade, de unde
nclinatia spre exagerri, denaturri, habotnicii, nchipuiri, nluciri toate tulburri psihice din cauze netratate. De multe ori,
nclinatia spre mnstire nu e de Iapt o nclinatie, ci o inIirmitate de adaptare, din cauze organice sau din alte cauze. Adevrata
chemare ns nu are nimic cu inIirmitatea. Curajul de a alege liber acest mod de mntuire nu arunc ponoase pe cellalt mod de
mntuire, al Iamiliei. InIirmii vd n mnstire: vis, usurare, litanie, ca s sIrseasc n deceptii si sminteli. Adevratii chemati vd
limpede eroica nevoint a desvrsirii, Ir ispita sIinteniei.
De asemenea e Ioarte bine s se stie de la nceput care e punctul de vedere al Iiecrui ins asupra rului. Multe structuri psihice
sunt prad obsesiei rului, a pcatului, a diavolului, manihei asupra trupului si osnditori ai Iamiliei obsesii si interpretri
nesntoase ca obiecte de cugetare, dovedind un climat nesntos al mintii sau ducnd la el. Speriatii acestia se dedau de capul lor la
nevointe care le ruineaz amndou snttile nu sunt de nici o treab n mnstiri. Iar dac totusi sunt primiti, sub inIluenta
structurii lor, obstea poate ajunge prad mnctoriei, lucrturilor, viciilor, strini la trapez si rugciune, ba chiar dusmani. InIirmii se
Iixeaz pe ngustimi neesentiale crestinismului, ca de pild pe amnunte de tipic, de calendar (stilismul), chiar de pravil, ngustimi
habotnice, care au pricinuit Bisericii numai suprri.
ntotdeauna se gsesc vietuitori de mnstire, dar Ioarte arareori se nasc povtuitorii: staretii si duhovnicii. Acestia trebuie s
Iie minti luminate, vederi largi, buni cunosctori ai omului: limpezi n doctrin, mbunttiti n smerenie si iscusiti n dreapta
socoteal si, pe deasupra, structuri cu o Iericit mbinare ntre iubire si autoritate. Din cte au ei de Icut pomenesc doar una:
UniIicarea suIleteasc a obstii, ca toti s Iie ntr-un cuget. E att de anevoios lucrul acesta dar si att de mare, nct atrage
prezenta nevzut a lui Iisus ntr-o atare obste. Iubirea de Dumnezeu si de oameni, ntr-o obste de un cuget, e ridicat de Noul
Testament la valoarea de argument al existentei lui Dumnezeu. Aceasta este ultima Lui deIinitie, porunc si rugciune. Iat rostul si
sarcina povtuitorilor. Ziduri se pot Iace usor, gospodrie la Iel, adunare de vietuitori Ioarte usor greutatea-i la ales. Cci multi par
buni, luati n parte, dar devin ri adunati laolalt devin ceea ce erau de Iapt.
Obstile mari, mari din neprevedere, chiar de-ar avea povtuitori cu calitti, cu ct sunt mai mari cu att au o viat mai scurt.
Fiecare ins e o lume de necunoscute. De aceea, a Iace unire ntre oameni, chiar putini, e o dovad de lucrare dumnezeiasc si,
desvrsit, numai El o poate Iace.
Deci, ca ncheiere a prerilor: dect realizri sortite decadentei, sub raportul asezrii, al nzestrrii si al componentei
personalului, mai bine Ir ele. Cci pietrele, pstrate asa: moment de culme al trecutului griesc mai bine constiintei poporului, dect
realizrile prezente Ir ndejde. Nu multe mnstiri, ci putine: ct mai putine, dar cu att mai bune, si nu prea mari.
70

14
Plecarea la cele veynice
Printele Arsenie a murit la Sinaia, n 28 noiembrie 1989, acolo si-a dat sIrsitul.
,Se Iac Iel de Iel de vorbe, Iel de Iel de aprecieri de ctre oameni necompetenti, de ctre oameni care nu stiu realitatea si care
vreau s l pun pe Printele n atentia altora. C a vorbit cu Ceausescu, c i-a spus lui Ceausescu c va muri, si nu stiu ce . Nu-i
adevrat! Sunt niste lucruri care nu s-au ntmplat si pe care le inventeaz oamenii si pe care le citesc credinciosii si necredinciosii,
dup care trag niste concluzii care nu sunt adevrate. A suIerit, a avut ceva cu rinichii si din aceasta i s-a tras si sIrsitul. Apoi, la 79
de ani, nu se mai pune problema din ce pricin ai murit. Mori, c moare lumea la 79 de ani si mai devreme. Deci Printele Arsenie s-a
sIrsit n Sinaia, la ora 9 si ceva seara, n 28 noiembrie 1989.
71

Prohodit de o multime impresionant de credinciosi, Printele Arsenie a Iost nmormntat n cimitirul Mnstirii Prislop, n
ziua de 4 decembrie 1989.
,Mormntul SIintiei Sale de la Mnstirea Prislop, duhul SIintiei Sale de la Mnstirea Smbta-Brncoveanu, ctitoria SIintiei
Sale de la Sinaia, pictura SIintiei Sale de la biserica din Drgnescu, vor vorbi si vorbesc chiar pentru Ioarte mult vreme, dac nu
cumva pentru totdeauna, despre trirea n Hristos, credinta n Hristos, dragostea Iat de Hristos, despre adevrul Bisericii Ortodoxe,
mormntul SIintiei Sale si crucea de la mormnt Iiind dintre cele mai cunoscute si importante n acelasi timp si discrete locuri de
pelerinaj, unde vin crestini din toat tara si chiar si din alte prti. Vin, se roag, aprind o lumnare, se nchin si cer mijlocirea prin
rugciunea de Ioc a Printelui Arsenie pentru ei, pentru Iamilie, pentru tar, pentru lume, pentru Biseric, pentru noi toti.
72

La parastasul de 12 ani, P.S. Printe Daniil Partosanul, n predica rostit cu acest prilej, tlcuind duhovniceste viata si lucrarea
Printelui Arsenie Boca, a spus printre altele:
,Am meditat si m-am gndit: Oare ce semniIicatie, printre multe altele, a avut pentru veacul nostru, pentru timpul nostru,
pentru vremea noastr si personalitatea si activitatea si lucrarea duhovniceasc si cea scris si cea reprezentat estetic sau artistic,
iconograIic a Printelui nostru Arsenie? Si am gsit o asemnare, am gsit o comparatie, cu ceea ce s-a petrecut n Babilon pe vremea
mpratului Belsatar, cnd la osptul idolatru si pgnesc al acestuia, Dumnezeu trimite o mna care scrie pe tencuiala peretelui din
interiorul palatului niste cuvinte. mpratul s-a cutremurat. N-a stiut ce semniIicatie au aceste cuvinte si nici altcineva din anturajul
su, dar, proorocul Daniel, chemat de mprteas, a venit si a tlcuit cuvintele: ,Mene, mene, techel uIarsin ,Numrati, numrati,
cntriti si mprtiti.
Asa mi se pare c a Icut si Prea Cuviosul Printele nostru Arsenie, n veacul acesta, n Biserica noastr, n tara noastr, n
poporul nostru, n Iamiliile noastre, n suIletele noastre: ne-a desciIrat, ne-a tlcuit, ne-a tlmcit mesajul lui Dumnezeu, cuvntul lui
Dumnezeu, harul si darul lui Dumnezeu, ne-a citit chiar si ne-a desciIrat parte din semnele timpului pe care noi le trim si cu care
suntem martori si contemporani, pentru ca astzi s ne trim viata noastr crestineste, n duh curat ortodox, n Iidelitate si credinciosie
Iat de Biserica noastr Ortodox, cea una singur, soborniceasc si apostoleasc. De aceea suntem noi astzi aici, ca si Iemeia din
Sunem pe Muntele Carmel, nu din curiozitate, nu din alte gnduri, ci din necesitate suIleteasc si spiritual, pentru c, repet, avem
nevoie, ca si SIntul Elisei, de pietrele Carmelului, avem nevoie de Iocul Carmelului, avem nevoie de urmele pasilor SIntului Ilie pe
Carmel, avem nevoie de duhul si puterea si rugciunea si mijlocirea si binecuvntarea Prea Cuviosului Printelui nostru Arsenie
Ieromonahul.
73

15
OMAGIU PRINTELUI DRAG
Noi, cei ce l-am cunoscut,
Si Printe drag l-am avut,
Simtim astzi adnc durere,
Dar si mare mngiere.
Cci noi stim c si acum,
Nu va nceta nici cum,
Viu s Iie-n amintiri,
Chipul sIintei lui iubiri.
Si cu toti ndjduim,
Cu Printele s Iim,
De vom mplini curat,
SIaturile ce ne-a dat.
Iar acum la desprtire,
Cu smerenie si iubire,
De la cel plecat n zare,
Cerem binecuvntare...
Cu nemrginit recunostint,
1eodosia - Zorica Lajcu,
mpreun cu toti credinciosii,
copii ai Printelui.
Brasov,
3-4.XII.1989
16
O SINTEZ A GADIRII PRINTELUI ARSENIE BOCA
1radijia vie a apoftegmelor
,Din Iericire, Printii au vorbit iar unele din cuvintele lor au Iost transmise posterittii, prelungind de-a lungul veacurilor
iradierea pe care au avut-o n timpul vietii lor. Pe drept cuvnt, zicerile lor sunt numite ApoItegmele Printilor, cci ele eman de la
Printi ca atare, n nsusi exercitiul paternittii lor. Nu sunt cuvinte rostite n vzduh, nici sentinte Irumoase mai mult sau mai putin
pioase scrise de un autor duhovnicesc. Sunt cuvinte tsnite din viat si ntrupate n viat, pentru a rspunde unei ntrebri vitale, unei
chestiuni struitoare si presante. (...) Mai mult, trebuie remarcat c transmiterea oral a acestor cuvinte a trebuit s se Iac cel mai
adesea n acelasi context al ndrumrii duhovnicesti, Iiii deveniti printi transmitnd la rndul lor ucenicilor lor ceea ce primiser.
Apoi, cnd apoItegmele au Ios asternute n scris, ele au continuat s se transmit si s se propage ntr-o traditie monastic vie. (...)
ncepnd de la sIrsitul secolului V circula n Palestina o culegere ce aduna n ordine alIabetic cuvintele si Iaptele atribuite
btrnilor celor mai Iaimosi. Era ca o galerie de portrete vii ale marilor strmosi, n care monahii si puteau regsi de acum, din
generatie n generatie, portretele Iamiliale ale celor pe care-i considerau ntotdeauna drept printii lor, ai tuturor. Corespondenta
avvilor VarsanuIie si Ioan, Iaimosii zvorti din Gaza secolului VI, ne Iurnizeaz o mrturie deosebit de remarcabil asupra locului pe
care, prin intermediul apoItegmelor, Printii desertului l detineau n viata monahilor palestinieni ai acestor epoci, si nu numai ai
monahilor, pentru c vedem aici c si laicii puteau discuta ntre ei asupra Cuvintelor Printilor. Monahi si laici rumegau apoItegmele
ca pe cuvintele SIintei Scripturi, gsind n ele o hran pe gustul lor si potrivit gustului Iiecruia, ca mana.
1

Apoftegmele Prinjilor contemporani
Fireste, si zicerile si apoItegmele marilor duhovnici contemporani exercit asupra credinciosilor nostri o atractie evident. Cine
nu cunoaste astzi, de pild, cuvntul Printelui Cleopa: ,Mnca-v-ar Raiul!, sau zicerile Printelui Paisie: ,S ne ntlnim la usa
Raiului!, sau ,S nu crezi tot ce auzi, s nu Iaci tot ce poti, s nu spui tot ce stii, s nu dai tot ce ai?
Multi credinciosi le-au auzit si le-au tinut minte, n primul rnd pentru c au n ele acea not de spontaneitate, prospetime si
dulceat speciIic rostirii mai mult dect scrisului.
Cnd le citesc de prin crti parc si aud glasul Printelui care le-a rostit. Multi credinciosi mrturisesc acest lucru. Cel mai
adesea mi se ntmpl asta cnd citesc cuvintele Printelui TeoIil. Vocea inconIundabil a dnsului le nsoteste si parc le d o putere
si mai mare. Acesta-i avantajul celor care ,culeg direct de la surs astIel de ziceri.
La Iel putem vorbi si despre cuvintele Printelui Arsenie Boca, att de citite si citate n ultima vreme. Pe cti prieteni sau
credinciosi nu i-am auzit rostind ziceri de-ale Printelui, sau n cte predici nu am auzit deja celebrele cuvinte: ,Dragostea lui
Dumnezeu pentru cel mai mare pctos este mai mare dect dragostea celui mai mare sInt Iat de Dumnezeu.; ,n mintea strmb si
lucrul drept se strmb.; ,Mustrarea nvinge, dar nu convinge.; ,Cine Iace curte nu Iace carte.; ,Nu toti din lume se prpdesc, nici
toti din mnstire se mntuiesc.; ,Cea mai lung cale este calea care duce de la urechi la inim.?
Poate mai mult dect oricare alt duhovnic de la noi, Printele Arsenie Boca are o multime de astIel de cuvinte care au o
expresivitate proprie celebrelor apoItegme din Pateric. Oricine a citit mcar o predic a Printelui, se poate convinge de aceast
realitate. Zicerile, sentintele SIintiei Sale, att de aparte Iormulate, l arat pe Printele Arsenie ca pe un om cu o putere de sintez
deosebit, o putere de intuitie si o putere de a cunoaste totdeauna esentialul ntr-o chestiune.
1

Acesta este unul din motivele pentru care am socotit ca Ioarte binevenit realizarea, n partea a 2-a a lucrrii de Iat, unei
Sinteze a gndirii Printelui Arsenie Boca, deci relizarea unei antologii, care s cuprind cu precdere acele cuvinte scrise ntr-un
limbaj aIoristic.
2
Un alt motiv care m-a determinat s Iac aceast selectie, este latura practic pe care am avut-o n vedere, adic
Iolosul duhovnicesc al cititorilor.
Zicerile si Iragmentele cuprinse aici au Iost selectate din mai multe surse, pe care le voi enumera n cele ce urmeaz:
Crarea mpr(iei;
Predicile Printelui publicate n revista ,Gndirea (Serie nou);
Predicile din manuscrisul intitulat Fiii nvierii, publicate n ,Strjerul Ortodox;
Trepte spre vie(uirea n monahism;
Predicile din caietul Printelui Ioan Frcas (predici copiate de Maica Miruna de la Sinaia, care era rud cu Printele Ioan
Frcas din Blaj, de pe un caiet al Printelui Arsenie cu notite, cu binecuvntarea Printelui Arsenie, cu speciIicatia ca s nu schimbe
nimic din text. Printele Ioan Frcas a nregistrat Printelui TeoIil, cu care este prieten, aceste predici pe band de magnetoIon. ntre
timp acest caiet s-a pierdut, dar au rmas benzile magnetice.)
Caietul cu predicile si zicerile culese de Printele Petru Vanvulescu, un ucenic apropiat al Printelui;
Cuvintele culese de Printele Arhimandrit TeoIil Prian, adunate n cartea Veni(i de lua(i bucurie;
Cuvintele culese de cei care l-au cercetat duhovniceste pe Printele Arsenie.
Scrierile Pravila Alb si Sundar Singh vorbeyte globului pmntesc, atribuite de unii Printelui Arsenie Boca, dar aspru
caracterizate chiar de Printele Arsenie, prima ca Iiind ,un manuscris Iurat, modiIicat si rescris, iar cea de-a doua ca Iiind ,o apocriI
a unui Ianatic, incult si mincinos, nu le-am luat n discutie.
17
ntruct partea aceasta are structura unui dictionar, cititorii vor putea aIla, Ir s mai caute ei nsisi n ntreaga oper, ce
anume i intereseaz din gndirea Printelui Arsenie. Forta Iormativ si varietatea tintelor atinse de cuvintele Printelui sper s-i
conving pe toti de utilitatea acestui demers.
18
O SINTEZ A GADIRII PRINTELUI
ARSENIE BOCA N 800 DE CAPETE
ADEVRUL
1. Adevrul este Iiint vie.
2. Initiativa omului spre Adevr tot Dumnezeu o trezeste.
3. Oamenii sunt oile cele mai greu de pstorit. Nu sunt toate oi, mai sunt si berbeci si tapi; n veacul acesta oile sunt amestecate
cu caprele. Nimic mai mprtit pe lume dect prerea oamenilor asupra adevrului. Oare este vina adevrului?
Dumnezeu a stiut aceast inIirmitate a omului, a aIlrii adevrului curat, de aceea a dat Bisericii si slujitorilor ei legiuiti lor
singuri , grija nvtrii lui curate.
4. ,Scriptura nu se tlcuieste cum l taie capul pe Iiecare, strig SIntul Apostol Petru.
Adevrul nu se nItiseaz cum i se nluceste oricrei minti ntmpltoare. Crestinismul nu este ceea ce poate strmba Iiecare
neputincios din el.
5. Cel mai greu pcat, vesnic Ir iertare este starea omului mpotriva adevrului.
ASCEZA
6. Termenul de curtire (asceza) are dou vrste si s-a ncettenit sub numele de puriIicare. Perioada ascetic cuprinde
puriIicarea activ n care intr toate nevointele din partea omului si puriIicarea pasiv, adic de curtire a Iirii de patimi dincolo de
puterile omului, pe care o Iace Dumnezeu nsusi. El si Iace loc curat n cei ce-L caut cu dragoste, dar puterile lor nu le mai ajung
pentru aceasta si atunci ei trebuie s suIere curtiri mai presus de Iire, ca s poat locui n ei cu slav Cel mai presus de Iire.
7. Faza de culminatie a ascezei si de adncire a tririi duhovnicesti se numeste iluminare. n Iaza aceasta Darurile Duhului
SInt primite la Botez se dezvolt n toat deplintatea lor si ntresc suIletul pentru si mai grele ncercri. n Iaza aceasta pot aprea
amgiri si daruri extraordinare si cine le are e sItuit s nu-si lipeasc inima de ele, pentru c nu numai c nu nainteaz, dar poate
pierde si tot ce a agonisit. Iar calea e din ce n ce mai subtire si tot mai mult trebuie s te lepezi de toate.
8. Asceza are si un caracter hristologic. n nevointe nu e numai omul, e si Hristos prezent. n sIortrile noastre e prezent Iorta
din Iirea omeneasc a lui Hristos.
9. Partea nceptorilor este nevointa de a seca izvoarele patimilor din pmntul inimii, precum si grija de a nu se sui cu mintea
n vzduhul prerii, cci acolo bat Iurtuni mari si se rup aripile mintii.
ASCULTAREA
10. Dintre cele trei Igduinte (monahale) cea mai grea e ascultarea, pentru c are de biruit mai mult patimile mintii care
discut cu Dumnezeu n loc s asculte Ir discutie.
11. Dintre cele trei Igduinte monahale, ascultarea neconditionat s-a dovedit cea mai grea, din dou motive cu totul opuse:
unul inIirmitatea Iirii, iar cellalt personalitatea ei.
12. Disciplina ascultrii ridic Iirea din inIirmitate precum scoate si mndria din personalitate. Ascultarea Iace si pe lenesi si pe
vicleni s-si dezgroape talantul, precum acoper si pe cei talentati de jeIuirea slavei desarte.
13. Chiar cnd se realizeaz sIintenia, nici aceasta nu dezleag de acopermntul ascultrii.
14. De Dumnezeu ascultm neconditionat toat viata si Ir abatere. Dac ns povtuitorii nostri dup Dumnezeu, staretii si
duhovnicii, devin eretici si, ca atare, se ncarc din partea Bisericii cu pedeapsa aIurisirii sau caterisirii, atunci suntem dezlegati de
ascultarea lor, pentru c ei au strmbat dreapta credint si prin constiinta lor nu se mai exprim voia lui Dumnezeu. Dar ascultarea de
Biseric nu nceteaz.
15. Mnstirile cu viat de sine au slbit votul ascultrii si al srciei si din pricina aceasta sunt o Iorm decadent de
monahism.
16. Spre Iolosul vietii duhovnicesti esti de mare cstig ascultnd pe oricine.
17. Ascultarea e lepdarea de sine, luarea crucii n Iiecare zi (Luca 9, 23).
18. Ascultarea stinge orice Irmntare si opreste orice initiativ, deci toat energia, cu vremea, trebuie s se converteasc n
virtuti duhovnicesti.
19. Ascultarea stinge personalitatea de pe planul lumii si, dac e ceva de capul asculttorului, toat nzestrarea lui se
preschimb n sIintenie, pe care, de multe ori, se poate ntmpla s n-o stie nimeni Ir numai Dumnezeu.
20. Asa creste asculttorul o personalitate a spiritului, cnd izbuteste s treac peste grmada sa de oase ca si cum ar trece
altul.
ATEISMUL
21. Obrsia ateismului este n Templul din Ierusalim.
22. Ateismul este o inIirmitate, o monstruozitate si o eroare Iundamental a naturii umane.
19
23. Dac ai bate pe un ateu cu dovezile ca pislogul n piulit si tot nu vei desIace pe nebun de la nebunia sa.
24. Mintea care cuget c nu exist Dumnezeu cade n propria sa sentint, cci a te lupta din toate puterile mpotriva a ceea ce
nu exist dovedeste nebunia acestei lupte, nonsensul, absurdul si prin urmare si (nebunia) mintii care o conduce.
25. Necredinciosii, spre rusinea noastr, si cred necredintei lor mai mult dect credem noi credinta noastr.
AVORTURILE
26. Alt durere pe care o aveti voi, mamelor, tatilor, sunt copiii lepdati. Acesta este un pcat strigtor la cer. Este uciderea la
mijloc, nu este cu nimic mai usoar.
Ascultati toti cu luare aminte: sngele lor cere rzbunare. De asemenea, nu vei avea noroc cu ceilalti, ci numai plns si jale.
Rzbunarea sngelui vrsat se Iace Ir mil, ori ti ia Dumnezeu si pe ceilalti, ori vor cere nsusi capul mamei.
Stiti bine c aceasta se ntmpl la multe atunci pe loc. Iar aceasta asa se tocmeste c alt suprare vei avea n cas, c ti pierzi
cumptul si uiti de marea mil a lui Dumnezeu, ce o are cu toti pctosii, si se apropie diavolul de tine si ti bag n cap gndul s-ti
iei lumea n cap si s-ti Iaci captul. Acesta este glasul mpotriva tuturor celor care Iac asa.
27. Mare ispitire ptesc mamele care Iac asa, care au ucis copii. Iar dac vrei s scapi tu si ceilalti copii, pe care i-ai Icut,
trebuie s pui n loc tot atti copii, ai altor Iemei srace si s-i botezi, iar dac nu, ia-i si botezati gata si s ngrijesti de dnsii ca de
copiii ti, cu mbrcminte, cu ncltminte, Iin, bani de scoal, pn ce sunt n stare s-si cstige pinea, si ce scoti din copiii ti, s
ias si din aceia. Iar toate necazurile pe care le vei avea n vremea aceasta, Iie pentru ei, Iie de la ei, s le rabzi pe toate, ndjduind n
mila lui Dumnezeu, c ti va ierta pcatul, cci prin rbdare ispsesti pcatul. Milostenia cu osteneal, biruie naintea judectii.
28. Vrei copii putini, nu lsa brbatul s se ating de tine. ns ca s puteti Iace lucrul acesta, trebuie s v nIrnati cu postul,
iar eu zic cu Ioamea. Cci trupului acestuia de pe noi nu-i pas dac ne bag n Iocul iadului. De aceea, ar trebui ca nici nou s nu ne
pese de poItele lui, ci s le mai ucidem cu postul.
29. Te sItuieste brbatul ca s ucizi copiii? SIatul este ucigas, nu-l asculta, ci mai bine rabd s Iii alungat de la casa lui si
Dumnezeu va vedea osteneala ta si nu te va prsi, ci te va milui, de vei Ii vrednic. n toate acestea de pn aici se ncurc oamenii
care nu postesc, cci acestia sunt izbiti de toate relele care de la stomac ncep, iar eu v spun c si de la bru n jos.
Prin urmare, s v pociti si s nu mai pctuiti. S alergati la spovedanie curat si la SInta mprtsanie, cci altIel nu vine
ocrotirea lui Dumnezeu asupra voastr si asupra avutului vostru. Nu uitati ns, c postul este poarta, iar patraIirul este usa. Iar, cu
acestea, vine ocrotirea vie a lui Dumnezeu, Ir de care nu putem Iace nimic, Mrturisi-voi Domnului Irdelegea mea si ndat a
ridicat pedeapsa pcatului meu (Psalm 31). Asupra noastr atrn pedeapsa pcatului si urmeaz s-l ispsim si s-l scoatem din
obicei. De aceea, toat sluga s se roage la vreme, chiar potop de ar veni, s nu-l poat potopi. Vedeti cum trebuie s v Iie
asezmntul mintii, inimii si trupului vostru, curtite, cci Dumnezeu nu pzeste trup spurcat, inim si minte cu viclesug, iar dac ne
ndreptm, zilele se nsenineaz si ne vom bucura.
30. Din cauza avorturilor romnilor ne vor stpnii tiganii.
BTRANETEA
31. Nu mai sunt btrni btrni venerabili, adevrate chipuri ale lui Dumnezeu printre oameni.
32. Si btrnetea-i un cavou ajuttor.
33. Rusine este btrnului plin de poIte.
BETIA - CEI CE-$I BEAU MINTEA
34. Grozav expresie si adevrat cuvnt cu cuvnt. Ne reamintim eIectul hormonilor asupra scoartei cerebrale: excit spre
poItele genezice. Exact acelasi lucru l Iace si alcoolul, sub orice Iorm si la orice grad de trie; aprinde mintea spre aceleasi poIte. Nu
suplineste ns nici un hormon n rolul su bineIctor, ci pe oriunde trece ameteste, arde si atroIiaz. Omoar alte milioane de celule
nervoase si Iire teleIonice. Toate isprvile se trec la activ, ntocmai ca mai sus si se transmit zestre printeasc la copii.
Mai grav: dac prea din tinerete se dedau Ilcii la must, se ntmpl c ajung neroditori. Glandele lor genezice se vor atroIia
si vor produce niste celule incapabile de rodire. Se apr si Iirea pe ct poate: nu ia n spate orice i se ncarc. Chiar dac se dau la vin
mai trziu si nc nu scap de pedepse. Asa de pild, cercettorii n chestiune au gsit Iorme monstruoase de spermatozoizi, avnd ba
dou capete, ba dou cozi, ba alte Iorme, eIecte ale betiei. Betia si nscrie urmrile pn si n celula genezic, mic de 60 de miimi
dintr-un milimetru.
Ceea ce e dureros e Iaptul urmtor: dac se ntmpl vreo zmislire cu o atare smnt beat, si care-i mai mult siluire dect
iubire, urmasul va Ii, cu maxim probabilitate, epileptic boal de nervi Ir leac. Aceasta e cu att mai sigur, cu ct la scrba si
spaima bietei mame, se mai adaug si bruItuluiala ctorva njurturi de Dumnezeu. Deci, dezechilibru n toate prtile, dezechilibru n
mediul umoral, dezastre n patrimoniul erediar, dezechilibru moral, o mai Ii avnd si mama ceva de adaus, dac nu alta, cel putin
spaima ce-o mnnc, si nc e de ajuns ca s se arate pe lume, n loc de un chip senin, un chinuit de draci si martor la judecat
mpotriva printilor si.
SIrsitul betivului e sau n sant sau n casa de nebuni; iar suIletul n iad nc de aici. Urmasii lui nu mai zic nimic, mila m
opreste; totusi, mai am si o mil preventiv, pentru viitor, care m Iace s scriu.
BISERICA
35. Ceea ce odinioar era corabia lui Noe peste puhoaiele potopului, aceea e Biserica lui Hristos Cel cu cruce peste
puhoaiele pierzrii. Deosebirea e aceea c corabia lui Noe a Iost nchis pe dinaIar de Dumnezeu si nimeni n-a mai putut intra
(Facere 7, 16), pe cnd corabia Bisericii coarbia cu crucea pe catarg are intrarea deschis si mai pot intra oameni nvlmsiti de
puhoaie. Acolo era Noe, aci Hristos, iar n valuri ucigasul, necnd pe oameni.
Se ntmpl ns ceva de nenteles: c cei ce se chinuiesc n valuri, desi toti tin s triasc, totusi nu toti vor s scape n coarbie.
Mai mult chiar, scuip minile ce li se-ntind de la intrarea corbiei. Iar minile sunt bratele printesti: bratele celor sapte SIinte Taine
ale lui Dumnezeu care izbvesc pe oameni din potop, nscndu-i din trup n Duh (Coloseni 2, 12), din amrta viat la viata cereasc.
20
BLESTEMELE
36. Nu ascult Dumnezeu toate blestemele nebunilor, dar cei ce blestem se osndesc.
BOGTIA
37. Dac de Iapt si de drept, proprietatea si stpnia lumii e a lui Dumnezeu, atunci omul e numai un Iel de chirias, un Iel de
administrator si nicidecum proprietarul absolut al lumii. C, de se va crede stpn absolut al lumii, seamn cu credinta ngerului
nebun. Pentru ca s nIrneze pe om de la o cderea ca aceasta, Dumnezeu l-a numit iconom nedrept, pe de o parte, pe motivul c n-
are proprietatea absolut, ci numai proprietatea relativ; iar pe de alt parte, ca s-l Iereasc de cderea n nebunia ngerului ru.
Asadar, de ndat ce se d pe sine proprietar absolut al lumii, se ciocneste cu Dumnezeu, l tgduieste, l nltur, l expropriaz, si
cu asta crede ntocmai ca LuciIer. Nu-si d seama bietul om c, primind ispita, va Ii zdrobit sub drmturile propriei sale iubiri
nebune.
Cnd omul se lipeste de Iptur, de avutie, de slav, acestea i se Iac mamona, care nsemneaz bani sau bogtii. Deci nu poti
sluji si lui Dumnezeu si lui mamona. Cu toate acestea, Dumnezeu laud pe iconomul prt, care si-a Icut prieteni din mamona
nedrepttii, si-i Igduieste c-l va primi n mprtie cnd o va isprvi de risipit, dup legea dumnezeiasc a iubirii de oameni se
ntelege c e vorba de risipirea mamonei. De aici putem scoate ntelesul bogtiei: nu srcia te mntuieste, nici bogtia nu te
osndeste; si precum nici bogtia nu te mntuieste, asa nici srcia nu te osndeste, ci precum ai suIletul si Iat de bogtie si Iat de
srcie.
38. Esti srac si zorit cu gndul dup avutie, iat c nu te mntuieste srcia. Esti bogat, dar desIcut cu inima de bogtia ta,
iat c nu te primejduieste bogtia ta. Faptul cum stai cu suIletul: si Iat de una si Iat de alta, de asta atrn mntuirea sau osnda ta.
39. Nici bogtia, nici srcia n sine n-au calitatea de a osndi sau Ierici pe planul vesniciei. Atitudinea suIletului Iat de ele
este cea care determin vesnicia. Pot Ii bogati care se mntuiesc si pot Ii sraci care nu se mntuiesc sau se osndesc. Dincolo de cele
vzute, poate n Iondul lor, este Raiul si Iadul, dou eternitti paralele, cu o prpastie de netrecut ntre ele.
40. Bietul Dumnezeu, sracul, n-are unde s-si plece capul, c bogatii si pana cea viclean a crturarilor (Ieremia 8, 8) lumii
acesteia L-au expropriat din dreptul de proprietate si autor al lumii. Cine stie, dac nu cumva I-a rmas totusi dreptul s se supere pe
ei si s le mture toate gndurile cu mamona lor cu tot. Cci dreptul de proprietate deriv din atributul de autor, mai mult ca din actul
de proprietate. Deci, cnd clatin Dumnezeu mamona, e semn c n-a Iost iconomisit bine de oameni, si le cere socoteal; a zis doar:
,Fii celor sraci ca un Tat! (ntelepciunea lui Isus Sirah). Deci, Iiind n drepturile absolute peste valoarea economic, poate s-si
pun iconomi pe cine vrea, chiar si pe cei ce-L tgduiesc. Cu aceast ornduire atotputernic, prin care Dumnezeu si lucreaz voia
Sa, ntrebuintnd chiar si pe vrjmasii Si, ca s-i trezeasc din mpietrirea inimii cu care tin Lazrii la poart.
41. Ct vreme iconomisim averile dup legea iubirii de oameni, Stpnul averii ne-o mentine. Dar, dac uzurpm dreptul lui
Dumnezeu si punem alt lege n iconomia lumii, avutia se ia de la noi sau se risipeste. Cu orice alt lege dect cea a lui Dumnezeu
avutia se risipeste.
42. Printii au zis c singura noastr avutie cu adevrat sunt pcatele. Cci, dup ei, nu esti proprietarul dect al lucrului pe
care l-ai Icut din nimic. Iar, mplinind conditia asta, din nimic Dumnezeu a Icut Iptura, iar Iptura a Icut pcatul.
43. Nu poti propovdui mprtia Cerurilor cu plumbul materiei pe aripi.
44. Poate c si de aceea mai clatin Dumnezeu bogtia bogatilor, ca totusi s se mai mntuiasc unii din ei.
45. Noi ns s ne mbogtim n Dumnezeu: cugetndu-L, iubindu-L, mprtsindu-ne cu El, silindu-ne a gndi si a iubi ca El,
ntre toate mprejurrile vietii. Iat adevrata bogtie, care nu se va lua de la noi.
46. La dou Ieluri de oameni le-a zis Dumnezeu ,nebuni: la cei ce ,zic c nu este Dumnezeu (Psalmul 52, 1) si bogatilor,
crora stomacul e tot dumnezeul lor (Filipeni 3, 19).
47. Am bgat de seam umblnd c aproape la toate portile bogatilor a pus Dumnezeu cte un Lazr. La multi le-a artat si le-a
atras aminte de rostul lor. Bubele lui Lazr si toat mizeria lui cutremur Iireste, dar groaza ne cuprinde cnd sub strlucirea trupeasc
a bogatului, vedem ascuns neagra mizerie a unui suIlet Ir nici o virtute, Ir nici o buntate, un om deczut al tuturor pcatelor,
bubele spurcciunii, pe care nu i le ling nici cinii. Pe acestea i le gdilau dracii.
BOLNAVII
48. Dumnezeu a pedepsit pn si cu lepr. Deci lepra si orice lepr, urmrite la obrsiile ei, arat c pcatul suIletului atrage
dup sine pedeapsa trupului, dar i aduce suIletului smerenia, sntatea mintii.
Boala apare nti n psihic. Aceasta este o propozitie a medicinii moderne. Scriptura vedem c ntregeste cu lmuriri ceea ce
spune medicina. Este o retragere a lui Dumnezeu din sustinerea snttii omului. Poate chiar o izgonire a Lui.
49. Cei bolnavi s tin regimul bolii n loc de post.
50. La boli grave alearg la cel mai bun doctor.
51. Din trei pricini se mbolnveste trupul:
1. De otrvuri din lipsa postului. Carnea este o otrav si se mistuie tot cu ajutorul unei otrvi care este Iierea;
2. Din nastere, pentru c Iie mama sau tata nu a Iost treaz cnd s-a zmislit copilul. Fugiti de brbati cnd sunt ametiti de
butur, ca de Ioc;
3. Din desIrnare, pentru c trec msura cuvenit si ncepe s-i doar spatele, spinarea, salele, slbesc nervii, devin iuti si
nerbdtori. Toate acestea, pentru c nu si-au nIrnat poItele (puterile). Este tocmai ca bogatul care srceste. Asa si trupul care si-a
mncat toat vlaga.
BOTEZUL
52. E Ioarte semniIicativ ntreita cuIundare a celui ce se boteaz n numele SIintei Treimi. CuIundarea aceasta total
nsemneaz att moartea Domnului pentru noi ct si moartea omului vechi, omul pcatului. Numai cu pretul acestei morti ne
nvrednicim de ungerea cu SIntul Mir, prin care ni se mprtsesc, dup ornduirea lui Dumnezeu, Darurile Duhului SInt si unirea
cu Omul Cel nou, Cel venit din ceruri, prin Taina SIintei mprtsanii.
21
53. Mntuitorul nostru nevzut se mbrac cu noi, si pe noi ne mbrac cu Sine: ,Cti n Hristos v-ati botezat, n Hristos v-ati
si-mbrcat (Galateni 3, 27).
54. Omul cel dinti, luat din pmnt si pmntesc, se mbrac n omul cel de-al doilea, care este din cer si se Iace ceresc (1
Corinteni 15, 47). Iar primul om ceresc este Iisus Hristos: Omul Cel nou, care este chipul si asemnarea lui Dumnezeu (EIeseni 4,
24). Fptura noastr cea suIleteasc sau duhovniceasc se uneste cu Dumnezeu, iar El Se Iace asa zicnd duhul nostru. Iat pe
scurt ce este tmduirea Iirii noastre sau nnoirea omului.
55. Toti crestinii sunt botezati si totusi nu toti se mntuiesc. De ce? Iat de ce: Darurile Botezului stau nluntrul Ipturii
noastre nevzute, asteptnd sporirea vrstei si vremea mintii, cnd, prin propovduirea Bisericii, aIlm despre comoara cereasc cea
ascuns n tarina Iiintei noastre.
56. Curtirea deplin a Iirii, ntmplat prin Botez, asteapt si vremea mintii, cnd curtirea e aIlat eIectiv prin porunci.
57. Desi nzestrati cu darurile Botezului, totusi n-am scpat de rzboiul momelilor. Momeala neIiind pcat, e permis de
Dumnezeu s cerce cumpna liberttii noastre. (...)
SIntul Marcu Ascetul ne lmureste: Hristos prin cruce si prin Harul Botezului ,slobozindu-ne de orice sil, n-a mpiedicat
aruncarea gndurilor n inim. Aceasta pentru ca unele din ele, Iiind urte de noi, ndat s Iie sterse; altele, Iiind iubite, n msura n
care sunt iubite s si rmn; si astIel s se arate si harul lui Dumnezeu si voia omului, ce anume iubeste: ostenelile din pricina
Harului, sau gndurile din pricina plcerii. Aici st pricina pentru care noi, desi botezati, totusi mai avem trebuint si de al doilea
Botez, al pocintei, ntruct nu suntem ca ngerii neschimbabili.
58. Darurile SIntului Botez ne mbie, luntric prin constiint, si dinaIar prin cuvntul Bisericii, la mplinirea poruncilor lui
Dumnezeu.
59. Cel cu un talant din SInta Evanghelie are numai botezul si talantul lui i se va da celor Ir botez, dar cu Iapte.
60. Fiecare din noi, ori stim, ori nu stim, ori credem, ori nu credem, purtm pe Hristos Iisus si pe Duhul cel SInt n temelia
Ipturii noastre celei duhovnicesti. Hristos Iisus Cel cu Cruce, este asadar piatra unghiular, temelia zidirii noastre celei duhovnicesti.
Aceasta e adevrat pentru toti cei botezati.
61. n veacul al VIII-lea al erei crestine a Iost, printre altele, o mare lupt pentru icoane. A trebuit un sobor ecumenic, ultimul
sobor, al VII-lea, s apere cinstirea sIintelor icoane. Atunci erau iudeii care prau icoanele la mprati, precum c sunt chipuri cioplite
si nchinare la lemne. Desi atunci s-a pus capt ruttii si multe veacuri icoanele au Iost n cinste, astzi iarsi li se gseste vin.
Atunci li se zicea c-s o nchinare gresit lui Dumnezeu. Azi vina lor e c amintesc de Dumnezeu.
Dar mai e o icoan n primejdie: icoana lui Iisus, pe care o avem n noi, n Iiecare cci de la Botez Iiecare suntem destinati s
Iim o icoan a lui Iisus. mpotriva acestei icoane a lui Iisus n noi se d azi o lupt mai vrjmas ca odinioar mpotriva sIintelor
icoane.
Se d o lupt mpotriva icoanei omului! Unde-i sunt aprtorii!?
CALEA MANTUIRII
62. Calea mntuirii e chiar crarea pe care a mers Dumnezeu nsusi ca om adevrat, Icndu-ni-Se pild ntru toate (Ioan 13,
15) si dndu-ne ndrzneal. Pe crarea mntuirii nc merg dou Ieluri de cltori, cci de-atunci... un Tovars nevzut si bun merge
cu noi, cu Iiecare, n toate zilele, cu Iiecare rnd de oameni, pn la sIrsitul veacului (Matei 28, 20): Dumnezeu nsusi si cu sIintii
Si, ntovrsind nevzut pe oameni.
63. Calea mntuirii, sau Crarea, ncepe cnd omul vine de cele mai multe ori abia viu din glceava cu moartea si intr n
Biserica vzut, cea adevrat, care e: ,Una, sInt, soborniceasc si apostoleasc Biseric.
64. Calea mntuirii o numim calea lui Dumnezeu, pentru c, cel dinti, El a mers pe ea.
65. Cine vrea s vad pe Domnul n veacul Ir de sIrsit, dup nviere, trebuie s mearg cu El toat calea, iar nu numai pn
la un loc, sau numai pn la o vreme. Rmasi n urm de Iric (Apocalips 21, 8) sunt destui n toate vremile, dar mai ales n zilele
noastre, temndu-se ca nu cumva din cauza credintei s-si primejduiasc viata aceasta. Noi ns zicem: unde e Iericirea aceea, s
cdem si noi n ,primejdia, n care a czut Dumnezeu? Iar de nu ne primejduim pentru Dumnezeu, e semn c nu suntem vrednici.
66. E bine de observat c Iisus Hristos, ntrupat n om adevrat, a biruit pe diavolul ca om, iar nu ca Dumnezeu; cci cu
puterea de Dumnezeu, ca Iulgerul l-a aruncat din ceruri (Luca 10, 18). Iisus a venit s se lupte cu diavolul, ca om adevrat, ntruct
numai asa ne putea mpinge la toat ndrzneala ct trebuie; iar cstignd ca om o biruint desvrsit asupra lui, biruinta ne-a
dat-o nou, n dar, dar numai dac ne luptm si noi ca El. Cu biruinta Sa, Mntuitorul ne-a nvtat si pe noi mestesugul rzboirii, ne-a
dat cunostinta si ne-a dat si puterea. Deci El e mestesugul, cunostinta si puterea; El e modelul de lupt, ct tine crarea. Mntuitorul
de aceea a si venit, ca s sIrme lucrurile diavolului (1 Ioan 3,8) si s surpe stpnirea lui n care tinea pe oameni.
67. Pe calea mntuirii nimeni nu poate merge singur de nu se va lsa condus de mna nevzut a Mntuitorului, prin preotii
Bisericii, slujitorii Si vzuti. Cci zice: ,Cine v primeste pe voi pe Mine M primeste (Matei 10, 40). Deci, n calea Duhului, nu
poti merge Ir ucenicie la duhovnic.
68. Multimea ispitelor, vicleniile potrivnicului nevzut, rzboindu-ne prin lucrurile sau oamenii vzuti, oricnd ar putea scoate
pe ucenicul Domnului din calea mntuirii si s-l rtceasc, dac duhovnicul n-ar avea mestesugul, stiinta si puterea de la Dumnezeu,
ca s mprstie si mereu s strice lucrturile potrivnicului. Pricepem, prin urmare, c ucenicul sau credinciosul e dator cu ascultarea
din dragoste ctre duhovnicul su, cci Ir darul acestuia e cu neputint izbvirea de necazuri si mntuirea.
69. Ar trebui s urmm Mntuitorului toat calea Sa pmnteasc, mcar tot asa de zornic, pe ct ne zoreste Ioamea si setea
dup cele pieritoare.
CANCERUL
70. De obicei, ptimesc de cancer cei ce nu postesc niciodat. Cancerul nc n-are leac si apare Ir alte explicatii, dect ca o
Irn pedepsitoare a desIrnrii stomacului. Se vede c prin el se pedepseste lcomia mncrilor si obrsia desIrnrii.
22
71. Cancerul, aceast misterioas anarhie celular, mi se pare c vine tot cam din aceleasi pricini din care vine si o anarhie
social, tot un dezechilibru dovedeste n vreo zon necunoscut a organismului, sau vreo slbire n serviciul de sigurant al sistemului
nervos. Bnuiesc despre roiul celulelor canceroase c au chiar o alt Iorm cromozomic; n tot cazul recesivitatea e sigur.
CLUGRIA
72. De vrei s te Iaci clugr, I-te ca Iocul!
73. Mantia (clugrului), desi e neagr, nu nseamn gndul mortii, desi cuviosii adormiti se nIsoar n mantie. Mantia e o
mbrcminte plisat, ceea ce aminteste o mbrcminte de raze a unei lumini necreate, tsnind ca Iulgerele din Iiinta lui Dumnezeu
asa cum s-au nvrednicit s-o vad pe Muntele Tabor Petru, Iacov si Ioan, si aceasta numai ct i este cu putint Iirii omenesti. Aceasta
este mbrcmintea nestricciunii si a sIinteniei, lumina dumnezeiasc n care au strlucit multi, ,oameni dup Iire si dumnezei dup
har (SI. Simeon Noul Teolog).
74. CamilaIca (pe care o primeste candidatul la clugrie n.n.) e un vl usor, aproape strveziu, care pogoar de pe cap la corp.
Desi e negru si el, nu nseamn gndul mortii. E un simbol al mintii care, sub puterea curtitoare a Harului, devine strvezie, devine
de culoarea cerului si se vede pe sine ca lumin ntelegtoare.
Aici e o mare tain a vietii duhovnicesti. Altarul mintii n care s-a slsluit Hristos la Botez devine tot luminos si lumina
dumnezeiasc din Iisus strbate catapeteasma, care este trupul n ntregimea lui, si astIel mintea noastr se uneste cu mintea lui
Hristos cum spune SIntul Apostol Pavel si tot trupul nostru se Iace primitor de lumin ntelegtoare. Iat unde are s ajung
rugciunea mintii, s strbat nu numai luptele, ci si neptimirea.
ntr-o atare trie si deplintate de Duh mintea nu mai cuget gresit sau rtcit pe Dumnezeu ca obiect, ci ne ntlnim noi si
Dumnezeu n acelasi subiect al unei altIel de cunoasteri, mai presus de Iirea de dincoace a mintii (Dumnezeu este subiectul
universului vzut si nevzut si tot universul este obiectul cugetrii lui Dumnezeu; deci Dumnezeu gndeste lumea, iar nu Iptura l
gndeste pe Dumnezeu; cnd Iace aceasta nu e de mirare c nu-L gseste, de vreme ce-L Iace ceea ce nu e: obiect). n Ielul acesta El
Se Iace hran mintii noastre, cci n ea s-a sdit putinta unirii omului cu Dumnezeu.
75. nsemntatea Icliei n rnduiala clugriei vrea s spun c noi nsine trebuie s ne transIormm ntr-o Iclie. Noi suntem
pietrele, lemnele sau jertIa de bun voie pe altarul lui Ilie, altarul de dovedire al adevratului Dumnezeu. Iar de Ioc se va ngriji
Dumnezeu.
76. Intrarea n clugrie se svrseste n vremea SIintei Liturghii, ndat dup intrarea cea mic cu Evanghelia. Spre stiint, pe
scurt, SInta Liturghie este slujba de cpetenie a Bisericii n care e prezentat viata si nvttura Mntuitorului, precum si lucrarea de
mntuire a omului prin JertIa de pe Golgota. SInta Liturghie este repetarea sau continuarea peste veacuri a aceleiasi jertIe si taine.
Fratele care vine la clugrie este o road a acestei jertIe. Bratele printesti l asteapt deschise pe cruce. Aceasta e cea mai puternic
chemare ce s-a putut Iace vreodat oamenilor.
77. Libertatea constiintei e cel mai adnc bun spiritual pe care-l avem la ndemn n viat. Acesta este Iactorul de care
Biserica tine seama si garanteaz seriozitatea convingerii, alegerii si statorniciei. Sila mprejurrilor, sila neputintelor, sila
nIrngerilor, dac nu se vor converti n convingere, nu stau garantie pentru clugrie. Fgduintele clugriei sunt, asadar, pe viat,
viat petrecut ntr-o mnstire.
78. Oamenii prea legati de Iire nu au nteles niciodat vietuirea cea mai presus de Iire, de aceea s-au temut de aceia cu o astIel
de vietuire ca de un ru, ca de o mustrare si i-au Icut mucenici.
79. Cel mai Irumos dar pe care l putem Iace lui Dumnezeu e s ne druim Lui pe noi nsine, pe viat. Dumnezeu primeste si
mbrtisaz, apr si ntreste un asemenea dar. Abia cu aceast druire a dragostei prindem putere asupra greuttii, asupra neputintei
si cptm curaj n nevointe. Un duh nou se slsluieste ntru noi din clipa aceasta. l avem noi mai de demult, dar acum a prins el
inima noastr n razele lui. Cci duh dumnezeiesc este dragostea care a Icut sIinti.
80. Clugria e o logodn cu modul mai presus de veac al vietuirii ngeresti. (.) Logodna aceasta ncepe ns cu IoarIecele,
unelte care taie vlul necunostintei de Dumnezeu de pe suIlet sau mrejile patimilor de pe minte. La aceast tiere nu numai c te
nvoiesti, dar sruti si IoarIecele, mijloacele Iizice sau morale cu care se Iace aceast rupere a suIletului si a mintii de patimi. Aceasta
a Iost ultima zi din viat n care ai mai avut preri personale si voint proprie. De la logodna cu ngerescul mod de viat sub o nou
lege, tierea voii si a toat prerea ti este lege.
81. De la darea numelui, monahul e un nou botezat, care si ntelege personal Botezul. Aceasta nu e repetarea primului Botez,
ci nnoirea lui. Viata lui viitoare, desi continuat pe pmnt, va avea s Iie o slav a SIintei Treimi. ntreaga SInt Treime si Iace
slas ntr-un ales. Chematii sunt multi, dar vin numai cte unii care se aleg. Cu acestea ncepe noua mbrcare n Hristos.
82. Pe aceast cale nu poti cltori Ir primejdie dect condus de mna nevzut a lui Dumnezeu, prin constiinta unei cluze.
83. Clugria se ntemeiaz pe sIaturile evanghelice.
84. Cinul monahal urmreste trirea crestinismului pn la msurile desvrsirii. Dar ca s Iac Iirea omeneasc o cale att de
lung trebuie ntelese bine mijloacele si Ioarte bine cunoscut calea.
85. Fiti de-a dreptul ucenicii lui Iisus, cum au Iost apostolii; dar putem Ii niste ucenici mai smeriti ai unui slujitor al lui Iisus,
cum este duhovnicul. Clugria nu se nvat att din crti, ct din aceast ucenicie.
86. Stiind Iisus c patimile opresc suIletul de la calea Sa, ntruct l lipesc de viata aceasta, ne-a cerut s ne lepdm de tot ce
avem, s urm Iamilia, ba s urm si propria noastr viat n conditiile lumii acesteia (Luca 14, 26). Clugria stabileste o alt
nrudire ntre oameni: rudenia cea dup Duh. Cstoria si copiii i prsesti nainte de a-i avea si n-o iei pe calea aceasta.
87. Nici o patim nu vrea s prseasc Iirea Ir nevointe, adic silinte ale constiintei ntrite de voint. Din pricina acestei
lupte ntre convingeri si patimi clugria e dttoare de har si e numrat la Taina Pocintei.
88. Drepte sunt cile Domnului si cei drepti merg pe ele, dar ndrtnicii pe aceleasi ci se poticnesc si cad. Pentru calea
clugriei trebuie, prin urmare, sntate deplin si majoritate de minte.
23
89. Multi vin la clugrie cu o prere bun despre ei nsisi, prere pe care nemrturisit si-o pstreaz si n mnstire. Prerea
sau iubirea de sine e o Iorm subtire a mndriei. n mnstire viseaz sIintiri si litanii si viat Iericit, iar cnd aici dau de severitatea
luptelor cu patimile, de tierile dureroase ale pedepsirii ntru toat Iapta bun, visul se destram si ncepe dezamgirea si
nemultumirea, camuIlrile mndriei. Dac cel n cauz si nchide suIletul de ctre povtuirea duhovniceasc, pentru c aceasta taie
amgirea de sine din care creste dezamgirea, bobul de gru se schimb n tciune si se crede gru nedrepttit. Aceasta este iubirea de
sine pe care o mentine mndria si punctul de vam al diavolului.
90. SuIletele slbnogite de mndrie stau totusi pururea ncordate n legitim aprare de ctre orice ndregtori, gata s-si apere
dreptatea si s-si justiIice ntristarea, s-si explice ei mai bine cauza si niciodat nu simt trebuint s asculte si s urmeze, dac este o
cale mai presus de ce pot ei pricepe. Asa se explic ndeprtrile, mputinrile si chiar ntunecrile de la rostul luminos al clugriei.
91. Monahul lenes de mntuirea sa ncepe s uite ntelesul celor ce are de Icut, se multumeste numai cu intrarea n clugrie,
ca si cum cu aceasta si-ar Ii ajuns scopul. Potoleste rvna de rzboire cu slbiciunile Iirii patimilor, mbrcmintea sa de lupttor al
duhului pierde nsemntatea ei de la nceput. Sandalele nu mai alearg pe calea gtirii evangheliei pcii, calea duhului, ci o iau iarsi
pe calea pmntului. Nici nu observ monahul molatic de minte cnd a Iost scos din lupt si redus la un simplu cuier de haine
clugresti. Cu alte cuvinte nu vede c a ajuns o mizerie czut ntre tlhari, un mincinos al Domnului Hristos.
92. Dac monahul se complace ntr-o clugrie de uniIorm si nu-l doare stingerea luminilor suIletului su ntristarea e
chipul unui suIlet cu luminile stinse nseamn c a dat n micime de suIlet si a ajuns un om de nimic. Potrivit acestei ndreptri el
caut alt hran suIletului su: lauda oamenilor, aprobarea voilor sale. De povtuitorii si se desparte suIleteste, judecndu-i si
gsindu-le tot Ielul de pricini. Asa se cuibreste viclenia n suIlet si l Iace pe monah om cu dou Iete, morminte vruite pe dinaIar,
nengrijit pe dinuntru, ipocrit.
93. Cnd monahul a realizat Itrnicia, a ajuns pe punctul de a prsi clugria. n ochii lui toti sunt Itarnici, e o victim
nevinovat a nedrepttilor, de aceea, osndindu-i, iese dintre ei. De aici se vede destul de limpede c mndria singur, chiar sub cea
mai subtire Iorm a sa, cum e prerea de sine, dac nu e tiat din rdcini, e n stare s risipeasc din suIlet toat viata dup duh. Nu
e mndria urciunea pustiirii? De aceea, cnd te crezi bun, s stii c esti nebun si s astepti ocara ca s te curtesti. ntunecarea
aceasta ns ne aduce aminte de nvinuirile pe care le-a adus Iisus peste capul celor ce Itrniceau virtutea.
94. Astzi pentru obrazele celor din ndrtnicie prsesc lupta clugrii. Biserica ncearc pedepsirea, scoaterea din
monahism, aIurisirea sau caterisirea. Crestinii nu au de nvtt nimic bun de la acesti dezertori si mincinosi. Biserica, prin slujitorii ei,
nu Iace degrab lucrul acesta, dar ce nu poate rugmintea poate pedeapsa.
Plata neascultrii de Biseric este pierderea mntuirii. ndrtnicii dau, asadar, de primejdia pierzrii, ca s se dezmeticeasc.
Asa se ntmpl cnd se ntreste Iariseul si slbeste vamesul.
95. Prinderea suIletului ntr-o viat dinaIar de duh prin trtele vietii, e totuna cu ducerea lui iarsi n temnita patimilor.
96. Clugria nu creste vistori ai mprtiei lui Dumnezeu, ci oameni hotrti care duc trirea crestinismului pn la ultimele
lui consecinte de disciplin si Irumusete. AltIel Hristos nu ne-ar Ii spus c ,mprtia lui Dumnezeu chiar aceasta luntric ,se ia
cu nval si nvlitorii pun mna pe ea si ,ndrzniti, Eu am biruit lumea.
97. Clugria cere smerenie si curaj. Smerenia si curajul s-ar prea doi termeni opusi. Cu toate acestea, n viata duhovniceasc
ei se armonizeaz, ba se si completeaz. Absenta sau mputinarea unuia slbeste pe cellalt si ntre ei trebuie tinut un echilibru. Cci
viata crestin orientat numai spre umilint ia o nItisare de sclavie spiritual, de pipernicire la liter si pierde curajul. De asemenea,
orientarea numai spre ndrzneal personal si spre proIetism distruge bisericitatea si sobornicitatea crestinismului, provocnd Iie
erezie, Iie schism, deci pierde smerenia.
98. Clugria slbeste n suIlete slabe si se ntreste n suIlete mari.
99. Mnstirile cu viat de sine au slbit votul ascultrii si al srciei si din pricina aceasta sunt o Iorm decadent de
monahism.
100. Cea mai bun justiIicare a monahismului o Iac cele trei rosturi cu care a strbtut el istoria: rostul spiritual, rostul cultural
si rostul social.
101. Acesta este rostul de cpetenie al monahismului: trirea crestinismului pn la tensiunile desvrsirii, cnd existenta lui
Dumnezeu devine un Iapt de natura evidentei absolute pentru toti. Clugrii care realizeaz monahismul sunt n lume Icliile aprinse
ale lui Dumnezeu. Ceilalti, care nu-l realizeaz, umbl cu ele stinse, iar pentru nIrngerile lor morale Dumnezeu este hulit printre
oameni (Romani 2, 24). Dar nu acestia caliIic monahismul, ci cei dinti.
102. Clugria dezleag pe monahi de obligatiile ngrijirii Iamiliei n lume. Cu toate acestea, legtura nu e rupt, ci rmne n
dreapta cumpnire a situatiilor si a celei mai bune solutii. Dac dai staretului toat grija ta, o dai si pe aceasta, si cum va rndui, asa va
rmne. Prea mult ntlnire cu rudele nu e bun, pentru c ele aduc grijile lumesti, tnguirea c au Iost prsite si Ielul de a gndi
dup lume. Sunt totusi rude care se bucur cu adevrat de calea noastr. O viat mbunttit a noastr le-ar Ii singura mngiere si
bucurie care ar cntri n suIletul lor mai mult dect amrciunile. Acesta-i primul Iolos suIletesc ce se asteapt de la noi. Iar al doilea
e acela al rugciunilor pentru mntuirea lor.
103. Precum cnd merg la oaste, oamenii lumii las toat grija de acas, ca s nu-i nclceasc n vremea ostsiei, asa si
nevoitorii mntuirii las toat grija lumii pentru mpratul cerurilor.
104. Lepdarea de lume e o convingere, pe care poti s-o ai si-n mijlocul lumii stnd, precum poti s n-o ai n mijlocul pustiei
petrecnd.
CLUGRII
105. Viata monahului este luntric, duhovniceasc, pe cnd viata n lume e naIar. Una cu alta nu seamn.
106. Mirenii mai vin la mnstire pentru rugciune, clugrii nu se mai duc n lume s se odihneasc. Toate proIesiunile au
vacant sau concediu, numai clugria nu. Asa ceva ar nsemna ncetarea clugriei.
107. Clugrul trebuie s se Iereasc n suIletul lui de cel ce-l iubeste, ca s nu Iie rnit de slava desart, precum trebuie s se
Iereasc si de cei ce-l ocrsc, ca nu cumva poate din nepsarea lui s Iie hulit Dumnezeu. De aceea clugrii nu umbl printre
oameni cu ochii pe ei, ctnd cunoscuti sau dorind s stea de vorb, ci si vd de cale cu gndul la Dumnezeu.
24
108. Toti clugrii care pentru neaprat trebuint au mers prin orase au simtit trebuinta ocrotirii lui Dumnezeu. Rugciunile
celor din mnstire i-au nsotit ca o mn de aprare. Un drum n lume ti Iace dovada statorniciei n calea cea duhovniceasc. De
altIel nici nu se trimit din mnstire dect cei mai statornici n clugrie. n ce const primejdia? Firea omeneasc a Iost asemnat cu
cltii, patimile cu Iocul. Dac te atingi cu Iocul, clti Iiind, patimile amortite prin nIrnare se aprind prin simpla vedere. Clugrii
triesc ntr-un altIel de Ioc al Duhului SInt. Acesta se stinge cnd se apropie de ei ntinciunea prin simturi.
109. Chipul monahului a trezit ntotdeauna si n tot locul mncrimea de limb a mirenilor. Ei caut oarecum Iie s deIaime
modul acesta de viat, Iie s-l Iericeasc pe al lor.
110. Mirenii stiu toate nIrngerile clugrilor, dar nu stiu niciodat pe vreunul din sIintii care s Ii biruit el aceste nIrngeri.
111. Mirenii vd pe clugri prin patimile de care sunt stpniti ei si nu le vine a crede c-i cu putint si o viat de virtute.
Virtutea e nenteleas, ba uneori e numit Itrnicie. Asa Irate clugre, nvluie pe oameni n dragostea ta cea din mult rugciune si
vei vedea trezindu-se n necunoscutii cu care stai de vorb si o scnteie dumnezeiasc, pe care nu si-o pot exprima, ci numai o
suspin.
112. Clugrii, prin viata lor de obste, sunt o icoan strveche a lumii noi.
113. De la asezmntul inimii n duhul lui Dumnezeu izvorste toat purtarea monahului ctre cele dinaIar, iar cele dinaIar,
dup modul cum le Iace, sporesc duhul celor dinluntru.
114. Un clugr trist, este un clugr cu luminile stinse.
CRTURARII
115. Sunt multi crturari ,aproape de mprtia lui Dumnezeu. Sunt toti cei care cred n Dumnezeu, dar nu cred n Iisus
Hristos. Acestia au simpliIicat tot aparatul religiei, ca odinioar crturarul cu care a vorbit Iisus. Au rmas cu un Dumnezeu abstract,
care nu le cere mai mult dect s-i recunoasc existenta. Se multumeau Ioarte bine cu un Dumnezeu pe Care l deduc ei, creat de ei,
chiar un Dumnezeu al lor, desi absolut, inaccesibil, dac nu chiar inexistent.
Fr revelatia lui Dumnezeu n Iisus Hristos si Ir angajarea n toate consecintele concrete ale acestei Revelatii, crturarii
rmn aproape pe ,dinaIar de mprtie.
CSTORIA
116. La cstorie nu ajunge numai numrul anilor, ngduiti de lege, ci se cere si vrsta credintei n Dumnezeu, prin care,
,pzind hotarele legii, s se asigure stpnirea acestei patimi. Majoratul prtilor l decide mintea, nu instinctul; credinta, nu
necredinta; nIrnarea nu desIrnarea.
117. Viata noastr are trei Iaze n dezvoltarea ei: Iaza vegetativ pn la nastere; Iaza bio-psihic, Ir limite precise; si Iaza
spiritual. Multi nu triesc dect primele dou Iaze ale vietii, iar mai sus nici n-au de gnd s-ajung. Trind ntr-o cstorie cu acestia,
nu poti Ii dect ntr-un permanent dezechilibru cu cerintele spiritului. Viata acestora e o njurtur continu la adresa spiritului, iar
pentru partea crestin e un Iel de mucenicie Ir ndejde sigur.
118. n opera recreatiunii omului n Hristos, cele dou prti trebuie s se simt c sunt chemate la cinstea de colaboratori ai lui
Dumnezeu (1 Corinteni 3, 9), care urmreste printr-nsii o intentie divin, mbrcat n pui de om. O cstorie cu o asa socoteal o
binecuvinteaz Dumnezeu cnd ridic nunta de la instinct la rostul ei spiritual, la cinstea de Tain. E singura garantie a unei cstorii
durabile si plcute lui Dumnezeu.
119. Prin Isaia proorocul, Cuvntul se tnguie: ,Piere dreptul si nimeni nu ia aminte; se duc oamenii cinstiti si nimnui nu-i
pas c din pricina ruttii a pierit cel drept (Isaia 57, 1).
Cum pier dreptii si nimeni nu ia aminte?
Foarte simplu: c nu se mai nasc.
Si e de vin omul? Trebuie s se ntrebe omul, de ce nu se mai nasc dreptii?
Iat c trebuie, de vreme ce-i aIlat de vin; iat c disparitia dreptului e o problem, de care suntem trasi la rspundere.
Cstoria are cuvntul.
120. De multe ori haosul l anunt prima celul a mediului: Iamilia necresin.
121. Tinerii s se mute de la btrnii care le stric casa.
122. Dac nu-i d pace la copil n vremea sarcinii, va avea precocitate sexual.
123. n timpul sarcinii, mama s nu stea n Ium si s nu ia medicamente.
124. Copiii nscuti numai dup distractii si destrblri au iesit ri.
125. Femeia (luat din brbat) are nevoie de completare endocrin prin contact de la brbat.
126. Copiii neIcuti stric pe cei Icuti.
127. Iobagii aveau cte 16 copii si erau slugi.
128. Din 3 Iamilii, 2 divorteaz.
129. Cstoria pentru mntuire si prunci, nu pentru plceri.
130. Abstinenta sexual d vigoare, dar din cnd n cnd, si mai rar, trebuie sotii s se mpreuneze, n aIar de posturi (SIntul
Pavel).
CARMUITORII DE NEAMURI
131. Din toate timpurile se stie c, atunci cnd puternicii vremii ridicau mna asupra slujitorilor lui Dumnezeu, n-a mai dinuit
puterea lor.
132. Crmuitorii de neamuri, abia dac mai pot Ii vzuti ca muritori. Pe vremuri, iubirea i trecea printre zeii nemuritori.
25
133. Crmuirea neamurilor tot de sus se Iace.
CHEMRILE LUI DUMNEZEU
134. Dumnezeu si cheam copiii prin mai multe graiuri, prin mai multe surle. Iat cteva dintre ele:
1. Chemarea luntric a constiintei;
2. Chemarea din aIar a cuvntului;
3. Chemarea prin necazurile vietii;
4. Chemarea prin necazurile mortii;
5. Chemarea prin semnele mai presus de Iire;
6. Chemarea prin chinurile de pe urm de la Antihrist;
7. Chemarea la judecat.
135. Dumnezeu ne caut, ne cheam, ne strig, dar dac nu vrem s ntelegem, ncepe s ne urmreasc cu primejdii si
npaste.
136. Cnd nu mai rspund oamenii la chemarea dragostei lui Dumnezeu, dau de asprimea drepttii Sale, cnd, spre pedepsirea
ruttii, ngduie rzboaiele. Atunci viata oricui se aIl n primejdie de moarte, si a celor de acas si a celor de pe Ironturi.
CONCEPTIA DE VIAT CRE$TIN
137. Asa suntem noi n conditiile vietii acesteia: o candel cu untdelemn si Iitil, dar nc neaprins.
Cnd ajungem la cunostinta a ceea ce suntem de Iapt, c avem o nrudire cu Dumnezeu, c locuieste chiar n structura noastr
spiritual, c suntem n pragul liberei alegeri a unei conceptii de viat de care s ne tin chiar de n-om Ii pe placul lumii, atunci
Dumnezeu aprinde candela si lumineaz toat viata noastr cu conceptia crestin despre lume si viat.
138. Obisnuit, conceptia crestin nu prea e dus, nici chiar de credinciosi si nici chiar de cei ce o cunosc teologic destul de
bine, pn la Iinalitatea sa mai pstrnd si pentru egoism o bun parte de ,viat. Cu alte cuvinte sunt putine exemplarele omenesti
care si ,risc toat viata lor pentru Dumnezeu, pentru cauza lui Dumnzeu n lume.
CON$TIINTA - GLASUL CON$TIINTEI
139. E un grai tcut, o chemare lin, pe care o auzi sau o ntelegi c vine dinluntru, dar totusi de dincolo de tine, de la
Dumnezeu. nsusi cuvntul con-stiint nsemneaz a sti mpreun, la Iel. Iar cei ce stiu mpreun, la Iel, sunt Dumnezeu si omul. Prin
urmare cugetul sau constiinta e ochiul cu care vede Dumnezeu pe om si acelasi ochi cu care vede omul pe Dumnezeu. Cum l vd asa
m vede asa simt c m vede vedere deodat dinspre dou prti.
140. Patimile, reaua voint si peste tot pcatele, dar mai ales nebgarea n seam a acestui glas, ngrmdesc niste valuri peste
ochiul acesta, niste solzi, care-i sting graiul, nct abia se mai aude. Atunci si Dumnezeu se stinge din ochiul nostru nct ne pare c
nici nu mai este Dumnezeu. Prin pcatele noastre, captul omenesc al constiintei noastre s-a mbolnvit. ntelegem prin urmare, cum
se Iace c s-a ntunecat Dumnezeu asa de tare n ochii pctosilor, nct acestia ajung de bun credint, n rutatea necredintei care i-a
cuprins si li se pare c abia acum au ajuns la ,adevr.
141. Glasul constiintei ns, Iiind si captul lui Dumnezeu din Iiii Si, prin Iirea Sa, nu va putea Ii nbusit mereu, toat vremea
vietii noastre pmntesti. Odat si odat ncepe s strige la noi, prndu-ne naintea lui Dumnezeu si naintea noastr de toate
Irdelegile Icute; iar dac nu ne mpcm cu prsul acesta, ct vreme suntem cu el pe cale (Matei 5, 25), drumeti prin viata
aceasta, avem cuvntul lui Dumnezeu, c El va asculta pra si-i va da dreptate, si ne va bga n chinurile iadului.
142. Sunt oameni care s-au nvechit n rele nevrnd s stie de Dumnezeu si, mai ctre captul zilelor, cnd ndrtnicia Iirii
s-a mai stins, s-au pomenit cu o rbuInire npraznic a constiintei bolnave, rupnd toate zgazurile Irdelegilor si azvrlindu-le pe
toate n Iata lor, nct si somnul le-a Iugit, iar la unii le-a Iugit si mintea. Cci cu adevrat a Iugit mintea omului care o viat ntreag
nu Iace altceva dect s sting glasul constiintei. De aceea nu vrea Dumnezeu s iesi din viata aceasta, Ir s stii si tu c ti-ai omort
sItuitorul cel mai bun, ce-l aveai la ndemn pretutindeni, si nu te las s pleci Ir s vezi, nc de aici, unde te vei duce. Asa sunt
tocmite lucrurile, ca odat s vad Iiecare, vrnd-nevrnd, ceea ce trebuia, prin credint, s vad totdeauna.
143a. Constiinta, prin natura ei, nu aprob niciodat viciul si pcatul, prin natura ei e de a nu se lsa nvins, chiar dac Irna
ei nu e luat n seam si Iirea deczut svrseste pcatul peste oprelistea ei. De aici vin mustrrile de constiint ,prsul tu, cu
care trebuie s te mpaci pe drum, care ,nu tace pn ce omul nu-si revizuieste nIrngerile sale si nu se ntoarce de la pcat, ca s
poat primi iertarea lui Dumnezeu. n cazul cnd nIrngerile morale se tin lant prin desimea sau gravitatea lor, urmeaz sanctiuni ale
constiintei, mai grele dect mustrarea: dezechilibrul mintii mai usor sau mai proIund, din care se mai poate reveni si celelate
Iorme mai grave, schizoIrenia, paranoia, nebunia acut si, n Iinal, sinuciderea.
Toate acestea sunt urmarea n organic a capitulrii constiintei, ca organ spiritual al omului, si, ca urmare, cuIundarea lui n
ntuneric si n munc. Aceasta-i perspectiva lugubr a vietii n pcat.
143b. Cnd ai constiinta curat s nu te temi niciodat de nimic.
COPIII
144. nsusirile copilului atrn de gradul de pervertire la care a ajuns instinctul maternittii la Iemeie. Dac i-a Iost strnit
senzualitatea ceea ce e o decdere de la rostul Iirii sale, o pervertire convenabil pentru mascul evolutia embrionului n atari
conditii de viat intrauterin aduce pe lume un copil usor aplecat spre onanie precoce si trzie, si va Ii un copil artgos, ereditar
nervos, si predispus spre boli nervoase. Toat aceast povar si are rdcina numai n aceast trezire aIar de cale a senzualittii
mamei.
Invers, dac mama n-a Iost nc mpins n acea aprindere a senzualittii, nici n vremea dezvoltrii intrauterine n-a Iost
tulburat de brbat si nici n vremea alptrii copilului, noul venit va Ii un copil prea putin nclinat spre trezirea genezic prematur,
neatras spre onanie si aproape deloc dispus spre nervozitate.
26
Dac mama si perverteste rostul maternittii sale, aduce pe lume copii predispusi unor pervertiri sporite care le va distruge
sistemul nervos sau, de se vor cstori, vor mri decderea si necazurile. sta-i ocolul de cercuri si se soldeaz cu stingerea neamului
celui ce apuc pe panta pervertirii rosturilor Iirii.
145. Toat vremea sarcinii si a alptrii brbatul trebuie s se nIrneze, ca s nu tulbure viata viitoare a celui ce vine n lume
cu un anumit rost de la Dumnezeu.
146. Omul care se ntunec despre Dumnezeu si suIlet, despre moral si ornduirea spiritual a venirii copiilor pe lume, omul
care n-are nici un Dumnezeu si nu-l intereseaz nimic dect desIrul lui, sigur c roada sa va nsuma n sine toat lipsa lui de echilibru
cu marele mediu divin, n care ne miscm, trim si suntem (Fapte 17, 28).
147. Nasterea de Iii, deodat cu o petrecere de acest Iel, e ceva care contravine instinctului poligamic si Ir alt socoteal al
brbatului Ir Hristos; deci nu e cu putint mplinirea intentiei divine, dect cu un sot n stare de aceeasi credint si petrecere.
Convingerea c se poate si ceea ce ni s-ar prea c nu se poate, e o putere nebnuit; un Iel de ampliIicare a vointei omului cu vointa
lui Dumnezeu.
Avem probe unde nici n-am bnui: n Iizica modern, despre puterile suIletului asupra lumii Iizice, deci si asupra trupului. Prin
simpla atingere a unui obiect structura acestuia s-a schimbat ntructva. Prin simpla ndreptare a energiei cunosctoare a suIletului
asupra unui lucru, acesta se inIluenteaz si se schimb ntructva, nct nu e identic n mod absolut cu el nsusi de mai nainte de
experient.
De aici retinem Iaptul c organismul viu nregistreaz cu att mai usor un bombardament al energiei suIletului si-i pricinuieste
mutatia inIinitezimal, dup dorint. Iar o mic schimbare n microbiologie dezlntuie, prin ampliIicare, procese uriase n conIiguratia
persoanei, uneori chiar si n macrobiologia societtii.
Deci, cum s nu Iie n stare blestemul unei babe, aproape cojit de materie, zvrlit cu urgia cea mai mare pe urma unui vinovat,
ca vointa ei s nu-l ajung si s nu-i schimbe conIiguratia Iizic si psihic? Gndirea ndreptat ca o sgeat poate pricinui la tint
leziuni organice. Si iarsi: cum s nu Iie n stare rugciunea cu iubire s-l Ioloseasc si s-l schimbe, din ru n bun? Cu ce s Iie mai
prejos rugciunea unei mame pentru mugurele su, zis cu tot Iocul Iiintei sale, ca aceasta s nu-l Ioloseasc n chipul pe care l
doreste? Mai mult: toate strile trupesti si suIletesti ale celor doi printi, iar mai cu deosebire ale mamei n vremea celor nou luni, se
ntipresc n copil, cu tendinte sau predipozitii, pe care copilul le va avea pentru toat viata. Suprri, amrciuni, dureri, predispun
copilul la tristete, melancolie, nesntate. Deci toate acestea trebuie ocolite. n vremea aceea, dac mama Iur oarece, copilul va Iura
toat viata. Se mbat mama o dat, copilul se va mbta toat viata mai ales betia are si suport ereditar. Se roag mama lui
Dumnezeu, se va ruga si copilul.
148. Nota suIleteasc dominant n Iamilie, cu deosebire din vremea aceea, si mai ales a mamei, va Ii caracteristica ntregii
vieti a urmasilor.
Acum e vremea cnd s Iaci ce vrei din copilul tu, acum esti cu deosebire datoare s-l pzesti de toate relele, cu care n-ai vrea
s te supere, Iiindc numai acum poti si te ascult cu desvrsire.
149. ndreapt purtrile tale, mam, ctre Dumnezeu, Care svrseste prin tine minunea mbinrii unui pui de om cu un pui de
cer, rsplat de Iericire pentru ostenelile tale.
n atari strdanii, orice mam se va mntui.
Iat Iaza spiritual a vietii de Iamilie, rbdnd pentru un rost divin o pravil sInt, despre care zice SInta Scriptur: ,Cei ce
au pzit pravila sInt sIinti-se-vor si cei ce-ar nvta-o vor sti ce s rspund' (ntelepciunea lui Solomon 6, 10).
Iat de ce vin: Iisus la nunt si nuntasii la judecat.
150. n copiii veniti dintr-o vietuire curat a cstoriei, precumpnesc nclinrile bune si nu-i biruie mprejurrile rele ale
mediului, ce eventual l-ar gsi si, poate c, chiar mpotriva acestui mediu sunt rnduiti. Ei sunt de mici mai strvezii pentru
Dumnezeu si prin aceasta se vede c au chemare s-I Iie ucenici, iar, dac vremea le-o va cere, i vor Ii si mucenici.
151. mprtia lui Dumnezeu este Igduit copiilor, oamenilor ce o primesc Ir discutie, asemenea copiilor, oamenilor ce au
venit la Iisus de copii. Deci, cum s nu Se supere mpratul, cnd copiii sunt opriti de a veni la Iisus, cnd Iisus este interzis?
152. Iat o suprare a lui Iisus. Suprarea c copiii nu sunt lsati, de mici s vin la Iisus.
153. Cei care opresc copiii de la credint sunt osnditi mai ru ca sinucigasii.
154. IndiIerent cum este dirijat educatia copiilor, tot Dumnezeu este Tatl suIletului si cele ce lucreaz educatia pe dinaIar,
pot Ii zdrnicite de cele dinluntru.
155. Lui Iisus lucrurile, ntmplrile, oamenii de tot Ielul, pn si copiii i prilejuiau motive de revelatie. De la toate lucrurile
lumii Iisus ridic oamenii la ratiunile supranaturale ale Providentei. Pe copii, de pild, Iisus i-a gsit modelul suIletului deschis spre
Dumnezeu. Ei, desi nu nteleg nimic si nu schiteaz nici o mpotrivire dialectic, cred totul si pun ntrebri uimitoare de credint.
Pentru ei existenta lui Dumnezeu si prezenta divin este un lucru de la sine nteles. Nu n zadar s-au alturat aceste dou cuvinte:
copilrie si sIintenie. De Iapt, omul ncepe viata cu sIintenie, apoi o pierde: devine pctos, devine ,ntrebtorul complicat al veacului
acestuia.
156. O natur bun (mbunttit) si simpliIic de la sine principiile si marginile. S-ar apropia de natura originar, a crui
icoan, printre noi, numai copiii o au.
157. Dac nu poti vorbi cu copiii despre Dumnezeu, vorbeste cu Dumnezeu despre ei.
158. Copiii neIcuti stric pe cei Icuti.
COPIII NDRCITI, NEASCULTTORI, NECREDINCIO$I $I DESFRANATI
159. Toti printii, luati aminte, ceilalti, de asemenea, Iiti cu mare bgare de seam, ca s nu cdeti n astIel de greseli, cnd v
va veni rndul. Copiii ndrciti vin din urmtoarele pricini:
27
1. Printii nu au pzit postul si nu s-au putut nIrna de la poItele trupesti si asa au clcat zilele si timpurile nengduite care
sunt: Miercurea, Vinerea, Duminica, srbtorile de peste an si posturile ntregi. Toti copiii care rezult, sunt neasculttori, ndrtnici,
pentru c nici printii lor nu au ascultat de poruncile lui Dumnezeu de a pzi zilele sIintite.
ntrebati-v cugetele si v vor spune ce este ngduit. AstIel, i veti vedea plngnd si veti plnge si voi si asa veti ispsi
pcatul n care i-ati zmislit. Desigur c v doare, dac nu le-ati Ii Icut, nici nu v-ar Ii durut.
2. Mamele nu s-au pzit pn la curtenie deplin si asa se nasc copii plini de bube si pot muri. Si dac n vremea aceea tata a
mai Iost si beat, se naste un copil ce va Ii slbnog, Iie cu mintea, Iie cu trupul, Iie cu amndou. Si iat cum vei avea pocania de la
Dumnezeu cu propriul tu rod.
3. n vremea sarcinii nu te-ai pzit de brbat, de aici multi copii se nasc morti, sau mor de tineri, sau, dac triesc alunec n
curvie, pentru c s-a ntiprit pecetea curveasc pe ei nc din pntecele mamei lor.
Se gsesc acestea n SInta Scriptur, cci toate prin cte trece mama, n vremea celor 9 luni de sarcin, Iie bune, Iie rele, se
ntipresc si n copil. Cnd va creste mare, toate i vor rsri n oale.
COPIII NSCUTI N LANTURI
160. Presupunem c un copilandru, la primele anuntri ale instictului, cade n viciul onaniei. Nu-l aIl printii, Iace excese, e
din ce n ce mai retras, mai tcut, mai obosit, nu mai nvat la scoal; memoria scoarta cerebral a mintii e atins; nu mai e agerit
de hormonii ce izvorau din sectorul respectiv, nclestat de viciu. Cu alte cuvinte, mintea se tmpeste si nc repede. Cresterea corpului
ncetinit, cearcnele vinete pe lng ochi l dau de gol pentru cine stie s vad. Imaginatia nu mai e vioaie, nu-i mai place joaca,
parc e btrn, serios, si, minile cu care a gresit i tremur. Iarsi dovad c nervii sunt ntr-o primejdie.
Dac n-are norocul s dea de un sIat, sau mcar de o carte, sporind cu vrsta, sporesc si urmrile viciului, dup cum urmeaz.
Pomeneam c glandele genezice au o dubl Iunctiune: una endocrin, vrsnd hormonii n snge, si alta extern, Iormnd
celule genezice. De ndat ce viciul sau desIrnarea de orice Iel, si la orice vrst cazul e acelasi nclesteaz pe om, atunci
tesuturile glandelor masculine sau Ieminine, sunt peste msur de mult solicitate si silite s Iurnizeze material extern si, prin urmare,
nu mai pot secreta si mediul endocrin. Acest dezechilibru se rsIrnge asupra sistemului nervos, n Ielul c celulele nervoase,
nemaiavnd agenti simulatori cuveniti, degenereaz, mai nti Iunctional, si insul respectiv ncepe s Iie un Ilescit; iar dac
desIrnarea continu, celula nervoas moare. DesIrnarea omoar milioane de celule nervoase.
Mai trebuie stiut si aceasta c toate tesuturile se reIac, aIar de celula nervoas. Omort o dat, nu mai nvie niciodat.
Presupunem c tnrul-btrn vrea s Iie si el n rnd cu lumea, vrea s se nsoare. Nu izbuteste. Nici pe el nu-l prea atrage
Iemeia si nici Ietele nu se simt atrase spre el. Ce e la mjloc? Viciile instinctului i-au stins vioiciunea, i-au sters Iarmecul, l-au Ilescit
cu totul, nu mai aprinde dragoste, ci mil. De mil, ca de sil, nu Iaci cas.
Doctorii sItuiesc: Iemeile sau cstoria. Fireste, un viciu nu va iesi cu alt viciu, chestiunea rmne mereu ntr-un cerc vicios.
Dar cstoria, chiar dac se Iace, poart ponoasele trecutului si mustrrile viitorului.
AstIel brbatului, de pe urma viciilor de tot Ielul si de pe urma dezechilibrrii Iunctionale totale sau locale a sistemului su
nervos, i se ntmpl c pierde Irna nervoas a ritmului su Iunctional si nu se va potrivi poate niciodat cu ritmul Iemeii sale
neostenit n astIel de vicii. Osteneala si scrba ei abia acum ncep, cci mereu va rmne nemultumit, ceea ce i va pricinui nevroze,
dureri regionale si gnduri de cutare n alt parte. Nu e ea de vin c-l va prsi, ci trecutul brbatului se rzbun. Brbatul, asa cum
l-au desIrnat viciile, nu mai corespunde instinctului maternittii Iemeii sale, si asa trebuie sa-si trag plata: rmne Ir urmasi si Ir
sotie.
Dar, s presupunem c, totusi-totusi, i se va nimeri ca s aib si urmasi. Acestia vor purta urmtoarele poveri printesti: o
sntate subred, un chip mbtrnit, diIerite neputinte Ir leac, iar de scap cu zile vor Ii niste chinuiti ai soartei si slabi de minte.
Cum si de ce? Iat cum si de ce: stim de adineaori c toate Iaptele insului se nseamn n dou locuri: undeva ntr-o contabilitate
nevzut, si al doilea, ceva mai vzut, n gruncioarele de cromatin, n genezele cromozomilor, adic n Iactorul biologic al eredittii.
Si-a distrus printele cu viciile lui milioane de celule nervoase? Acestea, nemaireIcndu-se niciodat, ci totalul celor distruse si
sntatea la care se gsea n momentul cnd si chema un urmas pe lume, reprezentnd situatia lui, se si nsemnase n stocul de
cromozomi, cu attea geneze recesive mai mult, ceea ce n-ar Ii ptit dac ar Ii avut o purtare mai bun. Vreti dovad la ndemna
oricui? Iat-o, nu lovesc pe nimeni, dimpotriv simt alturea cu durerea oricui.
S zicem c o pereche de oameni n-au avut pacoste cu viciile tineretii, deci n-au sistemul nervos subrezit dintr-o vin ca aceea.
Totusi, nevoile vietii ostenesc nervii oricui. Aceast ostenire a vietii e de Iapt o ostenire a elanului, a agerimii, a vioiciunii rezistente a
sistemului nervos si a celorlate tesuturi si umori. Acestea toate se nscriu numaidect n patrimoniul genetic al eredittii, n vreme si
pe msur ce se adaug. Factorul biologic al eredittii rezum starea oricrui moment, precum si situatia biopsihic a printilor, Iie
aparte, Iie angajati n procesul rodirii. Proba o dau copiii, care vin la intervale mai mari de vreme. Cei din tinerete sunt mai vioi, mai
sprinteni, mai sntosi, mai ageri la minte; pe cnd copiii veniti mai la btrnetea printilor sunt mai moli, mai mpiedicati, mai
btrni. Nu au nici o vin si nici un leac. Asa sunt construiti genetic si ireversibil, realizndu-se armonia ce se vede, cu materialul ce li
se dete, n rstimpuri de vreme. Revenind la corespondent, pricepem mecanismul dup care apare n lantul cromozomilor roiul
boabelor de neghin, genezele recesive si ravagiile ce le pot Iace ele, dac nu sunt scoase din lucru de perechea mai sntoas a
celuilalt printe.
Mai sunt si urmri ale desIrnrii si destul de grele nc din tinerete. Poate s-a bnuit din cele de pn aici, c organismul
ntreg se piperniceste, glandele n totalul lor rmn atroIiate, scoase din lucru si cu toate urmrile acestui dezechilibru umoral. Asa se
ajunge pe rnd la atroIierea diIeritelor organe n iconomia general a corpului si asa apar sterilitatea, nevrozele si o stare general de
boal, sau o predispozitie spre tot Ielul de boli.
Nu mai vorbesc de strile suIletesti: Irica, slbirea mintii, obsesii, ideile Iixe, rstlmcirea ntelesurilor si o continu muncire
de constiint. E reactiunea suIletului la starea mizerabil n care i-a ajuns casa prin patimi.
CREDINTA
28
161. Credinta e un risc al ratiunii; Dar nicidecum o anulare ci dimpotriv, o iluminare a ei. E o absorbire a suIletului ntr-un
dincolo al lumii acesteia, n modul divin al existentei.
162. Credinta are revelatia cu care omul credintei nu se tocmeste.
163. Dumnezeu ne nsoteste mereu si, pe msur ce-L cunoastem, viata noastr biologic si psihologic se strbate tot mai tare
de adevr si de lumina cunostintei. Asta e ceea ce posed credinciosul printr-o cale mult prescurtat, cunostinta pe care savantul n-o
poate prinde prin stiint, ci numai dac si-a mpins stiinta pn la toate marginile si i-a recunoscut neputinta.
164. Religia se ntemeiaz pe gruntele de credint.
Gruntele de credint este, de Iapt, gruntele de comuniune n care suntem cu Dumnezeu.
165. Iisus rspunde odat ucenicilor Si care-I ,cereau mai mult credint, le-a spus cam asa: s nceap din a crede c au
credint si vor sIrsi prin a avea de Iapt.
166. La temperaturile la care se alege aurul Iiintei noastre de zgura acestei Iiinte, n Iirea noastr apare modul divin de a Ii, de
a voi si de a gndi.
167. Credinciosul n Dumnezeu depseste limitele omului, care este creator numai n ordinea conceptelor si nu intervine, ca
Dumnezeu n ordinea realului.
168. Credinta este un risc: mpotriva ratiunii, mpotriva vietii, mpotriva limitelor omenesti, cteodat si mpotriva normalului.
De aceea, sIintii se si Iereau de a Iace minuni, desi doar n multe cazuri era doar dovada iubirii de oameni si alinarea suIerintei
omenesti. Este un Iactor de puriIicare.
169. Grija zilei de mine este o grij presant. Cnd conducea pe israeliteni n pustie, Dumnezeu nu le ngduia asigurarea zilei
de mine: mana se strica.
Pinea cea de toate zilele o cerem pentru astzi. Asa suntem sItuiti, chiar nevrnd, s trim prin credint.
SIintii pustnici au trit numai n conditia credintei. Ei au crezut cuvntului lui Iisus, avnd mai nti grij de mntuire si pe al
doilea plan grija vietii. De aceea crinii au ajuns pn la strlucirile lumii divine.
170. Iisus era chemat de durerea unui tat, ca s ntoarc la viat o copil de 12 ani.
Iisus iubea copiii, de aceea mergea la ei cu durerea iubirii. Totusi o Iemeie bolnav L-a mai zbovit, ba L-a chiar Iurat pe
drum. Struim putin asupra acestui Iurt, unic n viata lui Iisus. Oare de unde stia Iemeia aceasta, c atingndu-se, chiar pe Iuris, de
marginea hainei lui Iisus, se va tmdui? O stia din credint si Iemeia nu s-a nselat. Desi puterea de tmduire era de natur
spiritual, totusi, bolnava a Iurat-o printr-o atingere material. Sluga sutasului este un caz de tmduire de la distant, prin credint,
adus de dou delegatii si e pur spiritual. Aici Iisus ,n-a simtit puterea care a iesit din El. Aceasta nseamn c boala a ncetat,
ndat ce organismul s-a reIcut la plintatea lui spiritual. SIintenia este o energie, pctosenia o degradare. Una reIace organismul,
alta drm. Drmarea se opreste ndat ce organismul mprumut, sau chiar Iur, pe Iirul credintei, acea energie rar a sIinteniei.
Iisus ns, a vrut s dea pe Iat credinta Iemeii si sigur c a privit cu dragoste acest Iurt original.
171. Iisus doreste de la toti credinciosii lumii o liniste de adncime: linistea credintei n Dumnezeu. Aceasta ar da s se
nteleag c n jurul unui om linistit (din cauza rdcinilor lui n cer) se Iace liniste pe pmnt.
172. Pmntean Iiind, a te hotr s-L mrturisesti pe Dumnezeu cu orice pret si luare n derdere e o si mai mare bucurie ce te
poate duce pn la deschiderea ochilor credintei: s ti se descopere Iisus, Fiul lui Dumnezeu. El, Care e cu noi n toate zilele, pn la
sIrsitul veacurilor.
A vedea pe Iisus e o Iericire ce nu se aseamn cu nici o bucurie pmnteasc, iar aceasta se ntmpl din cnd n cnd si din
neam n neam, ca s nu se sting dintre oameni siguranta existentei lui Dumnezeu.
Credinta n Dumnezeu si mrturisirea Lui sunt iesirea suIletului din ntuneric n lumina dumnezeiasc, iesirea n lumina
veacului viitor.
173. Ct asculti de Dumnezeu, att ascult si Dumnezeu de tine.
CRE$TINISMUL
174. Crestinismul nostru ar Ii n mare parte de nenteles, dac n-am considera si realitatea personal a demonului, a ngerilor
czuti. Credinta noastr ar Ii incomplet si s-ar dizolva cu usurint, dintr-o religie revelat, ntr-o doctrin umanitar, sau, n cazul cel
mai bun, ntr-un rationalism protestant, Ir nimic supranatural si personal.
175. Crestinismul e a doua creatie a lumii, a doua creatie a omului, o creatie din nou a Iirii.
176. Focul iubirii divine, de dragul Adevrului, ntre potrivnici se aprinde si se mentine.
Acesta-i paradoxul. Crestinismul renvie n raport invers proportional cu ncercrile de a-l stinge.
177. Tintele ultime ale crestinismului nu sunt absorbite total de Iorma acestei trectoare vieti, ci trec dincolo de moarte. SIntul
Apostol Pavel Irneaz exagerarea accentului transcendent, care uneori dezorganizeaz normalul social. Unii crestini, contemporani
cu SIntul Apostol Pavel, din cauza nostalgiei dup mprtia spiritual, nu voiau s mai lucreze si nu voiau s mai aib copii. Drept
aceea, apostolul ridic la rangul de imperativ si nasterea copiilor la conditia de mntuire a Iemeii cstorite. De asemenea a pus capt
pentru totdeauna alarmismului omului si oricrei Iantezii aprinse spre apocaliptic, descaliIicndu-le din cinstea unei minti sntoase.
178. Misterul crestinismului este misterul unittii n dualitate gsindu-si solutia n Unitate-Trinitate. Iat de ce crestinismul are
ca baz dogma hristologic a naturii teandrice a Fiului si dogma Trinitar.
179. Crestinismul este o conceptie de viat, este stilul de viat a lui Iisus, conceptie pe care nu a zdruncinat-o nimic din cele ce
s-au petrecut mpotriva crestinismului, vreme de 2000 de ani. Toate celelalte ntelegeri ale lumii s-au nvechit si s-au stins. Singur
crestinismul este mereu nou, mereu divin.
180. Crestinismul nu e numai o aIacere de Dumineca, ci o strdanie de toate zilele, toat viata, de a ajunge stilul de viat si
conceptie pe care ni le-a dat Iisus.
Dac crestinismul nostru nu e strdania aceasta, care naste Iii lui Dumnezeu, el rmne o simpl Iormalitate si ne putem trezi
Ir ea.
29
181. S bgm de seam ca nu cumva crestinismul s se ia de la noi. Pe simplul motiv c noi, crestinii, nu aducem roadele
acestui crestinism: oameni dup chipul lui Iisus.
CUNO$TINTA MANTUIRII
182. Cunostinta mntuirii (1 Timotei 2, 4), de unde odat lumina ca soarele ntre noroade, azi abia se mai zreste ca o stea, cci
gloatele sed n ntunerec (Matei 4, 6) si n umbra mortii.
183. Cunostinta mntuirii trebuie, cu orice pret, reaprins ntre oameni.
CUNO$TINTELE
184. Precum urmrim o armonie ntre Iaculttile suIletesti, tot asa trebuie s urmrim o armonie si ntre cunostintele din ct
mai multe domenii, precum si o sintez a acestora cu viata.
CUVINTE INTERZISE
185. Cuvntul ,nebun este un cuvnt interzis. Cine zice Iratelui su ,nebunule se pedepseste cu matca Iocului. De ce?
Fiindc si numai simpla alunecare a acestui cuvnt n obrazul unui om este n stare s-i desIigureze Iizionomia mintii.
Este cunoscut experienta mai multor insi care au organizat odat urmtorul complot psihologic: si-au ales victima si s-au
prezentat, pe rnd, la intervale neregulate si-au nceput a se nedumeri naintea omului: Ce-i cu tine, parc te-ai schimbat cumva! Si s-
au dus. Alt dat, al treilea i spune marea sa uimire, c-l gseste asa de schimbat si nu ndeajuns normal. Urmtorul l gseste cu totul
curios la minte. Si asa si ceilalti, pn cnd ultimul i-a propus s se duc la un spital de boli nervoase si s-si repare deranjurile la
minte. Si biata victim, pierzndu-si treptat linistea si nestiind capcana, a ajuns la nebuni. A trebuit s vin apoi toti ca s-si descopere
complotul si cu mare greutate i-a revenit omului mintea la loc. Adevrul, abia a putut limpezi mintea zpcit sistematic de minciun.
186. Cuvintele interzise orienteaz gresit sau dezorienteaz. Deci, trebuie s Iii mai presus de cuvintele oamenilor: s nu te
ating nici lauda, nici ocara din ele. Cuvintele sunt Iiinte vii, capabile s Iac treaba la care au Iost trimise. Si Iiindc sunt Iiinte vii,
viat din viat, pe cel care le-a creat ele-l nsotesc pn la judecata de apoi, ca niste copii ai lui, cu toate consecintele lor. Mrturisirea
lor cu pocint mai poate schimba situatia. Taina pocintei este o judecat milostiv. Aici, ce opreste aceasta nu mai ajunge la
cealalt. ,Zece porunci are ntelepciunea: de 10 ori s taci si o dat s vorbesti si atunci putin.
DESFRANAREA
187. Scurtarea vietii a venit neamului omenesc ca o plat pentru cderea n desIrnare. Nici c se poate mai drept. L-a nzestrat
Dumnezeu pe om cu attea daruri minunate, ca el s renunte la ele si s se coboare satisIcut la singur rolul de mascul si Iemel?
Asta-i toat aspiratia lui? Nenvtat la un ideal mai nalt, sau nevrnd s osteneasc mai sus, asa dup cum a rnduit Dumnezeu o
institutie, Biserica, tocmai cu acest scop, ca s-l ndrepte si s-l ajute spre mprtia spiritului, sigur c se aIl n disonant si n
dezechilibru cu Dumnezeu. De Dumnezeu nu scapi pe simplul motiv c nu-L asculti sau i tgduiesti existenta, si-I nesocotesti
Biserica, pentru c El are o rnduial si-ti cere s-o urmezi.
Solomon, ca unul ce avea s-o pteasc, a ntrevzut acestea: ,Cei nelegiuiti pedepsiti vor Ii... Femeile lor sunt Ir minte si
copiii lor stricati, iar spita lor blestemat (ntelepciune 3, 10-12).
188. Preotii vremurilor noastre, cu aceeasi datorie ca Pavel, nu mai urmresc desIrnarea ca pe un pcat care drm alctuirea
omeneasc, n ntindere si n adncime, ci o las s-si Iac de cap. Ei nu mai au ndrzneala s o mture aIar din taina cstoriei
crestine, de aceea se ajunge la srcirea roadelor ei, copiii. Asa se ntmpl c: ,lipsind preotului cunostinta legii si btrnului sIatul,
cum se tnguia Iezechiil (Iezechiil 7, 26), oamenii orbecie n multimea nestiintei si a lipsei de sIat, care s-au ntins ca o noapte de
osnd peste bietii oameni. Acesta este un semn de primejdie, din amndou prtile. Cci scrie: ,Dormind oamenii, a venit vrjmasul
si a semnat neghin printre gru si s-a dus (Matei 13, 25).
Deci nu Ir rost atragem luarea-aminte c neghinele vrjmasului vor slbtci oile mpotriva pstorilor.
189. Pcatul desIrului si a toat Irdelegea ntrzie sau Iace cu neputint artarea si desvrsirea vietii lui Hristos n noi. C
numai de se va arta viata lui Hristos n noi, vom cunoaste tinta spre care trebuie s tindem si ne vom ntelege rostul pe pmnt.
DEZNDE1DEA
190. O mare parte din oameni cad n dezndejde n privinta mntuirii lor. Dezndejdea e un chip gresit de meditatie asupra
relelor Icute; chipul bun e, dimpotriv, ndejdea. Rul, nimicul, pcatul, diavolul nu sunt subiecte sntoase de gndire, cci
mbolnvesc mintea prin asociatii de idei. Pocinta trebuie s Iie o nseninare din ce n ce mai mare a suIletului si a snttii ntregi.
191. Vrjmasul, care pustieste prin patimi, cnd aIl c mintea, mpins de strigarea constiiintei, vrea s Iac rscoal
mpotriva robiei sale, vine cu asuprire mare, dovedind suIletului c n-are chip de scpare. Iar ca pedeaps, precum c suIletul a
ndrznit una ca aceasta, diavolul umbl s-l dea legat la un chinuitor mai greu: duhul dezndejdii.
192. Asa e de grea robia duhului acesta, nct suIletul, adunndu-si cele mai de pe urm puteri, d lupta dezndejdii. Atunci se
aIl suIletul ntre viat si moarte. Cte unii mai scap, altii o duc asa, mai mult morti dect vii; iar altii, nemaiputnd suIeri, li se
ntunec mintea si Iac si pcatul cel mai de pe urm: omorrea de sine. Si n sIrsit, altora, de durere, li se rtceste mintea cu totul,
dnd n nebunie.
30
DISCIPLINA
193. Pstrarea capacittii de ncadrare n disciplin a unui suIlet Iace dovada armoniei si valorii sale.
DREAPTA SOCOTEAL
194. Dreapta socoteal-i mai mare ca postul.
DREPTATEA LUI DUMNEZEU
195. Legea nestrmutat a drepttii lui Dumnezeu aduce peste capul tu ce ai adus si tu peste capul aproapelui tu. Ce ai Icut
ti se va Iace; ce ai zis ti se va zice; ce ncarci pe altul ai s duci si tu.
Cnd dreptatea lui Dumnezeu se ntoarce asupra noastr a sosit vremea de plat sau ispsirea. Ispsirea nu-i o pedeaps de la
Dumnezeu, ci un mijloc de nteleptire, o ndreptare mai aspr. Iar Iiindc dreptatea lui Dumnezeu mereu tine cumpn ntre Iapt si
rsplat, putem vorbi chiar de legea drepttii, ca o lege milostiv, prin care ne curtim de petele Iaptelor rele. n vremea ispsirii, cnd
vin asupra noastr strmtorrile, dac le rbdm de bunvoie, neumblnd cu ocolirea, ne ajut Dumnezeu; iar de nu vrem s primim
cele ce vin peste noi, c nu le ntelegem, nu ne ajut Dumnezeu, desi El ar Ii vrut.
196. Dumnezeu nu pedepseste toat rutatea tuturor, aici, si numaidect; precum nici nu slveste buntatea tuturor, aici, si
numaidect. Chiar dac ar Iace asa, atunci si oamenii ar Iace binele de Iric; mntuirea ar Ii de sil, iar nu o Iapt a liberttii si a
dragostei. Apoi, dac repede ar pedepsi tot rul, Dumnezeu ar Ii un Iricos, un neputincios, micit la o msur omeneasc sau cel mult
ngereasc, si ne-ar da s ntelegem c se teme de ru si-si apr stpnirea, cum Iac oamenii. Ci tocmai pe Iaptul c ngduie rilor
s-si Iac de cap, si-i las pe oameni nenIricati de pedeapsa nprasnic, ne dovedeste atotputernicia Sa, vesnic linistit asupra rului,
atotputernicie asupra creia, prin virtutea credintei, stm linistiti si noi, primind palmele si scuiprile rului, ca pe niste mrturii ale
neputintei aceluia, n Iata atotputerniciei lui Dumnezeu, Care ne ntreste cu linistea Sa.
Cu aceea c nu pedepseste rutatea numaidect, i ntinde ispit puternic, s se desvrseasc si ea, spre pedeaps sigur n
ziua judectii. Iar dac, totusi, uneori pedepseste nprasnic vreo Irdelege, o Iace ca s mai pun Iru ruttii ntre oameni, si mai
ales s nu scad n credint nceptorii, si s nu se piard dintre oameni cunostinta rspltirii dup Iapte.
Deci, ori c rsplteste, ori c nu rsplteste, Iie binele, Iie rul, un lucru e sigur: c vine o rsplat sigur si vesnic, si c
biruieste binele asupra ruttii. Apoi, prin rbdarea multor nestiuti de oameni, atotputernicia si dreptatea lui Dumnezeu, sIrm
mereu portile iadului, cu puterea Bisericii vzute si nevzute.
197. Cnd cineva, cu Iaptele sale pctoase, cade din dragostea Tatlui su, d de dreptatea Lui, care, ca pe un rob, l va
readuce la cale cu sila. i d si timp, doar va simti s vin de bun voie; dac ns nu bag n seam, i ia si timpul si cade Ir de veste
urmrit de dreptate.
DUHOVNICUL
198. Multimea ispitelor, vicleniile potrivnicului nevzut, rzboindu-ne prin lucrurile sau oamenii vzuti, oricnd ar putea
scoate pe ucenicul Domnului din calea mntuirii si s-l rtceasc, dac duhovnicul n-ar avea mestesugul, stiinta si puterea de la
Dumnezeu, ca s mprstie si mereu s strice lucrturile potrivnicului. Pricepem prin urmare c ucenicul sau credinciosul e dator cu
ascultarea din dragoste ctre duhovnicul su, cci Ir darul acestuia e cu neputint izbvirea de necazuri si mntuirea.
199. Toat slujba lmuririi ucenicului n ale duhului, n ale celor nevzute legi, de unde vin peste oameni toate cele vzute, n-o
poate Iace dect duhovnicul. Lui i s-a dat mestesugul, cunostinta si puterea ca s ajute omului n ncercri, s vrea si el leacul ce i-l
mbie Dumnezeu, dup Ielul si trebuinta bolii sale.
200. ,Cine nu se leapd de sine, nu poate s vie dup Mine. (Luca 9, 23). Cine nu poate s ntrebe si nu se poate pleca
sIatului unui printe duhovnicesc, sau nici mcar nu-l caut, nu gseste pe Iisus.
201. De aceea-s rnduiti duhovnicii s cumpneasc duhurile ce strbat mintea, s cunoasc msurile Iiecrui ins, si ncotro i
nclin cumpna.
202. Rvna Ir ntrebare si prerea sar msura.
203. ntre cei trimisi de Dumnezeu, sunt si oameni ce au darul s vad dincolo de zare, s aud graiul si cuvintele mai presus
de Iire. Dar acestia, la vreme de mare nsemntate pentru ei, cnd li se deschide ochiul vederii si urechile auzirii celor de dincolo, s
nu ntrzie a cuta povtuirea unui duhovnic, care le va Ieri inima si mintea de bucurie strin si care i va ocroti cu dulama smereniei.
204. Artarea si mplinirea n Iirea noastr a tuturor darurilor nasterii noastre de sus, din Duhul SInt, e ceea ce numim
desvrsirea, cea la msura Iiecrui ins.
Fiecare e nzestrat si trimis s mplineasc un rost al lui Dumnezeu ntre oameni. Dezvelirea si ntelegerea acestui rost sau
destin ascuns n noi, n Iiecare, dup atotstiinta de mai nainte (Romani 8, 29) a lui Dumnezeu, nu poate Ii dezgropat Ir cunostinta si
luarea-aminte a unui duhovnic iscusit.
205. Duhovnicul sau staretul ajut si dezvluie toate intentiile lui Dumnezeu din Iiii Si, druite lor dup msura credintei, ce
vor avea s-o aib.
206. Toti nevoitorii trebuie s-si gseasc duhovnic, deoarece n cele duhovnicesti, tot ce nu e din povtuire ornduit si sub
ocrotirea smereniei duce la nselare si la mai mare rtcire, dect nsesi patimile.
207. Prin acea prietenie a duhovnicului cu Dumnezeu, despre care nu ne mai tocmim, el va ntoarce sau va atrage voia omului
la voia lui Dumnezeu, Icndu-l s vrea si el ce vrea Dumnezeu.
208. Duhovnicul va ntoarce si mintea noastr de la atta umblare pustie n aIar si o va Iace scaun al lui Hristos-Dumnezeu, n
care sunt ascunse toate comorile cunostintei si ale ntelepciunii (Coloseni 2, 3).
209. Sotul preot poate Ii si duhovnicul sotiei.
DUMNEZEU
31
210. Pe Dumnezeu l ai sdit, ,inoculat, latent, n structura ta spiritual. Tu esti altoit cu un Om-Dumnezeu, absolut superior
conditiei tale pmntesti. Prin aceasta si tu est Iiu al lui Dumnezeu. (.) Ne-a dat si nou puterea s Iim Iiii lui Dumnezeu. Dac
cineva e constient si trieste aceast evident interioar si pe cellalt plan al existentei, unuia ca acela nici un ru nu i se mai poate
ntmpla. Nici omorti nu pot Ii, pentru c ntr-nsii prezenta divin e Iort care Iace desart orice zvrcolire a rului asupra lor.
211. Singura conceptie Ir greseal si izbvit de relativitate o are numai Dumnezeu Absolutul , nceputul si Iinalitatea
lumii. El e Singurul a Crui conceptie Iace din haos, cosmos.
212. Dumnezeu ne nsoteste mereu si, pe msur ce-L cunoastem, viata noastr biologic si psihologic se strbate tot mai tare
de adevr si de lumina cunostintei.
213. Dumnezeu se reveleaz smereniei.
214. Pe cnd dreptul cunoaste un Dumnezeu personal, plin de iubire si apropiat oamenilor, pctosul simte un Dumnezeu
aspru, ascuns, ameninttor, atotputernic si tare departe.
215. Despre Dumnezeu nimenea nu poate gri cu competent absolut dect numai El nsusi, cnd strluceste slava Sa pe
chipul Iiilor Si, sIintii.
216. Dragostea lui Dumnezeu Iat de cel mai mare pctos e mai mare dect dragostea celui mai mare sInt pentru Dumnezeu.
218. Dumnezeu nu uit de om cum uit omul de Dumnezeu.
219. Cel mai Irumos dar pe care l putem Iace lui Dumnezeu e s ne druim Lui pe noi nsine, pe viat. Dumnezeu primeste si
mbrtisaz, apr si ntreste un asemenea dar. Abia cu aceast druire a dragostei prindem putere asupra greuttii, asupra neputintei
si cptm curaj n nevointe. Un duh nou se slsluieste ntru noi din clipa aceasta. l avem noi mai de demult, dar acum a prins el
inima noastr n razele lui. Cci duh dumnezeiesc este dragostea care a Icut sIinti.
219. Dreptatea lui Dumnezeu, desi cu mil, plteste Iapta.
220. Dumnezeu este pretutindeni, cu toat puterea, mila si ajutorul, pentru cei ce-L caut.
221. Dumnezeu ne poart de grij n toate amnuntele vietii.
222. Dumnezeu nu ne cere minuni. Acelea le Iace El.
223. Este nenchipuit de mare nepotrivire ntre ce cer oamenii lui/de la Dumnezeu si ntre ce cere Dumnezeu oamenilor.
224. Cred c cea mai deIormat Iiint n capul oamenilor este Dumnzeu.
225. Lumea ntreag condus dup legi mpotriva lui Dumnezeu tot la Dumnezeu ajunge, dar la Dumnezeu ca ,sIrsit al
lumii.
226. Grija omului de Dumnezeu simpliIic grija omului de om.
227. Ct asculti de Dumnezeu, att ascult si Dumnezeu de tine.
228. Dumnezeu a Icut totul din partea Sa, mai urmeaz si partea din partea noastr. Deciziile acestea sau Iuga de ele hotrsc
vesnicia noastr.
229. Mrturisirea lui Dumnezeu cu pretul vietii este pretul nvierii oamenilor ntru sIinti.
ENDOCRINOLOGIE, NEUROLOGIE
$I PSIHOLOGIE
230. Glandele care izvorsc hormonii si se aIl n sectorul cel mai de jos al corpului au, pe lng alte rosturi, si pe acela de a da
o conIiguratie speciIic, Ioarte energic si net, corpului ntreg, Iie ca brbat, Iie ca Iemeie. Mai au pe urm rostul s stimuleze
Iunctiunea celorlalte glande, ale cror hormoni nc au misiunea s agereasc si s activeze alte Iunctiuni, printre alte zone ale
corpului.
Toate mpreun au rost si inIluent cu deosebire asupra sistemului nervos si a capitalei sale, creierul.
231. Instinctul, desi e Ir minte, totusi nu poate trece la Iapt, Ir nvoirea mintii si Ir ncuviintarea ctorva cenzuri. (Ce
bine! Si ce ru, cnd nssi stpnirea mintii e corupt si cenzura cumprat!) Apoi, c hormonii, gloantele instinctului, iau la tint
capitala sistemului nervos, creierul, nu pe vreo cale a lor aparte, ci, aIlndu-se n orice moment n toat structura sngelui, la cel dinti
motiv semnalat de ochi, deodat se si reped n poarta Iorului de judecat, anuntnd ocazia si poruncile instinctului. De altIel, ochii,
urechile, nrile si gura sunt zone erogene; Tot attea porti de cremene si iasc n care mediul din aIar loveste cu amnarul n mediul
dinluntru si-l aprinde cu scnteile poItelor spre vpaia Iaptelor.
Functiunile genezice se desteapt nc din vremea copilriei, cnd mintea nu stie s nIrneze unele ca acelea.
De ce oare e rnduiala de-a-ndoaselea?
Dac socotim datoria printilor de a-si supraveghea si de a-si preveni copiii la vreme, despre aceste noutti gingase, Iireste c
rspunderea cderilor nu rmne numai n seama copiilor sau a lui Dumnezeu, ci printii au s dea seama. Copiii se reazim pe
mintea printilor.
n privint neurologic si endocrin, deci dup Iire, asa trebuie s Iie: nc din copilrie s izvorasc aceast energie interzis,
ca, sub actiunea ei, s se dezvolte si s se agereasc ntreg organismul si cu deosebire sistemul nervos. Deci hormonii se dovedesc
izvornd cu rost, dar actiunea lor trebuie ntovrsit de nIrnare, altIel cresterea sntoas a organismului si a sistemului nervos ar Ii
proIund alterat, att organic ct si Iunctional, Iie c ar lipsi hormonii, Iie c ar lipsi nIrnarea.
EREDITATEA
232. Intrm n crestinism de mici, tare de mici, prin Botez. Atunci ni se ,inoculeaz crestinismul. Atunci suntem nscuti a
doua oar din ap si din Duh Botezul (...)
Si trec anii, pruncul se Iace copil, tnr, student, asistent...
32
Si vin mprejurri neprevzute, spontane, care trezesc strIunduri, sau Iac apel la strIunduri cu care nc nu Icusem
cunostint. Aceste mprejurri pot declansa adevrate crize ale ratiunii sau ale constiintei. Nerezolvate la timp n lumina unei ratiuni
supreme a existentei, pot duce la dezechilibru, la sinucidere, la nebunie, sau la o blazare care nu mai deosebeste binele de ru, ceea ce
tot un dezastru suIletesc este.
Atentie! Suntem invitati de o nevzut ornduire a lucrurilor s Iacem apel, s aducem n sIera luminoas a cunostintei si
resorturile latente ale Iiintei noatre, care, actualizate, depsesc prin Irumusete si putere tot ce agonisisem pn aici si prin Irumusetea
si puterea lor intrinsec, s ne redea listea si echilibrul pe care ratiunea noastr omeneasc orict ar Ii de antrenat cu stiinta sau
IilosoIia nu le-ar putea restabili.
233. n realitate mprejurrile, orict de curioase ar Ii si poate cu att mai mult , nu sunt dect excitantii din aIar care
declanseaz mecanismul nostru metaIizic: cresterea noastr spiritual devenim practic si real, constienti si de cealalt dimensiune a
existentei, al crei umil suport bilogic putem Ii si noi, cei n cauz.
234. Dac omul cltoreste neatent cu tranzitul su, poate ajunge la crize, la dezechilibru, la ndrcire: prad a unui duh ru sau
a unor puteri rele, care-l scot clinic dintre oameni.
235. Ereditatea, mediul si destinul sunt Iactorii de cpetenie care conIigureaz diIerentialele persoanei omenesti.
236. Forma, ritmul si durata; astea dau tonul n materie de ereditate.
237. Problema eredittii mai are un capt, dincolo de biologie si probabilitate. Chiar numai Iactorul eredittii, ca s Iie
cunoscut ndeajuns, depseste limitele stiintei pozitive.
238. Iat Genetica modern, dat n nucleu lui Moise de Mntuitorul nsusi prin revelatie, acum 3500 ani pe muntele Sinai. Nu
e nici o mirare: Iisus avea conducerea spiritual si nainte de venirea Sa n trup omenesc. Pe urm, c initia pe Moise n tainele
eredittii nu este nici o mirare, ntruct cine poate s cunoasc mai bine omul, dect Cel ce l-a Icut si i-a dat legile vietii? Cuvntul
acesta rmne adevrat chiar dac Dumnezeu ar Ii Icut numai prima celul vie si n ea ar Ii comprimat toate posibilittile ulterioare
de dezvoltare, pn la Iormele prezente si viitoare, nc nebnuite de noi. Dac va Ii Iost creatia asa, Dumnezeu e cu att mai mare.
239. Struim asupra Iaptului ca Iisus e creatorul omului si ca gen aparte si ca persoan ndeosebi pn la sIrsitul vremii. n
aceast creatie conlucr cu printii pmntesti, menajndu-le libertatea, dar prevenindu-i c, n cazul cnd i calc legile, calc viata
propriilor lor copii.
,Eu, Domnul Dumnezeul tu, sunt Dumnezeu rvnitor, Care pedepseste vina printilor n copii pn la al treilea si al patrulea
neam pentru cei ce M ursc. ... Si M milostivesc pn la al miilea neam, ctre cei ce M iubesc si pzesc poruncile Mele
(Deuteronom 5, 9-10).
240. Dup textul Scripturii e clar c toat recesivitatea apare n printi de pe urma vreunui pcat. Stiinta, neavnd termenul, nu
poate da rspunsul la ntrebarea: Cum au aprut n ascendenti genezele deIective, prin ce accident, sau dup care legi? Sau, mai pe
larg: Prin ce mprejurare, independent si anterioar procesului eredittii, apar n cromozomi, de unde nu erau, aceste granule
inIinitezimale degenerative si cu urmri dezastruoase, pentru o eventual progenitur? Ca s rspund pe scurt, genezele recesive apar
n ascendeti n chip independent, nu dup legile probabilittii, ci dup legile care atrn peste Irdelegi.
241. Toate Iaptele omului, toate miscrile lui se nseamn undeva, ntr-o nevzut carte si se nseamn si n smnta sa si cu
aceasta si trage urmasii sub povara isprvilor sale.
242. nainte de a exista ca persoane pmntesti, existm ca gnd, ca intentie a lui Dumnezeu.
243. De Iaptul c suntem oarecumva anteriori Iat de Iorma noastr pmnteasc, Dumnezeu ne spune, nvtndu-l pe Ieremia,
cnd acesta ncerca s se apere de misiunea cu care-l rostuise pe pmnt: ,nainte de a te urzi n pntece... te-am sIintit si te-am
rnduit prooroc printre popoare (Ieremia 1, 5).
244. Cine stie, dac nu El are de adus n viata pmnteasc, n Iluviul timpului, attea Iete omenesti, nct numrul lor s
mplineac toate posibilittile de conIiguratie cte le oIer structura noastr genetic? (Numrul combinrilor ce se pot Iace cu cele 24
de perechi de cromozomi, se ridic la astronomica ciIr de 282.429.536.481 de posibilitti.)
245. Ereditatea nu Iixeaz pozitii Iatale, din care nu putem iesi, ci limite mai mult sau mai putin Iixe, dup cum e vorba de o
nsusire sau alta, n cadrul crora mediul ne Iixeaz pozitia.
246. Cnd mediul interior sau exterior e Iavorabil genezelor recesive, energia lor latent nu ntrzie s rbuIneasc prin
subconstient asupra constiintei, si astIel s-o nlture, s-o ntunece, s.a.m.d.
Tot ntr-o situatie de contrast e si trupul ce se roag. De aceea unii, nesuIerind contrastul, rezolv situatia gresit: nu se mai
roag. SIintii ns, puriIicndu-si trupul de patimi, au izbutit s-l aduc n armonie cu tintele superioare ale constiintei, nct trupul lor
prezenta multe din caracterele suIletului. Dincoace, multe din patimile trupului se Iac si nsusiri ale suIletului.
247. E cu putint, pentru Iericite exceptii, despovrarea de sub o mostenire mizerabil? Da, e cu putint, cu pretul si cu
osteneala unei vieti curate.
248. Iisus Hristos decide, n inIinitul mic, ce calitti sau deIecte s Iie expulzate prin cele dou globule polare, care cuprind
jumtate din numrul cromozomilor, si nicidecum hazardul. El nclin s Iie una sau alta din conIiguratiile probabile pentru noi si
sigure pentru Dumnezeu; El Iormeaz destinul nostru n asa Iel nct o asezare speciIic n inIinitul mic s aib urmri imense n
conIiguratia si n Iaptele noastre viitoare. Toate acestea le Iace contabilitatea absolut a lui Dumnezeu, care creeaz n dependent cu
omul si potrivit cu Iaptele sale, ajungndu-l cu ruttile lui din urm si ntorcndu-i-le n brate, sau iertndu-l de ele, dac s-a silit,
prin lupta cu sine nsusi, s-si dobndeasc iertarea.
249. Iesirea din nghesuirea aceasta nu e cu putint dect trind prezenta nevzut a lui Hristos n noi, trind nvttura crestin
n toate Iibrele Iiintei, ceea ce Iace cu putint lui Dumnezeu s scoat aIar, prin mecanismul eredittii, neghina recesiv si, n vremea
strduintei celui n cauz, s Iac s revin multime de geneze recesive n geneze dominante, ceea ce lui Dumnezeu i este Ioarte cu
putint. Puterile credintei, ampliIicate de puterea si binecuvntarea lui Dumnezeu, au inIluent nebnuit de mare asupra eventualelor
noastre inIirmitti.
250. Dumnezeu pe toti i trimite nzestrati si n stare s Iie drepti. Dar, trecnd ei prin poarta nasterii pmntesti, iau n spate
poveri printesti, care-i spetesc si-i ncovoaie spre pmnt. Pe urm, slbiti de osteneala vietii si de mediul nconjurtor, greu se vor
decide s reprezinte cauza lui Dumnezeu.
33
EREDITATEA $I MEDIUL
251. Ereditatea nu Iixeaz pozitii Iatale, din care nu putem iesi, ci limite mai mult sau mai putin Iixe, dup cum e vorba de o
nsusire sau alta, n cadrul crora mediul ne Iixeaz pozitia.
252. Energia de crestere si ornduire a conIiguratiei nu apare n mod automat n cromatin, ci ca o reactie a cromatinei Iat de
un diIerential al mediului. Viata si organismul nu sunt o simpl actualizare a virtualittilor native date n sistemul genezelor, ci un
rezultat al interIerentei dintre aceste virtualitti si mediu, n care conIiguratia genezelor se dezvolt. Surprindem la mijloc si un mic
cerc vicios, dar real: structura genezelor atrn de mediul de toate mediile n care s-au conIigurat; iar dezvoltarea lor n Iilogenez
atrn, pe lng acestea, si de toate conIiguratiile mediilor viitoare, din tot parcursul cresterii. Desigur c si ideea aceasta nu poate Ii
mpins pn la absurd; dintr-un ou de musc nu poti ajunge la un pui de gin. Actiunea mediului nu e Ir Iru; are margini, si nc
bine deIinite, totusi destul de elastice ca s ne permit zic specialistii ca printr-un mediu dirijat s obtinem o musc numai cu un
ochi, sau cu trei ochi.
A denatura Iirea e usor, mult mai usor, dect a scoate denaturarea introdus n Iire. Cu alte cuvinte, putintele de dezvoltare, pe
care le nchide sistemul genetic, nu se reduc niciodat numai la una singur, ci la mai multe, chiar Ioarte multe. Din acestea Ioarte
multe, mediul totdeauna alege una singur.
253. De multe ori haosul l anunt prima celul a mediului: Iamilia necresin.
EXTREMELE
254. Au zis Printii c ntotdeauna extremele sunt ale diavolului. Adic si prea mare iubire de Dumnezeu nainte de vreme
poate Ii pricin de cdere: o iubire oarecum pmnteasc, ptimas, nelinistit, nesenin, necurat si pironit.
FAPTELE BUNE
255. Omul nu se poate odihni n Iericirea contemplatiei pn nu a biruit n sine contradictiile, tendintele rele, pn nu si-a
uniIicat si consolidat Iiinta ca s iubeasc numai binele. Iar aceasta nu se poate realiza dect prin actiune prelungit, prin Iapte
convergente spre bine, prin cstigarea deprinderilor neclintite n svrsirea binelui. Cci simpla gndire la bine si chiar simpla voint
de a Iace binele, Ir trecerea deas si aceea o vreme regulat la Iacerea binelui, nu numai c e departe de a realiza aceast
armonie, unitate si sigurant, ci, dimpotriv, trezeste opozitia tendintelor contrare. Un om de teorie se stie c e un om slab, mcinat de
contradictii interne, mereu sporite prin reIlexiunea care nu trece la Iapte.
256a. Abia Iapta arunc o decizie n cumpna acestor balansri si care, mai ales prin repetare, aduce deIinitiv cstig la cauza
tendintelor bune. Nu degeaba virtutea nsemneaz etimologic brbtie.
256b. Cnd un om Iace ceva cu intentii bune trebuie s ias bine.
257. Iisus vrea ca Iapta bun s izvorasc natural dintr-o natur bun n chip dezinteresat, cum creste bobul de gru si cum
izvorste apa din stnci, Ir s se preocupe de buntatea lor.
258. Faptele griesc mai tare si-s mai decisive sus. S le avem ca dar, nu ca blestem. Iat conditia sine qua non a termenului ,o
turm si un pstor.
FIREA OMENEASC - CDEREA EI
259. Oameni suntem toti; om ns, numai din cnd n cnd cte unul: acela care nu-si dezminte obrsia divin; iar Om (cu ,O
mare) numai Unul, Iisus Hristos, Care pentru oameni, Dumnezeu Iiind, S-a Icut Om.
260. Stiam si pn la El c avem o obrsie divin, c suntem nemuritori cu suIletul, c este un singur Dumnezeu, spiritual,
nevzut stiau aceasta si dacii lui Zalmoxis de pe meleagurile noastre , dar cu venirea lui Iisus Hristos ca Om ntre oameni, n
istorie, se repar structural Iirea omeneasc.
261. Omul dinti, zidit dup chipul si asemnarea lui Dumnezeu, avea toat Iptura sa ntoars spre Dumnezeu, Care se
rsIrngea ntr-nsul ca soarele ntr-un bob de rou.
Mintea, poIta si iutimea, sau cugetarea, iubirea si vointa, erau unite ntreolalt si n aceeasi vedere sau contemplare a lui
Dumnezeu. Iar trupul, desi pmnt, neavnd n sine poIt ptimas, ntovrsea asa zicnd contemplarea aceasta. Asta era temelia
cea strveche, n care avea s creasc de la chip la asemnare cu Dumnezeu.
262. Potrivnicul a dat primul rzboi cu Adam n rai si prin el, cu noi cu toti, ntruct toti eram n Adam (Romani 5, 12). E
primul rzboi pierdut de om. nIrngerea lui ns o repet ntreg neamul omenesc, mii de ani de-a rndul; iar ceea ce a Icut Adam
Iacem si noi, Iiecare. E limpede c la mijloc a Iost o neascultare, o ncovoiere a unei meniri dat omului de Dumnezeu (A se vedea si
SIntul Maxim Mrturisitorul, Rspunsuri ctre Talasie, Filocalia vol. 3).
263. Iat cercul vicios pe care-l strngeau cu putere asupra Iirii omenesti, Domniile si Stpniile ntunericului, mbrcndu-se
pe ascuns n simtirea cea dup Iire si povrnind-o spre o lucrare contra Iirii si contra ascultrii de Dumnezeu.
264. Cderea Iirii n ispit e totuna cu o sIrmare, care l-a Icut pe om bucti. AstIel:
Mintea i-a Iost amgit de mndrie si slav desart, creznd ispititorului, c va Ii ca Dumnezeu, cunoscnd binele si rul;
Simtirea sau dragostea i s-a ntors spre trup, care s-a aprins de poIt ptimas;
Vointa sau iutimea n spaim si rusine s-a ntors si, vzndu-se gol, s-a ascuns de Dumnezeu.
Iar cnd l-a strigat Dumnezeu pe nume, nu L-a mai vzut, ci numai L-a auzit, de vreme ce vederea constiintei sale era acum
ntoars de la Dumnezeu la sine, cci s-a vzut gol. Deci, cnd s-si recunoasc greseala, mintea i era slbit, inima rnit cu iubirea
de sine, nct cunoasterea lui deczut scoase vinovat pe Dumnezeu pentru pustiirea sa.
265. De atunci Iirea noastr se aIl n ndoit nvrjbire:
34
I. nvrjbrea luntric: cu Dumnezeu; cu sine nsusi;
II. nvrjbirea n aIar: cu semenii; cu Iirea toat.
nvrjbirea aceasta ne urmreste ca o lege de pedeaps dat Iirii; ea ntunec chipul nostru cel dup Dumnezeu. Dar suIletul nu
s-a ntunecat de tot, cci a mai rmas constiinta, ca o stea ce nu s-a stins de pe cerul Raiului si mereu ne aduce aminte de obrsia
noastr dumnezeiasc si ne mbie o reIacere.
266. Rutatea e o osnd, o moarte anticipat, care chinuieste Iirea, dar nu e natural, e o venetic n Iire. Pe aceasta vrea
Dumnezeu s o izgoneasc din Iire, dar cu ajutorul omului, care a introdus-o n Iire. I-a dat omului apostolia acestei misiuni: ,Iat eu
v trimit pe voi ca pe niste miei n mijlocul lupilor.
Firea pervers si Iirea curat, originar, stau laolalt n raportul n care se aIla un miel care bea ap dintr-un ru, Iat de lupul
care se aIla mai la deal si i bga mielului de vin c-i tulbur apa, gsindu-i acestuia motivul ,ntemeiat s-l mnnce. E absurditate
mult si variat lipit pe Iire. Misiunea lui Iisus, dat si mieilor, e descojirea Iirii de absurditate, de slbticie, de caricatura existentei:
demonicul.
Aceasta nsemneaz c Iisus conteaz pe un miez originar necontaminat, existent nc n Iire, desi comprimat, dar capabil s-si
recstige dimensiunile si valoarea paradisiac: miezul capabil de Har. Precum c acestea sunt asa, ne stau mrturie mieii lui
Dumnezeu, sIintii n preajma crora se mblnzeau Iiarele.
267. Pcatul, sau decderea Iirii, ne-a Icut s pierdem: pacea cu Dumnezeu, pacea dinluntrul nostru, pacea cu oamenii si
pacea cu toat Iirea. Ne-am slbticit n toate prtile, ct aproape ,s se team si Dumnezeu de noi. Iat de ce si Iiarele Iug de om.
268. Firea omeneasc a Iost asemnat cu cltii, patimile cu Iocul. Dac te atingi cu Iocul clti Iiind, patimile amortite prin
nIrnare se aprind prin simpla vedere.
269. Nu suntem din maimut, dar mergem cu pasi repezi spre ea.
FUMATUL
270. Fumatul slbeste nu numai plmnii, ci si mintea omului, nct credinta nu o mai vezi att de curat.
271. Nu-l judeca pe cersetor c Iumeaz.
GADARENII $I SUFLETUL
272. Nimic n-a Icut Iisus la ntmplare. AstIel S-a suit n corabie, cu un scop bine determinat: acela de a dezlega un suIlet de
muncile legtorului de demoni, care se chinuia n tinuturile gadarenilor.
Pe mare s-a strnit Ir veste o Iurtun. Iisus a certat pe cine avea de certat din spatele vntului si valurilor apei si s-a Icut
liniste mare.
De cealalt parte a mrii, l ntmpin pe Iisus alt Iurtun, ntr-un suIlet n care dracii strniser viIorul cel mai de pe urm al
pustiirii si decderii. Fcuser dintr-un om o Iiar care rupea lanturile si un criminal care pustiise aceea parte a gadarenilor. Diavolii i
dduser n locul nsusirilor de om, Iioroasa libertate de a Ii ntre oameni un drac. Ei bine, totusi, omul acesta avea un suIlet, Iisus
propovduise n multe locuri c ,suIletul este mai de pret dect toat lumea, si ce-ar da omul n schimb pentru suIletul su?. De
aceea, cu prilejul ndrcitului din Gadara, Iisus o ia pe alt cale: arat cu o minune pretul unui suIlet. A pus n cumpn un suIlet, al
celui mai deczut dintre oameni cu pretul, deocamdat, al unei turme de 2000 de porci, nu nc cu toat lumea. Si a dat pierzrii turma
de porci a gadarenilor, pentru mntuirea unui suIlet.
Cumpna aceasta, ntre pretul unui suIlet n ochii lui Dumnezeu si pretul turmei de porci n ochii gadarenilor a iesit cu scandal.
Si poate tocmai scandalul ce a urmat pune mai bine n cumpn valoarea suIletului, ntruct gadarenii au trebuit s mint pretul
suIletului pe care l pierduser ei n porci.
Ri de pagub cum erau, tot orasul iesi ntru ntmpinarea Lui si vzndu-L l rugar s Se duc de pe hotarele lor (Matei 8,
34; Luca 8, 37). Cu alte cuvinte, pentru paguba pe care le-a Icut-o ,L-au dat pe Dumnezeu aIar din hotarele lor. Ei s-au declarat
pentru porci, nu pentru suIlet! Iisus S-a conIormat: ,Intrnd n corabie, S-a napoiat. Atta avea de Icut: gadarenilor le-a dat un
misionar. Si un Iost ndrcit nu este un misionar de rnd.
GANDURILE
273. E stiut c pentru a scoate un gnd ru din mintea cuiva, trebuie s i-o nvlui de Ioarte multe ori cu cuvntul bun, ca s-o
izbvesti din robia gndului strin. Asta-i calea cea mai lung: de la urechi la inim.
274. Gndurile ptimase nemrturisite sau simplu spuse au nsusirea c se ntresc si se Iac Iunii, cum zic printii, si trag
mintea la nvoire si la Iapt, care este pcat.
275. Pcatul acesta este: nIrngerea moral a suIletului de ctre un gnd ru. De aceea toate gndurile trebuiesc spuse nainte
de a se ntri si de a birui mintea, cci dendat ce sunt spuse le piere puterea de a obseda, asupri, stpni mintea.
276. Si gndurile bune trebuie controlate cu o alt constiint, mai limpede. Controlul tuturor gndurilor e lege n clugrie.
Nentrebat nimic nu e bine, nici ce e bine, pentru c singur nu te poti apra de sgetile slavei desarte.
277. ,Gndurile, orict de ,nebune ar Ii, nc nu sunt nIrngeri si pcat, orict ,se impun, muncind mintea. Pcatul ncepe
de la nvoirea spre Iapt si Iapta propriu-zis.
278. Toate patimile sau lucrrile mpotriva Iirii se ivesc mai nti n minte, n partea cea mai subtire a Ipturii noastre nevzute.
Aici vine un chip sau un gnd al lumii acesteia si st ca o momeal. Iar mintea, dac e nenvtat sau neprevenit despre lucrtura
strin, ca un miel nestiutor, vede lupul si se duce la el, creznd c e oaie. Iar dac lupul mai e si viclean, se mbrac n piele de oaie si
bietul miel neavnd mirosul oii cercat, tot de-a zburda se duce n coltii lupului Ilmnd.
35
279. Prima ntlnire ntre minte si diavol e la linia momelii, pe care o Ilutur el n vzul mintii. Dac mintea nu bag momeala
n seam, vrjmasul struie cu ea, o arat mai sclipitoare, ca s o Iac iubit mintii. Aceasta e a doua naintare a rzboiului, sau
asupreala. Dac la asupreal a izbutit s Iure mintea cu momeala si s o Iac s vorbeasc mpreun, avem naintare la unire.
Mintea ns se trezeste c-a Iost Iurat de gnd strin si c se aIl n altceva dect n ceea ce-i era dat dup Iire; iar cnd si d
seama de ea nssi si de cele n care se aIl, avem lupta cea de gnd la o clip hotrtoare. Se va nvoi mintea s mearg dup
momeal mai departe, sau se va ntoarce de la dnsa? Aici e lupta si clipele sunt scumpe; si de cele mai multe ori viata ntreag a
unuia sau a multime de insi atrn de lupta nevzut a ctorva clipe. Dac ntrziem s ne luptm, se poate ntmpla ca Ir veste s
Iim nvluiti la minte din partea poItei sau a iutimii, asupra crora nc arunc vrjmasul aprinderea sa. Prin urmare, ostas al lui
Hristos, lupta trebuie dat grabnic si dup lege.
280. nc din Vechiul Testament se cunoaste rzboiul cel de gnd, despre care David scrie acestea: ,Fiica Babilonului
(ntelegeti: satan, satan), dornic de pustiire, Ierice de cel ce-ti va plti dup Iapta ce ne-ai Icut tu nou; Ierice de cel ce va lua si
va lovi de piatr pruncii ti (Psalmul 136, 8).
281. Gndurile celui ru, nlucirile lui (ideiile Iixe ale lui), momelile sale, acestia sunt pruncii vavilonesti sau ,puii de drac,
dup cum i numeste SIntul Maxim Mrturisitorul. Iar piatra este Hristos sau credinta n El, temelia cettii suIletului, piatra cea din
capul unghiului, pe care zidarii vremii de atunci n-au bgat-o n seam (Matei 22, 42). (...) De piatra aceasta trebuie s lovim pruncii
vavilonesti. (...) De aceea SIntul Ioan Scrarul zice: ,Ca numele lui Iisus Hristos, arm mai tare, n cer si pe pmnt nu este!. Cerul
este mintea si pmntul inima, n care trebuie s se depene rugciunea nencetat a preasIntului nume: ,Doamne, Iisuse Hristoase,
Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine pctosul, ntorcndu-se ca o arm mereu ntins asupra vrjmasului.
282. Nvala de gnduri s nu descurajeze pe nceptori; toat grija s le Iie s nu se nevoiasc cu gndurile. A nu avea gnduri
e tot asa de cu neputint ca si a crede c poti opri vntul, dar, cu ornduire dumnezeiasc, vin si vremuri Ir Iurtun.
283. Ferice de cel ce lupt duhovniceste cu gndurile, lovindu-le de Piatra unghiular a Iiintei omenesti Iisus.
IERTAREA
284. Iertnd, stergi ce ierti. Ce ierti la altul, tie ti se sterge. Judecata aceasta te scoate de sub judecat.
285. Iertarea noastr de la Dumnezeu e pus, deci, n atrnarea de noi. Dumnezeu consIinteste pentru noi decizia noastr
pentru altii. n cazul cnd, Iaptic, noi nu iertm, rugciunea noastr e ntoarcere pe dos de Iaptele noastre si sun cam asa: Doamne, nu
ne ierta nou, cci nici noi nu iertm altora!
IISUS - CINE ESTE IISUS?
286. Pentru noi Iisus e Sensul vietii si al Istoriei; reazemul ei n ispitele si Iurtunile timpului. Iisus e asemnarea dup care
tnjim si nsetm de-a lungul desertului lumii: originalul nostru, autenticitatea noastr, dar, mai mult dect acestea, Iisus este Prietenul
nostru, singurul Care ne rmne credincios si nu ne prseste niciodat. Si mai mult: e SInta noastr mprtsanie cu desvrsirea:
Ioamea noastr metaIizic.
287. Iisus Iormuleaz o nou ordine spiritual n om. Iisus S-a integrat naturii omenesti, de aceea El e mereu viu: si vine ca
Iiint suprem, si e vie n noi, ca Iiint suprem si posibilitate nesIrsit de desvrsire.
,Nu stiti c Hristos e n voi? AIar, cumva, dac sunteti crestini netrebnici. (II Cor. 13, 5). ,Nu mai triesc eu, ci Hristos
trieste n mine. Pentru voi, Iiii mei, triesc durerile de mam, pn ce Hristos va prinde chip n voi (Galateni 4, 19). Deci, cum
spune Clement Alexandrinul: ,Dumnezeu S-a Icut om, ca de la om s nvete cum se Iace omul Dumnezeu. Acesta e omul cel nou,
Iptura cea nou, omul nscut de sus, omul cu reIlexul vesniciei lui Iisus, rsIrnt n aIar de chip, simplu n toat Iiinta Sa. Fiindc
Iisus e omul cerului si S-a tesut pe Sine n Iirea cea omeneasc, de aceea, El Se impune tuturor oamenilor si tuturor veacurilor, cu att
mai mult cu ct ar vrea unii s scape de El.
Iisus cere istoriei decizia existentei Sale. Dar istoria s-a artat neputincioas din primele ei zile. Asa a rmas si mai rmne.
Prin Iaptul c Iisus S-a tesut destinului omenesc si prin Iaptul c omul trebuie s se decid ce Iace cu Iisus, se explic de ce istoria
omului e asa de zbuciumat si vesnicia lui e asa de hrtuit si muscat de serpii ndoielilor si ai contrazicerilor. Asa se explic de ce
pentru Iisus oamenii s-au iubit si s-au urt, s-au mcelrit si s-au ajutat, au cunoscut extremittile pasiunii si ale jertIei. De El a atrnat
roata constiintei, a Irumosului si a rtcirii. El este Iorta interioar pe care Iorta veacurilor n-au putut-o istovi. Amintirea Lui e vie
pretutindeni, pe zidurile bisericilor si ale scolilor, pe vrIul clopotnitelor, pe toate drumurile, la cptiul paturilor si al mormintelor.
Distrugeti Ierestrele de biserici, luati icoanele din altare si de pe la case! Viata lui Iisus umple muzeele si bibliotecile. Dati Ioc
Liturghierelor, ceasloavelor si crtilor de rugciune; l veti descoperi pe El si toate cuvintele Lui n toate crtile literaturilor, ba chiar
si cei care-L blestem nu Iac altceva dect s-L mrturiseasc Ir s vrea prezenta Lui.
Rsunetul tuturor romanilor, stpni ai lumii, a ncetat o dat cu zilele lor si cine se mai gndeste s moar pentru Iaima lor
postum? n jurul multora s-a Icut mai mult glgie ca n jurul lui Iisus; iar dup mii de ani, numai n jurul lui Iisus si pun oamenii
problema si astzi, pe viat si pe moarte, ca-n primele zile.
Numai cineva mai viu ca romanii si care e cu adevrat un idol nemincinos al omului, poate nteti lupta aceasta permanent
ntre oameni. Si astzi, ca n ziua Nasterii Sale, unii l iubesc, iar altii l ursc. Oamenii sunt antrenati nsisi ntr-o patim pentru
Patima Lui, iar altii ntr-o patim pentru iubirea Lui. Unii sunt n destinul lui Iisus, iar altii Ir destin, nici sens. Deci, dac
ntrebarea: ,Cine este Iisus? a crescut n veacuri si cere Iiecrei generatii un rspuns decisiv, noi nu putem rspunde dect ntr-un
glas cu Tatl, ntr-o rostire cu ngerii, ntr-o propovduire cu apostolii, ntr-o mrturisire cu mucenicii si cu toti sIintii si ntr-o
aIirmare cu toat crestintatea a dou milenii: ,Acesta este Fiul lui Dumnezeu, Mntuitorul lumii. Salutul permanent al Iiecrui
Toma, din ndoiala omeneasc si certitudinea dumnezeiasc.
Dac cineva a ajuns la siguranta aceasta si poate acoperi cu viata, n acela s-a nscut Iisus, nastere care deschide calea
vesniciei, nc Iiind n veac. Cu Iisus se naste si explicatia omului si explicatia lumii.
Cine este Iisus? s-a ntrebat Irod, care aIlnd de la magi cine-I, L-a osndit la moarte, creznd c omornd 14.000 de prunci,
va scpa de Iisus. S-a ntrebat Irod Tetrarhul, care auzind toate cte Icea Iisus, nu se dumirea ce s cread despre Dnsul.
Se ntrebau crturarii si Iariseii, smintindu-se pentru Iormalitti nIrnte; se ntrebau cine-I acesta de iart si pcatele?
36
Se ntrebau pn si apostolii cine-I acesta c ascult de El vnturile si marea?
Si s-a ntrebat un sir ntreg de nedumeriti.
S-a ntrebat puterea lumeasc.
S-a ntrebat toat truIia mintii.
S-a ntrebat toat necredinta.
Toti acestia L-au reIuzat, L-au osndit si L-au omort pe Iisus si aceasta s-a ntmplat permanent n istorie. Cine este Iisus
pentru noi?
Pe contemporanii lui Iisus i ntelegm c le era greu s-L cread pe Dumnezeu. Dar dup dovada nvierii Sale, dup dovada
dumnezeirii Sale, dup aparitia Sa mai presus de Iire, prin usi ncuiate, petrecere nevzut cu oamenii, artndu-Se lui Pavel si altora
din veac n veac, nu mai putea Ii Ir rspuns.
Rspunsurile teologice sunt stiinta.
De aici, pentru noi, Iisus e sensul vietii, reazimul si n ispite si n Iurtuni. Asemnarea dup care tnjim si nsetm de-a lungul
desertului vietii. Originalul nostru, autenticitatea noastr.
Dar mai mult dect acestea este prietenul nostru Care sigur nu ne prseste niciodat; e SInta noastr mprtsanie, cu
desvrsire si Ioamea noastr metaIizic. (...)
288. mpratul nsusi Se va Iace slujitorul celor ce L-au asteptat cu toat Iiinta. De altIel, acesta e Iisus: mpratul slujitor al
destinului omenesc. Iisus a rentors sensul existentei iarsi n Tara de obrsie: mprtia Sensului si a explicatiei depline.
Atunci se va odihni suIletul omului de nelinistea sa.
Dar ntructva se linisteste suIletul omului si pn atunci: stiindu-le acestea precis.
Iat o Iclie (cunostinta n parte) pn vine Lumina.
IMAGINATIA
289. Riscurile imaginatiei sunt ocolite n duhovnicia rsritului (nlucirile Ialse).
De aceea, Rsritul mediteaz Ir imagini, chiar contra imaginilor, chiar vedeniile reale le reIuz, nu din rea credint sau din
mpotrivire, ci din grija de a nu gresi, primind orice. Si se stie c Dumnezeu nu se supr cnd se st pe acest punct de vedere.
Singura pomenire ortodox este aceea care nu pune nici un tipar pe minte, care nu statorniceste nici o imaginatie sau imagine.
Exemplu: ,Adevr, ,Duh, Numele lui Iisus din rugciunea clugrilor: ,Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-
m pe mine pctosul.
(Exemple practice: Iiindc noi nu putem Ii contemporanii lui Iisus, este Iisus contemporanul nostru peste veacuri. Inspirm
atotprezenta Sa n Prea SInt Numele Su si expirm aerul stricat al pcatelor noastre. Inspiri Duhul SInt, Duhul lui Dumnezeu si
expiri duhul ru din tine.)
INSTINCTELE
290. Ca neamul oamenilor s dinuiasc si peste triajul mortii, Dumnezeu a sdit n Iire cteva legi Iundamentale numite
instincte (...) care sunt norme Iixe de viat. Numai omul poate interveni cu vointa, cu libertatea si cu Iunctia constiintei s modiIice
natura acestor norme Iixe.
Aceast modiIicare a Iunctiei instinctelor, cnd nu e pstrat n starea lor originar, poate Ii Icut n dou sensuri opuse:
nspre dereglarea lor, cnd devin patimi si, n sens opus, nspre convertirea sau sublimarea lor, prin virtute, prin lupt metodic, prin
nevoint.
291. Cum devine ,patim un instinct sdit ca lege de existent a Iirii? Iat rspunsul unui proIesor crestin de medicin:
,mplinirea oricrui instinct al Iirii e nsotit de o plcere. Omul, numai omul, din toate vietuitoarele, vrea s despart Iunctia
biologic a instinctului n dou: vrea s separe rostul instinctului de plcerea ce-l nsoteste, alegndu-si plcerea si reIuzndu-i rostul.
Omul reuseste aceast denaturare, cutat intentionat arbitrar dar n dauna snttii, cu pretul pierderii liberttii, a
dereglrii altor instincte superioare, cu inevitabile urmri ereditare s.a.m.d.
292. n creier Iunctioneaz un centru de cenzur (medical ,inhibitia) care are la dispozitie tot mecanismul bio-chimic necesar
(neuro-psihic, neuro-endocrin, neuro-motor, neuro-static), capabil s aprobe sau s Irneze tot ce obligatoriu trebuie s treac pe la
acest centru de inIormatie.
293. ntre cenzura mintii (centrul inhibitor al creierului) si ntre puterea de impunere a Iortei oarbe se creeaz o tensiune, o
lupt, rzboi chiar, sau dezechilibru total.
Instinctele, ct vreme cineva nu iese din rnduiala lor, nu-i dau omului lupte, pentru c acestea primesc aprobarea,
satisIacerea si rostul lor concret. Cum ns marea majoritate a oamenilor au dereglat rostul normal al acestor Iorte oarbe ale Iirii
urmrind exclusiv plcerea ce-o conIer, dar reIuznd rostul , oamenii au ajuns n robia patimilor. n cazul robiei, cenzura mintii a
slbit considerabil si patimile conduc mintea, iar omul si-a pierdut libertatea. Omul care a ajuns rob patimilor sale nu mai are mrturia
constiintei pentru Iaptele sale care a ajuns ntr-un Iel de ,adormire, ca n somn, desi constiinta nu doarme; e ntr-o stare de
necredint, de uitare de Dumnezeu, omul trieste n stare de pcat. Cci ,pcat aceasta nsemneaz: nIrngerea moral a constiintei
de ctre satana, prin patimile trupului.
294. Forta instinctelor Iortele oarbe ale Iirii, altIel n serviciul vietii rnduite , creste cnd degenereaz n patimi, ntruct ele
au slbit stavila cenzurii ratiunii, iar de acum caut s o surpe cu totul si lumina constiintei s o sting.
295. O mare dizarmonie const n Iaptul c instinctul brbatului e n conIlict cu instinctul Iemeii. Instinctul brbatului vrea
mereu Iemeia, ca prilej al descrcrilor sale genezice. Instinctul Iemeii ns e maternitatea. Copilului pn se desprinde de mam, i
trebuie doi ani, deci, dup rnduiala Iirii, trebuie s Iie lsat n pace.
Deci, ce va Iace brbatul? Sau si va perverti sotia, Icnd-o s umble si ea dup plcerea ptimas, cutnd s scape de rostul
Iirii sale, sau o va Iace criminal, punnd-o s-si ucid n pntece Iiinta Ir aprare, sau va practica scrba onaniei cu Iemeia sa
37
(Facere 38, 9), pzind-o de rostul zmislirii, dar necinstind-o, cum nu se mai poate spune. Altii recurg la sterilizare, altii la aventuri,
sau la lupanare. Un atare brbat nu-si va mntui sotia prin nasterea de Iii (1 Timotei 2, 15), ci o va osndii cu ucigasii si curvarii,
printre care si el de asemenea va Ii (Apocalips 21, 8).
Prea putini sunt brbatii care-si stpnesc instinctul irational, prin puterile rationale ale suIletului, reglementndu-l potrivit cu
rostul su originar. Si iarsi, si mai putini sunt cei ce convertesc energia prin nIrnare, sltnd sensul Iirii la rosturi mai presus de Iire.
296. Plcerea, cutat numai pentru ea nssi, cheam repetarea din ce n ce mai deas a actului, pn ce ajunge la distrugerea
sistemului nervos. Mai mult chiar: ea aprinde organismul si-l mpinge pn dincolo de posibilittile sale Iunctionale; ea provoac
Irngerea oricrei cenzuri morale si-si duce supusii pn la doaga nebuniei.
ISP$IREA
297. Cnd dreptatea lui Dumnezeu se ntoarce asupra noastr a sosit vremea de plat sau ispsirea. Ispsirea nu-i o pedeaps
de la Dumnezeu, ci un mijloc de nteleptire, o ndreptare mai aspr. Iar Iiindc dreptatea lui Dumnezeu mereu tine cumpn ntre
Iapt si rsplat, putem vorbi chiar de legea drepttii, ca o lege milostiv, prin care ne curtim de petele Iaptelor rele. n vremea
ispsirii, cnd vin asupra noastr strmtorrile, dac le rbdm de bunvoie, neumblnd cu ocolirea, ne ajut Dumnezeu; iar de nu
vrem s primim cele ce vin peste noi, c nu le ntelegem, nu ne ajut Dumnezeu, desi El ar Ii vrut.
298. Pe cnd dreptul cunoaste un Dumnezeu personal, plin de iubire si apropiat oamenilor, pctosul simte un Dumnezeu
aspru, ascuns, ameninttor, atotputernic si tare departe. Dar sunt pctosi cu totul vrjmasi lui Dumnezeu, care nici nu ngduie s li
se zic pctosi. Acestia nu sunt mpreun-lucrtori cu Dumnezeu. Peste lucrul lor trebuie s vin corecturi divine. Asa se Iace c
simtim un Dumnezeu atotputernic, care restabileste, peste vointele oamenilor, echilibrul creatiei si echilibrul vietii, stricat de
Irdelegile oamenilor. Actiunea aceasta a lui Dumnezeu, prin care constrnge Iaptele oamenilor cu urmrile lor, o numim ispsire.
Ispsirea e un chip de veghe a lui Dumnezeu n destinul insului si n destinul neamurilor. Dar cu toate c rul se pedepseste
prin sine nsusi, iubirea divin d totusi putint de iesire din nIundtura ruttii ce se pedepseste pe sine nssi: de se va gsi cineva
s stea bun pentru Iratii si naintea lui Dumnezeu.
299. De obicei oamenii strnesc cu Iaptele lor anumite Iurtuni nevzute: acestea tot n capul lor se ntorc, dar n chipul cel mai
vzut cu putint. Dumnezeu, stiind de mai-nainte sIrsitul tuturora, rnduieste Iiecruia ispsiri n lumea aceasta.
ISPITELE
300. Vrjmasul, ca s-si ajung tinta Irdelegii, mbie suIletului ispita nti, cea prin plcere, aducndu-i momeli plcute la
vedere si bune la gustare, potrivite cu Iiecare putere Irnt a suIletului n parte.
301. Desi nzestrati cu darurile Botezului, totusi n-am scpat de rzboiul momelilor. Momeala neIiind pcat, e permis de
Dumnezeu s cerce cumpna liberttii noastre.
302. SIntul Marcu Ascetul ne lmureste: Hristos prin Cruce si prin Harul Botezului ,slobozindu-ne de orice sil, n-a
mpiedicat aruncarea gndurilor n inim. Aceasta pentru ca unele din ele, Iiind urte de noi, ndat s Iie sterse; altele, Iiind iubite, n
msura n care sunt iubite s si rmn; si astIel s se arate si Harul lui Dumnezeu si voia omului, ce anume iubeste: ostenelile din
pricina Harului, sau gndurile din pricina plcerii. Aici st pricina pentru care noi, desi botezati, totusi mai avem trebuint si de al
doilea Botez, al pocintei, ntruct nu suntem ca ngerii neschimbabili.
303. ncercrile si nelinistile vremii au si ele un rost: ne provoac la gsirea sensului ce-l avem n Dumnezeu, ca ultim reazim
etern al linistii, iar pe de alt parte ne conduc la gsirea de noi nsine, ca Ipturi renscute n Dumnezeu si ajunse la libertatea
spiritului.
304. Ct vreme mergem n voia valurilor, n voia Iirii povrnite spre pcat, n-avem nici o lupt, nu ne trezim din cursele
vrjmasului
(2 Timiotei 2, 26); stm de bun credint c mergem bine, ne isprvim zilele n Iericire si coborm cu pace la iad! Dar dendat ce
aIlm ce nzestrare avem si ne trezim spre ce trebuie s Iim, puterile iadului vor sri s ne cear socoteal pentru nesupunere. Dar nu
vor sri cu toat urgia ruttii, c nu le las Dumnezeu, ci cu viclesuguri si curse, cu minciuni si cu nIricosare si cu alte
nemaipomenite zavistii. Pe de alt parte, se vor Iolosi de unelte ale lor (Ioan 8, 44), oameni amgiti de ei, care le-ar Iace toate cte-i
nvat dracii dac ar Ii dup ei. De aceea zice nteleptul: ,Fiule, cnd vrei s te apropii s slujesti Domnului, gteste suIletul tu spre
ispite (ntelepciunea lui Isus Sirah 2, 1).
305. Zice un SInt Printe: ,Ia ispitele si ndat nu mai e nimeni care s se mntuiasc. Rzboiul ispitelor e Iocul care
lmureste ce suntem Iiecare: lemne, pietre, aram, paie, clti sau ,pmnt si cenus (Facere 18, 27), aurul smereniei dulama lui
Dumnezeu.
306. Rzboiul duhovnicesc seamn ntructva cu rzboiul lumii. Si unul si altul te desIace de viata aceasta. Numai ispitele,
necazurile si tot Ielul de ncercri ale rzboiului nevzut izbutesc s ne toceasc pe deplin gustul de lumea aceasta si s ne duc la un
Iel de moarte Iat de lume, care-i smerenia deplin si conditia de cpetenie a rugciunii nencetate.
307. Dac mintea se va aIla iubind o momeal strin si sIatul viclean, va nclina cumpna liberei alegeri spre momeala si
sIatul strin. Asa se deschide sprtur n cetate si se npustesc puhoaie de vrjmasi care asteptau ascunsi aIar. Si repede urmeaz
jalnic pustiire n cetatea suIletului: mplinirea cu lucrul si repetarea Iaptei aceleia, pn ajunge deprindere sau obicei.
308. De unde atta pustiire? De la o clip Ir de Dumnezeu a mintii, clip n care vrjmasul i-a Iurisat undita iadului pe gt,
nvluit mestesugit ntr-o momeal a unui lucru sensibil al lumii de aici. Potrivnicul ispiteste cu momeala plcerii pe tot omul spre
patima spre care-l prinde c are povrnire mai mare: pe cel aplecat spre trup, cu desIrnarea; pe cel nclinat spre gnduri, cu
ntelepciunea veacului acestuia (1 Corinteni 1, 20), care pe multi i-a rtcit de Dumnezeu si pe putini i-a ntors; pe cei dornici de
Cuvntul lui Dumnezeu i ispiteste cu Biblia (2 Petru 1, 20), nct n zilele noastre se vd multi cltori la iad cu Scriptura n mn.
Toti cei ce umbl dup plceri, de orice Iel, nu vor scpa de primejdii, cci sub orice plcere e ncolcit un sarpe.
309. Vicleanul are dou Ieluri de momeli, dup iubirea omului, care nclin Iie spre pierzare, Iie spre mntuire. Este si o ,ispit
a mntuirii n care au czut multi nselati, zicnd c-s mntuiti, cnd de Iapt ei n-au svrsit nici alergarea si nici dup lege n-au
luptat. Este si ispita sIinteniei, este si ispita misiunii sau a trimiterii de la ,Dumnezeu, precum este si ispita muceniciei. n toate
38
aceste ispite cad cei ce ocolesc osteneala, mintile nguste, care spun c nu mai au nimic de Icut, dect s cread si s se socoteasc a
Ii si ajuns sIintenia, misiunea, mucenicia si celelate nluci ale mintii nselate.
310. Cte unii mai aprinsi la minte, Iie de la Iire, Iie de la boli, neavnd cercarea dreptei socoteli, scncesc n inima lor dup
daruri mai presus de Iire, mbulziti nu de vreo virtute, ci de iubirea de sine. Avnd acestia iubire Ir minte pe care vor s o cinsteasc
cu daruri mai presus de Iire, Dumnezeu ngduie duhului ru s-i amgeasc desvrsit (2 Tesaloniceni 2, 11) ca pe unii ce ndrznesc
s se apropie de Dumnezeu, necurati la inim. De aceea, pentru ndrzneal, i d pe seama vicleanului s-i pedepseasc. AstIel, cnd
atrn de la Dumnezeu o atare pedeaps pentru oarecare, l cerceteaz satana lund chip mincinos al lui Hristos si, grindu-i cu mare
blndete, i trnteste o laud cu care-l cstig Iulgertor si poate pentru totdeauna, ca pe unul ce, pe calea cea strmt (Matei 7, 14) si
cu chinuri ce duce la mprtie, umbl dup ,plceri duhovnicesti. Iat-l cu momeala pe gt. De-acu, dup oarecare scoal a rtcirii,
cnd ncrederea i va Ii cstigat desvrsit si i va Ii ntrit, prin potriviri de semne prevestite ajunge ncrezut n sine si n hristosul
lui, nct si moarte de om e n stare s Iac, ntemeindu-se pe Scriptur.
311. Iubind cele rele, pe Iirul acestei iubiri, intr vrjmasul n cetate; adic prin cele de-a stnga, relele. Cnd ns vede c nu
poate amgi pe om cu cele de-a stnga, sare n cealalt margine, de-a dreapta de tot, cutnd s-l amgeasc, ca s-i dea omul crezare.
i trnteste o laud pentru multimea credintei n Dumnezeu si a iubirii virtutii, si-l ndeamn ca Ir msur si Ir ntrebare s se
sileasc n acestea. Pe unul l trezea la rugciune, silindu-se s-i strecoare n minte si n inim prere mare despre sine, precum c pe
,el l trezesc ,ngerii la pravil. Sau dac cel ochit spre nselare nu-i chiar asa de virtuos, i mai ngduie s Iumeze, s bea, zicndu-
i gndurile c-i trebuie putere si nu-i pcat. Pe unul l-a sgetat artndu-se n chipul lui ,Hristos si spunndu-i: ,Pentru dumneata
mai rsare soarele!. Douzeci si cinci de ani pe urm l-a mai dsclit, ca s ajung s se cread pe sine c el e Iiul omului din
Scriptur si dreptul judector, care va desprti oile de capre si va ntemeia mprtia lui Dumnezeu pe pmnt, si c n zilele lui va Ii
sIrsitul si judecata, care se va Iace prin el. (De Iapt era sIrsitul judectii sale, pe care o vedea, nu la sine, ci n aIar, la toat lumea.)
De Iiecare dat cnd l zorea credinta aceasta trecea, dup cte o isprav, si pe la casa de nebuni.
312. De aceea sunt ngduite ncercrile, Iiindc numai ele coc smnta pe pmnt, a ,dumnezeilor dup har.
IUBIREA
313. Iubirea de Dumnezeu si iubirea de oameni n care atrn toat Legea si Proorocii (Matei 22, 37-40), mplinindu-le Iisus ca
nimeni altul, prin aceasta se vedea limpede c Iisus e Dumnezeu si Dumnezeu este iubire (1 Ioan 4, 8). Pe acestea dou ni le-a dat ca
porunci. Aci st taina pentru care poruncile lui Dumnezeu bat pe vrjmasul, cnd are cine le tri. Cci iat: Dumnezeu Se ascunde n
poruncile Sale, dup cum ne asigur SIintii Marcu Ascetul (SIntul Marcu Ascetul, Despre legea duhovniceasc, Filocalia, Sibiu,
1946, ed.I., vol.1, p.249; si ed.II, vol.1, Sibiu, 1947, p. 247) si Maxim Mrturisitorul (SIntul Maxim Mrturisitorul, Capete gnostice,
Filocalia, Sibiu, 1947, ed.I, vol.2, p.193).
Trirea acestor porunci arde pe diavol asa de cumplit, nct acesta rscoal puterile iadului si cu ele att pe oamenii lumii,
care-s biruiti de el, si-i npusteste mpotriva lui Iisus si a oricrui ucenic al Lui.
314. ,Dac doi dintre voi se vor nvoi pe pmnt n privinta unui lucru (mntuirea) pe care l vor cere: se va da lor de ctre
Tatl Meu, Carele este n ceruri. C unde sunt doi sau trei adunati ntru numele Meu, acolo sunt si Eu n mijlocul lor (Matei 18, 19-
20).
Cuvintele acestea, pe lng ntelesul literei, mai au si urmtorul nteles: pmntul este trupul, iar mai cu deosebire inima; cei
doi sau trei sunt puterile suIletului care, dac se vor nvoi pe pmnt, adunndu-se ntr-un gnd, va Ii si Dumnezeu n mijlocul lor.
Unirea puterilor suIletului pe pmntul inimii, nsemneaz iubirea, cci numai ea uneste cele nvrjbite. Iar iubirea, cernd ceva de la
Dumnezeu, Tatl rspunde celor doi sau trei de pe pmnt, druindu-le iubirea Sa din ceruri, care este Fiul Su, si asa ne aIlm avnd
pe Dumnezeu, Carele este iubire, n mijlocul nostru.
315. Minunea adunrii puterilor suIletului, nvrjbite de Iapta ucigas a pcatului, nu e cu putint dect n numele lui
Dumnezeu.
Rugciunea nencetat a Iericitului nume: ,Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine pctosul,
dup ndemnarea SIntului Pavel: ,Nentrerupt v rugati, svrseste minunea unirii n dragoste a celor nvrjbite ntreolalt de pcat.
316. Iubirea nclin libertatea ca pe o cumpn.
317. ,Asa a iubit Dumnezeu lumea nct si pe singurul Su Fiu L-a dat, ca tot cel ce crede ntr-nsul, s nu piar, ci s aib
viat vesnic (Ioan 3, 16). E mai mare iubirea aceasta dect iubirea care a creat lumea. De data aceasta stvilarele dragostei se ridic
si aceasta se naste pe pmnt, n persoana lui Iisus, prjol de Cer n inimile oamenilor.
318. Dragostea n Duhul lui Hristos, n trei vrste se vede:
n iubirea aproapelui ca pe tine nsuti (Matei 19, 19);
n iubirea mai mult ca pe tine nsuti iubirea de vrjmasi (Matei 5, 44);
n iubirea ca jertI pentru oameni (Ioan 15, 13).
Pn la msura iubirii de vrjmasi sunt datori s ajung toti crestinii, care au de gnd s se mntuiasc; pe cnd la vrsta a treia
a iubirii, Ioarte putini ajung.
319. Iubirea n-are marginile omului, nici spatiul, nici timpul; nu piere niciodat, e puternic, nct strbate dincolo de mormnt
si ajunge pe cel iubit; strpunge iadul care nu-i poate sta mpotriv si strbate cerul.
320. Iubirea e nsusirea lui Dumnezeu prin care a creat lumea vzut si nevzut si toat Iptura care-L cunoaste de Tat e
strbtut de iubire. Dac am strui cum trebuie n iubirea aceasta Ir margini, s-ar rsIrnge si n noi obrsia noastr divin, chipul
si asemnarea Iiilor cu Tatl, am avea si noi multime de nsusiri dumnezeiesti, prin har nu prin natur, n primul rnd n-am Ii asa de
mrginiti ntr-o multime de privinte.
321. Iubirea e calea cea mai scurt si mai presus de orice cale, spre desvrsire (1 Corinteni 12, 31); printr-nsa avem nluntrul
nostru mprtia Cerurilor.
322. Focul iubirii divine, de dragul Adevrului, ntre potrivnici se aprinde si se mentine.
IUBIREA DE SINE
39
323. SIntul Maxim Mrturisitorul numeste iubirea de sine ,primul pui al diavolului. Ea e cealalt parte din piedica a doua ce
ne-o strneste potrivnicul n noi nsine: iubirea trupeasc de sine, nceptura mndriei. mpotriva ei ne-a cerut Mntuitorul s ne
hotrm pentru lepdarea de sine, zicnd: ,Oricine voieste s vie dup Mine s se lepede de sine, s-si ia crucea sa n Iiecare zi si s-
Mi urmeze Mie (Luca 9, 23). Lepdarea aceasta ns o poate Iace numai cine s-a ridicat cu mintea mai presus de cele desarte si s-a
desIcut din toat dragostea lumeasc si si-a strmutat puterea dragostei sale, toat, ctre Dumnezeu. Sau, cu alte cuvinte: pe cine l-a
ajutat Dumnezeu s ias din legturile iubirii de lume, l ajut s ias si din legturile dinluntru ale iubirii de sine.
324. Iubirea trupeasc de sine si plin de truIie, numai dragostea aprins a lui Dumnezeu o poate scoate si desvrsit s-o Iac
scrum, prin umilintele cu care o arde.
325. Noi nu prea putem sti n ct primejdie ne bag iubirea de sine, dar o putem deduce din purtarea de grij a lui Dumnezeu,
Care, cu iubire de oameni, ajut mntuirea noastr, ngduind ncercri, certri si ocri peste capul nostru, cu rostul ca s ne scrbim
de noi nsine si s ni se toceasc tot gustul de cele de aici, cci altIel nu putem muri nou nsine ca s viem lui Dumnezeu (Galateni 2,
19). De aceea toti Printii au Iugit de laud si au iubit ocara si toat npstuirea, ca pe unele ce ucid puii vicleni si aduc mult Iolos de
la Dumnezeu.
326. Cei ce prin darul lui Dumnezeu se izbvesc si de legturile dinluntru ale iubirii de sine, se poart si se mrturisesc pe ei
nsisi strini si cltori (Evrei 11, 13) aici pe pmnt. De aceea ,suspinm n acest trup, dorind s ne mbrcm cu locuinta noastr cea
din Ceruri (2 Corinteni 5, 2).
327. ,Puiul de drac al iubirii de sine, Icndu-se brbat si ajutat prin vedenii mincinoase de tatl su, tatl minciunii, strmb
mintea bietului om, nct i se va prea pcatul virtute dumnezeiasc. Ba nc, omornd pe cei ce nu cred ca el, i se va prea c Iace
slujb lui ,Dumnezeu (dumnezeul care l-a nselat pe el) (Numerii 25, 7-13).
328. Cu ngduirea lui Dumnezeu, Satana i cerne si i culege pe toti cei ce mai umbl n lumea aceasta dup plceri, chiar
duhovnicesti, numai s-i prind, c nc nu s-au lepdat desvrsit de iubirea de sine si de orice spurcciune a vietii, dup atta si atta
propovduire a Bisericii: cci patima aceasta Iace pe om s cad, lovit de sgetile laudei si s se trezeasc cu mintea nselat si srit
din socoteala smereniei.
329. Precum n viata pmnteasc lucra Harul asupra celor ce se sIinteau si sporea n ei iubirea, iar la dezlegarea lor din trup,
rmnnd n mprtia Harului, acesta sporeste, desvrsind n ei iubirea; asa prin contrast, n starea de iad a constiintei, n mprtia
Ir de Har, lucreaz demonii asupra suIletelor chinuite si sporesc n ele ura. Ura aceasta care nu poate Iace nimic, zvrcolirea
neputintei Iurioase, ura demonilor care chinuiesc suIletele si vd c nu isprvesc nimic, ura aceasta arde, ura aceasta inIernal e Iocul
nestins, care nu lumineaz nimic. SuIletele acelea, care s-au amgit de poItele lumii, de slava desart si de truIia vietii (1 Ioan 2, 16),
nselate de iubirea de sine care le-a povtuit la toate poItele, iat-le necndu-se n ura care le arde si care s-a ntrit peste ele ca o
mare mprtie a rului. n aceast mprtie inIernal i-a dus iubirea de sine, primul pui al diavolului si tat a toat amgirea.
ntr-o asa mprtie au s suIere toti cei ce n-au scos cu desvrsire iubirea de sine din luntrul lor, ci au mngiat-o cu toate
plcerile si i-a surprins moartea nc nenteleptiti la minte si necurtiti la inim. Au plecat cu ndejde, le rmne ndejdea. Si dac se
va aIla cineva dintre rudenii sau urmasi, ca s mplineasc pentru ei Iaptele iubirii, cu acestea acopr multime de pcate si-i scot din
moarte (Tobit 4, 10). Iar dac Dumnezeu nu pune nimnui n gnd s mplineasc mila si pocinta pentru ei, e semnul c nu are planul
s-i scoat din munc.
IUDA - IUDELE
330. Structura lui era o dezarmonie, un haos. De aceea satana ntru ale sale a intrat.
331. Iuda nu mai este un anonim, de acum Iuda este o mare putere: a devenit o minte satanic. ,Marele Iuda. Iat oamenilor
mici, o cale de a ajunge ,mari. De acum Iuda va Ii prototipul tuturor trdtorilor.
Iuda va avea ucenicii lui pn la sIrsitul lumii, care aceeasi treab o vor Iace-o: vnznd, reclamnd, trdnd, dnd la moarte:
printi, Irati, surori, brbati, preoti, sIinti. Iuda multiplicat, vinde pe Iisus mereu.
Fiii diavolului i cumpr lui Iuda ucenici. Si cu preturi derizorii Iiindc se mbie multi.
MPRTIA LUI DUMNEZEU
332. mprtia lui Dumnezeu are dou vrste.
Prima vrst a mprtiei lui Dumnezeu e deodat cu venirea lui Iisus ntre oameni. El e Fiul si energia spiritual a mprtiei.
El, nscut n Iiecare suIlet prin Duhul SInt, n suIlete devenite Iecioare, se multiplic asa zicnd dar nemprtindu-se, locuind
deodat ntre o multime de Irati, Icndu-i oameni ceresti, chiar dac dup omul dinaIar acestia suIr toate umilintele si necazurile
veacului acestuia si mai ales dac le suIr multumind si binecuvntnd pe Dumnezeu ntru necazuri.
mprtia, n vrsta ei prim e nevzut; e mai mult dedus din ,rbdarea sIintilor. Ea nu are dect o evident interioar
pentru cel ce o trieste si, n lips de argumente decisive, el nu are dect aIirmarea ei prin jertIa vietii ultimul cuvnt.
n acest interval al mprtiei nevzute crestinul se bucur ntru necazuri, arde ntr-nsul Iocul aruncat de Iisus pe pmnt:
Iocul iubirii de oameni.
n rezumat, mprtia lui Dumnezeu e oriunde se aIl un om centrat luntric de Iisus. Nu e o mprtie de vedenii cum cer
oamenii. Aci se pune accentul pe virtute, nu pe daruri neobisnuite sau viziuni. ,Cea mai minunat viziune e un om care se distinge
prin puritatea si smerenia suIletului su (Halkiu, Sancti Pahomii, Vitae Graecae, Bruxeles, 1932, Vita prima 48).
A Ii luminat de cunostinta de Dumnezeu, curat si smerit cu inima, e singurul argument valabil al mprtiei. ntr-un asa suIlet
se strvede Iisus. El nu trebuie s vorbeasc, e destul s existe; existenta lui grieste mai tare dect cele ce ar spune.
A doua vrst a mprtiei lui Dumnezeu va veni pe vzutele: ca Iulgerul de la rsrituri pn la apusuri, Iiindc e deodat cu a
doua venire a lui Iisus, n slav si mrire.
40
Pn atunci mprtia lui Dumnezeu e contestat; vinovtia o purtm si noi ,crestinii netrebnici (2 Corinteni 13, 5) , dar
atunci va Ii aIirmat de nsusi mpratul Cerurilor. Nu numai aIirmat: ci de istov desIsurat, din nevzut ce era, n slava ei
orbitoare si transIormatoare de eon, n Cer nou si pmnt nou (Matei 19, 28).
Crestinismul e vzut ca a doua creatie a omului. Cnd va veni mprtia lui Dumnezeu, ntru slava ei orbitoare, toat Iptura se
va nnoi dar ,ca prin Ioc si va deveni spiritual, nghitit de slav si statornicit pentru nesIrsitul vesniciei.
Si cnd te gndesti c n Iiecare om luat la ntmplare e ascuns mprtia lui Dumnezeu, n grunte nevzut: desvrsirea,
nici unul din ,necazurile de Iat, (Iie ele mii de ispite, Iie si cercarea cu moartea), nu pot s ne despart pe noi de dragostea lui Iisus,
Cel ce ne lucreaz desvrsirea, destinul si obrsia noastr de Iii ai lui Dumnezeu.
O astIel de zare a destinului nu se desluseste ns omului care nu vrea s suIere nimic.
333. mprtia cerurilor, comprimat ntr-o smnt mic, a luat-o un Om si-a aruncat-o n grdina Sa, lumea si s-a Icut
(crestinul) copac mare si psrile cerului s-au slsluit n ramurile lui.
mprtia cerurilor nu este pentru psri, ci pentru oamenii care triesc ,ca psrile mai desprinse de pmnt si Iirea
pmnteasc, trind mai dup Iirea lor cereasc trind mai ,n grija lui Dumnezeu dect n grija vietii. Psrile acestea sunt
,vulturii care se vor aduna ca s judece lumea (I Cor. 6, 2), cnd pmntul va Ii strv.
334. mprtia lui Dumnezeu este un aluat pe care l-a luat o Iemeie (SInta Fecioar Maria) si l-a pus n trei msuri de Iin (n
Iirea omeneasc de acum ntreit): suIletul, trupul si Duhul, pn a dospit toat.
335. Pentru vesnicia noastr n mprtia lui Iisus nici pretul vietii si nici un alt pret nu este prea mare.
336. Necazurile de acum nu sunt vrednice de a Ii n cumpn cu slava noastr viitoare.
337. Sunt multe chipuri de a intra n mprtia lui Dumnezeu, dar numai o singur us: Iisus.
338. Dac nu puteti ntelege mprtia lui Dumnezeu, cel putin primiti-o ca un copil n care nu se ntmpl nici o rvsire
dialectic.
339. Iisus nu ne las numai cu presimtirea chiar ntrit a Paradisului pierdut, nu ne las cu o simpl certitudine a inimii
pe care de Iapt o are oricine care-si vinde averea (marea avere ,eul, ,constiinta eului, constiinta de ,sine) si o d sracilor , ci ne
vorbeste de Iclia aprins a cunoasterii acestei mprtii si a asteptrii ei struitoare.
NDUMNEZEIREA
340. Firea ntreag suspin dup artarea Iiilor lui Dumnezeu (Romani 8, 19), adic dup ndumnezeirea omului. n cale st
inIirmitatea Iirii si o putere potrivnic nevzut care caut s nIrneze suIletul de la un zbor mai nalt dect viata veacului acestuia.
NFRANAREA
341. Este o corespondent ntre trup si suIlet, ntre calitatea trupului si calitatea suIletului; o ntreptrundere ondulatorie.
Presupuneti o noapte cu lun si un lac linistit, n care cineva arunc dou pietre n puncte diIerite; se vd valurile apei, ntretindu-se
n cercuri si, pe ele, miscndu-se, petece de lun. Cam asa ceva ar Ii atingerea suIletului cu undele trupului, desi suIletul e de alt
natur, nu mai putin deosebit de trup dect oglindirea de lun pe vlurelele apei. Si totusi se rsIrng ntreolalt.
342. Hormonii, prin trup, inIluenteaz spiritul; ntr-un Iel al brbatului si ntr-alt Iel, al Iemeii. AstIel brbatul dobndeste, pe
lng conIiguratia vigorii anatomice si sentimentul virilittii sale. Intelectualitatea biruie asupra sensibilittii; puterile mintii se
dovedesc creatoare. Cu altii e activ; nclinat mai mult spre tiranie, dect spre supunere; mai curnd spre brutalitate, dect spre
buntate. Cu ct notele diIerentiale sunt mai accentuate, cu att avem de-a Iace cu un caracter mai agresiv. Mi se pare c tot aici
trebuie cutat si suportul truIiei.
Poate de aici si are obrsia Iaptul c, mai ales brbatii, nici lui Dumnezeu nu vor s se supun, iar cnd se aprind la mnie, nu
gsesc cuvnt mai expresiv ca njurtura de Dumnezeu si de toate cele sIinte. Caracterul agresiv al masculului se observ ca o not
comun si n Iirea animal. Omul gndeste cu toate organele sale.
343. Foliculina, hormonul Ieminin, are o actiune cu totul diIerit. AstIel, pe lng conIiguratia anatomic, proprie destinului de
mam, i pstreaz totusi nsusirile copilriei: voce subtire, nItisare de copil, prietena copiilor; mai mult sensibil dect intelectual,
mai mult primitoare dect creatoare. Presimte prin instinct, nu prin judecti. Mintea ei e inima. E nclinat mai bucuros spre suIerint
si supunere, dect spre asuprire si dominatie si, dup Scriptur, vesnic atras (preocupat) spre brbat (Facere 3, 16).
Deci, dac am socoti numai captul Iiziologic al deosebirii brbat-Iemeie, gsim o mare disonant. Tot rostul Iiziologic al
brbatului ca de altIel al ntregului regn animal nu e altul dect aventura, cu prima ntmplat n cale.
Brbatul e poligam din Iire asa ca evreii de odinioar si ca turcii de dunzi. nteleptul Solomon avea o mie de Iemei, ns i-
au pltit Iemeile bine c l-au smintit la minte, nct s-a lepdat de Dumnezeu (3 Regi 11, 3-4).
Tot rostul si conIiguratia Iemeii e maternitatea. Chiar si mntuirea ei e conditionat de nasterea de Iii dac struie cu deplin
ntelepciune n credint, n iubire si n sIintenie (1 Timotei 2, 15).
ntre instinctul poligamic si instinctul maternittii e un adevrat conIlict biologic si pricin de tragedii. Ce vrea unul, nu
corespunde cu ce vrea altul. Drept aceea, li s-au dat oamenilor normele divine si minte, ca s triasc ntr-o rnduial dup Iire
rnduial moral si spiritual, dispuse ierarhic iar nu s-si Iac de cap, trind mpotriva Iirii, mpotriva moralei, mpotriva spiritului,
cu totul anarhic, ceea ce de multe ori au s pltesc cu capul, sau ei, sau urmasii lor.
344. Organismul ntreg si ndeosebi sistemul nervos se dezvolt bine datorit si hormonilor genezici ns numai sub o
cenzur de nIrnare. De aceea, pn la cstoria legal, toti tinerii trebuie s Iie curati, cu Iecioria pzit, si bieti si Iete. Minunea e
si cu putint si cu trebuint.
41
345. Brbatii cu un sistem nervos rezistent sunt capabili de nIrnare. Pe cnd slabii, nervosii, dezechilibratii devin si mai
anormali n urma nIrnrii poItelor lor genezice. Persoanele tari se Iac mai tari prin aceast Iorm de ascez.
N1URTURILE
346. Asa sunt gndurile de hul: rbuIniri de pcur n raza de soare.
347. Faptul dragostei trupesti las o puternic impresie n toat pivnita Iiintei, n acea zon de nou zecimi a subconstientului.
Aci, Iapta, rezumat n simbol, se sedimenteaz ca un conIlict cu constiinta. Cenzura moral astup un depozit de dinamit, dup ce
n-a reusit s-l reIuze. O njurtur de Dumnezeu e explozia acestui depozit. Iat de ce, cnd njur brbatii Iolosesc cuvntul ce nu
se scrie al iubirii trupesti. Partea de njosire si pcat a acestei iubiri pe care o simt n trupul lor, le izbucneste din subconstient si, cu
ea, izbesc Iurios cenzura moral si idealul de dragoste pe Dumnezeul celui pe care-l njur. O njurtur e un moment de ndrcire a
mniei, o clip de ntunecare a mintii asa plteste cenzura constiintei negrija de mai nainte.
njurturile dovedesc, prin urmare, c aceast iubire ntre trupuri a Iost nchis ntr-un blestem, ntr-o rusine si ntr-o necesitate.
Totul, schematizat n simboluri, coboar n ntunericul subconstientului. Cnd deci pe unii cu cenzura slab ntelegeti genetic
slbiciunea aceasta i scoate din srite vreo mprejurare oarecare, aIluxul de snge si Iiere la creier Iace de li se ntunec orice
constiint si ncep raIalele njurturii.
348. Unii njur pe Dumnezeu pe Iat. Altii l njur cnd se roag. Situatia ngrozeste pe cei ce ptimesc neputinta asta. Ea
vine, din ct se poate vedea, din poveri ereditare, din Iapte consumate, din auzire, din continutul memoriei constiente sau inconstiente,
printr-un mecanism al suprapunerii de imagini, si anume, peste cele cuvioase, cele necuvioase, strnite de hormoni, sau, n sIrsit,
prin mecanismul de contrast.
349. njurturile au aceeasi obrsie ca hulele; numai c unele sunt nvoite de minte, celelalte sunt cenzurate. De aceea
vinovtia celor de pe urm e neasemnat mai mic. Hulele dovedesc o vinovtie mai veche nu una de acum. Ele sunt o pedeaps, ns
nu duc la nebunie, cum se tem cei mai multi. njurtura ns l dovedeste pe respectivul c, cel putin n momentul acela, e un
iresponsabil, deci dezechilibrat n structura genetic, n mediul umoral, n serviciul de cenzur si n sistemul nervos. Temnita i
deschide portile si-l va lua n brate, de nu va Ii cu luare-aminte.
350. Mai bine o rugciune pentru cel care njur dect observatie.
NTRISTAREA
351. ntristarea e chipul unui suIlet cu luminile stinse.
NVIEREA
352. Iisus ne aduce nvierea Iirul transcendentei noastre, pe care ni-l leag de inim.
353. nvierea este noul stlp de Ioc, care conduce de dou mii de ani neamul crestinesc prin pustia acestei lumi. Din lumina lui
este Icut destinul care ne atrage Acas.
1ERTFA
354. Nici Dumnezeu n-a avut alt cuvnt mai tare dect jertIa. JertIa e maxima apropiere a vointei si iubirii lui Dumnezeu de
libertatea omului. Ea e hotarul de atingere ntre vointa divin si libertatea omului.
1UDECATA DREAPT A LUI DUMNEZEU
355. Dumnezeu nu pedepseste toat rutatea tuturor, aici, si numaidect; precum nici nu slveste buntatea tuturor, aici, si
numaidect. Chiar dac ar Iace asa, atunci si oamenii ar Iace binele de Iric; mntuirea ar Ii de sil, iar nu o Iapt a liberttii si a
dragostei. Apoi, dac repede ar pedepsi tot rul, Dumnezeu ar Ii un Iricos, un neputincios, micit la o msur omeneasc sau cel mult
ngereasc, si ne-ar da s ntelegem c se teme de ru si-si apr stpnirea, cum Iac oamenii. Ci tocmai pe Iaptul c ngduie rilor
s-si Iac de cap si-i las pe oameni nenIricati de pedeapsa nprasnic, ne dovedeste atotputernicia Sa, vesnic linistit asupra rului
atotputernicie asupra creia, prin virtutea credintei, stm linistiti si noi, primind palmele si scuiprile rului, ca pe niste mrturii ale
neputintei aceluia, n Iata atotputerniciei lui Dumnezeu, Care ne ntreste cu linistea Sa.
Cu aceea c nu pedepseste rutatea numaidect, i ntinde ispit puternic, s se desvrseasc si ea, spre pedeaps sigur n
ziua judectii. Iar, dac, totusi, uneori pedepseste nprasnic vreo Irdelege, o Iace ca s mai pun Iru ruttii ntre oameni si, mai
ales, s nu scad n credint nceptorii si s nu se piard dintre oameni cunostinta rspltirii dup Iapte.
Deci, ori c rsplteste, ori c nu rsplteste, Iie binele, Iie rul, un lucru e sigur: c vine o rsplat sigur si vesnic si c
biruieste binele asupra ruttii. Apoi, prin rbdarea multor nestiuti de oameni, atotputernicia si dreptatea lui Dumnezeu sIrm mereu
portile iadului, cu puterea Bisericii vzute si nevzute.
356. O judecat dreapt si vesnic nu se Iace dect chemndu-se toti martorii, toti oamenii, din toate vremile, s-si vad toate
Iaptele si s-si cunoasc toate urmrile lor si pe dreptate s-si ia plata vesnic. Atunci matelotii lui Columb vor vedea turma de nebuni
pentru care au s dea seama, c le-au adus cu Iapta lor germenele nebuniei. Luther se va vedea pricinuitorul puzderiei de secte, iar
nselatii lui se vor apra si ei de urgia judectii, zicnd: ,Doamne, Doamne, au nu n numele Tu am proIetit si cu numele Tu am
scos demoni si n numele Tu multe minuni am Icut? Dar capt rspunsul: ,Niciodat nu v-am cunoscut pe voi. Duceti-v de la
42
Mine, cei ce lucrati Irdelegea! (Matei 7, 22-33) si vor merge cu lucrtorii Irdelegii toti cei ce-au ascultat de ei. Si asa mai
departe, Iiecare va vedea si va culege roadele, nebnuit de mari, ale Iaptelor sale, Iie bune, Iie rele. Cci viata pmntean era vremea
semnatului, iar viata viitoare, vremea secerisului.
357. Pe pmnt sunt adeseori puzderii de legi omenesti; la judecata lui Dumnezeu sunt numai dou: legea iubirii de Dumnezeu
si legea iubirii de oameni, n care se cuprinde toat Scriptura. n loc de dosare, sunt crtile mortii si Cartea Vietii, n care-s scrise toate
Iaptele oamenilor.
358. n ziua judectii se mplineste desvrsit cuvntul ,Mila si adevrul merg naintea Ta (Psalm 88, 15), cci atunci oamenii
vor Ii ntrebati despre: 1. Iaptele iubirii si 2. mrturisirea dreptei credinte, dup cuvntul: ,Cine se va rusina de Mine si de cuvintele
Mele n neamul acesta preacurvar si pctos, si Fiul Omului se va rusina de el cnd va veni ntru mrirea Tatlui Su, cu sIintii ngeri
(Marcu 8, 38).
Mila si adevrul, iubirea si curajul mrturisirii lui Dumnezeu, iar pe de alt parte, ura si minciuna, acestea i despart pe oameni
n dou, n buni si ri, precum desparte pstorul oile de capre; oile de-a dreapta si caprele de-a stnga.
359. Pentru o greseal vremelnic, o pedeaps vesnic?
ntrebarea aceasta zvcneste aproape n toate mintile. ntr-adevr, pentru c n-ai Iost milostiv cu sracii, Iratii mai mici ai lui
Dumnezeu, pentru c nu le-ai dat s mnnce, nu i-ai mbrcat, nu i-ai primit cnd erau strini, nu i-ai cercetat cnd erau n temnit,
numai pentru atta vin, Icut ntr-o viat scurt, se poate ca Dumnezeu s te dea Iocului si diavolilor s te munceasc n vecii
vecilor? Ce tain ar putea rspunde si la ntrebarea aceasta?
Totusi este rspuns: Cel Ilmnd si nsetat, gol, strin si bolnav si, peste toate acestea, n temnit, n ntelesul tainic, nu sunt
numai sracii, ci Mntuitorul Iisus Hristos nsusi, pe Care l avem noi, n Iiecare, de la Botez.
360. Fat de Hristos Iisus din noi si de Duhul Su cel SInt, temelia si viata noastr cea dup Dumnezeu, putem avea n
vremea vietii noastre pmntesti una din cele dou atitudini: Iie trdarea lui Iuda, Iie iubirea lui Ioan. De la acestea se decide soarta
noastr n vecii vecilor. Dac am tri anii lui Matusalem tot asa am Iace.
Prin urmare: ,Nu este nedreptate la Dumnezeu, cnd ne d o plat vesnic pentru o mic decizie.
361. Multi oameni, mai puternicii veacului, sunt reIractari propovduirii cuvntului, dar unii din ei se biruiesc de ultimul
cuvnt al sIintilor, cel acoperit cu pretul vietii. La urma tuturor este dreapta judecat a lui Dumnezeu si este dreapt pentru c la toti
Dumnezeu le-a prilejuit o mrturisire a cuiva si deci nu vor avea cuvnt de scuz c n-au auzit de Dumnezeu.
Aceasta este ratiunea ascuns a Providentei: toat lumea ispitit s se ciocneasc de Iisus.
LEPDAREA DE LUME
362. Lepdarea de lume are dou trepte. nti ne lepdm de lumea din aIar si de tot ce ne-ar putea tine legati de ea. n al
doilea rnd ne lepdm si de toate asemnrile noastre luntrice cu lumea. Acestea sunt patimile, nravurile si toate slbiciunile
noastre personale.
363. S desvrsim lepdarea de lume cu lepdarea de sine.
364. Lepdarea de lume e o convingere, pe care poti s-o ai si-n mijlocul lumii stnd, precum poti s n-o ai n mijlocul pustiei
petrecnd.
LEPDAREA DE SINE
365. Lepdarea de sine nu este cu neputint sau nIrngere. Dimpotriv, e desctusarea unei Ioarte mari puteri suIletesti.
Mrturie la ndemn ne stau nssi prilejurile. Dac le cstigm, adic ne comportm prin ele dup Duhul lui Dumnezeu, simtim n
suIlet o pace si o crestere suIleteasc. Pe cnd, dac le pierdem, adic ne comportm dup om sau dup patimi, simtim o tulburare, o
mustrare de constiint si o mputinare suIleteasc. Lepdarea de sine dovedeste credinta si dragostea pe care o avem ctre Iisus. Din
aceasta izvorste o mare trire suIleteasc. Lepdarea de sine trebuie s ne-o Iacem a doua natur, ca s ne nsoteasc toat calea
clugriei si s caracterizeze clugria.
n Ielul acesta seac izvorul si rdcina patimilor.
366. Lepdarea de sine nu se realizeaz dintr-o dat sau o dat pentru totdeauna, ci trebuie timp si rbdare. Timp pentru
deprindere si rbdare pentru greutatea ei. Rbdare trebuie s avem mai nti cu noi nsine, ca s nu cdem n ntristare, apoi trebuie s
aib si altii rbdare cu noi, pn deprindem desvrsit lepdarea de sine. Dac nvtm practic lepdarea de sine si sporeste dragostea
n inima noastr, rbdarea nceteaz de a mai avea nItisarea negativ, de necaz si se schimb n bucurie, cu toat ntristarea mea sunt
covrsit de bucurie.
367. Cnd avem lepdarea de sine si dragostea, ocara ni se Iace ca lauda si lauda ca ocara. Rbdarea mai este si nevoint, adic
pedepsirea de bun voie a Iirii cu tot Ielul de osteneli.
368. Bobul care nu vrea s moar, Iie chiar si de gru, nu mai aduce nici o road.
369. Mntuirea se lucreaz numai pe ruinele egoismului.
LIBERTATEA OMULUI
370. Libertatea omului nclin orientrile sale, undeva n centrul timpului, iar urmrile acestei nclinri sunt mai neprevzute
ca ale unei linii ce descrie diIerite unghiuri mici, la centru, dar nemsurat de mari la inIinit.
371. Omul are nevoie de Dumnezeu, garant al liberttii sale si Care are libertatea absolut, a armonizrii totului. De aceea
libertatea omului este ngrdit ,n soroacele timpului. Numai a lui Dumnezeu este nengrdit n nici un Iel de timp, ci ntructva de
libertatea omului.
372. Libertatea omului cu libertatea lui Dumnezeu stau n acelasi raport ca timpul cu eternitatea.
373. Dumnezeu ntruct prevede miscrile liberttii omenesti, singur El stie si detine etapele timpului ct va mai Ii timp.
43
374. Ce usor poate Iace Dumnezeu ochi sntosi. Scuip pe cei bolnavi, pune minile pe umerii orbului si-l ntreab: ,vezi?.
Si vede.
Evidenta divin n-are nevoie de nici o sprijinire. Totusi vedem c necredinta i stvileste evidenta. Deci credinta este o decizie
a liberttii. Cci numai despre libertatea omului stiu c se hotrste numai pn la un punct atotputernicia lui Dumnezeu.
Decizia de a crede n Dumnezeu sau de a Ii ateu, Iireste este o Iapt a liberttii sensul pozitiv al liberttii.
Cu nonsensul, sub orice Iorm l-a ntlnit Iisus, dar n-a putu Iace nimic. Aparent lucrurile artau pe Iisus neputincios. n
schimb Iisus si ascundea atotputernicia slavei, rezervat pentru a doua venire, cnd deciziile negative ale liberttii omenesti, nu-I mai
sunt stavil. Atunci acestea nu mai au ngduire.
375. Cine nu se va lepda de sine nu va Ii liber.
LUMEA - LUMESCUL
376. Omul care s-a hotrt s ias din calea pcatelor sau din glceava Irdelegilor, se va trezi deodat c i se vor ridica
mpotriv (2 Timotei 3, 12) trei vrjmasi, unul dup altul. Iar vrjmasii mntuirii sunt acestia: lumea, trupul si diavolul. Pe acestia i
arat ca atare toti SIintii Printi.
Prin ,lume se ntelege categoria pcatului, adic turma oamenilor necredinciosi (Ioan 1, 10), cei ce din toat voia s-au unit cu
sIaturile dracilor (1 Ioan 3, 8). E lumea pentru care nu s-a rugat Mntuitorul (Ioan 17, 9). E gura satului, gura vecinului si, de multe
ori, gura si Iaptele celor dintr-o cas cu tine (Matei 10, 36). Acestia, sau lumea, ti iart orice ticlosie ai Iace, orict ai ndrpta cu
suIletul, dar nu te iart nicidecum s le-o iei un pas nainte si s te Iaci mai bun. Oamenii acestia ai lumii au o ciudat rusine de a Ii
buni. Buntatea ta i arde si se trudesc s te scoat de vin cu tot Ielul de ponoase. ,Lumea e veacul viclean (Galateni 1, 4), placul
oamenilor (EIeseni 6, 6) si slava desart (1 Ioan 2, 16). Gura lumii grieste ale stpnitorului ei (1 Ioan 5, 19). De aceea avem
porunc: ,Nu iubiti lumea, nici cele din lume: poIta trupului, poIta ochilor si truIia vietii, care nu sunt de la Tatl
(1 Ioan 2, 15-16).
Cine vrea s biruie aceast prim piedic n calea mntuirii, are la ndemn aceste trei: rbdarea, iertarea si rugciunea.
377. Cine vrea s biruie lumea e dator s ia arma rar Iolosit a iertrii, oricte necazuri ar ptimi de la oamenii lumii acesteia,
ca unul ce vede c Iratii si stau legati ntr-o robie strin, n ntunericul necunostintei de Dumnezeu si de ei nsisi.
378. Cine vrea s biruie lumea se roag Tatlui su n ascuns sau n gnd, pentru orice Iiu al lui Dumnezeu, orict de
ntunecat purtare ar avea si oricte rele i-ar Iace. Cci rbdarea rului, iertarea Iratilor si rugciunea n ascuns au mare putere naintea
lui Dumnezeu, cci pentru ele biruie El n locul omului, ntorcnd spre bine cele pornite de la lume cu rutate. Struind n acestea te-
ai Icut pricin de mntuire si pentru Iratele tu din lume.
MAICA DOMNULUI
379. Maica Domnului este crinul neamului omenesc.
MARTIRII
380. Crestinului nu-i poate Iace ru nici cel care-l omoar.
381. S ne ngrijim mai ales de cei care vor primi mucenicia n prigoana de la sIrsit.
MANDRIA
382. Neasculttori, oamenii tari de cap si betegi la minte de Iumul mndriei, nu au parte de darurile sIatului. Cci, prsind
sIatul cel bun dat la vreme si Dumnezeu i prseste si-i las n sIatul cel ru.
383. Viata duhovniceasc are multe greutti de nvins, mai ales din partea mndriei.
384. Partea importantei, boala locului de cinste sau a numelui de cinste, boala obrzniciei, neascultarea, grirea mpotriv,
posomorrea, groaza de umilint, toate acestea sunt Iorme n care se dezvolt si se nmulteste mndria n suIlet.
385. Mndria si toti puii ei sunt pricini de conIlicte, de nemultumiri, de Itrnicii. Din rcirea dragostei si a umplerii suIletului
de rutate sub inIluenta acestei patimi, mintea alunec pe panta nebuniei.
386. SuIletele slbnogite de mndrie stau pururea ncordate n legitim aprare de ctre orice ndregtori, gata s-si apere
dreptatea si s-si justiIice ntristarea, s-si explice ei mai bine cauza si niciodat nu simte trebuint s asculte si s urmeze, dac este o
cale mai presus de ce pot ei pricepe. Asa se explic ndrptrile, mputinrile si chiar ntunecrile de la rostul luminos al clugriei.
387. Mndria singur, chiar sub cea mai subtire Iorm a sa, cum e prerea de sine, dac nu e tiat din rdcini e n stare s
risipeasc din suIlet toat viata dup duh. Nu e mndria urciunea pustiirii? De aceea cnd te crezi bun, s stii c esti nebun si s
astepti ocara ca s te curtesti. ntunecarea aceasta ns ne aduce aminte de nvinuirile pe care le-a adus Iisus peste capul celor ce
Itrniceau virtutea.
388. Ispita sIinteniei e cea mai raIinat capcan a mndriei. De aceea cnd Avva Macarie era dus de ngeri din lumea aceasta si
pe drum l ntmpinau dracii, zicndu-i: ai scpat de noi, Macarie, suIletul lui, rspundea: nc n-am scpat.
389. Cea mai primejdioas este mndria sIntului, de aceea sIintii adevrati sunt cei ce nu stiu c sunt sIinti, ce tin mortis c-s
pctosi.
MANTUIREA
390. Mntuirea e Iapta milostivirii lui Dumnezeu, prin care ne scoate din pcat, dac vrem si ostenim si noi. Dac ns nu
vrem, cu sila, nu ne mntuieste nimeni. Asa voieste Dumnezeu, ca darul mntuirii (EIeseni 2, 8) Sale s Iie totodat si roada
cunostintei, a vointei si a dragostei noastre. Dar Dumnezeu e asa de milostiv, c tot El ne ajut si s vrem si s lucrm.
391. Omul care s-a hotrt s ias din calea pcatelor sau din glceava Irdelegilor, se va trezi deodat c i se vor ridica
mpotriv (2 Timotei 3, 12) trei vrjmasi, unul dup altul. Iar vrjmasii mntuirii sunt acestia: lumea, trupul si diavolul.
392. Noi nu stim tainele lui Dumnezeu: pe cine mntuieste din lume si pe cine osndeste. Dac pe cel ce se slbticeste asupra
ta, din pricina ntunecimii sale, l stie Dumnezeu c se va mntui, mntuirea lui o va Iace si cu ajutorul tu, prin aceea c-ti d darul
44
rbdrii, al iertrii din inim (Matei 18, 35) si al rugciunii. AstIel pentru smerenia ta l va birui Dumnezeu si va alunga duhul
potrivnic dintr-nsul. Dac ns Iratele acela mai are de chinuit n robie strin, sau chiar si va pierde suIletul, la purtarea ta cea dup
Dumnezeu, rutatea lui va creste si se va slbtici cu totul mpotriva oamenilor si mpotriva lui Dumnezeu. Prin urmare, nicidecum s
nu uitm c ostasi (2 Timotei 2, 3) ai lui Dumnezeu suntem. Deci Iii destoinic, suIlete, stiind cui crezi (2 Timotei 1, 12), cu ale cui
arme bati rzboi (2 Corinteni 10, 4), cine ti ajut, ca s nu piard Dumnezeu pe cineva pentru neiscusinta ta. De aceea au zis
Printii c pricina mntuirii este aproapele.
393. Mntuirea nu se cstig cu o Iapt rzleat, ci presupune si o Iat social; nimeni nu se mntuieste singur; de mntuirea sa
se mai leag o multime de oameni.
394. Darul mntuirii se dobndeste chiar ca dar, cu mare lupt.
395. Pn la judecata din urm, mntuirea se poate dobndi oriunde, si pe cmpuri de btaie; si se poate dobndi si din iad; si
se poate pierde oriunde, si n mnstiri, si n ceata sIintilor Apostoli, si s-a pierut si n Rai.
396. Tlharul, rstignit pentru Iaptele sale, a srit de pe cruce n Rai si LuciIer ca Iulgerul a czut din Ceruri. Orbul din nastere
capt vederea si a vzut pe Dumnezeu si a vorbit cu El, iar Iariseii templului o pierdeau zicnd c-i pctos si are drac (Matei 9, 34).
Cereau semn (Luca 11, 29) si umblau s omoare pe Lazr, cel nviat a patra zi din morti. Orbia ruttii, stnd de-a pururi mpotriva
Adevrului, nu are leac, dar are pedeaps. Inima nIrnt si smerit ns, Dumnezeu nu o va urgisi. De aceea, nIruntnd mndria, a
zis c vamesii si pctoasele vor lua-o naintea ,dreptilor (celor ce se cred drepti n.n.) (Matei 21, 31), n mprtia Cerurilor si c se
Iace bucurie n Ceruri pentru un pctos ce se ntoarce (Luca 15, 7).
397. Mntuirea se lucreaz numai pe ruinele egoismului.
398. Mntuirea noastr nu e numai un dar de la Dumnezeu, ci si o Iapt a liberttii noastre.
399. Mntuirea este prin Hristos, Care trebuie cunoscut istoric, dogmatic si mistic. Mntuirea este un har al locuirii lui
Dumnezeu n om, dar si rezultatul unui eIort al liberttii si cunoasterii omului.
400. nsemnez aici cugetul unei Iemei simple, dar plin de tlc.
,De m-ar lsa Dumnezeu s m uit putin n Rai si-mi ajunge. N-avem siguranta mntuirii n noi, n puterea noastr. Aceasta i
este omului cu neputint: s-si asigure eternitatea sa. Dar este cu putint si totul este cu putint numai la Dumnezeu. Dar, chiar de am
Ii siguri c Dumnezeu ne mntuieste si nc n-am scpa de primejdie, Iiindc aceast sigurant nu s-a dat nimnuia.
401. Cstigm mntuirea suIletului cnd punem pret pe ea. Pretul pe care l-a pus Iisus si toti sIintii.
MINCIUNA
402. Minte cte unul, n chipul cel mai Iiresc cu putint, de st soarele n loc; iar dup ce-i trece unda aceasta, nici mcar nu-si
mai aduce aminte, iar dac-i aduci probele n obraz, nu recunoaste nimic. O putere dinluntru l mpinge s mint mereu si s i se par
c e omul cel mai cinstit. E ca si cnd o noapte s-ar Ii lsat peste mintea lui, ca si cnd o alt persoan ar Ii njurat, ar Ii mintit sau ar Ii
Iurat, asa sunt cte unii de nIundati n contraziceri. Acesta e un alt neajuns al cstoriilor gresite, n care nu s-a tinut seam si de
calittile suIletesti ale celeilalte prti. Acestea se pot vedea mai bine n printii celor ce se cstoresc, ntruct vremea le-a scos la
iveal toate scderile sau nsusirile, si aschia nu sare departe de butuc.
403. Minciuna n treptele ei usoare, de glum poate Ii duntoare. Experienta urmtoare mi-a dovedit-o.
Aveam n meditatie un scolar. ntmplndu-i-se odat ca s doarm dup amiaza cam mult, era si toamn si ziua sczuse. Cnd
s-a trezit, era sapte seara. Cum era somnoros, l-am luat prin surprindere: repede la scoal c-i trziu! Dar parc este ntuneric aIar,
zise el. Da, dar n dimineata aceasta este eclips de soare. S-a conIormat, creznd situatia descris. Lund ceva n gur, da s plece la
scoal. Stai, Gicule este sear. A, rzi de mine si d repede s plece. Au trebuit si alte ajutoare s-i dovedeasc evidenta, c este sear
si nu dimineat. Atunci am vzut chipul dezorientrii pe Iata unui copil.
MINTEA
404. De la crma mintii atrn ncotro pornim si unde s ajungem.
405. O minte nebun nu mai ntelege cele bune; nu se mai poate sui s priceap din cele vzute pe cele nevzute. O minte
ntunecat n-o mai poti crede, chiar cnd grieste de bine nu mai are statornicie.
406. Mintea care cuget c nu este Dumnezeu cade n propria sa sentint: va trebui s se tgduiasc si pe sine. Cci a te lupta
din toate puterile mpotriva a ceva ce nu exist, dovedeste nebunia acestei lupte; dovedeste non-sensul, absurdul ei si, prin urmare, si
a mintii care o conduce.
407. Ascultarea cea strin a ncovoiat dragostea noastr spre lumea aceasta si spre trup. Iutimea sau vointa, care dup Iire
aveau rostul s ndrepte spre Dumnezeu ca un ac dragostea, iar catre diavol mnia, ca pe o sgeat, a aprins-o contra Iirii si a
transIormat-o n ur, nct Iiara de om, ca Iulgerele zvrle sgetile n obrazul Iratilor si n Iata SIntului Dumnezeu, blestemnd si
dnd dracului pe toate si chiar pe sine nsusi. Iar pe biata minte, de unde dup Iire avea s Iie oglindirea sau rsIrngerea lui
Dumnezeu, tronul lui Dumnezeu n om, locul su cel sInt, Iie c o ntunec, aIumnd-o cu mndria, Iie c o aprinde s stea mpotriva
adevrului, sau ntr-alte chipuri o sIarm si pune ntr-nsa urciunea pustirii sau idolul (ideea Iix a) pcatului.
408. Mintea obisnuit, chiar a celei mai nzestrate si cultivate Iiri, nu poate Iace dovada decisiv nici c este, nici c nu este
Dumnezeu, pentru c mintea Iirii acesteia e tot att de dibace de a dovedi si aIirmatia si negatia unuia si aceluiasi lucru.
409. CamilaIca (pe care o primeste candidatul la clugrie n.n.) e un vl usor, aproape strveziu, care pogoar de pe cap la
corp. Desi e negru si el, nu nseamn gndul mortii. E un simbol al mintii care, sub puterea curtitoare a Harului, devine strvezie,
devine de culoarea cerului si se vede pe sine ca lumin ntelegtoare.
Aici e o mare tain a vietii duhovnicesti. Altarul mintii n care s-a slsluit Hristos la Botez devine tot luminos si lumina
dumnezeiasc din Iisus strbate catapeteasma, care este trupul n ntregimea lui si astIel mintea noastr se uneste cu mintea lui Hristos
45
cum spune SIntul Apostol Pavel si tot trupul nostru se Iace primitor de lumin ntelegtoare. Iat unde are s ajung rugciunea
mintii, s strbat nu numai luptele, ci si neptimirea.
ntr-o atare trie si deplintate de Duh, mintea nu mai cuget gresit sau rtcit pe Dumnezeu ca obiect, ci ne ntlnim noi si
Dumnezeu n acelasi subiect al unei altIel de cunoasteri, mai presus de Iirea de dincoace a mintii (Dumnezeu este subiectul
universului vzut si nevzut si tot universul este obiectul cugetrii lui Dumnezeu; deci Dumnezeu gndeste lumea, iar nu Iptura l
gndeste pe Dumnezeu; cnd Iace aceasta nu e de mirare c nu-L gseste, de vreme ce-L Iace ceea ce nu e: obiect). n Ielul acesta El
se Iace hran mintii noastre, cci n ea s-a sdit putinta unirii omului cu Dumnezeu.
410. Toate patimile sau lucrrile mpotriva Iirii se ivesc mai nti n minte, n partea cea mai subtire a Ipturii noastre nevzute.
Aici vine un chip sau un gnd al lumii acesteia si st ca o momeal. Iar mintea, dac e nenvtat sau neprevenit despre lucrtura
strin, ca un miel nestiutor, vede lupul si se duce la el, creznd c e oaie. Iar dac lupul mai e si viclean, se mbrac n piele de oaie si
bietul miel, neavnd mirosul oii cercat, tot de-a zburda se duce n coltii lupului Ilmnd.
411. Mintea, care odinioar vedea pe Dumnezeu ntr-nsa, acum e templu al idolilor, avnd n loc de un singur Dumnezeu,
multe chipuri ale patimilor necurate (SIntul Maxim Mrturisitorul). Deci, mintea, nemaidepnnd n sine vederea lui Dumnezeu,
stpnitorul lumii acesteia (Ioan 14, 30) s-a nclcit n nItisrile cele supuse simturilor.
Mintea, Iiind o putere arztoare, ca una ce avea s slsluiasc ntr-nsa pe Dumnezeu, care nc este Ioc arztor (Ieremia 20,
9), acum nscoceste si aprinde plcerile trupului, ea nssi Iiind retinut astIel n legtur ptimas cu simturile! Iat cum s-a Iurisat n
sIatul mintii legea pcatului, care este plcerea simturilor si pentru care s-a hotrt moartea trupurilor, ca nu cumva rutatea s Iie
nemuritoare (Facere 3, 22).
412. O minte nnebunit de simturi si de poItele contra Iirii prin care lucreaz toat poIta vrjmas ,vrjmsia mpotriva lui
Dumnezeu (Romani 8, 7) ce sIaturi poate ea s dea, dect sIaturile tlharilor care cspesc pe cei ce coboar din Ierusalim n
Ierihon: copiii ce vin n lumea aceasta?
413. Lucrul cel mai imposibil din lume ar Ii o uniIicare a mintilor.
MOARTEA
414. Rar s gsesti un om care s dea sens religios mortii, adic s-o astepte cu bucurie, ca pe-o izbvire sigur din mprtia
pcatului.
415. Cnd sora moarte ne dezleag de trup, ne Iace un mare bine, Ir s stim si Ir s vrem. Tot ce e ru n lumea asta:
nestiint, neputint, ntunerecul, pcatul cu miile lui de gheare, prin moarte nceteaz. Rul e osndit de moarte, deci moartea ni-i un
ajutor. Nu trupul este rul, dar prin moarte se omoar rul cu desvrsire, de aceea, la vreme, trupul va nvia din morti. n moarte-i
nvierea.
416. Oamenii Iug, ct pot mai mult de Iiorul cunoasterii a unei cunoasteri de ei nsisi n relatie cu Dumnezeu, n relatie cu
nemurirea suIletului, n relatie cu binele si cu rul. Cu un cuvnt, Iug pn la moarte de orice cunoastere existential. AstIel, ceea ce
nu cunosc ei, Iiind stpniti de o lege biologic, li se pare c nu exist de Iapt si dorm vremea vietii pmntesti pe urechea aceea.
Situatia se schimb brusc n momentul mortii. Toate lucrurile pe care trebuiau s le cunoasc n vremea vietii, dar au Iugit de
ele sau le-au tgduit, npdesc peste ei cu o evident de nenlturat. n vremea vietii pmntesti cunoasterea rmne la libertatea
omului: dac voia s cunoasc, putea cunoaste; nu voia s cunoasc, rmnea n necunostint. ndat dup moarte ns, libertatea
aceasta se suspend, si suIletul cunoaste Ir s vrea ceea ce s-a Ierit s Iac, pe cnd era mbrcat n trup.
417. Cunoasterea are dou momente mari: momentul mortii, cnd suIletul se dezleag de necunostint si momentul nvierii,
cnd se dezleag si trupul de necredint. Cci necredinta si are obrsia mai mult din convietuirea suIletului cu trupul. Ori si el trebuie
s ntovrseasc si cunostinta si credinta. Moartea dezleag suIletul de trup si astIel suIletul ajunge la cunostinta spiritualittii si a
nemuririi sale; nvierea dezleag trupul desvrsit de moarte si de necredint. Moartea si nvierea mplinesc, n privinta constiintei si a
izbvirii de ru, ceea ce nu pot mplini nici cele mai impresionante nevointe ale sIinteniei. Pn ce nu trecem si prin portile acestea,
cunostinta noastr e numai Irntur.
418. Cnd a sunat ceasul iesirii din lume, suIletul se retrage din trup si se adun nspre cap. De aceea, pentru cei ce au dus o
viat duhovniceasc intens, li se nsenineaz Iata cu o lumin neobisnuit. La multi dintre sIintii nevoitori ai pustiei, n vremea iesirii
suIletului le strluceau Ietele ca soarele. SuIletul e o Iptur spiritual care nu are ngrdirea pe care o are trupul si nici nu-i stau n
cale piedicile trupului. n vremea aceea, o constiint mpcat rsIrnge o Iat senin, pe cnd o constiint nempcat rsIrnge o Iat
ngrozit.
MUNCA
419. n vremea noastr, constiinta Iat de munc ncepe s Iie un Iactor de mare pret n construirea viitorului oamenilor.
Munca iese din stadiul pedepsei si trece n cel al consacrrii, capt o sIintenie pentru constiinta cu care e Icut.
NEAMURILE
420. Pe locuitorii cu o viat stricat, cnd i sorteste Dumnezeu pedepsirii, nu-i apr nici o granit si nici o arm, dar pentru o
viat curat, i apr Dumnezeu, cum nu-i apr nimic pe lume. Neamurile au un destin ascuns n Dumnezeu. Cnd si urmeaz
destinul, au aprarea lui Dumnezeu, cnd l trdeaz, s se gteasc de pedeaps.
NEASCULTAREA
421. Au zis Printii c plata neascultrii e pierderea mntuirii; dar si aceea au mai zis, c pentru nmultirea neascultrii a
ridicat Dumnezeu sIatul dintre oameni. Iar Scriptura, pentru aceeasi pricin, mrturiseste c: ,Preotului i va lipsi cunostinta legii si
btrnului sIatul (Iezechiil 7, 26).
Si iarsi mrturisim: c Dumnezeu n-are pe nimeni de pierdut.
46
NECAZURILE
422. Cunostinta cea din ptanie sau nvtturile din durere singura cale care poate nvta ceva pe oameni.
423. Nou toate necazurile ne vin de la greseli, nu de la Dumnezeu. El numai le ngduie si spal cu ele vinovtiile noastre.
Oamenii ns tare greu pricep c ndreptarea prin necazuri dovedeste nu prsirea lui Dumnezeu, ci milostivirea Lui. Ba chiar prin
aceea stim c Dumnezeu are grij de noi, dac vom avea necazuri.
424. Fiind atotbun si atotntelept, ne poart de grij si ne spal cu milostivire, ori vrem, ori nu vrem, ori pricepem acum, ori
vom ntelege pe urm. Cci: ,Dumnezeu este ndelung rbdtor si mult milostiv, dar nepedepsit nimic nu las (Naum 1, 3). El
asteapt o vreme s vad: ne grbim noi cu pocinta de bunvoie sau nu; nvtm din necazurile altora sau asteptm s ne spargem si
noi capul de ele, ca si ei?
425. Dumnezeu vrea s ajute pe toti, dar nu toti primesc purtarea Sa de grij. Asa se Iace c sunt oameni pctosi care n-au
necazuri. Pe acestia i-a lepdat Dumnezeu. Cci stiindu-le Iirea, precum c nu au leac si nu pricep nimic din ocrmuirea Sa, i las n
pcatele lor.
426. Nu Iericiti, asadar, pe cei ce n-au necazuri n lumea aceasta. Cci, cunoscndu-i Dumnezeu c n-au minte s-I nteleag
cile, nu le mai rnduieste o ndreptare prin ncercri n lumea aceasta, ci osnda n cealalt.
427. Calea cea mai lung pe pmnt e de la urechi la inim, nct ani de zile nu ajung, ca s-i dai de capt. De aceea, Iiindc
ochiul constiintei si-a mai pierdut vederea si nici urechea nu ntelege chemarea cuvntului ce-si are obrsia dincolo de vorbe,
Dumnezeu Milostivul, ca s nu piard pe oameni, le rnduieste o chemare mai tare, chemarea care ustur, necazurile. (.) Necazurile
vietii ns iau pe oameni mai aspru dintr-o alt parte, silindu-i s-L caute pe Dumnezeu. Necazurile nu sunt Iapta lui Dumnezeu, ci
urmarea greselilor noastre, urmare pe care ngduie Dumnezeu s-o gustm spre nteleptirea noastr.
428. Omul se roag de Dumnezeu s-l scape de necazuri si Dumnezeu se roag de om s-si schimbe purtrile. Socotiti acum,
care de cine s asculte mai nti?
429. Necazurile vietii sunt un grai mai aspru al lui Dumnezeu ctre oamenii mai grei sau mai vicleni la minte.
430. Necazurile spal petele pcatelor de pe haina noastr nevzut.
431. ncercrile si nelinistile vremii au si ele un rost: ne provoac la gsirea sensului ce-l avem n Dumnezeu, ca ultim reazim
etern al linistii, iar pe de alt parte ne conduc la gsirea de noi nsine, ca Ipturi renscute n Dumnezeu si ajunse la libertatea
spiritului.
432. Necazurile de acum nu sunt vrednice de a Ii n cumpn cu slava noastr viitoare.
433. S nu crtim la necazuri.
NEPUTINTELE
434. Nici unul dintre sIinti nu a scpat desvrsit de vreo Irn oarecare a neputintei, ca nu cumva tocmai la urm s piard
totul.
NEVOINTA
435. Vremea nevointei pentru unii e mai scurt, pentru altii mai lung, pentru unii mai usoar, pentru altii mai grea si pentru
Ioarte multi tine toat viata. Dar pentru cei care nu judec pe nimeni, Mntuitorul zice c Ir nevoint intr n mprtie (Luca 6, 37).
OMUL
436. Dup cum unii ridic pn la Cer valoarea omului, altii caut s-i coboare pn la pmnt toat nsemntatea sa.
Realizrile sale Iizice sunt toat valoarea si nemurirea sa.
437. Omul, n ntregul lui, e din ce n ce mai necunoscut. De aceea, cei ce se mrginesc numai la cunostinta unilateral,
inevitabil ajung n nIundtura arogantei care nu stie nimic ceea ce ptesc numai peticarii stiintei.
438. Ceea ce se petrece n mic, ntr-un om, se petrece si n mare, n omenirea ntreag. Ceea ce se petrece n microbiologie se
petrece si n macrobiologie, n societatea omeneasc; cu deosebirea c o mic strmbare dintr-un ins, cu ntinderea si lungimea de
vreme, poate da ntre oameni o rtcire cum nu s-a mai pomenit. De la Iaptul nensemnat c unuia, nvestit cu putere, i s-a strmbat
mintea, e cu putint s se ajung la izgonirea a milioane de oameni de sub ascultarea lui Dumnezeu.
439. Faptul c din partea Sa Dumnezeu a Icut totul pentru om, pn si jertIa Sa de pe cruce, dovedeste c omul are pret
imens, necrezut de mare. Omul are dimensiunile intentiei divine; centrul si sinteza creatiunii Sale: lumea vzut mbinat cu lumea
nevzut.
Iat de ce suntem datori a vietui potrivit acestei intentii divine; adic s trim deodat, si ca persoane vzute, si ca persoane
nevzute; cci omul are valoarea artat de jertIa de pe cruce. Cnd omul trieste n adevrata lui valoare, e subiect de istorie, pe
cnd, dac renunt la dimensiunile sale divine, ajunge obiect de istorie, n rnd cu oricare dintre obiecte; nu mai poart un nume, ci
poart un numr.
Deci, ce poate s nsemneze coborrea omului la simpla valoare economic, dect o degradare a lui n rndul vitelor, care se
vor slbtci ntreolalt si-si vor mpinge conductorii pn la marginile nebuniei. Asta nseamn treaba unuia, care ar ncovoia crinii
n gunoi, pretuind mai mult gunoiul dect mirosul crinului.
47
Pentru o alunecare a omului de la nume la numr, au s dea seama toti nzestratii lui Dumnezeu, cei cu daruri, cu rspunderi,
cu mriri, cu puteri si cu tot Ielul de haruri.
440. Oamenii sunt oile cele mai greu de pstorit. Nu sunt toate oi, mai sunt si berbeci si tapi; n veacul acesta oile sunt
amestecate cu caprele.
PACEA
441. Pacea pe pmnt e conditionat de mrirea care se d sau se reIuz lui Dumnezeu. De asemenea si pacea suIletului atrn
de aceeasi conditie. Autonomia ratiunii, autonomia societtii omenesti nu se poate constitui ca atare dect cu pretul pierderii pcii;
ceea ce e de Iapt o nIrngere sau, mai sincer, o mrturisire a neajunsului, a tragediei inerente constructiilor Ir Dumnezeu.
442. Precum nu se aIl vrajb n Dumnezeu, asa s nu se aIle nici ntre cei ce-L au pe El ca temelie a vietii. Starea de pace cu
toat Iptura e o minune asa de mare, nct uimeste lumea si o sileste s recunoasc ntr-aceasta Iapta lui Dumnezeu.
443. Dumnezeu, trit din toat sinceritatea Iiintei, e singura cale care mai poate aduce pace ntre oameni si bun nvoire; toate
celelalte rezolvri, alturi de trirea crestinismului, grbesc apocalipsul.
444. Pacea este o idee speciIic crestin si se conditioneaz de obrsia ei divin.
445. Pacea de Iric e o real pierdere a pcii. Iisus aduce omului pacea care vine de la Dumnezeu. Aceasta e un bun spiritual,
care nu poate Ii creat sau mentinut de arme.
PAGUBELE ASUPRA AVUTULUI
446. Iat pricinile pentru care Dumnezeu trimite pocania (pagubele) asupra avutului vostru:
1. Unii din stpni le drcuie si atunci s nu se mire dac i se mplineste cuvntul, cci d Dumnezeu dup cuvntul lui.
2. Lucreaz Duminica. Dac Dumnezeu n-a lucrat Duminica, nici tie nu ti este ngduit ca s lucrezi si, dac vei lucra, vei
pierde nu numai ceea ce ai lucrat Duminica, ci si ceea ce ai lucrat n cursul sptmnii. S nu ascultati de sIatul nimnui cnd este
vorba de cinstirea Duminicii. (...)
3. Si mai are pagub cel ce se uit la agoniseala sa ca la ochii din cap. Si-a lipit inima lui de lucruri pieritoare. Pentru altceva a
dat Dumnezeu inima, nu ca s ti-o mpotmolesti cu gunoiul lumii, ci ca s ti-o ndrepti spre Tatl Cel din ceruri. Pe El s-L iubim, de
El s ne lipim inima, cci neasemnat este plata pe care ne-o d Dumnezeu, Iat de cea dat de lume. De aceea, nu-ti lipi inima ta
nici de proprii ti copii, cci, de-i ptimi durere n cele iubite peste msur, cine te va mngia?
4. Ai cumprat din mn rea, din mn ptimas, din mna care a Iurat sau de la unul care a curvit. De aceea, mai nainte de a
o amesteca cu ale tale, d-i putin ap sIintit, cu Iin, cci s stiti, pcatele trec si asupra pmntului pe care-l calci si asupra vitelor.
Cnd a Iost izgonit Adam din Rai, Dumnezeu a blestemat pmntul: spini si plmid s dea si prin sudoarea Ietei s ti cstigi
pinea, iar Iemeia n dureri mari s nasc. O greseal a noastr atrn asupra ntregii averi.
5. Cineva se tine de vrji asupra ta, iar tu n-ai ocrotirea lui Dumnezeu asupra ta. Cineva lucreaz cu diavolul asupra ta si
asupra vitelor tale si atunci tu tnjesti si vitele tale. De ce pot lucra aceste puteri? Pentru c tu n-ai ocrotirea lui Dumnezeu. Si ca s nu
mai poat lucra duhurile rele, curteste-ti trupul tu prin post, I sIestanie, pune-ti o cruce n curte si roag-te lui Dumnezeu s te
ocroteasc.
6. Mai poti avea necazuri si din cauz c, n curtea n care stai tu, sau pe pmntul pe care-l lucrezi aps jurminte, blesteme
sau nedreptate: s luati seama, s nu tiati o brazd din pmntul care nu este al vostru, cci aduce moarte, dar se mai poate s ai
asupra curtii si alte pcate. Poate c ai cumprat aceast curte cu bani munciti ntr-o vreme cnd poate triai n desIrnare. De acesti
bani, desi i-ai muncit nu te vei putea Iolosi, cci si asupra lor atrn si apas pcatele, de cnd i-ai muncit si te urmreste Dumnezeu
pn n pnzele albe. Pentru ce? Pentru c nu te mrturisesti, pentru c tii serpii n sn si Dumnezeu las s te muste.
7. Apas blestemele printilor sau ale altuia asupra casei tale si asupra ta, sau ce este si mai des, copii lepdati si ngropati ici,
colo. Ba n gunoi, ba lng o altoaie. Si lepdarea copiilor sunt pcate strigtoare la cer.
8. Stpnii au pcate nemrturisite din tinerete sau mai pe urm si nu le-au ispsit, c nu-i destul s le spui sub patraIir, trebuie
s le si ispsesti de bun voie. De aceea vine btaia lui Dumnezeu asupra voastr, peste tot, pe cmp, peste vite si peste tot lucrul
minilor voastre.
PATIMILE
447. SIintii Printi au numit ,draci patimile de cpetenie (SIntul Ioan Scrarul n Scara numr 7 sau 8 patimi de cpetenie),
din cauza caracterului lor constrngtor, al obrsiei lor adamice, a capacittii lor de a strica echilibrul mintii si de a o ntoarce stricat
mpotriva lui Dumnezeu: dracul lcomiei, dracul desIrului, dracul truIiei, si alti ,draci ai nervilor.
448. Un neurolog psihiatru a identiIicat pentru Iiecare patim descris de SIintii Printi o gland endocrin. Adevrat este c o
baz biologic a patimilor si a urmrilor lor o Iormeaz si glandele endocrine al cror echilibru sau dezechilibru Iunctional se
rsIrnge n toat Iiinta omeneasc.
449. n creier Iunctioneaz un centru de cenzur (medical ,inhibitia) care are la dispozitie tot mecanismul bio-chimic necesar
(neuro-psihic, neuro-endocrin, neuro-motor, neuro-static), capabil s aprobe sau s Irneze tot ce obligatoriu trebuie s treac pe la
acest centru de inIormatie.
450. ntre cenzura mintii (centrul inhibitor al creierului) si ntre puterea de impunere a Iortei oarbe se creeaz o tensiune, o
lupt, rzboi chiar sau dezechilibru total.
Instinctele, ct vreme cineva nu iese din rnduiala lor, nu-i dau omului lupte, pentru c acestea primesc aprobarea,
satisIacerea si rostul lor concret. Cum ns marea majoritate a oamenilor au dereglat rostul normal al acestor Iorte oarbe ale Iirii
urmrind exclusiv plcerea ce-o conIer, dar reIuznd rostul , oamenii au ajuns n robia patimilor. n cazul robiei, cenzura mintii a
slbit considerabil si patimile conduc mintea, iar omul si-a pierdut libertatea. Omul care a ajuns rob patimilor sale nu mai are mrturia
constiintei pentru Iaptele sale care a ajuns ntr-un Iel de ,adormire, ca n somn, desi constiinta nu doarme; e ntr-o stare de
necredint, de uitare de Dumnezeu, omul trieste n stare de pcat. Cci ,pcat aceasta nsemneaz: nIrngerea moral a constiintei
de ctre satana, prin patimile trupului.
48
451. Diavolul prezint patimile din om ca plcute si usoare.
452. Fiecare din patimile de cpetenie pot duce zidirea lui Dumnezeu pn la decderea cea mai de pe urm, Iie ea omorrea
de sine, Iie nebunia, Iie chiar ndrcirea. De pild, lcomia de avere, lcomia de putere si Iumul mndriei, pe cti nu i-a luat de minte
si s-au omort! Bolile de pe urma desIrului, pe cti nu i-au adus s-si pun capt zilelor? Care a sIrsit bine dintre betivi, care n-au
vrut nicidecum s se lase de patima lor? Dar si lenea poate Iace nebunii cnd se vede n primejdii.
453. Toat strdania potrivnicului aceasta este: s desIac dragostea si cunostinta noastr de Dumnezeu si s le dea, prin
patimi, ca obiect de preocupare nimicul si absurdul. De aceea, vicleanul nu se d la o parte de a reduce la nimic si la absurd chiar si
virtutile. Drept aceea, e destul s izbuteasc o mutare mai ncoace, mai aici, a scopului ultim al virtutilor, si cu asta a redus la nimicul
slavei desarte si la absurd toat strdania virtutii. Iat-ne, printr-o singur ntorstur miastr a vicleanului, desertnd virtutile n
sacul spart al patimilor si culegnd, n schimb, vorbe goale de la oameni si rnjetul lui sinistru. Trebuie, deci, mult si adnc
deosebire a gndurilor.
454. Sunt patimi trupesti care nruresc suIletul si sunt patimi suIletesti care se rsIrng asupra trupului.
455. n veacurile de aur ale crestinismului, trirea n Hristos era mai puternic si mai ntins ntre crestini; aceasta le Icea
usoar lupta cu patimile; n veacul nostru ns, cnd Dumnezeu a ajuns de rs (Ieremia 6, 10) chiar ntre crestini, a mai vorbi de lupt
cu patimile nsemneaz s-ti aprinzi paie n cap. De aceea, azi, orict ne-ar costa ndrzneala aceasta, trebuie s nduplecm pe
oameni la o viat mai curat cci de ea atrn o credint mai luminat si, deci, mntuirea. Drept aceea, iau n ajutor propria lor
mizerie, precum si nIricosarea de urmri, ca si mai mari mizerii. Calea aceasta e treab de crpaci, pentru c o trire n Hristos ne-ar
scuti de vorb. De acestia care ns s triasc viata n Hristos, rar dac se mai aIl; trebuie nscuti, alt cale nu rmne; cci cu ce
vine, cum vine, credinta va ajunge s se strmbe si n tot Ielul s se sting.
PCATELE
456. Atta vreme ct tinem pcatele nemrturisite, ascunse cu voia, atta vreme atrn pedeapsa lor asupra noastr, ca o sabie
care st s cad peste viata noastr. De ndat ns ce mrturisim pcatele si vinovtia, primejdia mortii o nltur Dumnezeu de
deasupra noastr.
457. Cu obisnuinta de a pctui trebuie s ne luptm noi, uneori, toat viata. Aceast vreme de amrciune care ne nvat minte
ca s nu ne mai ntoarcem la cele dinti e chiar vremea de ntrire a snttii noastre suIletesti. Aceasta ne nvat cel mai bine calea lui
Dumnezeu.
458. mptrit gresim: mpotriva lui Dumnezeu, mpotriva noastr nsine, mpotriva aproapelui si mpotriva Iirii ntregi.
459. Pcatul, sau decderea Iirii, ne-a Icut s pierdem: pacea cu Dumnezeu, pacea dinluntrul nostru, pacea cu oamenii si
pacea cu toat Iirea. Ne-am slbticit n toate prtile, ct aproape ,s se team si Dumnezeu de noi. Iat de ce si Iiarele Iug de om.
460. Nu Dumnezeu este Cel ce nu ne mai iubeste si nu ne mai vede, ci noi suntem cei ce nu-L mai iubim si nu-L mai vedem,
cci ntre noi si El e zidul pcatului, iar dincoace de zid, noi: o grmad de cioburi mereu zdrobindu-ne de zid si n tot mai mare
sIrmare aIlndu-ne.
461. Pcat aceasta nsemneaz: nIrngerea moral a constiintei de ctre satana, prin patimile trupului.
462. Pcatul este nIrngerea moral a suIletului de ctre un gnd ru. De aceea, toate gndurile trebuiesc spuse nainte de a se
ntri si de a birui mintea, cci dendat ce sunt spuse, le piere puterea de a obseda, asupri, stpni mintea.
463. Pcatele se nregistreaz n codul genetic al Iiecruia.
464. nrdcinarea obiceiului pctuirii duce ntocmirea suIleteasc si trupeasc a omului pn la neputint de a se mai
mpotrivi, sau chiar pn la a nu vrea s se mai mpotriveasc.
465. Lucrarea mpotriva Iirii i se Iace omului ,a doua Iire Iirea Irdelegii sau legea pcatului (Romani 7, 7). Asta e tot una
cu pierderea darului liberttii vointei.
466. Totusi, omul, slbindu-i puterile, si d seama c robeste vrjmasului, cci de unde odat pruncii vavilonesti erau micuti si
i lua n glum, acum s-au Icut brbati si i simte cum i Iur puterile, iar lui, din multa pctuire, i s-a stins puterea vointei de a se
mpotrivi. Cnd avea puterile ntregi n-asculta povata, iar acum, cnd nu le mai are, le-ar ntoarce lui Dumnezeu, dar nu le mai are de
unde. Toat vigoarea tineretii o d cui nu trebuie, iar btrnetea hrbuit umbl s o dea lui Dumnezeu.
467. Pcatul este o clcare a legilor vietii; introducerea n viat a unui dezechilibru consimtit de minte. Dac urmeaz mereu
asa, mintea slbeste si nu mai poate stvili dezechilibrul din ce n ce mai mare care invadeaz spatiul vietii cu spectrele sinistre ale
mortii pe picioare (Apocalips 3, 1).
468. Pcatul nu e o realitate cu suport propriu, ci sunt ghearele haosului n grumazul realittii, o pndire a nimicului care vrea
s nghit n sine toate cte sunt.
469. Printii au zis c singura noastr avutie cu adevrat sunt pcatele. Cci, dup ei, nu esti proprietarul dect al lucrului pe
care l-ai Icut din nimic. Iar mplinind conditia asta, din nimic Dumnezeu a Icut Iptura, iar Iptura a Icut pcatul.
470. Deci, de drept, omul nu e al lui nsusi, nici al altui om, ci al lui Dumnezeu. Pe de alt parte, pcatul, al crui autor este, l
reclam pentru el si i se tine de urm, ca proprietate de drept balast de accident care poate duce pe om pn la starea s se lepede
de Dumnezeu si s-I stea mpotriv, ca un creator al unei teribile noutti pcatul Ir s bage de seam c printr-asta se ntoarce,
cu isprav cu tot, sub amara tiranie a neantului, adic a haosului de tot Ielul si n toate privintele si poate c pentru totdeauna.
471. Asta-i noutatea grozav, c omul a putut s Iac ceea ce Dumnezeu nu poate, adic rul. Faptul c, dup judecata tuturora,
pe cei pctosi i nchide n chinurile haosului vesnic, nu e o rzbunare din partea lui Dumnezeu, ci o consIintire a liberttii si a
deciziei viciate a omului, pentru ca acesta s Iie mpreun cu creatia sa iubit pcatul n inIinitul eternittii.
Pcatul, aceast mamon cu adevrat nedreapt a omului, trebuie risipit; trebuie s cerem iertare de la Dumnezeu pentru atare
agoniseal, precum si ajutorul ca s-o mprstiem. Preotii sunt acei iconomi ai tainelor lui Dumnezeu, care scad pentru semenii lor
aceast mamonic agonisire, iertndu-le din datorie. De aceea, LuciIer ridic pr mare asupra lor naintea lui Dumnezeu zi si noapte
si le rscoal mpotriv toate urgiile mpotrivirii.
,Ci ei l-au biruit prin sngele Mielului si prin cuvntul mrturiei lor, si nu si-au iubit viata lor, pn la moarte(Apocalips 12,
11).
49
De aceea, avea dreptate SIntul Ioan Gur de Aur, zicnd c: ,Mai multe sunt Iurtunile care zbucium suIletul preotului, dect
talazurile care bntuie marea (SIntul Ioan Gur de Aur, Despre preotie, Craiova, 1941, Cartea III, cap. VIII, p. 61). Iconomii
tainelor, slujitorii SIintei Liturghii, sunt si ei n msura iubirii, jertI nencetat, ars n lumea aceasta, pentru mntuirea lumii.
472. Acum securea st la rdcina pomilor si Iocul alturea pentru toti pomii care nu aduc road bun. Valoarea unui pom o
hotrsc roadele ce le Iace, nicidecum numele pe care l are.
Mrturisirea de credint Ir ndreptarea vietii nu are nici o valoare. Pentru pcat Dumnezeu este Ioc mistuitor. Deci, sau te
desIaci de pcat sau vei Ii ars cu pcat cu tot.
473. Pctosii au un prieten, pe Iisus. Din momentul n care cunosti c esti pctos, te-ai schimbat din vrjmasul lui Dumnezeu
n prietenul lui Dumnezeu.
474. Cnd crezi despre tine c esti drept, ai nchis toate posibilittile tale de desvrsire. Cnd stii c esti pctos, cnd esti
convins de nedesvrsirea ta, este semn c Cel desvrsit este lng tine si constiinta ta strig diIerenta ntre El si tine.
475. Prietenul pctosilor asteapt pe toti cei ce au s se mntuiasc, i caut, alearg dup ei si Iace aceasta pn la ultimul om
al mprtiei Sale. Iat o nevzut dimensiune a crucii.
476. Cel mai greu pcat, vesnic Ir iertare: starea omului mpotriva adevrului.
477. Asa-i Iiresc omului pctos, cnd i lovesti dracii, zice c tu esti drac.
PERSONALITATEA
478. Personalitatea este o nzestrare suIleteasc neobisnuit. ntr-o personalitate chipul lui Dumnezeu este mult mai puternic si
mult mai limpede. Toti crestinii au sigur cte un talant, dar unii au si cte doi, iar altii si cte cinci. Talantii sunt talente, energii de
lucru, ca de pild o minte mai strvztoare, o inim mai larg, o mare capacitate de dragoste, o voint mai puternic, o memorie mai
bun, o ingeniozitate nscut. Aceste energii ale chipului prind mai bine, ca niste antene mai bune, energiile Harului care le sIinteste.
Personalitatea are, de asemenea, de Icut calea de la chip la asemnare. Dar, datorit nzestrrii suIletesti mai puternice, personalitatea
ar putea strbate calea ntr-un timp mai scurt sau ar putea realiza o neasemnat asemnare. E destul s ne gndim la SIntulita de la
Arges, o copilit numai, dar cu o capacitate de dragoste care a ridicat-o ntre sIinti.
PILDA SAMARINEANULUI MILOSTIV
479. Pe lng omul czut ntre tlhari treceau pe rnd, neputincioase: Legea si preotia Vechiului Testament. Nici una nu i-a
putut ajuta nimic. A venit Samarineanul milostiv (Luca 10, 33), om de alt neam; omul Ir de pcat, Iisus, care l-a luat pe cel rnit si l-
a pus pe dobitocul Su. Ceea ce, ascuns, nsemneaz ntruparea lui Dumnezeu n Iirea de om; omul Ir de pcat, adevratul nostru
aproape, n stare s ne care n spate dintre tlhari, Acas.
Cel czut ntre tlhari a Iost ncredintat Bisericii, ca slujitorii ei s poarte grij de dnsul, splndu-i rnile, din neam n neam,
cu vin si untdelemn. Bisericii i-a dat cheltuial doi bani: Vechiul si Noul Testament, adic dup trebuint, legea, povtuitoare la
pocint aspr ca vinul pe ran si Harul celor sapte Taine, izvornd din Hristos, pomul vietii, ca un untdelemn ce unge rnile, curtite
cu asprimea pocintei. Amndou tmduiesc deplin pe om.
480. Pilda samarineanului nu este numai o pild, este totodat si revelatia misiunii viitoare a Bisericii, este si angajarea omului
n asemnarea cu samarineanul, cresterea lui n neamul samarineanului, (cci samarineanul era de alt neam dect cel czut ntre
tlhari). Pogorrea din Ierusalim n Ierihon, adic cderea omului din starea de rai a constiintei n starea din lumea aceasta, rnit si
mai moart de tlharii cei din gnd.
Legea si prorocii, neputnd s-l ajute, au trecut pe alturea: asemenea si levitii nu i-au ajutat nimic. A venit un strin, i s-a
apropiat de rni, le-a splat cu vin (usturimea pocintei) le-a uns cu untdelemn (celelalte Taine), i-a luat Iirea sa n spate (ntruparea
lui Dumnezeu). A petrecut mpreun cu omul, l-a dat n grija Bisericii. Dar a doua zi dup nviere, pecetluind cu aceasta unul din cei
doi bani de cheltuial, Noul Testament, a dat Bisericii grija de om, precum si cele dou testamente Legea si Harul.
Toat btaia de cap cu omul si tmduirea constiintei sale o are Biserica, pn la a doua venire a Samarineanului cnd i se va
rsplti osteneala. Iat adevrata mplinire a legii n iubire. Iat Samarineanul, adevratul aproape al constiintei czute ntre tlhari.
Iat cu cine s Iim asemenea si ce s Iacem, ca s avem rspuns la problema vietii vesnice.
PLCERILE
481. Stie vrjmasul c plcerea pmnteasc, pentru cine umbl dup ea, are drceasca putere s desIac pe om de dragostea
lui Dumnezeu si s i-o ntoarc spre plcerea a orice altceva aIar de Dumnezeu. Prin urmare, dac mai avem inima prins de ceva de
pe pmnt, stpnitorul lumii acesteia nc ne mai tine legati n mprtia lui, de vreme ce dragostea noastr ctre Dumnezeu nc n-a
ars si ata aceea.
482. Toti cei ce umbl dup plceri, de orice Iel, nu vor scpa de primejdii, cci sub orice plcere e ncolcit un sarpe.
483a. Plcerea e momeala cu care ,hotul nseal pe om s se pogoare din Ierusalim la Ierihon.
483b. S renunti la plcerile tale spre a Iace bucuria altuia.
PLANSUL
484. ,Bucuria minunilor te poate pierde n slav desart (cI. Matei 7, 22-23). Pe cnd n Cartea Vietii se scriu, mai ales,
Iaptele pe care le-ai Icut plngnd.
50
Cu puterea de a izgoni duhurile cureti pe altii si te poti primejdui pe tine; pe cnd cu lacrimile te curtesti pe tine si-i Iolosesti
si pe altii. Iisus n-a pus accentul pe minuni, ci pe cunostinta de Dumnezeu si pe curtia inimii; iar la acestea se ajunge, de cele mai
multe ori, plngnd.
POCINTA
485. Pocinta trebuie s Iie o nseninare din ce n ce mai mare a suIletului si a snttii ntregi.
486. Mare este Taina pocintei, nu numai Iiindc te Iace din ru, bun, din vrjmas al lui Dumnezeu, prieten al Lui, ci si pentru
c un lucru asa de mare e acoperit cu chip smerit. Mila cea Ir de margini a Tatlui, ca s scape pe Iiii Si de judecata cea aspr, a
drepttii dup Iapte, le trimite, cobornd din ceruri, pe Fiul Su Cel Unul Nscut, s le Iac o judecat milostiv si Ir nici o
nIricosare si iarsi s-i mpace cu Sine.
Poate tocmai pentru c e asa de smerit judecata aceasta milostiv, nu pot s vie la mntuitoarea ei bineIacere aproape nici
unul dintre cei cu mintea plin de ,stiint si aIumat de mndrie. Cum s poat veni, ei care stiu totul, ei care stpnesc peste
oameni, s vie n genunchi naintea unui simplu preot si s-si nsire toate Irdelegile si necazurile lor?! Nu, asta mndria n-o poate
Iace, s vie de bun voie la smerenie. De aceea, ei dau de asprimea drepttii care-i Iierbe n zeama lor, pn li se moaie oasele truIiei.
487. Cei vechi se rugau pentru cei ce-i schingiuiau si le cuprindeau picioarele, binecuvntnd pe cei ce-i duceau la moarte; iar
altii ziceau c ar trebui s cumprm cu aur ocrile si necazurile ce le ptimim de la oameni. Totul e s te nvoiesti asa pentru
Dumnezeu si El ti ajut; cci e adevrat: nu e dup Iire s iubesti din toat inima pe cel ce te ucide n tot Ielul, ci e mai presus de Iire.
Acesta e ntelesul si captul acestei judecti milostive a lui Dumnezeu: redobndirea iubirii Ir margini, ntoars de la toate pcatele
spre Dumnezeu unul si spre toti oamenii. Ct se poate prinde de minunea acestei sIinte taine, iat spunem c ea lucreaz revenirea
oamenilor la nerutatea pruncilor.
POPORUL IUDEU
488. Trebuia re-crearea acestei zidiri, povrnit iremediabil spre plata pcatului, spre nendurata moarte. Prin poporul iudeu era
prevzut era crestin, cea din urm strdanie a lui Dumnezeu n persoan, cea din urm dintre msurile ce mai rmneau. Singura
rezolvare, care Iace viata neamurilor cu putint, nu aIl ntre iudei dect Iapta cea mai ucigas a lor, cea din curtea lui Pilat si de pe
dealul Cptnii.
Crinul Bunei Vestiri, pe care dragostea L-a cobort din Cer ntre oameni, iudeii l rstignir pe cruce. Cu Iapta aceasta ucigas,
ei iesir din destinul lor, pentru care ostenise Dumnezeu cu ei atta amar de vreme, si-si bgar neamul sub rotile blestemului.
489. Pn la plinirea vremii atrn peste ei blestemul pe care si l-au cerut n curtea lui Pilat:
,Sngele Lui asupra noastr si asupra Ieciorilor nostri (Matei 27, 25). De aceea sunt urti de toate neamurile c si asta e
ponosul blestemului, pe care singuri si l-au cerut peste urmasi. Blestemul acesta i zoreste s ia n brate pe toti antihristii vremurilor,
pn la cel mai de pe urm, pe care si-l vor pune rege. Le va sosi si vremea aceea mult dorit, dar chiar pentru ei ivirea antihristilor e
un destin blestemat. Cnd se vor convinge de aceasta, vor veni nIricosati la credinta crestin.
490. Ei n-au nteles c de aceea petrec acele ,zile Ir numr, zile de Ioamete: ,Nu Ioamete de pine si nu sete de ap, ci de
auzit cuvintele Domnului. Si ei se vor cltina de la o mare pn la cealalt si de la Miaz-noapte la Rsrit, si vor cutreiera pmntul,
cutnd cuvntul Domnului, dar nu-l vor aIla (Amos 8, 11-12). Asta-i Ioametea lor de mii de ani: Dumnezeu nu le mai vorbeste!
491. Toat tragedia acestui popor, ce se vrjmseste de moarte cu Iisus Hristos, e o mare lectie a lui Dumnezeu pe care o arat
neamurilor crestine pn la sIrsitul zilelor. Istoria se va repeta cu oricare dintre neamurile care vor Iace ce-au Icut ei. Aceleasi Iapte
aduc aceleasi urmri, deci pricinuiesc aceeasi istorie; pentru asta nu trebuie s Iii prooroc deloc.
492. Neam Ir semn. Neam Ir nviere. Neam Ir Dumnezeu. Neam mpotriva lui Dumnezeu. Pentru ei Iisus a trecut pe
cealalt parte a mrii ntelesurilor. Ei au rmas dincoace, dar Ir idealul care i-a prsit. . Plat i asteapt. Vor mbrtisa pe omul
truIiei absolute! Omul care n numele su se va proclama Dumnezeu! Acela-i Antihrist Semnul SIrsitului!
493. Evreii urau de moarte stpnirea roman, dar ca s termine cu Iisus, erau dispusi ca s apeleze la oricine. AstIel, au Iost n
stare de data aceasta s se Iac aprtorii cei mai ascutiti n slujba celor mai mari dusmani ai lor, romanii, numai si numai ca acestia
s-i scape de cel mai ngrozitor cosmar al istoriei lor: Iisus. Au Icut-o si pe aceasta.
Cosmarul acesta al lor s-a mrit cu veacurile, de proportiile lumii, nct pretutindeni dau de Iisus.
Nici portile iadului nu le-au putut ajuta s scape de El. Nu le-a rmas dect aruncarea lumii n Apocalips. Si aceasta o vor
Iace.
PORUNCILE LUI DUMNEZEU
494. Lucrarea poruncilor, care pzesc viata curat si dau viat celui ce le mplineste (Neemia 9, 29), tocmai slujba aceasta o
are: dezgroparea comorii, sau desteptarea puterilor sdite n noi la a doua nastere, trezirea la viata cea dup Hristos si Duhul SInt.
51
Dumnezeu se gseste n poruncile Sale si prin porunci vine la noi si pe noi ne strmut n Sine; precum si ntors: prin
Irdelegi se strecoar vrjmasul si ajungem de-o asemnare cu el. Deci cei ce ajung la hotarul mortii n nelucrarea poruncilor, nu se
vor mntui, ca unii ce n-au aIlat comoara, ba si talantul de negustorie l-au ngropat n pmnt.
495. Asa vrea Iisus s ne nsusim mplinirea poruncilor: precum nu multumesti servitorului tu care te serveste, iar acela n-are
nici un motiv s se supere tot asa si noi Iat de Dumnezeu, nu vom avea pretentia ca Dumnezeu s ne multumeasc precum c I-am
mplinit poruncile.
POSEDATII
496. Dac omul cltoreste neatent cu tranzitul su, poate ajunge la crize, la dezechilibru, la ndrcire: prad a unui duh ru sau
a unor puteri rele, care-l scot clinic dintre oameni.
497. Mai sunt si cazuri cnd posedatii sunt IilosoIi. Exemplu: Nietzsche, revoltat mpotriva lui Dumnezeu, voia s scrie
osndirea crestinismului pe toate gardurile, pentru c slbeste n om puterea de revolt a supra-omului, creatia sa.
POSTUL
498. Postul e vechi si ncepe odat cu omul. E prima porunc de stpnire de sine.
499. Postul si rugciunea sunt dou mijloace prin care curtim Iirea de patimi. Toti oamenii care s-au apropiat de Dumnezeu
si-au smerit suIletul cu rugciune si post. Si Iisus a postit 40 de zile, punnd postul nceptur a vestirii mprtiei lui Dumnezeu, desi
Lui nu-I trebuia, Iiind neptimas.
500. Temeiurile mai adnci ale postului si rugciunii le gsim la Botez. Adncul Iiintei noastre se mbrac n Hristos. n acest
adnc al mintii, sau n altarul inimii, dup expresia Printilor, Se slsluieste Hristos, izgonind aIar pe satana, care se retrage n
simtiri. De aici puterile potrivnicului, patimile, se silesc s nvluie si s prind vointa din nou n mrejile sale.
501. Cu trupul nu putem trata dect prin post. El nu stie si nu recunoaste convingeri. De aceea el trebuie uscat, ncet si cu
socoteal, Iiindc, n mocirla uscat, porcii patimilor nu mai vin s se scalde.
502. Un organism topit cu postul nu mai are putere s schimbe convingerile constiintei.
503. Mai bine de jumtate din numrul patimilor sunt ale mintii. Postul lucreaz si asupra acestora. E lucru de mirare, zice
Ioan Scrarul, c mintea Iiind netrupeasc, de la trup se spurc si se ntunec si c, dimpotriv, cea nematerialnic de la trn se
subtiaz si se curt. Ochii vd lucrurile, mintea vede gndurile.
POVTUITORII
504. E bine ca povtuitorii s griasc totdeauna din constiinta slujirii lui Hristos, ca n Iata lui Hristos si atunci vor Ii blnzi
ntru dojan si smeriti ntru mustrare, altIel mustrarea lor nvinge, dar nu convinge.
PRE1UDECTILE
505. Zice un IilosoI: e destul s primesti n minte o singur prejudecat, ca apoi s nu Iie prpstenie la care s nu ajungi n
chipul cel mai logic cu putint. De aceea, Biserica nsir printre pcatele mintii si prejudectile.
PREOTII
506. Larma vietii si glgia grijilor desarte strig oamenilor n urechi nevoile lor pmntesti, mai tare dect le strig glasul
constiintei trebuintele lor vesnice. Oamenii abia mai aud cele de dincolo si li se par departe: surzenia tot mai mult se ntreste si
chemarea lin nu se mai aude. Dar Dumnezeu, Milostivul, ca s nu-i piard n Irdelegile lor, le rnduieste si chemare dinaIar prin
glasul slujitorilor Si. Prin preoti nu te cheam omul, ca s-ti pui ndejdea n om, ci te cheam Domnul ca s-ti strmuti viata ta de
om.
507. Preotii poart preotia lui Hristos; prin iertarea lor, Dumnezeu te iart, prin graiul lor, Dumnezeu ti vorbeste. Prin ei,
Dumnezeu te cheam, orict ai Ii de pctos.
508. Preotia este, prin SIntul Snge al Mntuitorului, ca o nou Iiliatiune.
509. Preotia Bisericii urmreste ca nici unul din Iiii Tatlui s nu se nvrjbeasc n sine nsusi, sau s se rup din obste si din
duhul dragostei lui Hristos. Cci El e Cel ce uneste obstea laolalt, deci nimeni nu se mntuieste rzletindu-se de Biseric, orict ar
crede c ntr-nsul slsluieste Duhul lui Hristos.
510. Preotii vremurilor noastre, cu aceeasi datorie ca Pavel, nu mai urmresc desIrnarea ca pe un pcat care drm alctuirea
omeneasc, n ntindere si n adncime, ci o las s-si Iac de cap. Ei nu mai au ndrzneala s o mture aIar din Taina cstoriei
crestine, de aceea se ajunge la srcirea roadelor ei, copiii. Asa se ntmpl c: ,lipsind preotului cunostinta legii si btrnului sIatul,
cum se tnguia Iezechiil (Iezechiil 7, 26), oamenii orbecie n multimea nestiintei si a lipsei de sIat, care s-au ntins ca o noapte de
osnd peste bietii oameni. Acesta este un semn de primejdie, din amndou prtile. Cci scrie: ,Dormind oamenii, a venit vrjmasul
si a semnat neghin printre gru si s-a dus (Matei 13, 25).
Deci nu Ir rost atragem luarea-aminte c neghinele vrjmasului vor slbtci oile mpotriva pstorilor.
511. Preotii au grija de-a ndupleca pe oameni n vremea rnduit ntoarcerii, ca s nu cad din milostivire sub strivirea
drepttii. Lor li s-a dat marele dar s ierte n numele lui Dumnezeu. Mare, covrsitor de mare dar! Oare de ce nu-l pricep oamenii?
52
512. A osndi pe preoti e lucrul cel mai usor si cel mai Ir rost. S Iim drepti: slujba preotilor e sInt, darul lor e de la
Dumnezeu, e sInt. C Iirea lor pmnteasc mai d uneori prilej de sminteal, iar s Iim drepti: neavnd cum s vin altIel dect prin
nastere din trupuri pmntesti n care misun pornirile Irdelegilor ca serpii si rod nclinrile patimilor ca viermii, sigur c ei vor Ii
covrsiti de mostenirea aceasta si nu-si vor putea ndeplini Ir umbr trimiterea lor de la Dumnezeu. Chemarea le este nvluit, vor
sovi n hotrri (Isaia 28, 7), biruindu-se de lume, n loc ca ei s biruie lumea. Sigur c acestia, prin viata lor, nu vor lsa poporul s
cread si asa se vor slbtici oile asupra pstorului si vor Iace bucurie lupilor. n jurul lor se va ntri ntunerecul a toat nestiinta si va
ncepe Ioametea, nu de pine, ci de Cuvntul lui Dumnezeu, pinea cea din Cer. Sarea pmntului o vor clca-o oamenii n picioare si
asa vine c: ,Si preotului i se va ntmpla ca si poporului (Isaia 24, 2). Dar, de toat starea asta rea a lucrurilor are s dea seama si
poporul, cci toat decderea e de la printi nceptur.
513. Preotul, si n general dreptul, si are slujba de a tlmci tainele iconomiei divine, nduplecnd spreolalt amndou prtile,
si pe om si pe Dumnezeu. De multe ori dreptul o pteste, c primeste sgeti din amndou prtile. ,Dreptul care moare osndeste pe
nelegiuitii care triesc. vedea-vor sIrsitul nteleptului, dar nu vor ntelege ce sIat a avut Dumnezeu cu el. (ntelepciunea lui
Solomon 4, 16-17).
514. Preotii sunt acei iconomi ai tainelor lui Dumnezeu care scad pentru semenii lor aceast mamonic agonisire (pcatele),
iertndu-le din datorie. De aceea, LuciIer ridic pr mare asupra lor naintea lui Dumnezeu, zi si noapte si le rscoal mpotriv toate
urgiile mpotrivirii.
,Ci ei l-au biruit prin sngele Mielului si prin cuvntul mrturiei lor, si nu si-au iubit viata lor, pn la moarte (Apocalips 12,
11).
De aceea, avea dreptate SIntul Ioan Gur de Aur, zicnd c: ,Mai multe sunt Iurtunile care zbucium suIletul preotului, dect
talazurile care bntuie marea (SI. Ioan Gur de Aur, Despre preotie, Craiova, 1941, Cartea III, cap. VIII, p. 61). Iconomii tainelor,
slujitorii SIintei Liturghii, sunt si ei n msura iubirii, jertI nencetat, ars n lumea aceasta, pentru mntuirea lumii.
515. Mult pagub Iace un preot n averea de pcate a oamenilor, stergndu-le cu darul datoriile agonisite diavolului,
capitalizate n om.
516. Este un duh vrjmas care ntunec mintile oamenilor si i rscoal pe unii mpotriva neputintelor omenesti ale pstorilor,
dndu-le impresia c nu sunt obligati s asculte de ei (de preoti), Iiindc au pcate. Iisus nu a avut nici un pcat si, cu toate acestea, ce
putini L-au ascultat!
Este un cerc vicios, n care se ncurc suIletul multora, a prea multor oameni: cercul rtcirilor. Acestia din anumite ,motive
nu vor s asculte de preotii Bisericii. Drept aceea, neascultnd nvttura dreptei credinte si a vietii n Dumnezeu, si stric mintea cu
prerile lor. Asa se cuIund n pcate, din neascultare. Omul se ntunec dinspre adevr si ia rtcirea de bun. Unii se trezesc c au
trit n rtcire. Vrjmasul, de care prin amgire au ascultat, nevrnd s-i piard din gheare, le pune nainte neputintele oamenilor, ale
slujitorilor legali ai Bisericii, acoperindu-le darurile si harurile. Si asa i duce de minte, s-si Iac singuri ,credinta, care trece peste
taina pocintei, administrat valid exclusiv prin preoti si arhierei, indiIerent de neajunsul lor de oameni.
517. Fratilor, ascultati de Biseric, Iiindc cei ce ascult de preotii ei, asa cum sunt, de Dumnezeu ascult.
PROOROCII $I HRISTO$II MINCINO$I
518. Proorocii mincinosi din zilele noastre sunt de o ndrzneal nemaipomenit si plmuiesc smerenia, dndu-se pe ei de ceva
mai mare: Ilie, Ioan, Hristos, Fiul Omului, Dreptul Judector si asa mai departe. Pretind ascultare de la oameni pentru c ,Dumnezeu
i-a trimis s spun la lume lucruri de care ti tiuie urechile, si-ti ngheat inima auzindu-i.
519. Pe semnele urmtoare se pot cunoaste c nu mai sunt ntregi la minte:
1. Se dau pe sine de ceva mare, cum s-au dat, de altIel, toti ereticii (rtcitii) vremurilor pe care ns i-a aIurisit Biserica, prin
sIintele soboare.
2. Cad la laud, avnd smerenie mincinoas.
3. Se tin pe sine mai presus de Scriptur (unul chiar mi-a rupt-o), mai presus de Biseric si sIinti.
4. Mor dup a Ii ascultati si crezuti de oameni.
5. Fierb de mnie cnd nu sunt luati n serios.
6. Adesea au ,grire n duh, cu ,duhul care i poart si i nvat.
7. Nu vor nici n ruptul capului s-si controleze prin preoti cele auzite de la duhul lor.
8. Cte unii, cu toate acestea, arat o evlavie neobisnuit: mrturisind pe Hristos, pe Maica Domnului, Icndu-si si SInta
Cruce, btnd metanii, srutnd icoanele, ba si SInta mprtsanie lund-o!; si jurndu-se c-s oamenii lui Dumnezeu, iar ei sunt
nselati.
9. Fac pe proorocii si mprstie spaim ntre oameni. Multe proorocii li se mplinesc, dar multe nu. Asta atrn de puterea de
strvedere a ,duhului care le spune ce le spune, ca unul ce n-are nvelitoarea trupului si de aceea prinde cu oarecare vreme nainte
cele ce le apropie Dumnezeu de oameni. Dar asta nu e proorocire.
10. n numele ,dumnezeului lor sunt n stare s omoare om, ntemeindu-se pe Scriptur c si Avraam a Iost n stare de o atare
ascultare, iar Finees a si Icut aceasta si i s-a socotit acestuia rvn pentru Dumnezeul su (Numerii 25, 7-13). (Cu amgirea ascultrii
pn la ucidere de om, a cercat vrjmasul pe multi, n toate vremurile, chiar si pe pustnici, de cum pe oamenii lumii.) Prin urmare
Iiind asa de sritori cu ascultarea si credinta la povetele ,duhului lor, pe care-l cred c e Hristos, sunt o adevrat primejdie pentru
oameni; teroristi ai suIletelor simple.
11. Sar de la un lucru la altul si leag lucruri Ir nici o legtur. Tlmcesc gresit, strmb adevrul si se propovduiesc din
Scripturi, mai mult pe ei nsisi dect pe Dumnezeu, mergnd grbit spre cea mai de pe urm sIrmare si srire a mintii.
12. n preajma lor simti tulburare si primejdie, cci multi dintre ei au Iost pe la casa de nebuni sau vor trebui s se duc. Nu-i
blndete pe chipul lor. Nu-i ocrm, ci ne pzim si i nvtm si pe altii s se pzeasc si ne nIricosm ct de groaznic si-au tiat
mintea n Scripturi (2 Petru 1, 20).
520. Ceea ce odinioar era corabia lui Noe peste puhoaiele potopului, aceea e Biserica lui Hristos Cel cu cruce peste
puhoaiele pierzrii.
53
AstIel, dup trecere de vreme, ngduind Dumnezeu, vrjmasul mntuirii oamenilor s-a iscusit tot mai mult n rele: a scornit si
el corbii si cu ele d trcoale peste apele potopului, ca s culeag el pe cei ce-ntind minile s scape, dar scuip Biserica. Pentru ei,
pentru Iiii pierzrii, ngduie Dumnezeu amgirea nelegiuit a Satanei (2 Tesaloniceni 2, 10), care li s-a Icut pn acum n peste 800
de hristosi mincinosi (Matei 24, 24), care de Iapt sunt diavoli. Cci pn acum nelegiuitul a scornit peste 800 secte (800 n 1946,
acum cca. 3000), luntri sau biserici mincinoase, n care pe multi i ia de minte si-i duce cu el. nselciunea e usor de prins: corbierul
vrjmas si hristosii mincinosi nu au crucea pe catarg, iar nluntru nu au cele sapte Taine. nselciunea e si mai vdit, ntruct oricare
din hristosii mincinosi, luat n parte, nu e Iiul Tatlui; dovad c nu-si las ucenicii s zic ,Tatl nostru, desi scrie: ,Asa s v
rugati (Matei 6, 9). Prin urmare, hristosii mincinosi si scot ucenicii dintre Iiii Tatlui si-i Iac Iiii pierzrii.
521. Rspunznd celor ce se tin mai presus de Biseric si sIinti, e destul s le aducem aminte de nselciunea n care au czut
iudeii, ucigasii dreptilor, primii cltori la iad cu Scriptura n mn, ntrebndu-i: Nu dup scripturi (Ioan 19, 7) au rstignit ei pe
Dumnezeu ?
PROVIDENTA
522. Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, (.) umbl nevzut de oamenii cu ochi de lut, cutnd mereu pe Iratii Si (Matei 28, 10),
pndind si alergnd dup Iiecare ins, ,pn-i va prinde pe toti cei ce se vor mntui, ca pe Pavel (SIntul Maxim Mrturisitorul,
Capete despre dragoste, Filocalia, Sibiu, 1947, ed.I, vol.2, p.77), si neavnd odihn pn nu-i adun pe toti Acas. Si aceasta o Iace
mereu, n Iiecare veac de oameni, pn la sIrsitul lumii. Asta nu se poate tcea. Iar cine L-a si vzut pe Domnul si neasemnata-I
Cruce, pe care nc o tot duce printre oamenii ce-L plmuiesc cu ur de Iiar pn la sIrsitul veacului de-acum, unul ca acela sare ca
ars din orice iubire conservatoare de sine si se roag, strignd s aib n lumea aceasta soarta lui Dumnezeu. Unul ca acesta trieste ca
un dezlegat de viat si nici o urgie a vremii nu-i poate Iace nimic, dect a-l desvrsi, lmurindu-l ca aurul.
523. Dac simtim suIerinta Ir asemnare a lui Dumnezeu Mntuitorul nostru, cea din iubirea de oameni, aceasta curteste si
viata noastr; cci acesta-i Iocul azvrlit de Dumnezeu pe pmnt (Luca 12, 49): prjolul dragostei, care aprinde lumea, arde puterile
rului si strluceste cu lumin dumnezeiasc pe smeritii Si urmtori, ce se ntorc Acas.
524. Dorul lui Dumnezeu dup cel mai mare pctos este neasemnat mai mare dect dorul celui mai sInt om dup
Dumnezeu.
525. Cnd cineva se ncumet s se lase n conducerea Providentei, printr-un elan de iubire de Dumnezeu, adic s-si
depseasc constient conditia sa uman sub actiunea harului de sus, binenteles , poate vedea nc de aici arvuna desvrsirii sale,
ntr-un sentiment de liberare, ca o nviere din morti.
Timpul, cauzalitatea, lumea, viata si toate vmile cunoasterii, pline de chinul contrazicerilor, rmn la pmnt, ca o goace de
ou cnd iese din ea un pui viu sau, cnd dintr-o omid proas trecut aparent prin moartea unei crisalide iese si zboar un Iluture
n culorile curcubeului.
Asa suntem si noi n conditiile vietii acesteia, o candel cu untdelemn si Iitil, dar nc neaprins.
526. Cnd ajungem la cunostinta a ceea ce suntem de Iapt, c avem o nrudire cu Dumnezeu, c locuieste chiar n structura
noastr spiritual, c suntem n pragul liberei alegeri a unei conceptii de viat de care s ne tin chiar de n-om Ii pe placul lumii,
atunci Dumnezeu aprinde candela si lumineaz toat viata noastr cu conceptia crestin despre lume si viat.
527. n cazul cnd omul cel vechi mereu se obrzniceste cu ,drepturile sale biologice asupra omului ceresc si biruie, atunci,
deosebirea celor dou naturi care triesc ntretesute n noi, ajungnd ntr-un contrast nelimitat, Duhul lui Dumnezeu Se retrage din om
si vin pedepse colective multiple asupra vietii pctoase.
Asa avem motivarea potopului: ,Nu va rmne Duhul Meu pururea n oamenii acestia, pentru c sunt numai trup. Deci zilele
lor s Iie o sut douzeci de ani (Genez 6, 3). De asemenea, perversiunea sodomiei, care ,striga naintea Domnului (Genez 19,
13) a atras asupra Sodomei si Gomorei prpdul Iocului, care a ars pmntul 400 m sub nivelul mrii, Iormnd Marea Moart,
radioactiv pn astzi.
528. Toat crarea de la porunci la cunoastere, de la ascetic la mistic, nici un pas nu o Iacem singuri.
529. Dumnezeu vrea s stvileasc nvala anarhiei n Iptur, ns, respectnd libertatea omului, nu poate, dect dac va
cstiga si convingerea omului pentru intentia Sa. Pe drepti i are cstigati pentru aceast cauz. Pe nedrepti, pierznd acestia libertatea
lor de vreme ce robesc pcatului nu-i mai poate cstiga prin libertatea pe care n-o mai au, de aceea pentru acestia nu-i mai rmne
dect sabia. Prin sabie se ntelege aici: asprimea drepttii, legea, autoritatea, stpnirea, pedeapsa, pn chiar si pedeapsa cu sabia.
530. Iubirea si sabia lui Dumnezeu lucreaz nentrerupt si deodat ntre oameni: pentru Iiecare, dup cum i trebuie; asta nu
numai Iiindc oamenii sunt amestecati, dar si pentru c Iiecare ins si are vremile sale cnd i strluceste milostivirea, precum si vremi
cnd l prigoneste sabia ca s vie iarsi la starea de milostivire.
531. Dumnezeu taie para Iocului n dou; cu puterea arztoare, dar neluminoas arde pctosii, iar cu puterea luminoas, dar
nearztoare strluceste pe sIinti. Asa c pe unii i lumineaz nearzndu-i, ca un Soare neapus n vecii vecilor; iar pe altii i arde
neluminndu-i, ntunecati si la ntuneric, n vecii vecilor...
532. Multi oameni, mai puternicii veacului, sunt reIractari propovduirii cuvntului, dar unii din ei se biruiesc de ultimul
cuvnt al sIintilor, cel acoperit cu pretul vietii.
533. La urma tuturor este dreapta judecat a lui Dumnezeu si este dreapt pentru c tuturor Dumnezeu le-a prilejuit o
mrturisire a cuiva si deci nu vor avea cuvnt de scuz c n-au auzit de Dumnezeu.
534. Aceasta este ratiunea ascuns a Providentei: toat lumea ispitit s se ciocneasc de Iisus.
535. Providenta bate timpurile n Iunctie de om. Iar Iiindc omul are dorul exceptional al Ipturilor spirituale, al liberttii
deciziei si timpul are o Iunctie variabil n Provident.
536. Stiind Dumnezeu slbiciunea credinciosilor si desIrul ruttii, mai intervine din cnd n cnd cu ntmplri nIricostoare
ntre oameni.
537. Dumnezeu nu pedepseste toate relele aici si imediat, precum nu rsplteste tot binele aici si numaidect.
538. Dac Dumnezeu ar pedepsi toate relele aici, ar putea nsemna c lumea aceasta este singura care exist.
Dac ar pedepsi toate relele imediat, ar nsemna c se teme de puterea rului, care nepedepsit imediat ar putea periclita
stpnirea lumii.
54
539. Dac Dumnezeu ar rsplti tot binele aici ar nsemna acelasi lucru, c exist numai lumea aceasta.
Dac ar rsplti tot binele imediat ar nsemna c suIletul exist numai n lumea aceasta, n care Dumnezeu trebuie s se achite
urgent de ndatorirea ce i-a Icut-o omul.
C uneori Dumnezeu pedepseste rul si uneori rsplteste binele, este ca s stie c rul se pedepseste si binele se rsplteste.
Dac o Iace rar n lumea aceasta este semn c o trece sigur n cealalt.
540. Dac Dumnezeu uneori nu pedepseste rul este c asteapt pocinta pctosului.
Dac uneori nu rsplteste binele dreptului este semn c-i lucreaz rbdarea. n amndou cazurile Dumnezeu asteapt
sIrsitul omului, n ce sIrseste omul, Iie c a Iost mult vreme bun, Iie c a Iost mult vreme ru, cele de pe urm au ultimul cuvnt.
541. O rsplat aici si imediat pentru toate Iaptele ar duna liberttii omului.
Rul nu s-ar Iace de Irica pedepsei, iar binele s-ar Iace din interesul rspltii. S-ar micsora ceva din slava lui Dumnezeu si s-ar
micsora si prestigiul Iiintei omenesti.
Iat, prin urmare, la ce climat de libertate si dragoste dezinteresat vrea Dumnezeu s-si ridice Iiii, la sensul lor metaIizic cel
ascuns n Dumnezeu, care este Duh, este iubire si Adevr. Si aceasta Iac si oamenii liberi si cunoscuti si lor nsisi ca atare.
PSALTIREA
542. Toate cuvintele Psaltirii dovedesc cunostinta cea din ptanie, sau nvtturile din durere, singura cale care poate nvta
ceva pe oameni.
543. Asa e toat Psaltirea: o mrturie strlucitoare a bunttii lui Dumnezeu, tinut n mn de David, ca o Iclie, mngind
orice suIlet zdrobit de pe urma pcatelor. Lumina ei atrage luarea-aminte la crmuirea lui Dumnezeu asupra vietii omenesti, ndeamn
suIletul la ascultare si smerenie, cu care oricine poate birui toate potrivniciile din calea mntuirii si poate rbda toate patimile
ispitelor.
RAPORTUL CON1UGAL -
DESPRE RELATIILE SEXUALE DINTRE SOTI
544. Femeia (luat din brbat) are nevoie de completare endocrin prin contact de la brbat.
545. O mare dizarmonie const n Iaptul c instinctul brbatului e n conIlict cu instinctul Iemeii. Instinctul brbatului vrea
mereu Iemeia, ca prilej al descrcrilor sale genezice. Instinctul Iemeii ns e maternitatea. Copilului, pn se desprinde de mam, i
trebuie doi ani, deci, dup rnduiala Iirii, trebuie s Iie lsat n pace.
Deci, ce va Iace brbatul? Sau si va perverti sotia, Icnd-o s umble si ea dup plcerea ptimas, cutnd s scape de rostul
Iirii sale, sau o va Iace criminal, punnd-o s-si ucid n pntece Iiinta Ir aprare, sau va practica scrba onaniei cu Iemeia sa
(Facere 38, 9), pzind-o de rostul zmislirii, dar necinstind-o, cum nu se mai poate spune. Altii recurg la sterilizare, altii la aventuri,
sau la lupanare. Un atare brbat nu-si va mntui sotia prin nasterea de Iii (1 Timotei 2, 15), ci o va osndi cu ucigasii si curvarii,
printre care si el de asemenea va Ii (Apocalips 21, 8).
Prea putini sunt brbatii care-si stpnesc instinctul irational, prin puterile rationale ale suIletului, reglementndu-l potrivit cu
rostul su originar. Si iarsi, si mai putini sunt cei ce convertesc energia prin nIrnare, sltnd sensul Iirii la rosturi mai presus de Iire.
546. Plcerea, cutat numai pentru ea nssi, cheam repetarea din ce n ce mai deas a actului, pn ce ajunge la distrugerea
sistemului nervos. Mai mult chiar: ea aprinde organismul si-l mpinge pn dincolo de posibilittile sale Iunctionale; ea provoac
Irngerea oricrei cenzuri morale si-si duce supusii pn la doaga nebuniei.
547. De ce nu-s printii la Iel de grbiti si cu nsurarea bietilor, pe ct sunt de grbiti cu mritarea Ietelor? Fapta lor gresit
ncurajeaz tinuit si pe Iat Irauda neomaltusian onania cu Iemeie, Iereala, pzirea ceea ce e o plag de o nebnuit ntindere n
toate mediile sociale. Iat c, dup scurt vreme, se arat si pedepsele acestei Iraude, cu deosebire la Iemei: tulburri grave ale
snttii, Ienomene dureroase ale pntecelui, tulburri ndeosebi nervoase si mintale, cu desvrsire necunoscute nici chiar medicilor.
Asa zic medicii. De la pntece durerile se ntind la rinichi si n josul pntecelui, uneori n membrele inIerioare. Durerile se strnesc si
cresc n vremea mersului, n vremea ridicrii si asezrii pe scaun, a ridicrii vreunui lucru si peste tot n vremea intimittii lucru care
aduce uneori grave nentelegeri conjugale. Deodat cu durerile acestea, apar tulburrile nervoase, care schimb proIund starea psihic
si mintal a bolnavelor. Caracterul schimbtor ajunge iritabil, irascibil pn la exces. Din nimicuri, explozii violente, Iurii, adevrate
sincope ale judectii, care nu mai pot Ii nIrnate sau stpnite. E un adevrat dezechilibru umoral, care Iace biata victim s treac de
la explozia violentei, pn la tristetea si melancolia cea mai proIund, si uneori, pn la ideea sinuciderii. Asta-i Irauda si isprava. De
aceea nu tcem, ci demascm, mpinsi de mil si de stiint.
548. ntr-un raport conjugal normal, organele genitale Ieminine trec succesiv printro Iaz de congestie intens si o Iaz de
slbnogire brusc, ce stabileste cursul regulat n circulatia sngelui. Actul conjugal IalsiIicat, neisprvit, Ir concluzia natural, las
s persiste n vase o stare de necare ce, cu vremea, ia un caracter permanent. Urmeaz o tulburare a nutritiei tesuturilor, pe urm
alterarea lor anatomic.
549. Multimea Iirisoarelor nervoase ale plexului hipogastric, Iirisoare care pleac de la uter si se unesc cu sistemul cerebro-
spinal, ndur apsri, iritatii, care, la obrsie sunt dureri locale, dar cu tulburri reIlexe la distant; iar cu vremea, arunc pe bolnave
n plin domeniu psihiatric.
550. Congestiile acestea cu repetitie produc alterri intense si proIunde n snul tesuturilor, care-si pierd Iunctiunea lor
normal. Asa se instaleaz, cu viclesug, sterilitatea deIinitiv, incurabil, dup cte o lung perioad de sterilitate voit. Atunci n
55
zadar mai doresti copii, mugurii vietii, cci Iirea te pedepseste cu aceast crud ntoarcere a lucrurilor: ti caliIic Iapta si ti
condamn neamul la moarte. Ultimul eIect: denatalitatea, depopularea etc. Asa se stinge neamul...
RATIUNEA
551. Cnd mprejurrile te aduc n situatia s vezi limitele ratiunii, cataclismul n Iat, puterile rului dezlntuite, nu tremura
cci nu esti singur: este Cineva nevzut cu tine, n tine, care stvileste haosul, iar pe tine te creste mai presus de om, mprumutndu-ti
si tie nimbul divinittii.
552. O iluminare a ratiunii, datorit ,locuirii lui Hristos n suIlet, nu este de nici o mirare, ntruct Iisus Hristos este numit
nc n terminologia greac: ,logos, Cuvnt, ratiune absolut a lui Dumnezeu.
RBDAREA
553. Cu artarea rbdrii suntem datori n primul rnd pentru c, mai nainte de a veni la calea lui Dumnezeu sau la ostenelile
mntuirii, Iceam si noi ale lumii, umblnd n Irdelegi si chinuind pe altii si, astIel, ne-am bgat datori; deci acum trebuie s pltim
ale noastre cele de atunci, ca pentru rbdare s dobndim mntuirea de la Dumnezeu. Asa trebuie s pltim acum cu durere cele ce le-
am Icut odinioar cu plcere.
554. Cei ce biruie lumea (1 Ioan 5, 4) nu sunt nicidecum o adunare de neputinciosi, o turm de inactivi, orict s-ar prea
rbdarea rului o slbiciune a binelui, ci ei sunt ostasii mpratului, care prin rbdarea Crucii a biruit nu numai lumea, ci si toat
stpnia mortii. Mntuirea e cununa acestei biruinte. Iar despre nevointa care dovedeste rbdarea si credinta sIintilor (Apocalips 13,
10), putem spune c e singura cale ngduit si n stare s mistuie puterea rului si s o Iac Ir rost si Ir vlag n lume.
555. Rbdarea rului sau umilinta, n credinta lui Dumnezeu, este cea mai urias putere asupra rului n lumea aceasta.
556. Chip de umilint desvrsit ne-a dat Mntuitorul pe cruce: El, Fiul si slava Tatlui, Dumnezeu adevrat, nu S-a
mpotrivit, ci a primit s treac prin cea mai de pe urm umilire cu putint pe pmnt, cci stia ce putere are umilinta. Rbdnd bti,
scuipri n obraz, cunun de spini, piroanele si spnzurarea pe cruce, iar peste suIlet hulirea celor Irdelege, toate acestea nc nu
erau crucea cea mai grea; pe aceasta o avea la spate. Crucea cea mai grea, pe care era rstignit cu Iata, era neasemnata durere a milei
Sale Iat de oameni.
557. Nu le trebuie potrivnicilor pustiire mai mare n lucrturile lor, dect rbdarea cu dragoste a necazurilor, cci ea arde
datoriile noastre si toat strdania lor.
558. Prin rbdarea multor nestiuti de oameni, atotputernicia si dreptatea lui Dumnezeu, sIrm mereu portile iadului, cu
puterea Bisericii vzute si nevzute.
559. Lepdarea de sine nu se realizeaz dintr-o dat sau o dat pentru totdeauna, ci trebuie timp si rbdare. Timp pentru
deprindere si rbdare pentru greutatea ei.
560. Rbdare trebuie s avem mai nti cu noi nsine, ca s nu cdem n ntristare, apoi trebuie s aib si altii rbdare cu noi,
pn deprindem desvrsit lepdarea de sine. Dac nvtm practic lepdarea de sine si sporeste dragostea n inima noastr, rbdarea
nceteaz de a mai avea nItisarea negativ de necaz si se schimb n bucurie, cu toat ntristarea mea sunt covrsit de bucurie.
561. Rbdarea mai este si nevoint, adic pedepsirea de bun voie a Iirii cu tot Ielul de osteneli.
562. La nceptori, deprinderea rbdrii ncepe cu ocara. nceputul trebuie ntrit cu rbdarea, pentru c n lupta cu mndria si
cu slava desart, acestea au obiceiul s-l arunce n dezndejde ca s prseasc lupta. Cine rabd (ndreptarea) pn la sIrsit se va
mntui (Matei 10, 22).
563. Rbdarea este o conditie a mntuirii, cu conditia ca s nu Iie pentru vinovtii, ci pentru ,vinovtia de a Ii crestin.
n lumea aceasta nu poti s crezi n Iisus Ir s Iii pedepsit. Scriptura a prevzut de mult cenzura mpotrivirii zicnd: ,Fiule,
cnd vrei s te apropi si s slujesti Domnului, s-ti pregtesti suIletul de ispite (Cartea ntelepciunii lui Sirah). Iar, SIntul Pavel de
asemenea ne previne: ,Toti cei ce vor s triasc cucernic vor Ii prigoniti (2 Timotei 3, 12).
564. Multi tirani s-au ngrozit de rbdarea mai presus de Iire a sIintilor, prin a mrturisi si ei pe Hristos, de asemenea, cu
acelasi pret al vietii.
565. Rbdarea sIintilor n ncercri are rostul iubirii de oameni, ai lui Dumnezeu.
566. Atta am nteles din taina rbdrii sIintilor. Este ascuns n ea o mare bucurie.
RUTATEA
567. Nimic mai greu, mai periculos dect s te lupti cu ngustimea si cu Iormalismul.
Nimic mai primejdios, dect a combate rutatea, care crede c are dreptate, c apr adevrul si c slujeste lui Dumnezeu.
Aceste Iorme ale relei vointe au nIrnt si pe Iisus. Desi Dumnezeu n-a revelat o Scriptur mpotriva Sa, Iormalismul iudaic a ntors-o
mpotriva lui Dumnezeu. Nu dup Scriptur L-au cstigat pe Iisus? Iat ce poate rutatea: s stea mpotriva iubirii de oameni si de
Dumnezeu; mpotriva ei, nu poate nimic, nici Iisus. De aceea, rutatea, pentru c nu se poate schimba n bucurie nicidecum, nu are
iertare, ea este mpotriva iertrii si a oricrei tmduiri, dar are judecat. Rutatea a nIrnt pe Dumnezeul iubirii, dar se va nIrnge
de Dumnezeul Judectii.
568. Iisus a tmduit orbirea ochilor, dar n-a putut tmdui orbia ruttii. Orbia ruttii nu are leac, dar are pedeaps.
569. Rutatea e o osnd, o moarte anticipat, care chinuieste Iirea, dar nu e natural, e o venetic n Iire. Pe aceasta vrea
Dumnezeu s o izgoneasc din Iire, dar cu ajutorul omului, care a introdus-o n Iire. I-a dat omului apostolia acestei misiuni: ,Iat eu
v trimit pe voi ca pe niste miei n mijlocul lupilor.
Firea pervers si Iirea curat, originar, stau laolalt n raportul n care se aIla un miel care bea ap dintr-un ru, Iat de lupul
care se aIla mai la deal, si i bga mielului de vin c-i tulbur apa, gsindu-i acestuia motivul ,ntemeiat s-l mnnce. E absurditate
56
mult si variat lipit pe Iire. Misiunea lui Iisus, dat si mieilor, e descojirea Iirii de absurditate, de slbticie, de caricatura existentei:
demonicul.
Acesta nsemneaz c Iisus conteaz pe un miez originar necontaminat, existent nc n Iire, desi comprimat dar capabil s-si
recstige dimensiunea paradisiac: miezul capabil de Har. Precum c acestea sunt asa ne stau mrturie mieii lui Dumnezeu, sIintii n
preajma crora se mblnzeau Iiarele.
570. Relele pe pmnt asa de mult vor strnge oamenii, nct nu mai rmne istoriei alt solutie dect sIrsitul ei.
RZBOAIELE
571. Cnd nu mai rspund oamenii la chemarea dragostei lui Dumnezeu, dau de asprimea drepttii Sale, cnd, spre pedepsirea
ruttii, ngduie rzboaiele. Atunci viata oricui se aIl n primejdie de moarte, si a celor de acas si a celor de pe Ironturi.
572. Dumnezeu, cel milostiv ntru drepti, pe cei nebgtori n seam sau potrivnici dar totusi oameni cumsecade abia cu
ajutorul primejdiei i nduplec s vrea si ei ce vrea Dumnezeu, adic mntuirea, singurul lucru cu adevrat de trebuint. Al doilea
gnd de ajutor e primirea de mai nainte ca bun, a ceea ce ornduieste si Iace Dumnezeu, si stiind c nimic nu se ntmpl Ir voia lui
Dumnezeu, s ne bucurm de hotrrea Lui, chiar dac nu pricepem aceasta. Iar gndul al treilea e c n suIerinte Ir de voie s-au
mntuit mucenicii, n suIerinte de bunvoie s-au mntuit cuviosii; tot asa si cu suIerintele rzboaielor, mult mai multi se mntuiesc pe
Iront, dect s-ar Ii mntuit acas.
573. Obisnuit, lumea crede c mor n rzboaie cei ri si scap cei buni. Este si nu este asa, pentru c numai singur Dumnezeu
stie si tine socoteala Iiecruia. Unul din sIinti a zis: ,Caprele eu sunt; iar oile Dumnezeu le stie. Pe urm, numai singur Dumnezeu
stie si precum stie si Iace dac pentru cineva e mai de Iolos viata, sau mai mult i Ioloseste mutarea din viata aceasta. Apoi,
Dumnezeu, n atotputernicia Sa, Ioloseste si pe cei ri, pe necredinciosi, pe cei Ir nici un Dumnezeu, ba chiar si pe draci, ca printr-
nsii s aduc la mntuire pe cei de mntuit.
574. Lupta ncepe abia n cei ce s-au hotrt la o viat mai conIorm cu poruncile dumnezeiesti.
575. Ct vreme mergem n voia valurilor, n voia Iirii povrnite spre pcat, n-avem nici o lupt, nu ne trezim din cursele
vrjmasului
(2 Timiotei 2, 26); stm de bun credint c mergem bine, ne isprvim zilele n Iericire si coborm cu pace la iad! Dar, dendat ce
aIlm ce nzestrare avem si ne trezim spre ce trebuie s Iim, puterile iadului vor sri s ne cear socoteal pentru nesupunere. Dar nu
vor sri cu toat urgia ruttii, c nu le las Dumnezeu, ci cu viclesuguri si curse, cu minciuni si cu nIricosare si cu alte
nemaipomenite zavistii. Pe de alt parte, se vor Iolosi de unelte ale lor (Ioan 8, 44), oameni amgiti de ei, care le-ar Iace toate cte-i
nvat dracii dac ar Ii dup ei. De aceea zice nteleptul: ,Fiule, cnd vrei s te apropii s slujesti Domnului, gteste suIletul tu spre
ispite (ntelepciunea lui Isus Sirah 2, 1).
576. Rzboiul duhovnicesc seamn ntructva cu rzboiul lumii. Si unul si altul te desIace de viata aceasta. Numai ispitele,
necazurile si tot Ielul de ncercri ale rzboiului nevzut izbutesc s ne toceasc pe deplin gustul de lumea aceasta si s ne duc la un
Iel de moarte Iat de lume, care-i smerenia deplin si conditia de cpetenie a rugciunii nencetate.
577. Cei ce nu urmresc n viata aceasta nimic mai mult dect s Iie Iericiti n lume si tihniti n trup, acestia n-au rzboi cu
diavolul: pe acestia i are Ir de rzboi. (...) Cci cea mai primejdioas temnit e aceea n care te simti bine: nu vei iesi din ea
niciodat.
578. Prima ntlnire ntre minte si diavol e la linia momelii, pe care o Ilutur el n vzul mintii. Dac mintea nu bag momeala
n seam vrjmasul struie cu ea, o arat mai sclipitoare, ca s o Iac iubit mintii. Aceasta e a doua naintare a rzboiului, sau
asupreala. Dac la asupreal a izbutit s Iure mintea cu momeala si s o Iac s vorbeasc mpreun, avem naintare la unire.
Mintea ns se trezeste c-a Iost Iurat de gnd strin si c se aIl n altceva, dect n ceea ce-i era dat dup Iire; iar cnd si d
seama de ea nssi si de cele n care se aIl, avem lupta cea de gnd la o clip hotrtoare. Se va nvoi mintea s mearg dup
momeal mai departe, sau se va ntoarce de la dnsa? Aici e lupta si clipele sunt scumpe; si de cele mai multe ori viata ntreag a
unuia sau a multime de insi atrn de lupta nevzut a ctorva clipe. Dac ntrziem s ne luptm, se poate ntmpla ca Ir veste s
Iim nvluiti la minte din partea poItei sau a iutimii, asupra crora nc arunc vrjmasul aprinderea sa. Prin urmare, ostas al lui
Hristos, lupta trebuie dat grabnic si dup lege.
579. Dac la ceasul de rzboi, mai bine-zis n clipa de lupt, lovim momeala cu numele lui Dumnezeu, depnnd rugciunea,
vom vedea lucru minunat: pentru ostas luptndu-se mpratul tocmai ntors de cum e rzboiul vzut. Cci mpratul nostru s-a
luptat pn la moarte, si nc moarte pe cruce (Filipeni 2, 8), si printr-nsa trecnd, a rupt zvoarele si a spart portile iadului, biruind
pentru ostasii Si si slobozindu-i. Iar de atunci biruie ca un Dumnezeu, oriunde e chemat pe nume. Si: l cheam dragostea.
580. Vremea de lupt are o mare cumpn, si anume: dac mintea nu-si aduce aminte cu credint de ,Doamne Iisuse..., i se
ntmpl c ncuviinteaz momeala vrjmasului. Aici e granita ntre lupta dup lege si cderea n Irdelege.
581. Dac mintea se va aIla iubind o momeal strin si sIatul viclean, va nclina cumpna liberei alegeri spre momeala si
sIatul strin. Asa se deschide sprtur n cetate si se npustesc puhoaie de vrjmasi care asteptau ascunsi aIar. Si repede urmeaz
jalnic pustiire n cetatea suIletului: mplinirea cu lucrul si repetarea Iaptei aceleia, pn ajunge deprindere sau obicei.
582. De unde atta pustiire? De la o clip Ir de Dumnezeu a mintii, clip n care vrjmasul i-a Iurisat undita iadului pe gt,
nvluit mestesugit ntr-o momeal a unui lucru sensibil al lumii de aici. Potrivnicul ispiteste cu momeala plcerii pe tot omul spre
patima spre care-l prinde c are povrnire mai mare: pe cel aplecat spre trup, cu desIrnarea; pe cel nclinat spre gnduri, cu
ntelepciunea veacului acestuia (1 Corinteni 1, 20) care pe multi i-a rtcit de Dumnezeu si pe putini i-a ntors; pe cei dornici de
Cuvntul lui Dumnezeu i ispiteste cu Biblia (2 Petru 1, 20), nct n zilele noastre se vd multi cltori la iad cu Scriptura n mn.
Toti cei ce umbl dup plceri, de orice Iel, nu vor scpa de primejdii, cci sub orice plcere e ncolcit un sarpe.
583. nceptorii pot s vad cum numele Mntuitorului i izbveste de asuprirea momelilor vicleanului ceea ce-i ndatoreaz
cu o mare smerenie naintea lui Dumnezeu, stiind c se lupt El n locul lor.
57
584. Partea nceptorilor este nevointa de a seca izvoarele patimilor din pmntul inimii, precum si grija de a nu se sui cu
mintea n vzduhul prerii, cci acolo bat Iurtuni mari si se rup aripile mintii.
RZBOIUL NEVZUT
$I RZBOIUL MOMELILOR
585. Grij la minte! Cci rzboiul nevzut cearc pe toat lumea si n-a crutat nici iubirea de Dumnezeu a Apostolilor!
586. Cine are darul dragostei, al rbdrii si al gndului smerit, n vremea de lupt dac lupt dup lege (2 Timotei 2, 5), iar
legea este dragostea poate vedea lucruri minunate, ntoarceri neasteptate la Dumnezeu.
587. Desi nzestrati cu darurile Botezului, totusi n-am scpat de rzboiul momelilor. Momeala neIiind pcat, e permis de
Dumnezeu s cerce cumpna liberttii noastre. SIntul Marcu Ascetul ne lmureste: Hristos prin cruce si prin Harul Botezului
,slobozindu-ne de orice sil, n-a mpiedicat aruncarea gndurilor n inim. Aceasta pentru ca unele din ele, Iiind urte de noi, ndat
s Iie sterse; altele, Iiind iubite, n msura n care sunt iubite s si rmn; si astIel s se arate si harul lui Dumnezeu si voia omului, ce
anume iubeste: ostenelile din pricina Harului, sau gndurile din pricina plcerii. Aici st pricina pentru care noi, desi botezati, totusi
mai avem trebuint si de al doilea Botez, al pocintei, ntruct nu suntem ca ngerii neschimbabili.
588. Rul, nebunia si haosul nu sunt literatur: sunt realitti care uneori izbesc Irontal si caut s nghit relativul tu echilibru.
Vezi clar, uneori cu luciditate unic n viat, c ,dintr-asta numai Dumnezeu te poate scpa.
589. Biruinta Mntuitorului e unic. Fr El nimeni nu mai poate cstiga o a doua biruinta asupra rului. Dar cu Hristos da;
ns nu e nici atunci alt biruint, ci tot aceeasi, prelungindu-se n vreme si nmultindu-se cu lupttorii.
590. Cnd mprejurrile te aduc n situatia s vezi limitele ratiunii, cataclismul n Iat, puterile rului dezlntuite, nu tremura
cci nu esti singur: este Cineva nevzut cu tine, n tine, care stvileste haosul, iar pe tine te creste mai presus de om, mprumutndu-ti
si tie nimbul divinittii.
591. Pe Dumnezeu l ai sdit, ,inoculat, latent, n structura ta spiritual. Tu esti altoit cu un Om-Dumnezeu, absolut superior
conditiei tale pmntesti. Prin aceasta si tu est Iiu al lui Dumnezeu. (.) Ne-a dat si nou puterea s Iim Iiii lui Dumnezeu. Dac
cineva e constient si trieste aceast evident interioar si pe cellalt plan al existentei, unuia ca acela nici un ru nu i se mai poate
ntmpla. Nici omorti nu pot Ii, pentru c ntr-nsii prezenta divin e Iort care Iace desart orice zvrcolire a rului asupra lor. (.)
Lumea nu se mai poate atinge dect de temnita ta biologic. Noua ta realitate de o evident absolut, scpndu-i cu desvrsire.
Acestea sunt cuprinse n cuvntul lui Iisus: ,Eu, Adevrul, v voi Iace liberi!. Si ,Nu v temeti de cei ce ucid trupul care nu
plteste nimic (n sine) si mai departe nu pot s Iac nimic!
592. Tot intervalul de vreme pn la moartea Iizic a Iiecruia n parte, precum si toat istoria acestui mod de existent
decimat de moarte, e un continuu rzboi nevzut ntre binele si rul din om. (...) Cnd n om se ntreste aceast alternativ, a trupului,
care acapareaz pentru sine si Iortele naturale ale suIletului, mintea constiinta chiar atunci rzboiul nevzut ntre binele si rul din
om ia o Iorm clinic, psihanalitic.
593. Potrivnicul are dou Ieluri de ispite: prin plcere si prin durere. Cu primele umbl s ne amgeasc. Dar cu celelalte
umbl s ne constrng s socotim plcerea ca bine si durerea ca ru. Cu aceast mestesugire ar restrnge nzuintele suIletului numai
la o viat comod n veacul acesta.
594. Dac vede vicleanul c nu isprveste surparea cu ispitele atunci arunc n minte hule mpotriva lui Dumnezeu. Covrsirile
acestui mndru s nu sperie pe nimeni cci nu spurc pe om, nici s nu le bgm n seam.
595. Nici o viat sporit nu e crutat de bntuieli: Iie cu vederi amgitoare si trgnd ctre slava desart, Iie cu nIricosri
grozave ducnd ctre iesirea din minti. n calea celor dinti avem lepdarea de vederi, cci mai de Iolos este a ne vedea pcatele dect
a vedea ngerii, iar n calea celorlalte avem lepdarea de sine n grija lui Dumnezeu. Pe putini credinciosi si molateci vicleanul i
scoate din lupt cu evidenta neputintei cu care i arunc n dezndejde, iar ctre smerenie le nchide calea prezentndu-le-o ca umilire.
Pe calea aceasta le macin suIletul ntre dezndejde si nemultumire, de unde ajung la mania persecutiei. Adun la conIlict, se nchid
suIleteste n prejudecti si asa alunec din calea sInt n calea proIan sau chiar clinic. La acestia lepdarea de sine a Iost mereu un
lucru de sil sau Ir convingere.
596. S stii c a rmne n picioare nu e treaba ta, nici a virtutii tale, ci a harului Aceluia Care te tine n bratele Sale ca s nu
cazi n ntristare.
597. Deplin izbvit de lupte nu este om pmntean, nici nu trebuie s Iie. AltIel nu ar mai Ii lupt, nici ucenicie, nici sporire,
nu ar mai trebui nici Harul nencetat de la Dumnezeu. Omul nu si-ar mai cunoaste slbiciunea si nici de smerenie nu ar mai avea
trebuint. E mai de pret lupta, c vezi ajutorul lui Dumnezeu si te smeresti si te umpli de dragoste, cci biruinta pe multi i-a pgubit.
598. Suntem n Iurtun cu suIletul numai atta vreme ct trim la supraIat, la expresia cea mai dinaIar a vietii. Cnd ns ne
mai adncim suIletele acolo unde ne asteapt Hristos de la Botez, sau de la oricare alt Tain, primim cuvntul Lui care mprstie
Iurtuna. El este izvorul smereniei care reechilibreaz suIletul din bntuielile mndriei. De la aceast experient ncepnd, iubim
Crucea lui Hristos si crucea noastr, cu Iirea primim si credem c tierea voii proprii e ntr-un cuvnt curtirea de patimi.
599. ncercrile si nelinistile vremii au si ele un rost: ne provoac la gsirea sensului ce-l avem n Dumnezeu, ca ultim reazim
etern al linistii, iar pe de alt parte ne conduc la gsirea de noi nsine, ca Ipturi renscute n Dumnezeu si ajunse la libertatea
spiritului.
Rbdarea nssi a rzboiului e ultima ta rugciune.
RECUNO$TINTA
600. Astzi, cnd mila lui Dumnezeu vine n Persoan s caute si s curete pe pedepsitii Si, iat c nu gseste recunostint n
Israel. Dar, a gsit-o ntre strini, la un samarinean. Iat de ce se spune c bineIacerea si cu recunostinta sunt dou virtuti care nu s-au
ntlnit amndou pe pmnt. Iat nc o amrciune a lui Iisus. Nou, din zece, iarsi se vor Ii apucat de rele.
RELIGIA
58
601. n istoria Egiptului, ct vreme Iaraonii respectau religia, dinastiile lor dinuiau multe mii de ani. ndat ce si-au ridicat
mna asupra preotilor, s-a isprvit cu ei; templele si-au nchis luminile stiintei, piramidele au rmas monumente ale mortii si dinastiile
s-au stins. Unul dintre Iaraoni sIrseste cu toat oastea n Iundul Mrii Rosii (Iesire 14, 28).
602. Religia nu Iace stiint, ci constiint.
RENUNTAREA
603. Toat lumea este a ta cnd ai renuntat la ea. Atunci, esti mai tare ca ea si te ascult. Aceast renuntare total asigur
,pentru veacul viitor viata vesnic.
RESPONSABILITTILE
604. Cu ct cineva st mai sus pe scara rspunderilor obstesti, cu att i poart si Dumnezeu o iubire si o grij mai mare.
605. Pentru cei ce ns au o rspundere ntre oameni, e neaprat de trebuint s-si cunoasc atrnarea lor de Dumnezeu si Lui
s-I ntoarc cinstea si slujba, pe care le au ei ntre oameni.
RUGCIUNEA - RUGCIUNEA MINTII
SAU A INIMII
606. O uniIicare a vointei, ba chiar a tuturor Iaculttilor noastre suIletesti izbuteste s-o ajung abia rugciunea.
607. Rugciunea nu judec, ci se smereste, aducndu-ne aminte greselile noastre, nu ale lumii. Rugciunea adevrat cere
iertarea lumii, nu osndirea ei. Iar asupra smereniei vrjmasul nu poate nimic.
608. Postul curteste ochiul, rugciunea curteste mintea. Aici nu vorbim de rugciuni care cer lucruri materiale, nici de
rugciunea care d drumul nchipuirii, dup cum nu vorbim nici de rugciunea liturgic, ci numai de rugciunea mintii. La intrarea n
clugrie rugciunea vamesului, completat poate chiar de Iisus, e numit deodat cu metaniile ,Sabia Duhului SInt. Rugciunea
mintii este ,Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine pctosul.
609. Cu numele lui Iisus spus nti cu gura, apoi cu mintea, ptrundem din aIar spre nluntrul nostru ctre Iisus, Care la
rugciunea noastr bate rzboi cu potrivnicul din gnduri si ne izbveste de asupririle patimilor.
610. Rugciunea mintii sau rugciunea inimii are temeiul acesta, descoperit de nsusi Iisus, c ,Ir Mine nu puteti Iace nimic
n privinta izbvirii de patimi, deci n privinta mntuirii.
611. Rugciunea mintii are si stri superioare, cnd izbvindu-se patimile, se deapn de la sine Ir cuvinte, ntr-o nesIrsit
dragoste de Dumnezeu, de oameni si de toat Iptura.
612. Rugciunea mintii este sabia Duhului, care taie gndurile rele cu Numele lui Iisus. Propriu-zis, Iisus ne izbveste
nencetat de lupta potrivnic: Cu Numele lui Hristos Iisus batem pe vrjmasi. Cci arm mai puternic asupra diavolului ca Numele
lui Dumnezeu n cer sau pe pmnt nu este (SIntul Ioan Scrarul).
613. Rugciunea nencetat a Iericitului Nume: ,Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine
pctosul, dup ndemnarea SIntului Pavel: ,Nentrerupt v rugati, svrseste minunea unirii n dragoste a celor nvrjbite
ntreolalt de pcat.
614. SIntul Ioan Scrarul zice: ,Ca Numele lui Iisus Hristos, arm mai tare, n cer si pe pmnt nu este!. Cerul este mintea si
pmntul inima, n care trebuie s se depene rugciunea nencetat a preasIntului nume: ,Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieste-m pe mine pctosul, ntorcndu-se ca o arm mereu ntins asupra vrjmasului.
615. Dac la ceasul de rzboi, mai bine-zis n clipa de lupt, lovim momeala cu numele lui Dumnezeu, depnnd rugciunea,
vom vedea lucru minunat: pentru ostas luptndu-se mpratul tocmai ntors de cum e rzboiul vzut. Cci mpratul nostru s-a
luptat pn la moarte, si nc moarte pe cruce (Filipeni 2, 8), si printr-nsa trecnd, a rupt zvoarele si a spart portile iadului, biruind
pentru ostasii Si si slobozindu-i. Iar de atunci biruie ca un Dumnezeu, oriunde e chemat pe nume. Si: l cheam dragostea.
616. Ne trebuie mai mult inim n minte si mai mult minte n inim, cci altIel, Ir lucrarea de unire a preaIericitului nume,
o iau razna si inima si mintea.
617. Fiindc noi nu putem Ii contemporanii lui Iisus, este Iisus contemporanul nostru peste veacuri. Inspirm atotprezenta Sa
n Prea SInt Numele Su si expirm aerul stricat al pcatelor noastre. Inspiri Duhul SInt, Duhul lui Dumnezeu si expiri duhul ru
din tine.
618. Cine stie, dac nu mrturiile unor vztori Printi despre stlpul de Ioc ce urca la cte un sporit duhovniceste pn la cer,
nu era tocmai aceast concentrare a personalittii Iericitului: a mintii n inim si a amndorura n Dumnezeu, cptnd Iorma unui
stlp de Ioc.
SCRIPTURA
619. SInta Scriptur, Cartea lui Dumnezeu, are liter si are duh. De aceea si citiri sunt dou. Dac-ti dezleag Dumnezeu taina
ascuns n litere o pricepi; dac nu ti-o dezleag, nu pricepi dect litere.
620. O msur de ajutor n biruinta asupra Iirii ne-o d si citirea dumnezeiestilor Scripturi. Este Duhul lui Dumnezeu n crtile
SIintei Scripturi, de aceea citirea ei zideste duhovniceste. Dar si pentru aceasta trebuie putin preocupare. Mai nti trebuie nvtat
aceast carte a lui Dumnezeu ctre oameni, adic nteleas n rostul ei de revelatie, nteleas n cadrul ei istoric, n sIortarea ei de a
mentine n constiinta poporului ales asteptarea descoperirii desvrsite n Iisus Hristos.
621. Valoarea spiritual a Scripturii nu se pierde n istoria pe care o cuprinde. De aceea Biblia e si singura carte a creia date
istorice au si o neistorie pe care o cuprinde. De aceea, Biblia e singura carte ale crei date istorice au si o memorie duhovniceasc.
59
622. Citirea cu socoteal a Dumnezeiestilor Scripturi aprinde si hrneste suIletul cu gndurile lui Dumnezeu, care nu sunt ca
gndurile omului.
623. n zilele noastre se vd multi cltori la iad cu Scriptura n mn.
SECTARII
624. Nu da cu bta n viespile sectare.
SFANTA CRUCE
625. N-ai s gsesti SIinte Moaste mai sIinte ca SInta Cruce.
SFANTA MPRT$ANIE
626. Spre schimbarea omului din raza naturii n raza supranaturii avem trebuint mereu nu numai de pinea natural, ci mai
ales de pinea supranatural a SIintei mprtsanii.
627. Trupul si Sngele Lui Hristos din SInta mprtsanie se lupt cu trupul si sngele nostru mpotriva patimilor, sIintind
trupul si arznd patimile.
628. Unde sunt lacrimile cnd venim s ne mprtsim?
SFANTA LITURGHIE
629. Dumnezeu coboar ntre oameni si suie oamenii la Sine, pe scara SIintei Liturghii.
630. Precum Taina pocintei sau mrturisirea este judecata milostiv a lui Dumnezeu, ascuns sub chip smerit, si iubitorii de
smerenie dau de darul acesta, asemenea si SInta JertI a Mntuitorului, din SInta Liturghie, ascunde, iarsi sub chip smerit, o tain a
ocrmuirii lumii.
631. Cei vechi stiau pricina pentru care nu se arat Antihrist n zilele lor, cci SIntul Pavel vorbeste despre taina aceasta n
chip ascuns, dar n-o numeste (2 Tesaloniceni 2, 6). E SInta Liturghie, sau JertIa cea de-a pururi, despre care a grit Domnul prin
Daniil (Daniil 12, 10) si apoi nsusi ne-a nvtat. Ea este aceea care opreste s nu se arate Antihrist, sau omul nelegiuirii (2
Tesaloniceni 2, 3) dect n vremea ngduit lui de Dumnezeu. Cci pentru multimea Irdelegilor, demult ar Ii trebuit Dumnezeu-
Tatl s sIrseasc lumea, ns Dumnezeu-Fiul, Cel ce este iubirea de oameni si de toat Iirea, mereu Se aduce pe Sine JertI SInt
naintea lui Dumnezeu-Tatl, mijlocind milostivirea de la El.
632. Sngele Mielului din SInta mprtsanie mai tine suIletul n oase si lumea n picioare. Precum Taina Pocintei e un dar al
Cerului, sub chip smerit, pentru mntuirea Iiecrui suIlet n parte, asa SInta Liturghie, marea tain, ascuns iarsi sub chip smerit,
mntuieste lumea, sau o Iereste de urgiile Antihristului. Iat de ce, toat lumea ar trebui s vie la SInta Liturghie, c pentru dinuirea
lumii e darul acesta pe pmnt.
633. Deci, ct vreme mai sunt oameni ce caut pocinta si SInta mprtsanie, Satana n-are putere: l opreste Dumnezeu. Dar
cnd oamenii se vor ntuneca la minte asa de tare, nct vor mpiedica SInta Liturghie, cu toat voia lor, vrnd necredint, n zilele
acelea va nceta si JertIa cea de-a pururi, si va ncepe urciunea pustiirii, precum zice la Daniil: ,Si din vremea cnd va nceta JertIa
cea de-a pururi si va ncepe urciunea pustiirii, vor Ii 1290 de zile (Daniil 12, 11).
634. SInta Liturghie mai tine lumea.
SFANTUL NICOLAE
635. SuIerinta pe care o aduna de la toti i Icea iubirea mai strlucitoare si acestea laolalt ard ca o Iclie n viata sIntului,
care apoi, mai mult suIerint atrage, sporind Iocul iubirii sale de oameni.
SuIerinta si iubirea se cresc n progresie una pe alta. Asa se Iace c inima lui era mare n care se revrsau toate lacrimile si
durerile pmntului si gseau alinare.
Cred c aceasta este taina ,lumintorilor lumii. De Iapt toate minunile pe care le-a Icut Dumnezeu oamenilor, dup mutarea
SIntului nu au alt explicatie, dect c sunt un rspuns pe care l-a dat Dumnezeu pentru iubirea lor de marele ierarh. Cci Dumnezeu
este Ictorul de minuni n SIintii Si, indiIerent dac sunt n lumea aceasta sau nu.
Dar, marea minune si din ce n ce mai rar ntre oameni este tocmai aceast lumin a inimii, creia Dumnezeu nu-i poate pune
hotar mormntul. De aceea, Dumnezeu o laud cu Iapte mai presus de Iire, cinstind cu ele pomenirea iubitilor Si, iubitori de oameni
sIinti. Dumnezeu o laud cu Iapte mai presus de Iire. S o ludm si noi mcar cu vorba.
SFAR$ITUL LUMII
636. Cnd Irdelegile vor nclesta mintea si inima oamenilor si-i vor slbtici asa de tare, nct vor zice c nu le mai trebuie
Dumnezeu si Biseric si Preoti, nct va Ii slbticirea si nebunia urii (Luca 6, 11) peste tot pmntul, atunci vine sIrsitul.
SFINTELE TAINE
637. Biruinta Mntuitorului e unic. Fr El nimeni nu mai poate cstiga o a doua biruint asupra rului. Dar cu Hristos da;
ns nu e nici atunci alt biruint, ci tot aceeasi, prelungindu-se n vreme si nmultindu-se cu lupttorii.
60
638. Iisus Hristos mplineste ceea ce ne lipseste nou: ne-a druit o a doua nastere, iertndu-ne de prima; ne-a ntrit Iirea
pentru reIacerea virtutii si ne-a luminat mintea pentru reIacerea cunostintei amndou de trebuint pentru a ne lipi cu dragostea mai
tare de adevr dect de viata aceasta. AstIel, ne-a druit si nou biruinta asupra mortii, ntruct celor ce trim viata n Hristos nu
ne mai este o groaz, ci o dezlegare deIinitiv de pcate. Moartea pentru noi nu mai este o nIrngere a Iirii, ci omorre a pcatului si
izbvirea Iirii. n Ielul acesta zicem c biruim si noi, dar de Iapt e Iisus Hristos, Cel ce locuieste n noi prin Taine, care cstig
rzboiul si se osteste pentru mntuirea noastr; si, struind si noi cu dragoste n nevointa lui Dumnezeu, rzbeste asemnarea Sa peste
chipul vietii noastre.
639. Asa ni s-a mprtsit pe Sine, n primele trei SIinte Taine, Iiecruia, ndat dup venirea noastr n lume (Ioan 1, 9).
Acestea sunt: SIntul Botez, Ungerea cu SIntul Mir si SInta mprtsanie, iar la vrsta priceperii, cunostinta de Dumnezeu (Ioan 17,
3).
640. Prezenta lui Hristos n SIintele Taine rmne un adevr dogmatic. Aici vorbim de trire, de desIsurarea lui Hristos din
Taine n viata noastr real. Dac Domnul este ascuns de la Botez n Sanctuarul cel mai dinluntru al Iiintei noastre, ca un
naintemergtor ndemnndu-ne spre mplinirea poruncilor, printr-nsele apar pe obrazul nostru spiritual trsturile Domnului.
641. Ceea ce odinioar era corabia lui Noe peste puhoaiele potopului, aceea e Biserica lui Hristos Cel cu cruce peste
puhoaiele pierzrii. Deosebirea e aceea c corabia lui Noe a Iost nchis pe dinaIar de Dumnezeu si nimeni n-a mai putut intra
(Facere 7, 16), pe cnd corabia Bisericii coarbia cu crucea pe catarg are intrarea deschis si mai pot intra oameni nvlmsiti de
puhoaie. Acolo era Noe, aci Hristos, iar n valuri ucigasul, necnd pe oameni.
Se ntmpl ns ceva de nenteles: c cei ce se chinuiesc n valuri, desi toti tin s triasc, totusi nu toti vor s scape n coarbie.
Mai mult chiar, scuip minile ce li se-ntind de la intrarea corbiei. Iar minile sunt bratele printesti: bratele celor sapte SIinte Taine
ale lui Dumnezeu care izbvesc pe oameni din potop, nscndu-i din trup n Duh (Coloseni 2, 12), din amrta viat la viata cereasc.
SFINTENIA
642. Iisus Hristos e Calea si natural si supranatural a desvrsirii.
643. SIintenia nu e tristete, e bucurie. SIintenia trist e o trist sIintenie.
644. Toti stim c nluntrul nostru stau ascunse mrgritarul, comoara, talantul si altarul mprtiei lui Dumnezeu. nluntrul
nostru avem asadar posibilitatea sIinteniei. Dar posibilitatea nc nu e realitatea. De la sine numai, posibilitatea sIinteniei nu se
transIorm n sIintenie.
645. n viata duhovniceas credinta hotrt poate Iace ca posibilitatea sIinteniei s se transIorme n realitatea sIinteniei. Este
nevointa monahului. Fr nevoint ntins, sustinut de convingere, orice posibilitate real va rmne numai posibilitate sau chiar se
va transIorma n imposibilitate.
646. O sIintenie constient ar putea cdea ca Iulgerul n ispita sIinteniei, care e cea mai raIinat capcan a mndriei.
646. SIintii Printi nu au recunoscut desvrsirea dect dup semnul desvrsitei smerenii.
647. Cei ce si ntorc mnia si poIta de la cele de aici, unde altIel ar Ii zctorit n contra Iirii, aceia scap de brbatul sau de
Iemeia dintr-nsii si vin la starea unui suIlet de Iecioar.
SuIletul ajuns la starea de Iecioar are parte de crinul Bunei-Vestiri a nasterii lui Hristos ntr-nsul.
648. Lui Iisus lucrurile, ntmplrile, oamenii de tot Ielul, pn si copiii i prilejuiau motive de revelatie. De la toate lucrurile
lumii Iisus ridic oamenii la ratiunile supranaturale ale Providentei. Pe copii de pild: Iisus i-a gsit modelul suIletului deschis spre
Dumnezeu. Ei, desi nu nteleg nimic si nu schiteaz nici o mpotrivire dialectic, cred totul si pun ntrebri uimitoare de credint.
Pentru ei existenta lui Dumnezeu si prezenta divin este un lucru de la sine nteles. Nu n zadar s-au alturat aceste dou cuvinte:
copilrie si sIintenie. De Iapt, omul ncepe viata cu sIintenie, apoi o pierde: devine pctos, devine ,ntrebtorul complicat al veacului
acestuia.
650. Limitele omului sunt limitele sIinteniei sale. Iar sIintenia este de la Dumnezeu. De altIel, singurul leac al vietii, s-o scape
de nruire numai sIintenia rmne. SIintenia este si eIectiv si preventiv. Datori de a o cstiga sunt toti oamenii care vor s se
mntuiasc.
651. SIintenia, tare seamn a sntate originar, o strlucire lin a spiritului. Unde sunt acestea si Dumnezeu Se odihneste,
unde lipsesc si Iisus si pierde rbdarea. Este lucrul cel mai greu s ndupleci omul s urmreasc realizarea sIinteniei.
SFINTII - DREPTII
652. Oamenii vointei sunt eroii credintei si sIintii crestinismului.
653. SIintii sunt convinsi de pcatele lor. De aceea, judecndu-se pe ei nsisi vrednici de iad, primesc de la Dumnezeu Raiul si,
n dar, mntuirea.
654. Cei desvrsiti nu simt numai spinul pcatelor lor, ci gsesc ntr-nsii murmurnd toate pcatele oamenilor. Cci prin cei
desvrsiti se rsIrnge sIintenia lui Dumnezeu, ca printr-o oglind si ntr-nsii iarsi toat Iirea omeneasc-si simte durerea si pcatul.
655. Abia lor le ngduie Atotstiutorul Dumnezeu s bat rzboi cu strictorul Iirii omenesti si cu sabia Duhului nentrerupt s-
l ard. Dar nu spre el le e privirea, ci avnd toat Iptura lor absorbit de dar, s-au Icut ca un prjol ntr-un rug nearztor si,
strmutati de dragostea lui Dumnezeu, chiar si numai cu atta, c sunt n lumea aceasta, ard pe ,stpnitorul ei n inim, ca o sabie
de vpaie.
656. Acesta e Iocul celei mai mari nevointe prin care au s treac cei ce ajung desvrsirea, c Dumnezeu nsusi se ascunde
din Iata lor, si se prvlesc asupra lor puhoaie de ur, cutnd cum s-i nghit. Dar de dragostea lui Dumnezeu nimic nu-i mai
desparte (Romani 8, 38-39): nici suIerinta, nici ngerii, nici viata, nici moartea, nici iadul, de care se dovedesc mai presus, cci
desvrsirea dragostei nu mai are pe acestea ngrdire si hotar.
657. n Biseric se nasc de sus si cresc pe pmnt, cstignd n rzboaie, oamenii mai presus de Iire sau dumnezeii dup Dar.
658. n stiint e savantul care sondeaz necunoscutul prin teorii si le veriIic pe urm, dac aduc lumin si corespund realittii
sau ba.
61
n credint, n religie este sIntul, care are alte mijloace de aIlare a adevrului.
SIntul nu cerceteaz. Viata lui curat e mijlocul de cunoastere a unei realitti pe care cercettorul savant n-o poate prinde
niciodat.
Stiinta nu angajeaz viata, de aceea nici n-o poate pricepe si nici n-o poate crea.
659. Cu toate c rul se pedepseste prin sine nsusi, iubirea divin d totusi putint de iesire din nIundtura ruttii ce se
pedepseste pe sine nssi: de se va gsi cineva s stea bun pentru Iratii si naintea lui Dumnezeu.
660. Acestia, prevzuti de Dumnezeu cu slujba aceasta nc mai nainte de-a se naste (Galateni 1, 15; Ieremia 1, 5) si trimisi s
o mplineasc, sunt slugile Sale, crora le-a dat avutia Sa pe mn.
661. S nu se cread ngust c dreptul apare numai n religie. Dreptul poate s se arate n oricare dintre valorile sau talantii lui
Dumnezeu. Dac ns abia apare n religie, asta se datoreste Iaptului c numai aici se mai stie ceva despre atrnarea omului de
Dumnezeu.
662. Purttorul oricrei valori, dac va ajunge la cunostinta atrnrii sale de Dumnezeu, va ajunge drept.
663. Dreptul e omul lui Dumnezeu, ori de poart slujba preotului, ori pe-a mpratului, ori pe-a artistului, ori pe-a
vistiernicului, ori pe-a bogatului, ori pe-a sracului. Un singur lucru i se cere pentru aceasta: s se cunoasc pe sine ca avndu-si
obrsia spiritual si toat nzestrarea de la Dumnezeu. Sunt multi drepti care nici nu stiu despre ei c sunt drepti. Pentru ei nestiinta e
o mare acoperire de primejdii si anume, primejdia cderii n mndrie a celor constienti de virtutea lor. n sInta lor nestiint ei sunt
simpli ca Ilorile, nu stiu nimic de Irumusetea lor.
664. SIintii, dreptii prin excelent, pe msura credintei si a curtiei lor mostenit din printi si sporit cu propria lor osteneal
sunt o cuvntare vie, pentru c au ntr-nsii pe Dumnezeu Cuvntul, Cel ce strig printr-nsii voia Sa ctre ceilalti oameni. n jurul
acestora se ntreste si se ntinde credinta, si multi se mntuiesc. Prin ei se potoleste anarhia, prin ei se restabileste echilibrul si
armonia si prin ei si ceilalti ntrevd pe Dumnezeu. SIintenia e tocmai aceast transparent a lui Dumnezeu n Iptura Sa, prietenia
aceea de mare cuviint a suIletului cu Tatl su singura situatie normal si de la sine nteleas a omului si a oamenilor.
665. Dreptii Iac cumpn ntre Dumnezeu si oameni: dobndind de la oameni pocinta si de la Dumnezeu, milostivirea. Cnd
lipsesc dreptii dintre oameni, iubirea nu se poate mplini, ci trebuie s se mplineasc dreptatea.
666. Preotul, si n general dreptul, si are slujba de a tlmci tainele iconomiei divine, nduplecnd spreolalt amndou prtile,
si pe om si pe Dumnezeu. De multe ori dreptul o pteste, c primeste sgeti din amndou prtile. ,Dreptul care moare osndeste pe
nelegiuitii care triesc. vedea-vor sIrsitul nteleptului, dar nu vor ntelege ce sIat a avut Dumnezeu cu el. (ntelepciunea lui
Solomon 4, 16-17).
667. Oare de ce nvinuieste Dumnezeu pe oameni de Iaptul c nu se mai naste dreptul printre dnsii si c ei nu bag de seam?
Rspunsul e urmtorul: dreptii sunt uneltele lui Dumnezeu, prin care sItuieste neamurile si, prin rostul lor, Iace cu putint
milostivirea Sa peste oameni; pe cnd dac nu-i are, oamenii vor da peste urgia drepttii Sale, dup Iaptele lor. Familia, cu roadele ei
mpovrate de Irdelegi, l aduce pe Dumnezeu la impas; drept aceea, oamenii sunt trasi la rspundere si se aIl n aceeasi primejdie
cu smochinul Ir road (Luca 13, 6; Marcu 11, 13).
,Cutat-am printre ei, s gsesc un om ca s se poarte cu dreptate naintea Ietei Mele pentru tara aceasta, ca s nu o pierd, si n-
am gsit (Iezechiil 22, 30).
668. ,Dumnezeu este ndelung-rbdtor si mult milostiv, dar nepedepsit nimic nu las(Naum 1, 3). ns nimic nu Iace Ir s
arate taina Sa slujitorilor Si (Amos 3, 7). Iat dreptul ca vestitor al vointei lui Dumnezeu, ca vztor nainte, dincolo de zarea
dimensiunii a patra, timpul. SInta Scriptur ar Ii o copie de pe nevzuta Carte de la crma lumii. Dreptul ajunge la obrsia Scripturii.
669. Slujba cea anevoioas si plin de primejdii o au ns dreptii, cnd trebuie s dea pe Iat pcatele poporului (Plngeri 2,
14; Ieremia 14, 10; Isaia 58). ,Prin stiinta lui, dreptul, sluga Mea, va ndrepta pe multi (Isaia 53, 11). De aceea trebuie s Iie deodat
si stlp de Iier si zid de aram (Ieremia 1, 18) si Iat de cremene (Isaia 50, 7); si, pe deasupra, tuturora, trebuie s Iie pstorul cel bun,
care-si pune viata pentru oile sale (Ioan 10, 11).
ntr-adevr, slujba aceasta n-o poate Iace dect un lepdat de viat si un ndrgostit de Dumnezeu. De aceea zice Petru, c si
dreptul abia se mntuieste (1 Petru 4, 18), socotind greutatea sarcinii. Cci nimeni nu e drept Ir vreun rost de la Dumnezeu, Ir
vreo treab de Icut.
Mntuirea dreptului e conditionat de mplinirea destinului su de la Dumnezeu si e primejduit de crutarea vietii proprii, cnd
o Iace n dauna intentiei divine.
SIFILISUL
670. Acum cinci veacuri, la 1492, Columb aduce n Europa vestea descoperirii Americii, iar matelotii lui aduc Europei
siIilisul. Isprava lor a luat proportii, nct, pentru stvilirea urmrilor dezastruoase ale spirochetei, Iaculttile de medicin au creat
catedr de siIiligraIie. (...)
E recunoscut de toti extraordinara repeziciune si putere de adptare a organismului la orice accident si mprejurare; adaptare
aproape automat. De pild, unui tietor de lemne i alunec mna n pnza Iierstrului su, cu cteva sute de turatii pe secund. De-
abia a simtit grozvia si cade n nesimtire. Un soc nervos opreste aIluenta sngelui la creier, ceea ce aduce cderea n nesimtire,
organismul st astIel locului, Ir vreo miscare, cci altIel ar conturba lucrul zorit al aprrii automate. Un val de snge nvluie rana
care se coaguleaz n atingere cu aerul si Iormeaz un nvelis izolator. Ca la o comand, Iibrina din snge se si transIorm n mici ate,
pe care le ghemuie ca un dop, n corpul tieturii, unde se si apuc s repare, lipind, completnd etc. Temperatura local se ridic,
atingerea devine dureroas, ca s Iie asigurat linistea aprrii organice. Toat aceast adaptare la noua situatie dovedeste un serviciu
automat de sigurant a vietii. (...)
Fat de bacilul siIilisului, atitudinea serviciului de sigurant e cu totul stranie: nu se apr, nu d alarm, i las deschise toate
cile, i ngduie s umble n inspectie prin ntreg organismul si-l las s ,mnnce ce poIteste, pn si scoarta de pe creier. De aceea
a trebuit stiinta s ia msuri mpotriva lui, Iiindc natura nu vrea s se apere.
Nu cumva Treponema asta e o pedeaps nendurat, aruncat ca o Irn mpotriva destrblrii? Nu cumva, n Iata acestei
pedepse i s-a luat Iirii dreptul de aprare? De ce nu se apr? (...)
62
Tare-mi vine-a m gndi la locul din Ieremia proorocul, unde zice: ,Iat, voi trimite asupra voastr serpi si scorpii, mpotriva
crora nu-i descntec si v vor musca, zice Domnul (Ieremia 8, 17). (...)
Iat, dar, pedeapsa nendurat peste care d mintea cnd nu-si nIrneaz poItele: e dat jos de pe tronul conducerii si, cu totul,
trup si suIlet, prvliti, legati n casa de nebuni.
SMERENIA
671. Primirea umilintei e cea mai mare putere a dreptului; pe cnd rzboiul pentru mndrie e dovada celei mai mari neputinte.
672. SuIerinta mai are si un alt rost. Prin ea ngduie Dumnezeu oricui, nensemnat la slujb sau chip, s-ti sar n obraz si s
ti-l plmuiasc cu ocrile cele mai de pe urm. Si cine ar putea s Iac mai bine o treab de asta, dect un om de nimica, dar totusi de
vreo treab lui Dumnezeu.
673. ngduie Dumnezeu s-ti auzi Iaptele pe nume. Cci Ioarte mari trcoale d vrjmasul n jurul celor ncercati, pentru
pcatele lor trecute, ca s-i scoat din calea mntuirii, ispitindu-i s nu se smereasc, ci s-si apere ,onoarea.
674. Ne-am putea ntreba: de ce ngduie Dumnezeu palme peste Iata dreptului? Rspundem c nu este alt cale de sIintire si
c, naintea lui Dumnezeu, nici cerul nu este destul de curat (Iov 15, 15); iar sIintire Ir smerenie nu este. Pe noi ns, cei pctosi si
grei la pricepere, Dumnezeu nu are cum ne aduce aminte de pcatele noastre, stiute sau nestiute, ca s ni le cunoastem si s ni le
mrturisim de vreme ce nu lum aminte la predica Bisericii dect lund, cu att mai vrtos, prjina ocrilor. Dac ne-am cunoaste
ct suntem de pctosi, ne-ar Ii mult mai usoar ispsirea vinovtiilor. Dar cnd nu ne cunoastem vinovtiile, ne nselm dup prerea
noastr cu ,dreptatea pe care n-o avem, si necunoscndu-ne, nu rbdm cele ce vin peste noi, cu rnduiala lui Dumnezeu. Drept
aceea, cnd auzi pe cineva Icndu-te tob de ocri si blesteme, nu te pripi cu mintea si nu sri cu gura, rspunzndu-i ce nu trebuie.
Nu-l ntreba pe el: de ce m ocrsti, ci ntreab-te pe tine oare de ce m ocrste omul acesta? n orice caz, rspunde ca David:
pentru pcatele mele Domnul i-a poruncit s m ocrasc si s m blesteme; dar ndjduiesc, pentru npstuirea ocrii, mila lui
Dumnezeu.
675. S zicem c, dup prerea ta, ai avea o viat bun dup voia lui Dumnezeu, sot si copii cumsecade si, totusi, asa din senin,
la o ntmplare oarecare, un vecin sau propriul tu copil sau sot, s-ti ard obrazul zvrlindu-ti vorbe grele: prpdit, ucigas, hoat.
Iar tu, nestiindu-te de vin cu nici una din acestea si nepricepnd ce se lucreaz la mijloc, se poate s sari, ca muscat de sarpe, cu si
mai grele vorbe, aprndu-te si ndreptndu-te, iar pe cel ce te cearc, apsndu-l si ucigndu-l cu mnia. Nu e bine, nu te grbi, ci
socoteste cum trebuie: poate c nu ti-ai mrturisit, asupra ta, vreo greseal cu propriul tu sot, nainte de vreme, iar sotul tu ti aduce
aminte acum, ntr-un suvoi de mnie, Ir s stie c pcatul o dat tot rbuIneste, orict uitare s-ar Ii asternut peste el. Poate c si
copilul si strig n ocara sa vreun pcat al printilor, de care trebuia crutat, Iie cu Iapta, Iie cu gndul. Poate c vreun gnd ru asupra
vietii sale, el la vreme ti aduce aminte, sub Iorm de necuviint, greseala ce era s-o Iaci asupr-i. Uitasesi s ti le mrturisesti, s te
dezlegi de vina lor si iat, ti se aduc aminte. Cci, prin cei apropiati primim arsurile cele mai curtitoare, stiut Iiind c nu este
nedreptate la Dumnezeu. Iar pe de alt parte, poate c putine zile mai avem si, din ngduirea lui Dumnezeu, se rstesc la noi viclenii,
cei ce ne-au ndemnat la pcate, si, prin vreo gur slab, ne strig vinovtiile uitate pe care mrturisirea si lacrimile noastre nu le-au
sters.
Drept aceea, cu lumina cunostintei Iiind, n necazuri bucurati-v
(1 Tesaloniceni 5, 16). Cci celui lmurit n cile lui Dumnezeu tot ce i se ntmpl spre mai mult lumin i se Iace, ori pricepem, ori
nu pricepem aceasta. Grija noastr s Iie: de-a nu strica ce tocmeste Dumnezeu.
676. Vremea de amrciune tine de obicei ct tine aplecarea spre mndrie; cci celui smerit nimic nu-i poate sta mpotriv: nici
lucrurile, nici oamenii si nici dracii.
naintea lui Dumnezeu adevrata virtute e smerenia care tmduieste, curt, apr si ntoarce toate spre pace. Deci, cnd
amrciunea ncercrii si-a mplinit lucrul, iarsi ntoarce Dumnezeu toate spre bucurie.
677. Multi, pn nu-si nteleg greselile, se cred curati aprndu-se: c n-au omort, n-au dat Ioc si asa mai departe. De Iapt ei
sunt nchisi si legati la minte cu un vl de ntuneric care nu se rupe altIel, dect numai cnd le izbesti pcatele peste obraz.
678. ,Cui i se pare c st, s ia aminte s nu cad. De aceea, stm improvizat, n nesigurant, n atrnarea milostivirii lui
Dumnezeu. Firea noastr, nc nu este ntrit ca s poat ,sta. ,A sta este nltarea care se corecteaz cu cderea. Depresiunea de
asemenea nu este stare de mas. O cdere n umilint, convins de bineIacere si pe multi i-a Iolosit si la mai mari msuri i-a adus dect
pe multi dintre nevoitorii constienti de calea sIinteniei.
679. Necertat nu te smeresti. Si nesmerit nu apare nrudirea ta cu crucea, ca s o iubesti, ca pe ceva n care esti smerit
(smerenia, iubirea si crucea sunt din aceeasi Iamilie a desvrsirii).
Si crucea cu nvierea care-i urmeaz era punctul de vedere al lui Dumnezeu. Omul voia s-l scape pe Dumnezeu de cruce.
Dumnezeu se ceart cu omul. n numele dragostei.
Satana i era milostiv lui Dumnezeu prin Petru si ucigas prin Iuda. Satana, prin Irica de suIerint a trupului si prin ignoranta
ratiunilor mntuirii, tine omul n ngustime, n nedezvoltare, n nonsens, cu un cuvnt: n sminteal cu Dumnezeu.
680. Mare este acela care numai de mrimea lui nu se ocup. Este cel ce creste Ir s stie, ca bobul de gru n strlucirea
soarelui.
Dac este o crestere natural este si o crestere supranatural, cci adevrata dimensiune a desvrsirii este smerenia.
Drept aceea, dac nu puteti ntelege mprtia lui Dumnezeu, cel putin primiti-o ca un copil n care nu se ntmpl nici o
rvsire dialectic.
SMERENIA $I CURA1UL
681. Smerenia si curajul s-ar prea doi termeni opusi. Cu toate acestea, n viata duhovniceasc ei se armonizeaz, ba se si
completeaz. Absenta sau mputinarea unuia slbeste pe cellalt si ntre ei trebuie tinut un echilibru. Cci viata crestin orientat
numai spre umilint ia o nItisare de sclavie spiritual, de pipernicire la liter si pierde curajul. Deasemenea, orientarea numai spre
63
ndrzneal personal si spre proIetism distruge bisericitatea si sobornicitatea crestinismului, provocnd Iie erezie, Iie schism, deci
pierde smerenia.
SMERENIA (CHENOZA) MANTUITORULUI
682. Ziditorul Ipturii, Mntuitorul nostru, ndur o micsorare a Sa n Duh, pe potriva msurilor noastre omenesti, cu Iiecare
vrst, cu Iiecare rnd de oameni pn la sIrsitul veacului. Si se sileste, ca un mare smerit s ne nduplece, prin alegerea cea de
bunvoie, s suim la msura Sa dumnezeiasc. Se micsoreaz pe Sine la msur omeneasc, dndu-se mintii noastre s-i semuiasc
pretul, si, dac l va aIla, s ridice Iirea omeneasc la msura dumnezeiestii Sale smerenii, adic s Iim dumnezei dup Har.
683. Iat pe Dumnezeu crmuind lumea si, totusi, cu mare smerenie, btnd si asteptnd la poarta zidirii Sale s I se deschid
si s Iie primit... ntr-unii Se naste, ntr-altii sporeste cu vrsta si cu ntelepciunea, ntr-altii propovduieste, ntr-altii minuni svrseste
si n sIrsit ntr-unii Se schimb la Iat n lumin dumnezeiasc; iar ntr-altii Ioarte multi de acestia neasemnat Se chinuieste.
SPIRITISMUL
684. Frdelegea vorbirii cu mortii, sau spiritismul, are vechime mare. n zilele noastre, a ajuns o adevrat mod de lume
mare, si, Iiind cea mai subtire dintre amgiri, e si cea mai primejdioas rtcire. (...)
Biserica nu tgduieste spiritismul, ci-l opreste. Iat de ce:
Spiritul care vine nu poate aduce nici o prob ndeajuns de convingtoare despre Iiinta sau identitatea sa. Poate nsira dovezi
dup dovezi, artnd c stie lucruri, pe care, ni se pare nou, numai rposatul putea s le stie. Dar si ngerii ri sau spiritele pot s le
stie tot asa de bine. n nici un chip nu putem Ii siguri de identitatea celui ce vorbeste sau scrie ntocmai ca rposatul. Se-ntmpl,
adic, cea mai mestesugit substituire a persoanei, care e nlocuit si copiat ntocmai ntru toate, cum o stiam si noi, ca amgirea
noastr cea din bun credint s Iie desvrsit: iar noi s credem o lucrare de amgire, ca pe cea mai adevrat descoperire de
dincolo. Si, vznd c cele mai multe descoperiri se mplinesc mai pe urm, primesti Ir control cea mai de pe urm nselare. Iar
aceasta o ptesc mai ales cei ce ocolesc sIintele Predanii ale Bisericii si umbl dup miastra nselare ca s-i povtuiasc aceia ctre
lumea de dincolo. E si mai usor: spiritismul nu cere lupta cu sine nsusi, nu cere sIintirea vietii, nu cere recunoasterea dumnezeirii
Mntuitorului, nu opreste ispitirea de Dumnezeu cci tocmai asta e spiritismul. Ba, dac tii neaprat la acestea, de teama s nu te
aIli n greseal, ti le cere si pe-acestea, dar numai ca, pe lng toate acestea, s mai crezi si n spiritism, adic si n altceva pe lng
Biserica ntemeiat de Dumnezeu. Iar cu vremea, cstigndu-ti ncrederea, te poti pomeni cu sIaturi mpotriva mntuirii, sau prad
nlucirilor care clintesc mintea din dreapta socoteal.
Am putea Ii ntmpinati de adeptii spiritismului cu cuvntul c dintre sIinti multi au grit cu ngerii, iar unii cu adevrat au
grit si cu cei mutati de aici, ba si la viat i-au ntors; dar asta a Iost din ngduinta lui Dumnezeu, ca o mrturie a nemuririi suIletului
si a nvierii celei de obste, si ca o slav cu care i-a cinstit pe sIinti. Din cnd n cnd se arat ntre oameni ct ascult Dumnezeu de
sIinti cnd arde ntr-nsii iubirea de oameni si voiesc s-i scape de vreo mare nedreptate npstuit peste dnsii: ei cer de la Dumnezeu
mrturia celui de dincolo de mormnt. Dar de la minunile lui Dumnezeu prin sIinti si pn la descoperirile spiritiste e tot atta
deprtare, ct de la sIinti la ispititorii de Dumnezeu. Viata SIntului Ciprian, care nainte de a Ii crestin era mare vrjitor si nseltor
de oameni, ne poate sta mrturie si n privinta spiritismului.
Alt pricin, pentru care Biserica si opreste Iiii de la calea lturalnic a spiritismului si a vrjitoriei de toate treptele e si
aceasta: s-a bgat de seam c practica spiritismului duce la nebunie. Fcndu-se cercetare undeva, ntr-o cas de nebuni, s-a gsit c
70 de insi la sut Icuser spiri-tism. Cum se ajunge la nebunie e usor de priceput: Iiecare sedint se poate Iace numai dac toti cei din
adunare se nvoiesc s mprumute din ei o anumit putere nervoas, trebuitoare spiritului de dincolo, care scrie sau vorbeste printr-
unul din cei adunati. Acela si pierde constiinta de sine n vremea sedintei, cade n trans. mprumutarea puterii nervoase pe care o
solicit spiritele spre a putea comunica dincoace e mai mult o nvoire la jaI pe socoteala snttii nervilor, jaI care duce, ncetul cu
ncetul, pe unii mai repede, pe altii mai trziu la a nu se mai putea sluji de minte si de nervi, cci tlhrite de spirite slbesc si,
oarecum zicnd, si schimb Iirea, nct toate le vd printr-un duh strin, altIel dect cealalt lume normal. Asa ncepe pe ncetul s
se arate nebunia, de cele mai multe ori Ir ntoarcere.
685. Biserica e datoare s-si crute Iiii de ispita cderii ntre tlharii cei de duh; de aceea opreste lucrul acesta si-si previne
credinciosii cu sIatul SIntului Pavel, dat Tesalonicenilor, iscoditori si ei de taine:
,Taina Irdelegii se nIiripeaz... Ivirea ,aceluia va Ii prin lucrarea lui Satan, nsotit prin tot Ielul de puteri si de semne si
de minuni mincinoase, si de amgiri nelegiuite, pentru Iiii pierzrii, Iiindc n-au primit iubirea adevrului, ca s se mntuiasc. Pentru
aceea Dumnezeu le trimite amgiri puternice, ca s dea (dar) crezmnt minciunii, si s cad sub osnd toti cei ce n-au crezut
adevrul, ci au ndrgit nedreptatea (2 Tesaloniceni 2, 7-12).
Cci cale nedreapt ndrgesc toti acei ce iscodesc lturalnic tainele lui Dumnezeu, cele nchise n zile viitoare.
SPOVEDANIA
686. Atta vreme ct tinem pcatele nemrturisite, ascunse cu voia, atta vreme atrn pedeapsa lor asupra noastr, ca o sabie
care st s cad peste viata noastr. De ndat ns ce mrturisim pcatele si vinovtia, primejdia mortii o nltur Dumnezeu de
deasupra noastr.
687. S nu uitm ns c una e lupta si suIerinta omului mrturisit si alta e suIerinta omului nemrturisit. Unul e luminat la
minte, linistit si cstig din nou nevinovtia; cellalt e ntunecat, ndrtnic si mai ru se aIund. Unul e asculttor de duhovnic,
asta-i usureaz rbdarea ncercrilor; cellalt nu ascult de nimeni, ceea ce-i Iace ndreptarea cu neputint.
688. Spovedania deas trebuie tinut ns la pretul ei. Tinta suIleteasc a monahului Iat de tain trebuie ndreptat atunci cnd
se dovedeste usurtate la mijloc. De aceea, o prea deas spovedanie, n suIletele neadncite, se banalizeaz. De aceea ne ajutm de
cercetarea constiintei sau de spunerea gndurilor, care poate Ii orict de deas.
64
689. Spovedania deas si cercetarea constiintei au rostul de a slbi din Iire deprinderile patimilor si a pune n loc deprinderile
bune sau virtutile contrare patimilor.
690. Gndurile ptimase nemrturisite sau simplu spuse au nsusirea c se ntresc si se Iac Iunii, cum zic printii si trag
mintea la nvoire si la Iapt, care este pcat.
691. Pcatul acesta este: nIrngerea moral a suIletului de ctre un gnd ru. De aceea toate gndurile trebuiesc spuse nainte
de a se ntri si de a birui mintea, cci de ndat ce sunt spuse le piere puterea de a obseda, asupri, stpni mintea.
692. Si gndurile bune trebuie controlate cu o alt constiint, mai limpede. Controlul tuturor gndurilor e lege n clugrie.
Nentrebat nimic nu e bine, nici ce e bine, pentru c singur nu te poti apra de sgetile slavei desarte.
STPANIREA
693. Apostolul Pavel, tlcuieste autoritatea lumii acesteia, ca provenit din autoritatea lui Dumnezeu, si cine se mpotriveste
stpnirii, lui Dumnezeu se mpotriveste. Reactionarismul este un pcat, este o atitudine Ials religioas. Din acest motiv, crestinii
trebuie s dea ascultare cezarului, s se roage pentru el, si s-i plteasc dajdia. Supunerea Iat de stpnire este din ratiuni divine: din
iubire universal de oameni si nu din oportunism sau din Iric.
STRUCTURA GENETIC $I CON$TIINTA
694. Situatia, isprvile si tendintele ce le avem, toate se rsIrng, se rezum si se nscriu n structura noastr genetic, dar si n
sIera constiintei. Aci, n constiint, se rsIrng isprvile pmntului, si, peste ele, n aceeasi sIer, tot atunci, sau mai trziu, lumineaz
seninul cerului, sau Iulgerele drepttii divine.
695. n iconomia organic, genezele recesive, desi latente, sunt ca si inexistente, dac sunt dublate de perechea genezelor
dominante. Nu tot asa e cazul si n ce priveste sIera constiintei.
Iarsi o mic asemnare: de cnd undele hertziene ale posturilor de radio-diIuziune circul n jurul nostru, ne strbat Ir s
prindem nimic, oriunde ne-am aIla, vestile si povestile din lumea ntreag. Le prind ns aparatele de receptie, care le transIorm pe
ntelesul nostru. Cam asa ceva se ntmpl si cu energia germenilor inIirmi ai structurii noastre genetice: organismul nu nregistreaz
aceast energie, dar o nregistreaz sIera constiintei, si ne-o tlmceste printr-un conIlict strIund n temelia noastr.
696. nsusirea suIletului de a-si cunoaste si recunoaste pe Tatl, sau de a se lepda de El, e dependent si de constructia
genetic a trupului, n care va avea s petreac o vreme.
697. nclinarea suIletului Iace interIerent cu nclinarea trupului n care a Iost trimis. Deci, dac vine ntr-un trup n care
gseste numai dezechilibru, nu-si va putea maniIesta nclinarea sa ctre cele de sus, ci va asista neputincios lng un aparat stricat,
care nu cnt, ci huruie.
Toate chinurile constiintei izvorsc din simtirea acestor inIirmitti, ce zac n strIunduri, si de unde ele rbuInesc pn n
supraIata Iaptelor vzute. Ca s usureze Dumnezeu povara unui suIlet, de multe ori l crut de cunostinta inIirmittii n care trebuie s
petreac. Asa vedem senintate si la idioti.
STUDIUL
698. ProIesorii ascund solutiile temelor, ca s ia banii elevilor si studentilor.
699. Nu te rspndi cu multe crti.
700. Cine Iace curte nu Iace carte.
SUFERINTA
701. S nu uitm c una e lupta si suIerinta omului mrturisit si alta e suIerinta omului nemrturisit. Unul e luminat la minte,
linistit si cstig din nou nevinovtia; cellalt e ntunecat, ndrtnic si mai ru se aIund. Unul e asculttor de duhovnic, asta-i
usureaz rbdarea ncercrilor; cellalt nu ascult de nimeni, ceea ce-i Iace ndreptarea cu neputint.
702. Cunostinta cea din ptanie, sau nvtturile din durere singura cale care poate nvta ceva pe oameni.
703. E bine s lum aminte nssi mrturia proorocului David ,Mrturisi-voi Domnului Irdelegea mea! Si ndat ai ridicat
pedeapsa pcatului meu (Psalmul 31, 6) , precum c ndat dup mrturisire Dumnezeu ridic pedeapsa pcatului; totusi nduri
ncercri si de multe ori ani de zile n sir. S Iim ntelesi: ncercrile acestea nu-s pedeaps, ci scoal, lumin pentru minte si mil de
la Dumnezeu. C le simtim ca suIerinte? De nu le-am simti ca atare, n-am nvta nimic.
Precum plcerea e dasclul pcatelor, asa durerea e dasclul ntelepciunii; iar din odihn, pn acuma nc n-a iesit ceva de
Iolos.
704. Toate darurile nchise n destinul nostru sunt ngrdite cu suIerinte, si numai la attea daruri ajungem, prin ct suIerint
putem rzbi cu bucurie. Numai atta bine putem Iace, ct suIerint putem ridica de pe el. Numai atta mngiere putem aduce ntre
oameni, ct amrciune putem bea n locul celor ce vrem s-i mngiem. Atta strlucire va arta iubirea de Dumnezeu si de oameni
n noi, sau att de puternice vor Ii mila si adevrul n noi, ct vpaie de ur nIruntm bucurosi pentru Dumnezeu si oameni.
705. E bine de stiut si Iaptul c darurile lui Dumnezeu dau o mare putere de a suIeri, cu senintate, orice potrivnicie n calea
darului si, rbdnd cu liniste, toate piedicile cad pe rnd, printr-o nevzut rnduial dumnezeiasc.
706. Fr libertate si Ir har, nici o suIerint nu plteste nimic, cu att mai putin suIerinta din iad. SuIerinta aceea, desi Ioarte
mare, nu rodeste nici o ndejde de pe urma ei. Dar libertatea, iubirea si harul celor de pe pmnt pot ndupleca pe Dumnezeu s scoat
din munc suIletul ce n-a ajuns la sIintenie deplin.
707. SuIerinta si iubirea se cresc n progresie una pe alta.
708. Durerea nu e obiect sntos de meditatie. De durere trebuie s scapi, s o depsesti, s Iii deasupra ei. Dar trebuie s vin
cineva s te scoat din cercul tu chinuitor de ngust. Cci durerea ta te ia n vrtejul ei si te nchide dinspre toat lumea si dinspre
orice lume. E parc o prelungire a iadului dup tine.
65
Cu ct orizontul tu e mai ngust si mai ngustat de durere, cu att nelistea ta e mai mare si poate s Iie mai mare ca n toat
lumea.
SUFLETUL
709. SuIletul are si el o parte ptimas, care, prin negrij, nrvindu-se cu viata cea trupeasc, asa se nvoieste si se leag de
tare cu plcerea din lumea aceasta, nct n-ar mai vrea s-i moar trupul, ci ar vrea s Iie vesnic viata aceasta vremelnic. Poate c si
de aceea a lsat Dumnezeu viata aceasta asa de necjit, ca s ne mai si sturm de ea.
710. Si suIletul are patimile lui: prerea, slava desart si mndria iar dac scap de aceste bucurii mincinoase, druindu-le
Dumnezeu n schimb adevrate bucurii duhovnicesti, cad n primejdie de a se ndrgosti asa de tare de propriul lor suIlet, pentru
Iaptul c se Iace curat, nct suIletele lor se sting si se pierd. Bucuria nenIrnat, chiar cea pentru daruri cu adevrat duhovnicesti, te
poate Iace s uiti c nc n-ai iesit cu totul din mprtia ispitelor.
711. SuIletul care se mntuieste este acela care nu mai trieste pentru sine, ci pentru Dumnezeu suIletul care s-a izbvit de
sine si petrece ca un dus din lumea aceasta. Viata si dragostea lui ntreag este numai Dumnezeu, Care-L Iace s uite de sine, iar cnd
revine n lumea aceasta, se urste pe sine. Evanghelistul Ioan prinde tocmai aceast a treia treapt a luptei cu sine nsusi, dup
cuvntul Domnului, care zice: ,Cine-si iubeste suIletul su l va pierde; iar cine-si urste suIletul su, n lumea aceasta, l va pzi spre
viata vesnic (Ioan 12, 25). Deci, de-am strluci duhovniceste ca soarele, ceea ce la putini se ntmpl, de una s ne tinem: c nu
suntem din lumea aceasta si nu trebuie tintuit ,aici dragostea noastr.
712. Dac mbinarea suIletului cu trupul n-ar Ii strunit din voia lui Dumnezeu, nsusirile suIletului ar Ii ca niste Iulgere, care
ar prli ntr-o clip Irma de trn a trupului n care zboveste suIlarea lui Dumnezeu.
713. Trupul trieste, dac e locuit de suIlet; iar suIletul trieste, dac e locuit de Dumnezeu. Asadar, sunt oameni care au ntr-
nsii suIlete vii, si sunt oameni care au suIlete moarte (Apocalips).
714. Starea suIletului dincolo de mormnt este continuarea strii sale pmntesti, Iie de viat, Iie de moarte.
715. Cel ce a nviat n suIletul su cunostinta si iubirea lui Dumnezeu, ct vreme era pe pmnt, acela a nviat pentru vesnicie;
iar cel ce a omort acestea n suIletul su si moartea l-a prins n acestea, acela a murit pentru vesnicie. Acela a omort mprtia lui
Dumnezeu dinluntrul su si a nlocuit-o cu mprtia chinurilor vesnice, n care a intrat nc din viata pmnteasc.
716. SuIletul, amgit de convietuirea cu animalitatea trupului, are s poarte chinurile rsturnrii rolurilor de ndat dup
desprtirea sa din robia uneltei sale.
717. Orice Iapt trupeasc a Iost mai nti o Iapt suIleteasc. O cdere n curvie e mai nti o cdere n spirit. n spirit e
nclinarea si cderea. Iar aceasta e de la convietuirea cu trupul n care s-a retras ispititorul si-l munceste cu poIte. Dar ispititorul nu
poate Iace nimic Ir consimtirea suIletului. Aceast consimtire ns nnegreste sau spurc Iat suIletului; l Iace din ce n ce mai
mnjit de poItele mpotriva Iirii.
718. Dup ncetarea trupului, poItele, stropii acestia de noroi mproscati din trup pe suIlet, strnesc n suIletul desIcut de trup
o vpaie de poIte, care-l muncesc cel putin tot atta ct l-ar chinui setea pn la moarte, pe unul care ar trece Sahara si n-ar gsi ap.
719. SuIletul, izgonit din trup de moartea acestuia, are s se chinuiasc n Ielul Iiecrei patimi, care l-a ros n viata
pmnteasc.
720. Un iubitor de argint, un lacom de avere, un lacom de mncare, un betiv, un curvar, nu scap de tirania poItelor sale, ci
acestea l chinuiesc Ir de sIrsit si se mresc pe msur ce nu pot Ii satisIcute lipsind trupul, iar constiinta i strig mereu osnda
lui Dumnezeu si zdrnicia suIerintei sale.
721. Dumnezeu a pedepsit pn si cu lepr. Deci lepra si orice lepr, urmrite la obrsiile ei, arat c pcatul suIletului atrage
dup sine pedeapsa trupului, dar i aduce suIletului smerenia, sntatea mintii.
722. Oare n Templul suIletului nostru se va gsi vreun copil sau mcar vreun orb s-L primeasc pe Iisus?
723. Aspiratia suIletului dup realizarea desvrsirii sale, asta este toat istoria omului.
$TIINTA
724. Mult stiint apropie pe om de Dumnezeu, putin stiint l ndeprteaz si de stiint si de Dumnezeu. Omul atta
pretuieste ct apropiere de Dumnezeu si-a cstigat n sine.
725. Stiinta, IilosoIia, medicina si celelalte discipline ale preocuprilor omenesti, chiar si dreptul, care pune crucea pe masa de
judecat, toate la un loc nu pot s dovedeasc, nici c exist Dumnezeu, nici c nu exist. Toate aceste discipline ale stiintei sunt ns
Iolositoare cnd si cunosc marginile si cnd nu trec ntr-o alt zon a existemtei, unde nu au competent si nici mijloace de cercetare.
726. n stiint e savantul care sondeaz necunoscutul prin teorii si le veriIic pe urm, dac aduc lumin si corespund realittii
sau ba.
n credint, n religie este sIntul, care are alte mijloace de aIlare a adevrului. SIntul nu cerceteaz. Viata lui curat e
mijlocul de cunoastere a unei realitti pe care cercettorul savant n-o poate prinde niciodat.
Stiinta nu angajeaz viata, de aceea nici n-o poate pricepe si nici n-o poate crea.
727. Omul, n ntregul lui, e din ce n ce mai necunoscut. De aceea, cei ce se mrginesc numai la cunostinta unilateral,
inevitabil ajung n nIundtura arogantei care nu stie nimic ceea ce ptesc numai peticarii stiintei.
728. A nu sti si a recunoaste aceasta, nu e totdeauna o vinovtie uneori e chiar virtute; ns a sti putin, si a Iace glceav c
stii totul, asta e descaliIicare si rusine, si totdeauna o vinovtie.
729. Problema eredittii mai are un capt, dincolo de biologie si probabilitate. Chiar numai Iactorul eredittii, ca s Iie
cunoscut ndeajuns, depseste limitele stiintei pozitive.
730. Dac stiinta ar putea prinde momentul cnd apare n printi o genez (gen) deIectiv, ar nsemna pentru ea un adevrat
triumI.
731. Medicul, care crede c, povtuind pe oameni, n-are trebuint de suIlet si de Dumnezeu autorul si stpnul vietii e,
pn la un loc, un bun veterinar.
66
732. Stiinta Ir Dumnezeu si mpotriva omului, s-a apucat s Iac si nebunia ei cea mai de pe urm: desIacerea si aprinderea
stihiilor.
733. Oare stiinta nu asteapt si ea, Ir s stie, si nu gteste venirea zilei Domnului?
TALANTII
734. SuIletul dus n robie e jeIuit pe dat de toat agoniseala sa duhovniceasc. Aceasta-i contabilitatea Iricosului: zaraIii cu
banii lor Ialsi Iur talantii nostri buni.
735. Cel cu un talant din SInta Evanghelie are numai botezul si talantul lui i se va da celor Ir botez, dar cu Iapte.
736. ntre cei trimisi de Dumnezeu sunt si oameni ce au darul s vad dincolo de zare, s aud graiul si cuvintele mai presus de
Iire. Dar acestia, la vreme de mare nsemntate pentru ei, cnd li se deschide ochiul vederii si urechile auzirii celor de dincolo, s nu
ntrzie a cuta povtuirea unui duhovnic, care le va Ieri inima si mintea de bucurie strin si care i va ocroti cu dulama smereniei.
737. Darurile lui Dumnezeu ascunse n noi nu le stim, dar satana le vede; si, ca un tlhar viclean, pndeste vremea darului de
sus s se deschid n viata noastr si de nu-l va aIla acoperit de smerenie si dreapt socoteal, vars el, ca pe un jgheab, pustiirile lui
pe Igasul lui Dumnezeu.
738. Ce ti-a dat Dumnezeu dar, asigur-l cu ntrebarea si ocroteste-l cu smerenia si cu att mai vrtos nu iesi din sIatul unuia
dintre nebgatii n seam slujitori ai lui Dumnezeu.
739. n Iiecare om este nchis o msur a lui, dup cum ne asigur si SIntul Pavel (Romani 12, 3); peste aceasta s nu treac
nimeni, dar nici s nu se loveasc nimeni a o ajunge.
740. Toate valorile, talentele, ar trebui s se negustoreasc ntre oameni, n Iavoarea lui Dumnezeu, cci precum este o ierarhie
a valorilor, tot asa este un Ierarh al lor.
741. A nu lucra cu valorile, n sensul n care le-a rostuit Dumnezeu, nseamn a iesi din ierarhie si a Iace anarhie.
742. Purttorul oricrei valori, dac va ajunge la cunostinta atrnrii sale de Dumnezeu, va ajunge drept.
743. Un brbat de stiint, care mrturiseste n mediul su pe Dumnezeu, adeseori e mucenic; un conductor de neamuri, dac
se declar atrntor de Dumnezeu, de asemenea e mucenic, ca si cum atrnarea de Dumnezeu ar Ii o mare slbiciune si vinovtie. Si
asa ptesc pe rnd toti druitii lui Dumnezeu cnd nu se nvoiesc la sIatul lumii, s tlhreasc pe Dumnezeu de darul ce li-l dase spre
tot lucrul bun, ce au s-l mplineasc n lume.
744. Pentru o alunecare a omului de la nume la numr, au s dea seama toti nzestratii lui Dumnezeu, cei cu daruri, cu
rspunderi, cu mriri, cu puteri si cu tot Ielul de haruri.
Regele David, nzestrat deodat cu darul stpnirii si cu darul proorociei, a cptat o strasnic pedeaps, numai Iiindc a
ndrznit s numere poporul (2 Regi 24). Darul proorociei i s-a luat o vreme, iar din popor i-au murit 70.000 de oameni si doar el
gresise, nu poporul
(2 Regi 24, 17).
Deci, naintestttorii si detintorii puterii au s dea seama, chiar de venirea sabiei dup dreptate.
745. Cu talantul Botezului sunt druiti crestinii, talantul ngropat si de putini dezgropat si sporit.
746. Convertirea talentelor este un mare talent. nzestrrile lui Dumnezeu nu sunt date ca simple ornamente, de care s ne
bucurm numai noi. Talentele sunt nzestrri de energie divin, spre scopurile ei anumite, energie pe care lumea nu o cunoaste.
Aceasta d ndrzneal mucenicilor, rbdare pustnicilor, darul cunostintei, curajul adevrului, nebunia pentru Hristos, interpretarea
vietii n perspectiva luminii divine.
747. Prezenta lui Iisus n toate Iragmentele timpului este ceea ce d talantilor valoarea lor de energii divine.
748. Cel ce recunoaste Providenta de la Dumnezeu a talentelor sale va mai primi si celui ce i se pare c nu le are de la
Dumnezeu, i se va lua si ceea ce i se pare c are.
TENSIUNEA DINTRE MINTE $I PATIMI
749. S ne apropiem de o analiz concret a tensiunii dintre minte si patimi.
Care este mecanismul biologic al instinctului de reproductie?
Instinctul acesta are ca obrsie material o gland endocrin, care vars o substant chimic n snge, care la nivelul creierului,
erotizeaz scoarta cerebral. Aceast erotizare const n aparitia pe ecranul mintii a gndurilor si a imaginilor n Iavoarea satisIacerii
acestui instinct.
Ele cer nvoirea.
Cenzura rezist, le respinge.
Constiinta care ocroteste viata omului si sub perspectiv trans-cendent aduce ,Numele lui Dumnezeu care arde pe draci
si aduce Crucea Domnului: JertIa lepdarea de sine, lepdarea de plcere.
Cnd aceste gnduri de rezistent, puternice si luminoase, sunt aIirmate cu toat credinta si stiind cu certitudine c nsusi Iisus
Se lupt cu Satana n locul nostru, atunci n organic se petrece o reactie chimic n care substantele endocrine din snge, care erotizau
scoarta cerebral, se neutralizeaz printr-o aparitie de anticorpi, care Iac aceast neutralizare. n Ielul acesta ,gndurile si ,imaginile
si ,reprezentrile, toate pier si se restabileste un echilibru si o liniste n minte, asemenea cu linistea pe care a restabilit-o Iisus cnd a
venit pe mare la ucenicii Si nvluiti de talazurile nIuriate ale mrii, care apoi s-au linistit. (...)
Mrturisirile strIunde de credint n Dumnezeu, de pe urma unei evidente divine, au ca urmare convertirea, strmutarea Iortei
oarbe neutralizate ntr-o energie de o alt calitate si de o nalt valoare: a iubirii de Dumnezeu si de oameni n genere si nicidecum nu
mai rmne de veun om, ca trup.
Asa prinde putere viata religioas din chiar neputinta omeneasc. Iat prilej de cstigat la nivel nalt. (...)
Si totusi, talazurile mrii, nIuriate de patimi, iarsi vin si izbesc n peretii corbiei si n digurile portului...
Trupul e indiIerent; Iortele sale sunt oarbe. Chimismul endocrin nu e biruit asimilat, neutralizat dect dup o ciocnire,
criz; la obrsie, n glande, hormoni, se produc iarsi si iarsi. Satana nu e deIinitiv biruit pe pmnt; abia n mprtia ce va s vie
oamenii nu se mai nsoar si nu se mai mrit. Lupta ,de gnd iarsi ncepe. Omul, ca om, osteneste; Luarea prin surprindere poate Ii
67
aprig; nevoitorul se sperie. Se vede nvluit, dezndjduit chiar. Dar Dumnezeu nu te-a prsit, chiar dac pe ecranul mintii au aprut
gnduri si imagini de hul mpotriva lui Dumnezeu si te vezi n imposibilitate de a te mai ruga chiar. Rbdarea nssi a rzboiului e
ultima ta rugciune.
TRINITATEA
750. Revelatiile lui Dumnezeu cu altul se mplinesc ntr-un al treilea. Subiectul iubitor si iubitul gsesc deplintatea vietii n
mprtia iubirii, care este a treia mprtie a lui Dumnezeu. mprtia omului si a cosmosului iluminat nu se realizeaz dect prin
SIntul Duh, n care se ncheie drama, se ncheie cerul. Numai n aceast ,Trinitate ne este dat viata divin perIect, n care
subiectul iubitor si obiectul iubit, creeaz mprtia lor, gsesc continutul deIinitiv si deplintatea vietii lor.
Trinitatea este un numr sacru, divin, un numr care simpliIic, plenitudinea, victoria asupra luptei si diviziunii, ecumenismul
si societatea perIect, n care nu este opozitie ntre personalitti, ntre ipoteze si Iiinta unic.
Misterul crestinismului este misterul unittii, n dualitate gsindu-si solutia n Unitate - Trinitate. Iat de ce crestinismul are ca
baz dogma hristologic a naturii teandrice a Fiului si dogma Trinitar.
TRUFIA
751. Dezechilibrul mintal al truIiei a contaminat aproape toate valorile si le-a pus n conIlict. n valoarea politic truIia
strneste tirania, terorismul, dictatura; n religie, inchizitia, despotismul, protestantismul; n stiint si economie, materialismul; n art,
senzualismul; n toate a bgat anarhia Iat de Dumnezeu, Ierarhul lor de drept.
TRUPUL
752. Cnd potrivnicul mntuirii noastre se vede btut la prima piedic cea mai usoar ce o ridic n calea robilor lui
Dumnezeu prin lume, mndria nu-l las s se dea btut, ci le strneste a doua piedic prin viciile trupului, sau o iubire trupeasc de
sine. La o atare naintare a luptei pentru mntuire se tnguie trupul, ca s te milostivesti de el; e tnguirea viclean a stricciunii, care
nu trebuie ascultat, ci scoas din rdcin si Iirea Icut iarsi curat. De aceea, Printii i-au zis trupului: vrjmas milostiv si prieten
viclean.
753. Fiecare ducem un ateu, necredincios, n spate trupul de pe noi. De la starea asta si pn la a-l Iace s Iie templu sau
Biseric a Duhului SInt (1 Corinteni 3, 16) e de luptat de cele mai multe ori viata ntreag.
754. Firea trupului Iiind surd, oarb si mut, nu te poti ntelege cu el dect prin osteneal si Ioame, acestea ns trebuie
conduse dup dreapta socoteal, ca s nu duneze snttii. Acestea l mblnzesc, nct nu se mai tine vrjmas lui Dumnezeu.
Rugciunea si postul scot dracii poItei si ai mniei din trup. Foamea mblnzeste Iiarele.
755. Cu tot dinadinsul se atrage luarea-aminte c toat lupta aceasta s nu se duc Ir ndrumarea unui duhovnic iscusit, care
stie cumpni pentru Iiecare ins aparte: msura, trebuinta si putinta Iiecruia. Postul, adic, s Iie msurat dup vrst, dup sntatea
rmas desi postul pe multi i-a Icut sntosi si dup tria si Ielul ispitelor. Asa cere dreapta socoteal. Cei ce s-au grbit Ir
sIatul dreptei socoteli, toti au ntrziat sau, ndrptnd, au pierdut. De aceea, au zis Printii, gndindu-se la cei grbiti s sting
patimile, c mai multi s-au pgubit din post, dect din prea multa mncare, si preamreau dreapta socoteal, ca virtutea cea mai mare
(SIntul Ioan Casian, Cuvnt despre SIintii Printi din Skit, Filocalia, Sibiu 1946, ed. I, vol.1, p.130; Si ed. II, vol.1, Sibiu, 1947,
p.129). Pretuirea ptimas a trupului pe multi i ntoarce mpotriva duhovnicului, desi nvrjbirea nu-i tine mult, boala i ntoarce; pe
altii, ns, muscati la minte de mndrie, nici nu-i las s mearg vreodat la duhovnic, desi le tnjeste cugetul. La vreme de umilint
care cearc pe toti si acestia biruie piedica si intr n lupta mntuirii.
756. E de nenteles cum de nu simte omul cu suIletul c a iesit din omenie, ci abia simte cu trupul c s-a deprtat de Dumnezeu
si a ajuns o grmad de doage.
E de nenteles c durerea trupului l Iace pe om s cear ajutorul lui Dumnezeu, pe cnd durerea suIletului, de strmbtatea si
amortirea lui, nici c se misc.
E de nenteles cum oamenii alearg dup sntatea trupului, dar dup iertarea pcatelor asa de putin!
URA
757. Acestor dou Ieluri de oameni le-a zis Dumnezeu nebuni: celor ce leapd pe Dumnezeu si celor ce leapd pe oameni
din inima lor. De Iapt, nu mai sunt buni dect s Iac din viata celorlalti un iad. Ura, aceast desIigurare spiritual, Iace mii de
victime, cci stinge pe Dumnezeu si din ochii celorlalti. Ura si ridic mpotriv si mai mare ur, att a oamenilor ct si a lui
Dumnezeu. Ea un e un climat al mediului viciat, o viIornit, o boare a haosului. Ea Iace din viata aceasta o anticamer a iadului.
758. Precum n viata pmnteasc lucra Harul asupra celor ce se sIinteau si sporea n ei iubirea, iar la dezlegarea lor din trup,
rmnnd n mprtia Harului, acesta sporeste, desvrsind n ei iubirea; asa prin contrast, n starea de iad a constiintei, n mprtia
Ir de Har, lucreaz demonii asupra suIletelor chinuite si sporesc n ele ura.
URMAREA LUI HRISTOS
759. Iisus Hristos e Calea si natural si supranatural a desvrsirii.
760. Ar trebui s urmm Mntuitorului toat calea Sa pmnteasc, mcar tot asa de zornic, pe ct ne zoreste Ioamea si setea
dup cele pieritoare.
68
761. Nou, neputinciosilor, desi cugetm ale lumii si umblm n calea pcatelor, nc nu ne-a ndesat nimeni cununa de spini
pe Irunte si nu ne-a btut piroanele n tlpi. Zic ns: cine vrea s urmeze pe Domnul si s se asemene cu El, n cruce s se asemene si,
ct poate s cuprind Iirea omeneasc, asemenea cu El va Ii.
762. E lucru de mirare c, pentru pricini pmntesti se gsesc mii si milioane de oameni care merg cntnd la moarte, dar
pentru mpratul Cerurilor abia se mai gsesc putini, din cnd n cnd, care s Iie linistiti si bucurosi de moarte.
763. Ce Iolos, c urmrit de o Iiar, scapi pn la usa unei case n pdure, dar n-ai avut grij ca s iei cheia de acas. Dar, Iisus
e nu numai Cheia, ci si Usa mprtiei de scpare.
764. Sunt multi crturari ,aproape de mprtia lui Dumnezeu. Sunt toti cei care cred n Dumnezeu, dar nu cred n Iisus
Hristos. Acestia au simpliIicat tot aparatul religiei, ca odinioar crturarul cu care a vorbit Iisus. Au rmas cu un Dumnezeu abstract,
care nu le cere mai mult dect s-I recunoasc existenta. Se multumeau Ioarte bine cu un Dumnezeu pe care l deduc ei, creat de ei,
chiar un Dumnezeu al lor, desi absolut, inaccesibil dac nu chiar inexistent.
Fr revelatia lui Dumnezeu n Iisus Hristos si Ir angajarea n toate consecintele concrete ale acestei Revelatii, crturarii
rmn aproape pe ,dinaIar de mprtie.
765. Toti care nu cred si nu urmeaz lui Dumnezeu sunt morti naintea lui Dumnezeu.
La acestia s-a reIerit Iisus cnd descurca pe al doilea spre rostul su: ,las mortii s-si ngroape mortii lor.
Ar Ii surprinztor rspunsul vreunuia: ,Doamne, las-m s-mi ngrop necredinta mea!
766. Cnd ti-a gsit Dumnezeu vreo treab pentru mprtia Sa ntre oameni, ai isprvit toate obligatiile lumii.
767. A Ii ucenicul lui Iisus nu nsemneaz a te opri la mijlocul uceniciei. A Ii ucenicul lui Iisus nsemneaz o prevedere, un
rzboi si a-ti zidi o cetate. A nu-ti Iace socoteala aceasta nsemneaz a te Iace de rs. Iar a nu te Iace de rs nsemneaz a-L urma pe
Iisus n toat calea vietii Sale pmntesti, chiar dac ultimul pas al cii l vei avea de Icut rstignit pe o cruce. ,Dumnezeu poart
pasii omului, iar acestea sunt marile hotrri spre El.
768. Vecinul tu bate crsmele, verisoara ta a Iugit necununat, Ieciorul tu Iuge de biseric, copiii ti umbl la joc seara si
scuip dup preot. N-ai pe nimeni de adus la Iisus? Poate ai de gnd s te aduci pe tine.
769. O ntlnire cu Iisus nseamn o misiune, nseamn chemare la apostolie si la toate riscurile tririi de Dumnezeu ntre irozii
neamurilor, pe care, de asemenea, trebuie s-i iubesti. Nu cumva sunteti si voi cutnd pe Iisus?
Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri, dar nu-L stiti pe El. Si pn nu-L gsesti pe Dumnezeu, nu te aIli nici pe tine, nu-ti
gsesti nici sensul tu, nici sensul lumii. Este la mijloc o revelatie tripartit, care trebuie s aib loc. Omul este vesnic n cutare dup
ceva, ce nseamn mai mult dect haina si mncarea. El este n cutarea lui nsusi. Aspiratia suIletului dup realizarea desvrsirii
sale, asta este toat istoria omului.
Mrginirea ta, te doare, stiu. Dar cnd aceasta a ajuns un dar al constiintei, este semn c Dumnezeu, nemrginitul vrea s cresti
spiritual pe dimensiuni divine. Aceast tsnire n constiint a darului nemrginirii, este pentru tine argumentul decisiv al existentei
Sale si a rudeniei tale cu El, dac te gsesti pe tine n Iunctie de Dumnezeu nasterea ta n adevr. Toti marii mistici, Ir deosebire
de conIesiune, au nvtat c, n demnitate, n adncul lumii spirituale se svrseste un proces divin, n care apar relatiile lui Dumnezeu
cu omul: nasterea lui Dumnezeu n om si nasterea omului n Dumnezeu, adnc n care se ntlnesc iubitorul si iubitul. Acolo sunt
adevrurile experientei spirituale, adevrurile vii, nu categoriile metaIizice sub substante alegorice.
770. O trire a vietii lui Iisus, a primejdiilor la cte te expune aceasta, grbeste sIrsitul.
VEDENIILE
771. Predania Bisericii Rsritene se Iereste de vedenii si si Iereste si Iiii, ntruct acestea nu sunt neaprat trebuitoare
mntuirii si, desvrsirea, la care suntem chemati, las n urm orice vedenie. Revelatia e deplin, iar cele ce mai lipsesc le asteptm
la a doua venire.
772. Riscurile imaginatiei sunt ocolite n duhovnicia Rsritului (nlucirile Ialse).
De aceea Rsritul mediteaz Ir imagini chiar contra imaginilor, chiar vedeniile reale le reIuz nu din rea credint sau din
mpotrivire, ci din grija de a nu gresi, primind orice. Si se stie c Dumnezeu nu Se supr cnd se st pe acest punct de vedere.
Singura pomenire ortodox este aceea care nu pune nici un tipar pe minte, care nu statorniceste nici o imaginatie sau imagine.
Exemplu: ,Adevr, ,Duh, Numele lui Iisus din rugciunea clugrilor: ,Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-
m pe mine, pctosul.
VICLENIA
773. Dumnezeu iart nestiinta, dar viclenia ba. Iar omul cu socoteal viclean e acela care-si d cu voia toat tineretea dracilor,
rmnnd ca lui Dumnezeu s-I dea o btrnete distrus. Nu-i va Ii zvrlit si btrnetea laolalt cu tineretea?
VIRTUTILE
774. Dac Domnul e ascuns n poruncile Sale, Iireste c este si n strdania pentru dobndirea virtutilor. El este puterea sau
suIletul nevointelor virtutii.
775. Dac prin porunci Domnul ni Se mbie, asa zicnd, dinaIar, ca principiu atractiv, prin virtuti Domnul se maniIest
dinluntru, ca principiu impulsiv. Porunca ar Ii Cuvntul lui Dumnezeu ca ndemnare din aIar, iar virtutea ar Ii Cuvntul lui
Dumnezeu ca ndemnare dinluntru.
VOTURILE MONAHALE
69
776. Dintre cele trei Igduinte (monahale), cea mai grea e ascultarea, pentru c are de biruit mai mult patimile mintii, care
discut cu Dumnezeu, n loc s asculte Ir discutie.
777. Obligativitatea voturilor monahale poate nceta numai n cazul extrem de rar cnd se ntmpl din motive clinice a
personalittii omenesti, deci si a constiintei n cazul deplinttii de constiint, ns Igduintele rmn obligatorii iar lepdarea lor
pcat.
778. ncetarea voturilor e ncetarea clugriei.
779. Mnstirile cu viat de sine au slbit votul ascultrii si al srciei si, din pricina aceasta, sunt o Iorm decadent de
monahism.
VRA1BA CONFESIONAL
780. Numai sila unei prigoane peste tot pmntul mpotriva crestinilor i va hotr s lase la o parte orice vrajb conIesional si
s Iie una, cum au Iost la nceput. Nu vor scpa de sub tvlugul urgiilor istoriei pn nu vor veni si la mintea aceea s asculte si s
mplineasc, mcar la sIrsit, rugmintea cea mai de pe urm a Mntuitorului n lume.
Poate c n vremile acelea abia vor mai Ii crestini, dar oricti vor rmne, aceia trebuie s treac peste ceea ce ar Ii Ioarte bine
s treac crestintatea vremii noastre si s Iie una.
Primejdia comun s-a artat n lume, unirea crestinttii ntrzie Doamne, pn cnd?
VRA1BA N CAS
781. Vrajba n cas vine din pcate. Toate si au izvorul n pcate. Neaprat vine vrajba n cas, dac:
1. Cstoria s-a nceput cu stngul, adic cu desIrnarea;
2. Mai vine apoi, dac sotii triesc n cstorie nelegitim, sau Ir cununie bisericeasc. Este un prim pcat, pe care toti l
pltesc cu vrajba. De aceea, toti trebuie s intre la cumintenie si s se legiuiasc dac sunt asa;
3. Din curvii nemrturisite, Icute nainte sau dup cstorie. AstIel au intrat ntr-o cas nou, cu o pecete drceasc pe trupul
si pe suIletul lor si pentru c nu si-au mrturisit acel pcat, are s le sparg casa, tocmai pentru c n-au omort pe diavolul, care este
cel care Icea acest lucru;
4. Lcomia de avere a unui printe cnd si-a mritat sau si-a cstorit Ieciorul. O asemenea cstorie nu tine, pentru c s-a
Icut cu o lucrare a diavolului. De vei mrita Iata ta numai pentru avere, cstoria lor va sIrsi cu vrajb sau cu spargerea casei
aceleia. Prin urmare, cumintiti-v printilor cu sIaturile, cnd v mritati Ietele sau v nsurati Ieciorii!
5. Nepotrivirea de vrst. Sunt printi care-si mrit Ietele la 14-16 ani, iar la 18, 19 ani Iata lor este vduv si nc cu copil.
Aceasta din cauza nepotrivirii de vrst, cci ce poate Iace o Iat asa tnr n Iata unui vljgan, om n toat Iirea. Aceast diIerent
mare de vrst este un pcat naintea lui Dumnezeu. Si din cauza aceasta, casa aceea nu tine, ci se sparge si n aceste cazuri printii
trebuie s recunoasc c au dat un sIat prost.
6. Din negrija de suIlet a celor din cas, din negrija de spovedanie, de SInta mprtsanie si de rnduielile Bisericii, care sunt
poruncile lui Dumnezeu, care dac nu se pzesc, pzesc pe ale diavolului si nu pot s aib liniste;
7. Din petrecere Ir post. Cei ce se umplu de mnie sunt cei plini de Iiere, care se nmulteste n corpul omului atunci cnd
mnnc carne mult si nu posteste. Plin de Iiere Iiind, te umpli de mnie si astIel si sar n cap unii la altii. Asa, pentru o vorb ct de
nensemnat, pentru o bucat de lemn ce nu e la locul ei, i sare n cap celuilalt;
8. Si o ultim pricin este desIrnarea sotilor. Dar sotii cum desIrneaz, cnd sunt legiuiti? Asa bine, cci nu mai tin seam de
miercuri, de vineri, de zilele postului si de srbtori. Nu mai tin nici o rnduial. Si bate Dumnezeu nernduiala ca s se Iac
rnduial.
VR1MA$UL - ANTIHRIST
782. Potrivnicul a dat primul rzboi cu Adam n rai si, prin el, cu noi cu toti, ntruct toti eram n Adam (Romani 5, 12). E
primul rzboi pierdut de om. nIrngerea lui ns o repet ntreg neamul omenesc, mii de ani de-a rndul; iar ceea ce a Icut Adam
Iacem si noi, Iiecare. E limpede c la mijloc a Iost o neascultare, o ncovoiere a unei meniri, dat omului de Dumnezeu (A se vedea si
SIntul Maxim Mrturisitorul, Rspunsuri ctre Talasie, Filocalia vol. 3).
783. Mntuitorul a nIrnt nti pe potrivnicul n duh, n aparitia lui personal din pustie, biruind prin dragostea de Dumnezeu
ispita aceluia cnd l mbia cu momeala plcerii din materia lumii. Noi, muritorii n-avem de a ncepe lupta de la artarea Itis si
personal a potrivnicului; cci, dup unii, ne-ar Iugi mintea de spaima artrii lui nIiortoare. E lucru stiut c sistemul nostru nervos,
rvsit de attea vicii svrsite de noi sau de un sir ntreg de printi naintasi, nu suport impresii prea tari, ca peste toate acestea s
rmn sntos. Noi trebuie s ncepem urmarea Mntuitorului de la puriIicarea de patimi, ca s ajungem dup mult vreme la o
sntate, Iizic si psihic, n stare de a ne apropria, Ir primejdii grave, acolo de unde doar Iisus a nceput lupta. E lucru stiut si
probat de medicin c spaimele (traumatismele) peste puterea de rbdare a sistemului nervos l dezechilibreaz si, dup slbiciunea la
care-l gseste, poate s-l duc pn la boala epilepsiei, care seamn mult cu ndrcirea, descris de Evanghelii.
Fireste c si noi n lupta cu patimile treab de nceptori, dar care poate tine o viat ntreag trebuie s dm cu el o lupt n
duh. n aceast lupt nc suntem scutiti prin rnduiala dumnezeiasc de a-l vedea n toat Iioroasa lui prezent.
De la aceast deosebire ncolo, lupta pentru mntuire, att a Mntuitorului, ct si a ucenicului, urmeaz aceeasi crare si stadii.
AstIel, dup ce Iisus l-a btut pe potrivnic n pustie, a venit s-l bat si n lume, n societatea omeneasc stpnit de acela. De aceea,
urmnd pe Domnul, spunem c mntuirea nu se cstig cu o Iapt rzleat, ci presupune si o Iat social; nimeni nu se mntuieste
singur; de mntuirea sa se mai leag o multime de oameni.
70
784. Mndria lui nu poate rbda btaie; acesta-i chinul pcatului su c, totusi, trebuie s-o capete. Deci, dac a Iost btut cnd
se lupta cu noi din aIar, prin gura lumii, dac a trebuit s Iug rusinat, dup zeci de ani de lupte dinluntru, din trup si din suIlet,
atunci suIletul si mintea, Icndu-se curate, l prind n prezenta nevzut. Atunci, nemaiavnd ce Iace, vine n persoan s se
rzboiasc cu noi. De acum ncepe rzboiul mintii omului cu mintea cea viclean, sau rzboiul nevzut. Spre rzboiul acesta ns s
nu ndrzneasc nimeni, de n-a Iost chemat de Dumnezeu cu rost de a rusina puterea vrjmas si a mai ntri neputinta oamenilor spre
rzboi, cci nu e un rzboi de glum.
785. Asupra diavolului avem aceste trei arme: Numele Domnului si al Maicii Domnului, despre care zice SIntul Ioan Scrarul
c: ,Arm mai tare n cer si pe pmnt nu avem, ca numele lui Dumnezeu. Iar a doua arm pe care o avem mpotriva puterii
vrjmase este SInta Cruce
(1 Corinteni 1, 18). (As ntreba pe cei ce nu au cruce: cu ce semn v aprati voi de diavol ?) Ei ns nu au semn, c nu-i las (diavolul
n.n.) s-l Iac. Nu n zadar semnul Crucii l numeste Biserica: ,Arm nebiruit asupra diavolului, Crucea Ta ne-ai dat. Iar a treia
arm de aprare este smerenia suIletului. Deci, chiar n ceasul tulburrii tale, s zici n adncul inimii: ,Pentru pcatele mele ptimesc
acestea, Doamne, izbveste-m de cel ru. Si ntoarce-te cu inim bun ctre Dumnezeu, orice gnduri rele ai avea, plmuindu-ti
mintea, cci vede Tatl osteneala Iiului si nicidecum nu-l las.
786. ngduie Dumnezeu ispititorului s se apropie, ca un vames al vzduhului, de robii lui Dumnezeu ca s-i cerce nu cumva
s se mai aIle la ei ceva iubire de sine, ceva mndrie, sau prere nalt, si prin aceasta s-i ntineze iarsi n cele dinti, sau n mai
mari s-i cuIunde.
787. El e ,acela care va veni n numele su nu al lui Dumnezeu evreu de neam, care va tirni sub ascultarea sa tot
pmntul. Cci ,acela va primi s Iie mprat peste strlucirea tuturor mprtiilor pmntului (Matei 4, 8-9).
788a. Diavolul d sIaturile lui la toti, dar nu are putere peste cei ce nu-l ascult!
788b. S nu vorbesti niciodat despre proiectele tale, cci cel ru stie doar ce vorbesti nu si ce gndesti si ti le nimiceste.
789. Diavolul stie si el Scriptura, ns diavoleste, deoarece mintea lui Iiind nebun, strmb ntelesul oricrui cuvnt, de vreme
ce el nu st n adevr, ci n minciun.
790. ,Acela nu se multumeste numai s nsele pe oameni cu amnarea pocintei pe mine, pe poimine, la btrnete, ci lupt
nebun cernd: 1. moarte lui Dumnezeu; 2. moarte nvtturii Sale; 3. moarte crestinilor, ucenicilor Si; 4. pustiire Bisericii Sale si
oprirea SIintei JertIe celei de-a pururi, care este SInta Liturghie.
791. Vrjmasul, ca s-si ajung tinta Irdelegii, mbie suIletului ispita nti, cea prin plcere, aducndu-i momeli plcute la
vedere si bune la gustare, potrivite cu Iiecare putere Irnt a suIletului n parte.
792. Diavolul prezint patimile din om ca plcute si usoare.
793. Toat strdania potrivnicului aceasta este: s desIac dragostea si cunostinta noastr de Dumnezeu si s le dea, prin
patimi, ca obiect de preocupare nimicul si absurdul. De aceea, vicleanul nu se d la o parte de a reduce la nimic si la absurd chiar si
virtutile. Drept aceea, e destul s izbuteasc o mutare mai ncoace, mai aici, a scopului ultim al virtutilor si cu asta a redus la nimicul
slavei desarte si la absurd toat strdania virtutii. Iat-ne, printr-o singur ntorstur miastr a vicleanului, desertnd virtutile n
sacul spart al patimilor si culegnd, n schimb, vorbe goale de la oameni si rnjetul lui sinistru. Trebuie, deci, mult si adnc
deosebire a gndurilor.
794. Diavolul stie ct iubeste Dumnezeu pe om, de aceea l prste nencetat naintea lui Dumnezeu, c-I risipeste avutiile.
795. Cel ru vrea s ocupe scaunul lui Dumnezeu.
796. Cu trecere de vreme, satana s-a mai iscusit n rele. Pe cine poate s-l ntoarc mpotriva lui Dumnezeu, o Iace, rnjind (1
Petru 5, 8) bucuros; pe cine iubeste pe Dumnezeu, dar cltoreste Ir sIat si ntrebare, l nvat si el s iubeasc pe Dumnezeu si-l
laud, c Iace bine Ir s priceap unul ca acesta c a czut la laud strin si c n credinta lui s-a nclcit un Iir subtire de putere
vrjmas.
797. Vicleanul bag de seam ce Iace Dumnezeu si Iace si el la Iel. Trimite Dumnezeu slujitori, trimite si el; trimite Dumnezeu
vedenii, se arat si el. Propovduieste Dumnezeu iubirea de oameni Ir deosebiri si margini, propovduieste si el. Cu un cuvnt:
contraIace tot ce Iace Dumnezeu si d de rp pe oameni cu multimea nselciunilor.
S-a Icut de-o ndrzneal nemaipomenit, nct si lumina dumnezeiasc o contraIace, nu n ntelesul c s-ar putea apropia s
strmbe adevrata lumin, cci l-ar Iace scrum si nu poate sta ntr-nsa, ci nluceste si el o lumin, cu care amgeste pe cine poate si
pe cine vede c umbl cu ndrzneal dup daruri dumnezeiesti, nainte de dobndirea smereniei statornice. Asa se preIace n chip
mincinos si n nger al luminii (2 Corinteni 11, 14) si n hristos mincinos (Matei 24, 24) si nseala pe multi, zicnd: ,Eu sunt hristos!
(Luca 21, 8). Si te trimit s propovduiesti si s Iaci cutare si cutare.
798. Stiti cum sunt nebunii: se dau pe sine de ceva mare si pretind s li se supun oamenii, se cred pe sine stpni si mprati,
c asa cere boala lor; cu att mai vrtos o cere LuciIer, nceptorul nebuniei. Deci, orice iubire, n pruta lui mprtie, e o risipire; si
orice ur dup voia lui cea rea o mare Iapt bun. Dar, mprtia Iiind de drept a lui Dumnezeu, care este lumea ntreag,
chivernisit de oameni cu ur, nu cu iubire, ngrmdeste pe cheltuitorii ei cu o mare datorie de plat lui Dumnezeu. Orice ascultare
de Stpnul adevrat al lumii e o daun n mprtia ,stpnului nebun si orice ascultare de stpnul nebun al pmntului
ngrmdeste pe oameni sub povara unei datorii sau greseli Icute lui Dumnezeu.
799. Cum zice un Printe, Antihrist care nu se multumeste numai cu necredinta sa, ci vrea necredinta tuturora nu va avea
astmpr dect n ziua cnd ar izbuti s ucid pe Dumnezeu si s-L azvrle din inima si mintea celui din urm credincios rmas pe
pmnt; si nu rvneste, nebunul la o mndrie mai mare, dect aceea de a termina o dat cu Dumnezeu, iar n locul Lui s-si mplnte
n suIletul omului ca pe o sabie a iadului, chipul su de Iiar.
800. Chinurile cele de pe urm, cele de la Antihrist, n care va lucra toat puterea Satanei, vor ntrece toate prigoanele cte s-au
ntetit asupra crestinilor, de la nceput pn n zilele acelea.
71
Printele Arsenie a Iost un om cu o capacitate suIleteasc deosebit si cred c Printele, orice ar Ii Iost, ar Ii Iost un om deosebit.
Adic dac era inginer, nu era un inginer comun; dac era proIesor, era un proIesor exceptional; dac era un doctor, era un doctor
deosebit. El a avut o nzestrare nativ deosebit si cnd l-am cunoscut eu, n `42, avea 32 de ani si deja avea un nume mare. Cum a
ajuns la aceasta Printele nu a spus niciodat, ns eu, personal, cred c a avut o nzestrare de la Dumnezeu pe care dac nu o ai nu
poti Ii niciodat ceea ce a Iost Printele Arsenie. Apoi el a studiat mult, nu numai Teologie, ci a studiat si art, a Icut Scoala de Belle
Arte, sectia pictur, a Icut si ceva Medicin, cunostea si chestiuni de medicin, si toate acestea la un loc i-au dat capacitatea de a
lucra ca un om bine nzestrat si cu o cultur bine pus la punct.
Cndva stteam n Iata unei icoane Icute de Printele Arsenie la Bucuresti pentru mnstirea noastr, o icoan cu Adormirea
Maicii Domnului, care se gseste acum n Muzeul mnstirii noastre. Stteam n Iata acestei icoane si o prezentam unui cadru
universitar de la Sibiu, si zic: ,Eu cred c Printele Arsenie este un geniu. Si respectivul spune: ,Asta nseamn c are o cultur
perIect si nc ceva. Si zic eu: ,Nu stiu dac are o cultur perIect, dar sunt sigur c are nc ceva. sta a Iost Printele Arsenie.
Avea o putere de sintez deosebit, o putere de intuitie si o putere de a cunoaste totdeauna esentialul ntr-o chestiune. Cnd i
puneai o problem, el imediat avea rspunsul. Si de la el au rmas si cuvinte scrise, n manuscrisele lui. De pild, cnd l-am ntlnit eu
pentru prima dat, mi-a si spus un cuvnt, o Iormul. Zice: ,M, nu toti din lume se prpdesc, nici toti din mnstire se mntuiesc.
Deci avea o posibilitate de a Iormula ceva. Sau cndva spunea el asa: ,n mintea strmb si lucrul drept se strmb. Asta le place la
multi, am bgat de seam c le place. Cnd le spun c Printele a zis c: ,n mintea strmb si lucrul drept se strmb, oamenii rd,
n general. De ce rd? Pentru c si dau seama c asa e. Numai c e greu s stii cnd ti-e mintea strmb. Sau zicea Printele c: ,Cea
mai lung cale e calea care duce de la urechi la inim, adic de la inIormatie la convingere. Si zicea Printele c: ,Mustrarea nvinge,
dar nu convinge, sau c: ,Bobul lui de gru se preschimb n tciune, iar el se crede gru nedrepttit.
Din cti oameni am cunoscut eu lucrtori n Biseric, Printele Arsenie a Iost unic. Unic prin gndirea lui, prin stilul lui de
lucru.
Dragostea lui Dumnezeu pentru cel mai mare pctos este mai mare dect dragostea celui mai mare sfnt fa( de
Dumnezeu.
Printele Arsenie a zis o vorb ct lumea asta de mare ba mai mare dect lumea asta! Si anume a zis asa: ,Iubirea lui
Dumnezeu Iat de cel mai mare pctos i mai mare dect iubirea celui mai mare sInt Iat de Dumnezeu. Nu poate iubi un sInt pe
Dumnezeu, ct ar Ii sIntul de mare, ct iubeste Dumnezeu pe cel mai mare pctos; si-l asteapt; si vrea s-l primeasc; si alearg
naintea lui, dup cum citim n pilda cu Iiul risipitor, unde se spune c tatl nu l-a asteptat pe Iiul care se ntorcea; l-a asteptat ntr-un
Iel, dar cnd l-a vzut c vine, nu l-a mai tinut locul: a alergat naintea lui, ca s-l primeasc, s-l mbrtiseze, s-l srute, s-l ajute,
s-l aseze iarsi n starea din care a plecat. Pentru c din inima lui, Iiul n-a plecat niciodat! El a rmas n inima tatlui, asa cum
rmnem noi n inima lui Dumnezeu, n inima Mntuitorului nostru Iisus Hristos, n inima Maicii Domnului, orict de deprtati am Ii,
oricte rele am Iace. Pn trim n aceast viat Dumnezeu nu ne prseste. Noi putem s prsim pe Dumnezeu, dar Dumnezeu nu
poate s ne prseasc pe noi. Cu o astIel de aIirmatie, Printele ne d ncredere n buntatea lui Dumnezeu, n iubirea lui Dumnezeu
Iat de noi, pctosii, cci se aIirm si n rugciunile de dezlegare ale sIintei noastre Biserici, c mila lui Dumnezeu este tot att de
mare, tot att de inIinit, cum este de inIinit si mrirea Lui, de vreme ce se spune: ,C precum este mrirea Ta, asa este si mila Ta.
Cuvntul spus de Printele Arsenie, n Iormularea de mai sus, ne aduce aminte si de ceea ce spune Psalmistul, prin cuvintele acestea:
,Ct e de sus cerul deasupra pmntului att de mare e buntatea Lui (a lui Dumnezeu) spre cei ce se tem de Dnsul. Ct de departe e
Rsritul de Apus, atta a deprtat El de noi Irdelegile noastre. Cum miluieste un tat pe copiii si, asa miluieste Domnul pe cei ce
se tem de Dnsul (Psalmul 102, 10-13).
S-(i fereyti capul de frig yi de prostie!
E un cuvnt care merit s Iie stiut si urmat, el putnd Ii de Iolos tuturor celor ce nu iau aminte la ei nsisi, tuturor celor care
vor s braveze si nu se gndesc la urmrile pe care le pot avea, spre rul lor, niste atitudini care nu sunt destul de bine gndite si
controlate. S lum, deci, aminte la cuvntul de mai sus si s-l mplinim n cele dou laturi ale lui.
n mintea strmb yi lucrul drept se strmb.
Asa obisnuia s spun Printele Arsenie, care urmrea pentru oameni o minte dreapt si lucruri drepte si ndreptare spre mintea
cea bun. Valoarea acestui cuvnt o intuiesc toti cei ce l aud, si asta se ntmpl des, cci noi l aducem naintea vizitatorilor si
nchintorilor nostri, mai ales atunci cnd au prilejul s vad o pictur a Printelui Arsenie reprezentnd Adormirea Maicii Domnului,
pictur n Iata creia se opresc cu admiratie multi dintre cei ce viziteaz Mnstirea Brncoveanu de la Smbta. Mintea se strmb n
urma patimilor si se ndreapt pe msura curtirii de patimi. Cnd mintea se ndreapt, vede lucrurile drept, deci asa cum sunt ele. ,n
mintea strmb si lucrul drept se strmb. Asta le place la multi, am bgat de seam c le place. Cnd le spun c Printele a zis c ,n
mintea strmb si lucrul drept se strmb, oamenii rd n general. De ce rd? Pentru c si dau seama c asa e. Numai c e greu s stii
cnd ti-e mintea strmb.
Cea mai lung cale este calea care duce de la urechi la inim.
Cea mai lung cale este calea care duce de la urechi la inim, adic de la inIormatie la convingere. Oameni de inIormatie
religioas sunt mai multi dect cei ce au convingeri religioase. E necesar si inIormatia, care adeseori se Iace prin auzire. Dar a
rmne la inIormatie nseamn doar a Ii la nceputul drumului, ,la urechi. Pn la inim mai e o cale lung, ,cea mai lung cale.
Un suflet trist este un suflet cu luminile stinse.
Cuvntul acesta ne aduce aminte de un cuvnt asemntor, cu circulatie mai ales n lumea din Apus: ,Un sInt trist este un trist
sInt. Printele a Iost ntotdeauna pentru optimism, pentru bucurie, credinta noastr Iiind ,izvor de bucurie, crestinismul Iiind
,religia bucuriei. Domnul Hristos le-a spus ucenicilor Si: ,Acestea vi le spun, ca bucuria Mea s Iie ntru voi si ca bucuria voastr
s Iie deplin (Ioan 15, 11).
Bobul lui de gru se preschimb n tciune, iar el se crede gru nedrept(it.
72
Asa caracteriza Printele Arsenie pe omul care se abate de la cele bune si care nu caut si nu primeste ndreptarea, ci si explic
el mai bine cele pentru sine condamnnd pe cei ce vreau s-l ndrepte. nceputul oricrei ndreptri este s-ti recunosti greseala. ,Cnd
greseala s-a Icut n tine asezare si adevr, cnd o ai ca deprindere si o mai si justiIici, atunci ,nu mai e greseal, ci e pcat de
moarte. ntr-o astIel de situatie, cel ce se crede a Ii drept, Ir s si Iie de Iapt, nu mai e bob de gru, ci doar tciune.
Mustrarea nvinge, dar nu convinge.
Este si aceasta o cugetare la care e bine s lum aminte. Are si mustrarea rostul si puterea ei, dar ea, ca si constrngere, doar
nvinge, ns de convins nu convinge. De la nvingere pn la convingere e o cale lung, poate tot att de lung, ct cea de la
inIormatie la convingere, ct cea de la urechi la inim.
Ajuta(i-m s v pot ajuta.
Asta nseamn c nu cel care vrea s te ajute te ajut cel mai mult, ci tu esti cel care poti s Iii ajutat. Dac esti deschis spre
ajutor te poate ajuta omul de lng tine si omul superior tie; dar dac nu-l recunosti superior, ba, dimpotriv, l judeci si-l calci n
picioare, atunci nu te poate ajuta, pentru c omul este Iiinta care poate zice nu, si zice nu!
Dac tot trebuie s suferim, mcar s nu suferim zadarnic.
Pentru a putea Iolosi suIerinta spre binele su, omul trebuie s cread c suIerinta are un sens pentru el, chiar dac pe moment
nu ntelege. De Iapt, cel care ntelege si stie cum s suporte suIerinta, nu mai suIer.
S ai n(elegere fa( de neputin(a omeneasc.
Printele Arsenie, Dumnezeu s-l odihneasc, mi-a spus cndva un cuvnt; de Iapt, nu mie, ci unui printe, pe atunci student la
teologie, un cuvnt pe care eu l socotesc cel mai important cuvnt pe care l-am auzit de la el din cte stiu c le-a spus si le-a scris,
anume: ,S ai ntelegere Iat de neputinta omeneasc.
M, nu to(i din lume se prpdesc, nici to(i din mnstire se mntuiesc.
Avea o putere de sintez deosebit, o putere de intuitie si o putere de a cunoaste totdeauna esentialul ntr-o chestiune. Cnd i
puneai o problem, el imediat avea rspunsul. Si de la el au rmas si cuvinte scrise, n manuscrisele lui. De pild, cnd l-am ntlnit eu
pentru prima dat, mi-a si spus un cuvnt, o Iormul. Zice: ,M, nu toti din lume se prpdesc, nici toti din mnstire se mntuiesc.
Deci, avea o posibilitate de a Iormula ceva.

Nici abuzul, nici refuzul.
n legtur cu sexualitatea n Iamilie, Printele Arsenie zicea: ,Nici abuzul, nici reIuzul.
Fiecare dintre noi ducem un necredincios n spate.
Zicea Printele Arsenie reIerindu-se la trup: ,Fiecare dintre noi ducem un necredincios n spate.
Naste(i-v sfin(i!
Printele Arsenie i ndemna pe oameni s nasc sIinti. Binenteles c pentru a naste sIinti trebuie s Iii sInt sau trebuie s
tragi de tine spre idealul sIinteniei. Si cnd ncepem s ne ocupm de noi nsine, putem s ne cunoastem, s aIlm negativele noastre,
s cunoastem ncrctura dat de altii si pus n noi, s-o rezolvm; dar aceasta cere timp si osteneal.
Cu mine de dou ori trebuie s se ntlneasc omul.
Printele zicea c de dou ori trebuia s se ntlneasc omul cu el: o dat cnd i spune si a doua oar la moarte, s-i spun
dac a Icut ce i-a spus. Foarte corect! Ce rost are s mearg, cum merg unii, c s-i spun unul, c s-i spun altul, c un cuvnt de
Iolos, c nu stiu ce. si-apoi adun la cuvinte de Iolos si nu mplineste nimic!
Oxigen, glicogen, somn, s-(i pstrezi hormonii yi s ai concep(ie de via( creytin.
A trecut pe la mine un tnr care a Iost la Printele Arsenie. Si stiind eu c a Iost la Printele Arsenie, zic: ,Mi, ce ti-a spus
Printele Arsenie?. Si tnrul acela spune: ,Stiti ce mi-a spus? Oxigen, glicogen, somn, s-ti pstrezi hormonii si s ai conceptie de
viat crestin.
Se cunoaste c Printele a nvtat medicin si c de Iapt el si ddea seama c omul este si trup, nu e numai suIlet. Eu am dat
un ndrumar pentru suIlet. Printele vine si d ceva pentru trup si zice: Oxigen. Ce nseamn asta? Aer ct mai bun, s triesti n aer
ct mai bun. Glicogen: s ai o hran rational, cci numai asa poti s ai un echilibru organic. S ai glicogen, adic zahr din Iicat.
Cum? Printr-o hran rational, nici mai mult nici prea putin. Dup aceea somn. Sunt unii care spun c e destul clugrului s doarm
un ceas. Dac m-as ntlni cu acela care a spus asa, i-as spune c nu are dreptate. Stiti de ce? Pentru c somnul e o binecuvntare de la
Dumnezeu si Printele si-a dat seama de lucrul acesta. De curnd, am gsit n volumul XI din Filocalie c trebuie s dormi cel putin
sase ore, e mai rational SIntul VarsanuIie dect cel care a scris n Pateric c e destul s dormi numai un ceas. Si Printele Arsenie
zicea c cel putin sase ceasuri de somn continuu. Cel putin, adic nseamn si mai mult. Binenteles, nu vreo zece ceasuri, cum dorm
unii acuma, vara, se culc pe la zece si se scoal a doua zi tot pe la zece. E cam prea mult.
Al patrulea punct: s-ti pstre:i hormonii, adic s nu Iaci risip de energie sexual. Si Printele si noi care spovedim, ntlnim
oameni drmati prin abuzuri si, de aceea ndrznim s spunem: Iiti atenti, nu Iaceti abuz, nu Iaceti risip de energie sexual.
Si al cincilea punct: s ai conceptie de viat cretin, adic s nu umbli dup alte conceptii de viat, stiu eu, yoga, zen si altele.
Conceptia de viat crestin, ct o avem, ne statorniceste n gndul si dorinta de a ne ridica mai presus de Iire, de a ndumnezei
Iirea, prin harul si ndurrile si iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Tocmai de aceea Iolosim si resursele Iiresti, cte le avem la
ndemn: aerul (aerul bun), hrana rational, somnul si energia vital, pe care nu vrem s o risipim pe plceri, ci vrem s-o canalizm
73
spre binele nostru material si spiritual. Asa dorea Printele Arsenie, care a Iormulat ndreptarul de viat, pe care l-a predat tinerilor si
oricui care vrea s ia aminte la el.
Domnul Hristos a fost rstignit cu spatele pe crucea material yi cu fa(a pe crucea spiritual.
Unii dintre clugri nu sunt clugri, ci cuiere de haine clugreyti.
Cine face curte nu face carte.
Pe o pictura Icut de Printele Arsenie cu Judecata de Apoi e scris: ,Tu eyti noi. ,Tu esti noi, ca si cnd ar spune Iaptele
oamenilor: Fii atent c tu cum esti acum, s stii c esti noi, tu esti ceea ce ai Icut, tu esti ceea ce ai gndit, tu esti ceea ce ai vorbit, tu
esti ceea ce ai simtit, tu esti ceea ce ai citit. Tu esti noi. Noi ne-am alctuit n tine. Cartea vietii tale esti tu nsuti.
MARTURII
P.S. Daniil Partoyanul
Printele Arsenie Boca - o abordare simpatetic a rela(iei tnr-duhovnic
1
,Printele Arsenie stia c la tinerete se pune temelia vietii omului, a dezvoltrii omului pentru mai trziu si pentru totdeauna si
de aceea era si nconjurat de tineri; l cutau tinerii si l ascultau si-i primeau povetele si sIaturile, venite ca din partea lui Dumnezeu.
Simteai, cnd ti vorbea Printele Arsenie, c ti vorbeste Dumnezeu prin SIintia Sa.
Prea Sfintitul Dr. Daniil Partoanul, Episcop vicar al Mitropoliei Banatului cu atributii in administrarea Episcopiei Romane
din Iugoslavia
Dup 160 de ani, credinciosii romni ortodocsi din Banatul Iugoslav au episcop, n persoana P. S. Sale Daniil Partosanul.
Nscut la 23 septembrie 1957 n Htgel, com. Densus (jud. Hunedoara), P. S. Sa este unul dintre cei ce au lsat Irumoase urme n
spiritualitatea Trii Hategului. La 25 martie 1984 (dup absolvirea Institutului Teologic din Sibiu si a cursurilor postuniversitare ale
Facult!ilor de Teologie Ortodox din Bucuresti si Tesalonic-Grecia) intr n monahism la Mnstirea Hodos-Bodrog, Iiind hirotonit
preot la 10 aprilie 1984. Din 1991 este cadru universitar la Facultatea de Teologie Ortodox din Arad, disciplina Patrologie si
literatur postpatristic. ntre 1986 1999 este preot la Prislop si Densus. ntre 1999-2000 ctitoreste schitul Retezat. La 31 martie-
1aprilie 2001 este hirotonit episcop vicar al Mitropoliei Banatului, cu atributii n administrarea Episcopiei Romne din Iugoslavia (cu
sediul la Vrset).
Prea Sfintite Daniil, sunteti unul dintre putinii care l-au cunoscut, mai indeaproape, pe Printele Arsenie Boca, pe acest
,ctitor al Filocaliei romaneti`, cum il numea un alt mare ctitor al iubirii de Frumos i l-am amintit aici pe Printele Dumitru
Stniloae.
Astzi, aici, la Timisoara, ca episcop vicar si administrator al Episcopiei Ortodoxe de Vrset, mrturisesc naintea lui
Dumnezeu si naintea tuturor cititorilor c pentru patru lucruri, n mod deosebit, petrecute n viata mea, nu sunt si nu voi Ii niciodat
vrednic a multumi ndeajuns lui Dumnezeu.
n primul rnd, pentru Iaptul c, la 15 ani, mi-a ndrumat pasii spre Teologie, respectiv spre Seminarul Teologic din
Caransebes, apoi spre Institutul Teologic din Sibiu, dup aceea spre cursurile de doctorat de la Bucuresti si, mai apoi, spre Facultatea
de Teologie din cadrul Universittii Aristotelice din Tesalonic Grecia.
n al doilea rnd, pentru Iaptul c, la nceputul celui de-al doilea an de studentie la Sibiu, Dumnezeu mi-a rnduit pasii, n ziua
de 26 octombrie, srbtoarea SIntului Mare Mucenic Dimitrie Izvortorul de Mir, spre Printele Arsenie Boca, pe care l-am ntlnit
ntia dat n casa parohial a bisericii sale ortodoxe din Drgnescu, comuna Mihilesti, din apropierea Bucurestilor, unde SIintia Sa,
de mai multi ani, picta si lucra n semiclandestinitate la biserica ce astzi i poart pictura exprimat si reprezentat ntr-un mod
deosebit n stil neobizantin curat ortodox, pedagogic, duhovnicesc si chiar proIetic.
n al treilea rnd, trebuie s-I multumesc lui Dumnezeu pentru Iaptul c mi-a ndrumat pasii nspre viata monahal, mai nti
spre mnstirea Smbta Brncoveanu unde am Iost Irate, mai apoi spre mnstirea Hodos-Bodrog unde am Iost clugrit si n cele
din urm spre sInta mnstire Prislop unde am putut s Iiu mai mult n apropierea Printelui Arsenie, n ultimii ani ai vietii SIintiei
Sale.
n al patrulea rnd, trebuie s multumesc lui Dumnezeu si s-mi plec capul cu nevrednicie pentru harul arhieriei la care m-a
chemat si pentru slujba de ierarh si de episcop n Biserica Sa, Biserica Ortodox, acum, pentru Iratii nostri romni ortodocsi din
Banatul Iugoslav, care, dup 160 de ani, au n persoana mea un ierarh, silindu-m si strduindu-m s-i cluzesc, s-i pstoresc si s-
i conduc spre Mntuitorul nostru Iisus Hristos.
n viata mea personal, mai multi oameni au avut roluri deosebite. n primul rnd printii mei. Apoi preotul care m-a botezat si
mi-a ndrumat pasii spre seminarul teologic, proIesorii de la Caransebes, Sibiu, Bucuresti, Tesalonic, colegii proIesori si studenti de la
Facultatea de Teologie Ortodox din Arad unde predau n continuare Patristica, .P.S. Sa Mitropolitul Nicolae al Banatului, care m-a
propus pentru alegerea si hirotonirea ntru arhiereu, Iratele Traian Dorz, conductorul spiritual al Oastei Domnului n anii `70 si `80,
pe care l-am cunoscut de asemenea. Dar n mod cu totul si cu totul aparte, cu totul si cu totul deosebit n viata mea, un rol crucial l-a
avut si-l are persoana si personalitatea duhovniceasc, harismatic, de statur neopatristic, a Printelui Arsenie Boca, att de cinstit,
de cunoscut, de apreciat, de cutat si de recunoscut chiar si ca sInt de ctre o multime urias de credinciosi.
Mai vorbiti-ne putin despre prima intalnire cu Sfintia Sa'
74
Eram student la Sibiu, n toamna anului 1979, cnd, auzind de la maicile de la mnstirea Prislop unde petreceam vacantele
de var, satul meu natal Iiind la aproximativ 7 km spre sud de sInta mnstire Prislop, din jud. Hunedoara despre Printele Arsenie.
Am ajuns la SIintia Sa, dup ce am cltorit cu trenul o noapte, de la Sibiu spre Bucuresti. Prima ntlnire cu Printele, ca si toate
celelalte, m-a marcat proIund, m-a rscolit, m-a remontat, m-a zidit suIleteste si duhovniceste. Printele Arsenie, din neIericire, era
atunci civil, ntruct Iusese pe nedrept scos din mnstirea Prislop prin Decretul 410 din 1959 (Printele Arsenie a plecat din Prislop
la nceputul lui mai 59, si nu datorit Decretului 410 n.n.). Dup ce a lucrat o vreme n Schitul Maicilor la Bucuresti, dup ce a pictat
partial biserica ,SIntul EleIterie din Bucuresti, iesind la pensie o pensie minor, n 1968 a nceput pictura bisericii parohiale
ortodoxe din Drgnescu, unde a lucrat vreme de 15 ani cu mult dragoste, cu rbdare, prin multe ncercri, si unde cum spunea
SIintia Sa nsusi a Iost cutat si cercetat duhovniceste de o adevrat ,avalans de oameni. Pun aceste cuvinte n ghilimele pentru
c i apartin si eu nsumi l-am auzit zicnd aceasta. Pe Printele Arsenie l-am Irecventat discret si clandestin n toti anii ct am Iost
apoi student la Sibiu. Dup aceea, Iiind doctorand la Bucuresti, am avut prilejul mai mult si mai ndeaproape s-l ntlnesc, tot acolo,
n biseric la Drgnescu. De asemenea, cu SIintia Sa am avut Iericirea s Iiu de dou ori n cltorii si drumetii n Muntii Retezat, o
dat la Sinaia, la Ghelar si n alte prti.
Intalnirile cu oamenii mari rman, pentru totdeauna, marcate de amintirea i pre:enta lor. Ce ,urme` a lsat Printele
Arsenie in viata Prea Sfintiei Joastre?
De Iapt, SIintia Sa este cel care m-a ndrumat spre studii si cursuri de doctorat. ntlnirea cu SIintia Sa a Iost decisiv n a lua
hotrrea de a intra n monahism. Pe Printele Arsenie l-am rentlnit de mai multe ori la Mnstirea Prislop unde am ajuns preot
slujitor, la sIatul si povtuirea SIintiei Sale, ntre 1986 si 1988, 17 decembrie, cnd l-am ntlnit pentru ultima dat SIintia Sa
trecnd la cele vesnice n 28 noiembrie 1989.
Cuviosul Arsenie a fost o spun cei ce l-au cunoscut i i-au recunoscut Crarea mprjiei unul din cei mai mari teologi-
duhovnici ai neamului romanesc. Care e ,po:itia` Prea Sfintiei Joastre fat de aceast consideratie?
Printele Arsenie a Iost un om exceptional, un om extraordinar, un om al lui Dumnezeu, un mare printe al Bisericii noastre.
Pentru mine personal, cel mai mare din veacul nostru si din vremea noastr. Nenteles de multi, neiubit de multi, neapreciat de multi,
a Iost ns cutat, iubit, stimat, cinstit si n timpul vietii, si mai ales dup moarte, de o multime de credinciosi, de o multime de oameni
ai lui Dumnezeu, crestini care sunt deschisi mai mult spre acel simt al sacrului, al sIinteniei, care radia si pe care-l transmitea
personalitatea Printelui Arsenie.
Despre Printele Arsenie trebuie s vin vremea, ct mai curnd posibil, s se scrie mai mult, s se vorbeasc mai mult; si eu
sunt absolut sigur, si mrturisesc cu toat responsabilitatea mea de episcop si membru al B.O.R., c mai devreme sau mai trziu va
veni timpul rnduit de Dumnezeu cnd Printele Arsenie Boca va Ii canonizat. SIintia Sa a Iost un mare duhovnic, a Iost un pictor
bisericesc, a Iost un zugrav de suIlete, a Iost un predicator de statur patristic, ne-a lsat Crarea mpr(iei ca pe o cluz pentru
viata duhovniceasc, si sunt sigur c, de acolo de unde este, ne povtuieste, ne cluzeste, mijloceste pentru noi, ne ocroteste. Iar
mormntul SIintiei Sale de la Mnstirea Prislop, duhul SIintiei Sale de la Mnstirea Smbta-Brncoveanu, ctitoria SIintiei Sale de
la Sinaia, pictura SIintiei Sale de la biserica din Drgnescu vor vorbi si vorbesc chiar pentru Ioarte mult vreme, dac nu cumva
pentru totdeauna, despre trirea n Hristos, credinta n Hristos, dragostea Iat de Hristos, despre adevrul Bisericii Ortodoxe,
mormntul SIintiei Sale si crucea de la mormnt Iiind dintre cele mai cunoscute si importante n acelasi timp si discrete locuri de
pelerinaj, unde vin crestini din toat tara si chiar si din alte prti. Vin, se roag, aprind o lumnare, se nchin si cer mijlocirea prin
rugciunea de Ioc a Printelui Arsenie pentru ei, pentru Iamilie, pentru tar, pentru lume, pentru Biseric, pentru noi, toti.
Ce sfaturi deosebite v ddea Printele?
Legtura dintre un nceptor, cum am Iost si am rmas eu, si Printele Arsenie nu poate Ii exprimat si explicat n cuvinte.
Am o multime de cuvinte, de nvtturi, de povtuiri, de sIaturi, dar si mustrri; si multumesc lui Dumnezeu si Printelui Arsenie, n
mod deosebit, pentru aceste cuvinte care m-au zidit luntric, care m tin luntric, care sunt pietrele de temelie ale vietii mele
duhovnicesti, atta ct este. Am multe cuvinte de la Printele Arsenie, am auzit multe cuvinte, mi plcea s stau n apropierea
SIintiei Sale, ascultndu-l cum vorbea cu oamenii, cum le asculta necazurile, cum le explica problemele si necazurile si cum i
povtuia si i sItuia. Printele Arsenie a purtat si a mentinut aprins n veacul nostru o constiint crestin, duhovniceasc, Iilocalic,
apostolic si patristic de cel mai nalt nivel si de cea mai adnc si proIund simtire si trire. Eu sunt sigur c pentru neamul
romnesc, pentru poporul romn, pentru ortodoxia romneasc, astzi, dar mai ales mine si, cu sigurant, poimine, n viitor,
Printele Arsenie va Ii pentru noi, romnii, ceea ce SI. SeraIim de Sarov a Iost pentru ortodocsii rusi sau SI. Grigore Palama pentru
greci si pentru ortodoxia ecumenic sau alti si alti sIinti din istoria crestinismului, a ortodoxiei si a Bisericii.
Ce credeti c ar spune lumii de a:i Printele Arsenie (i o spune, cu sigurant')?
Atunci cnd Printele Arsenie si-a isprvit de scris si de redactat Crarea mpr(iei, a cutat un subtitlu acestei crti,
acestei scrieri-testament a SIintiei Sale, si l-a ales pe urmtorul: Un rspuns creytin la neliniytile vremii. Prin urmare, mesajul
Printelui Arsenie pentru noi, toti, n mod deosebit pentru cei care l-am cunoscut, ca si pentru cei care nu l-au cunoscut, ca si pentru
cei care nu l-au recunoscut si nu-l recunosc, este credinta n Dumnezeu, n Mntuitorul Iisus Hristos, n Ortodoxie, n Biseric, n
Harul si Darul SIntului Duh si al SIintelor Taine, prin rugciune, prin citirea SIintelor Scripturi, prin umilint si pocint, prin citirea
si studiul SIintilor Printi si prin ntreaga noastr trire si conceptie de viat crestin. Printele Arsenie punea Ioarte mult accent pe
viata duhovniceasc, pe constiinta atotprezentei lui Dumnezeu, pe dezvoltarea n Iiecare om, n Iiecare suIlet, a acestei constiinte, a
atotprezentei lui Dumnezeu. Adic omul, crestinul, credinciosul, monahul, preotul, ierarhul s Iie constienti de atotprezenta lui
Dumnezeu, de Iaptul c Dumnezeu este n orice loc si n orice timp si ne vede, ne aude, ne simte si ne stie tot ceea ce Iacem, gndim
sau vorbim. Si, stiind de acest lucru, trind acest adevr dogmatic, altele vor Ii vorbele noastre, gndurile noastre, simtirile noastre,
tririle noastre. n explicarea necazurilor si a problemelor oamenilor, a crucilor pe care oamenii le au de purtat, Iiecare ntr-un Iel sau
altul, de la Dumnezeu, Printele Arsenie promova ideea legii ispsirii, a Iaptului c pcatele noastre sunt cauzele durerilor noastre. Si,
cum spunea si scria SIintia Sa: ,Am vrut s pun mna pe rdcina durerii care nu este alta dect pcatul, pcatul svrsit sau
urmrile pcatelor mostenite de la mosii si strmosii nostri, de la printii nostri, au urmri si n viata noastr sau las urmri si n viata
urmasilor. De aceea, pcatele se cuvine s Iie ispsite, spovedite, iertate, dezlegate si stinse n harul, puterea si iubirea lui Dumnezeu,
prin pocinta noastr, prin umilint, prin lacrim, prin rugciune, prin smerenie.
75
AIlndu-te n prezenta si n apropierea Printelui Arsenie, simteai prezenta lui Dumnezeu si l simteai pe Hristos trind si
vorbind n Printele Arsenie. Era si este un lucru extraordinar cum spunea cineva n viata noastr, n viata oamenilor s ntlnim
un sInt. Eu pot s spun c acest lucru l-am simtit si l-am trit si sunt absolut convins si responsabil de ceea ce spun acum.
S abordm putin relatia tanrduhovnic. Prea Sfintia Joastr Printele Arsenie. Cum se raporta Printele la tineretea i
tinerii vremii Sfintiei Sale?
Printele Arsenie aprecia, Ir ndoial, Ioarte mult pe tineri si cuta s-i ndrume ca s-si nchine tineretea lui Hristos si
Bisericii Sale. Printele Arsenie stia c la tinerete se pune temelia vietii omului, a dezvoltrii omului pentru mai trziu si pentru
totdeauna si de aceea era si nconjurat de tineri; l cutau tinerii, si nu numai, si l ascultau si-i primeau povetele si sIaturile, venite ca
din partea lui Dumnezeu. Simteai, cnd ti vorbea Printele Arsenie, c ti vorbeste Dumnezeu prin SIintia Sa. Si acesta este un lucru
Ioarte important si Ioarte necesar si-n vremurile de astzi, ca s se ridice oameni ai lui Dumnezeu, adevrati, care s Iie cluze si care
s Iie povtuitori pentru ceilalti.
Amintiri, experiente singulare...
n legtur cu amintirile si experientele si tririle deosebite n preajma Printelui Arsenie, nu-mi ngdui acum s vorbesc
despre ele sau despre toate acestea, pentru c este imposibil. Poate va rndui Dumnezeu o vreme cnd voi scrie aceste lucruri ntr-o
carte despre viata Printelui Arsenie si despre semnele pe care Dumnezeu ni le-a trimis prin viata si lucrarea duhovniceasc a SIintiei
Sale. ns pot s amintesc doar Iaptul c simteai n prezenta Printelui Arsenie c te vede, te cunoaste, c-ti stie nu numai prezentul,
dar si trecutul, si ti intuieste viitorul. Cu doisprezece ani nainte de a ajunge printr-o burs s studiez n Grecia, Printele Arsenie mi-a
spus si mi-a dat de nteles acest lucru. Si multe alte lucruri care s-au mplinit la vremea potrivit conIorm spuselor si cuvintelor
duhovnicesti ale SIintiei Sale. ns nu vreau s Iiu nteles gresit si s accentuez doar Iaptul si latura proIetic a personalittii Printelui
Arsenie. Si aceasta a Iost si este esential, dar aceasta se leag de cea duhovniceasc, de cea neopatristic, de cea neoIilocalic, de cea
crestin si ortodox.
Un cuvant de mangaiere i de alinare?
As aminti cuvntul SIntului Ignatie TeoIorul, purttorul de Dumnezeu mutat la Domnul n anul 107 d. Hr., Iost episcop al
Antiohiei, martirizat la Roma si sIsiat de Iiarele slbatice n arena roman scrise si adresate n epistola SIntului Policarp ctre
acest episcop al Smirnei, ucenic oarecum si printe apostolic, discipol al SIntului Ioan Evanghelistul: ,Tous kairous katamantane'`
Citeste vremurile! Datori suntem si noi, crestinii, astzi, preoti, duhovnici, monahi, ierarhi mai ales, s citim, s desciIrm, s
cutm s ntelegem vremurile pe care le trim si mesajul lui Dumnezeu n vremurile acestea destul de tulburi, destul de instabile,
destul de pline de incertitudine. Cunoastem cu totii cuvintele celebre de pe mormntul lui Kant: ,Cerul nstelat deasupra mea si
constiinta moral din mine. Eu as aduga: ,Cerul nnorat deasupra noastr si credinta crestin din noi. Aceasta ne tine, aceasta ne
mentine si aceasta ne va duce si ne va trece n vesnicie. S cutm s Iim crestini ct mai mult, ucenici ai lui Hristos, ucenici ai
SIintilor Printi, ucenici ai printilor duhovnicesti si Iiecare, dup msura noastr, s aducem unul treizeci, altul saizeci, altul o sut
din roadele duhovnicesti.
Iar n ncheiere as dori s amintesc un cuvnt pe care Printele Arsenie mi l-a spus ntr-una din primele ntlniri. Eram un grup
restrns de studenti teologi de la Sibiu si ne-a zis urmtoarele: ,S v ntriti convingerea n credint nct s Iiti gata s v puneti
capul pe butuc, dac timpul o va cere.
Arhimandritul Teofil Prian
2
Despre Printele Arsenie am auzit pentru prima dat n anul 1942 prin aprilie. Mi l-a pus n atentie Printele Ioan Opris, care
era paroh n satul meu, satul Toprcea, din judetul Sibiu, un om cult, un preot tnr. Stia despre Printele Arsenie Boca, stia despre
Mnstirea de la Smbta. El mi-a dat si ideea s m Iac clugr. Dup ce am aIlat despre Printele Arsenie Boca i-am scris o
scrisoare. Am nvtat n iunie 1942 s scriu la masina de scris, notarul din sat mi-a dat voie s Iolosesc masina de scris de la Primrie
si i-am scris o scrisoare la care am primit rspuns prin intermediar. Printele Arsenie Boca l-a delegat pe un diacon de la Mnstirea
Brncoveanu de la Smbta de Sus s-mi scrie el un rspuns ca din partea Printelui, adic s-mi atrag atentia asupra rugciunii cu
care se mntuiesc clugrii. E vorba de diaconul Vasile Sortan care n cele din urm n-a mai rmas la Mnstire. Mi-a scris ca din
partea Printelui si mi-a atras atentia asupra rugciunii ,Doamne Iisuse Hristoase..
Eu am struit nct m-am ntlnit cu Printele si n 30 august 1942. Am ajuns la Smbta n dimineata zilei de 30 august. Era o
zi de Duminic si era Duminica n care s-a citit din Evanghelie Pilda cu Nunta Iiului de mprat, dup Evanghelia de la Matei, cu
adaosul care este numai n SInta Evanghelie de la Matei, cu omul care neavnd haine de nunt a intrat totusi la nunt si care a Iost
scos aIar legat de mini si de picioare si aruncat n ntunericul cel mai dinaIar. Atunci Printele o tinut si o predic. Eu de Iapt pe
Printele Arsenie Boca nu l-am auzit vorbind altdat dect n Duminica aceea si a doua zi dimineata, luni, n 31 august 1942, tinnd
un Iel de cuvnt ndrumtor pentru credinciosii care erau de Iat la Mnstire.
Prima predic pe care am auzit-o, prima si ultima la drept vorbind, tinut de Printele Arsenie Boca avea trei teme mi-aduc
aminte Ioarte bine de predica aceea, am tinut-o minte poate pentru c stiam c o tine un om deosebit anume, mai nti Printele o
vorbit despre haina de nunt. Si a spus c pentru el cuvntul din SInta Evanghelie despre cel care o intrat Ir hain de nunt a Iost
un cuvnt de care s-o poticnit el de mult vreme, n ntelesul c la un moment dat si-a vzut haina cu care era mbrcat, ca rezultat al
vietii pe care a dus-o probabil Printele Arsenie, si zicea Printele c si-a vzut haina, expresia este a lui ,ca o spltoare, murdar ca
o spltoare. Si-atuncea, dup ce si-o vzut haina murdar ca o spltoare, o Iost preocupat de curtirea hainei, ca s ajung s aib
,hain de nunt. Si spunea el c ar Ii Icut orice numai s-si vad haina curat, orice lucru de jos din lumea aceasta din cte se pot
Iace l-ar Ii Icut, a zis atunci: ,As Ii mutat si ceea ce nu se poate spune aici. Dup o vreme, nu o spus ct vreme o trecut de atunci,
Iiind la Mnstire la Smbta, n-o spus unde o avut intuitia hainei de nunt, adic a hainei pe care o purta, dar la Smbta Iiind, dup
ce s-a ncadrat n Mnstire, o avut o vedenie. Se Icea c e n biserica Mnstirii, n locul acela unde se trece din pronaos n naos, n
locul acela mai strmt, a vzut un copil care plutea n aer. Nu se sprijinea de pereti zicea Printele, plutea n aer si copilul i-a artat cu
mna spre Printele. El atunci s-o uitat la el nsusi si si-o vzut haina cu care era mbrcat, de data aceasta curat, cu o pat pe ea cam
de o jumtate de metru, si asta reprezenta un pcat. Nu a spus ce pcat, doar c copilul i-a atras atentia c el mai are un pcat pe lng
cel care se arta n pata de pe hain si pcatul acela, si-o dat Printele seama c e din pricina c o ntmpinat vedenia cu ,Doamne,
76
si-atunci o spus el c cuvntul ,Doamne se adreseaz numai lui Dumnezeu si Domnului Hristos, nici mcar Maicii Domnului, si si-o
dat seama c el o Icut acest pcat, pcat care atunci cnd si-o dat seama c l-o Icut, copilul o zmbit, ceea ce nsemna c o nimerit.
Adevrul este, Iac aici o parantez, c de cte ori l-am ntlnit pe Printele, sau de cte ori am vorbit despre Printele, sau am
vorbit cu el, sau o venit vorba despre el, niciodat nu m-am gndit c Printele Arsenie este omul cu dou pcate, sau cu mai putin de
dou pcate, poate Ir nici un pcat la drept vorbind. El s-o prezentat pe sine atunci public n Iata credinciosilor care erau de Iat ca
un om cu dou pcate. Unul reIlectat pe hain, ca o pat, despre care el n-a spus ce este, si cellalt care a Iost de pe urma Iaptului c a
ntmpinat vedenia cu ,Doamne. Mai Iac o parantez, sau n continuarea aceleiasi paranteze, as zice eu c nu stiu dac cineva poate
s Iie vinovat de pe urma Iaptului c ntmpin o vedenie cu un cuvnt, c acel cuvnt nu l caracterizeaz la drept vorbind si nu stiu
dac exist ntr-adevr o vin n chestiunea aceasta.
A doua tem pe care a tratat-o Printele a privit responsabilitatea preotului, responsabilittile ndrumtorului de suIlete; o citit
din cartea Proorocului Iezechiel, cuvntul adresat stjerului, cnd i spune Dumnezeu proorocului: Fiul omului, dac esti pus strjer si
i anunti pe oameni despre iminenta pericolului ei vor muri pentru pcatele lor dac nu te vor asculta, dar tu vei Ii nevinovat. Iar dac
nu-i vei anunta, atunci sngele lor se va cere din palma ta.
A treia tem a Iost n legtur cu SInta mprtsanie. A citit din SInta Scriptur a Noului Testament, din Epistola I ctre
Corinteni cap. 11, la sIrsitul capitolului, unde sunt cuvintele SIntului Apostol Pavel: ,S se cerceteze omul pe sine si numai asa s
mnnce din aceast pine si s bea din acest pahar, c cine mnnc si bea Trupul si Sngele Domnului cu nevrednicie mnnc si si
bea siesi osnd. De aceea printre voi sunt multi slabi si bolnavi si bun parte mor.
M gndesc eu acuma c cuvintele acestea ale SIntului Apostol Pavel se reIer mai ales la o boal si la o slbiciune
suIleteasc, pentru c bolnavi nu sunt numai ntre crestini si nu sunt numai ntre crestinii nevrednici s zicem, ci sunt si naIar de
crestinism, respectiv toti oamenii pot Ii bolnavi si slabi si morti. Da` Printele a interpretat chestiunea aceasta cumva si n nteles Iizic,
c si bolile Iizice de multe ori sunt de pe urma Iaptelor rele pe care le Iac oamenii. Asta a Iost predica Printelui. Am vorbit putin cu el
dup Slujb. El nu vorbea Duminica cu oamenii pentru c era mpresurat de multi credinciosi si atuncea el vroia s Iac deosebire
ntre o zi de lucru si o zi de Duminic. Vroia s se odihneasc, s se retrag. Deci nu o Iost posibil s stau de vorb cu el dect
Duminic seara. Si Duminic seara mi-o spus un cuvnt care mi-o rmas de atuncea: ,Nu toti cei din lume se prpdesc, nici toti cei
din mnstire se mntuiesc.
nc ceva: dup ce o tinut cuvntul ctre credinciosi, predica, s-o ocupat putin si de niste copii care erau acolo de Iat si le-o
vorbit despre constiint si o Iormulat deIinitia cugetului sau constiintei ca Iiind: ,Glasul lui Dumnezeu care vorbeste n noi si arat ce
este bine si ce este ru.
A doua zi o tinut un cuvnt de ndrumare pentru credinciosii care erau de Iat, desi el o si exceptat pe unii, erau niste copii, pe
mine nu m-o exceptat, era vorba despre necazurile care le vin printilor prin copii. Le-o zis despre cazuri cnd printii sunt
responsabili pentru copiii lor care vin n lumea aceasta cu deIecte. O atras atentia asupra Iaptului de a Ii oamenii cununati la biseric,
de avea slujba cununiei, o pus n atentie Iaptul c sotii nu trenuie s consume buturi alcolice, cci chiar si un pahar de vin pe care l
bea cineva care dup aceea se angajeaz la conceperea unui copil este duntor pentru copilul care urmeaz s se nasc. O atras
atentia c atta vreme ct cineva care a Iost n rzboi si se ntoarce acas si nc mai are visuri cu groaza pe care o trit-o pe Iront n
timpul rzboiului, ct vreme mai are astIel de traume s zicem, nu are voie s se angajeze la conceperea copiilor, deoarece copiii pot
s aib neputinte de pe urma Iaptului c printii nu sunt destul de linistiti. Asa c Printele era de atunci, din 1942, preocupat de
chestiuni de Ielul acesta, de responsabilitatea printilor pentru copiii lor. Lucruri pe care dup aceea le-o dezvoltat si le-o prezentat n
Crarea mpr(iei, n special n capitolul Ereditate yi spirit si n subcapitolele Copii czu(i ntre tlhari si Copii nscu(i n
lan(uri. Dup aceea Printele o spovedit n ziua aceea de 31 august 1942, o spovedit nti pe un tnr, pe un student n medicin care
urma s mearg pe Iront. L-o tinut Ioarte mult, sau mie mi s-o prut c l-o tinut Ioarte mult. Dup aceea m-o spovedit si pe mine. A
Iost singura spovedanie pe care am Icut-o la Printele. Aveam 13 ani si jumtate. Dorinta mea era s m Iac clugr. De Iapt am avut,
as putea zice vocatie pentru asta, n sensul c ntotdeauna mi-o prut bine s aud despre clugri, mi-as Ii dorit s vorbesc cu clugri,
as Ii vrut s stiu ce Iac clugrii, cum triesc, ce mnnc, ct dorm, cum dorm, cum se roag. Niste lucruri de Ielul acesta le-am avut
n vedere de pe atuncea si m-am prezentat la mnstire la Smbta cu dorinta s rmn la Mnstire. Nu s-o putut. De Iapt chestiunea
a tratat-o Printele Arsenie. N-o trebuit s mergem mai departe, s mai ntrebm pe cineva. Dar, pentru c Mitropolitul Nicolae Blan
care o restaurat mnstirea de la Smbta, mnstire Voevodal zidit de Constantin Brncoveanu, dar drmat si rmas n ruin
pn n 1928 cnd Mitrpolitul Nicolae Blan s-o ngrijit de restaurarea bisericii si de renIiintarea Mnstirii, Mitropolitul voia s aib
acolo numai absolventi de Teologie. Cu gndul acesta a pornit. Binenteles c nu si l-a putut duce la ndeplinire dect n parte, pentru
c nu s-au prezentat multi absolventi de Teologie.
Mnstirea a nceput cu trei oameni, cu trei candidati la clugrie, si anume: cu Printele Arsenie, cu Printele Nicolae Mladin,
care a ajuns proIesor la Teologie prin purtarea de grij a Mitropolitului Nicolae Blan care s-a interesat Ioarte mult de Academia
Andreian pentru care o Iormat proIesori, si dup aceea n 1940 s-a asezat si Printele SeraIim care venea de la studii din Grecia.
Printele SeraIim si cu Printele Arsenie au Iost trimisi de Mitropolitul Nicolae Blan la SIntul Munte ca s cunoasc realittile de
acolo. Mitropolitul si ddea seama c ncepe cu oameni nepregtiti n alt mnstire si atunci i-o trimis la SIntul Munte. Printele
Arsenie o stat acolo trei luni, din 1939 din martie ncepnd si s-o ntors si s-a asezat la Smbta. Si Printele SeraIim o rmas acolo 6
luni la SIntul Munte si un an scolar la Atena la Teologie.
Printele SeraIim o adus de la Athos un caiet cu texte ascetico-mistice dar nu numai din Filocalie. De exemplu un cuvnt al
SIntului Ioan Gur de Aur despre rugciunea de toat vremea, care de Iapt nu e autentic, asa se zice c nu e autentic, nici nu a Iost
publicat n Filocalia.
Printele Arsenie, dup ce a terminat Teologia, pentru c era talentat la pictur, a Iost trimis de Mitropolitul Nicolae Blan la
Bucuresti unde o urmat Scoala de ,Belle Arte. O Icut pictur si sculptur. Si tot atuncea o Irecventat si cursuri de medicin, n
special de genetic. De aceea Printele o lucrat cu toat capacitatea lui. El, dup cum ziceau oamenii, si aveau si dreptate, a Iost un
om cu dar de la Dumnezeu.
Mitropolitul nostru, zilele trecute, Duminica trecut, o sIintit o troit la intrarea n Mnstirea noastr. Si cu ocazia asta o spus
de cteva ori c Printele Arsenie a Iost un clugr mare. Si la sIintirea monumentului, acea cruce de marmor, a pomenit Mitropolitul
77
de Printele Arsenie ca de un ,mare duovnic al vremii sale si ca de un ,Zalmoxis al neamului romnesc. Sunt cuvintele
Mitropolitului Antonie, care i-o Iost ntr-un Iel ucenic, n sensul c o Iost clugrit de Printele Arsenie la Prislop.
De aceea, Printele, avnd si cunostinte de art, putea s-si dea seama si de pe Iigura omului despre starea lui suIleteasc.
Chiar si de pe IotograIii. Veneau oamenii la el cu IotograIia cuiva si ziceau: uite, asta este Iata cu care vreau s m cstoresc si
Printele zicea: Nu-i bun. Sau i bun, contnd, cred, si pe ceea ce i spunea Iigura.
La noi la Mnstire o Iost o carte n bibliotec, nu stiu pe unde o mai apucat sau pe unde mai este, o carte intitulat:
Revelation du visage cum descoper Iata starea interioar. Din 1949 stiu de cartea aceasta. Era si cu desene explicative. Deci
Printele nu a lucrat numai cu asta, c i descoperea Dumnezeu, ci el o lucrat si cu niste lucruri stiintiIice. De exemplu, n ceea ce
priveste cunostintele medicale. El si ddea seama de tarele ereditare si le explica. i trimitea pe unii dintre credinciosii care veneau la
Printele s se duc s-si Iac analiza sngelui si s vin cu rezultatul la el. Si-apoi el trgea niste concluzii. Sau o Iost un caz n
Smbta de Sus, o Iat, care vroia s se cstoreasc cu un biat din Hrseni. Biatul din Hrseni avea un tat care gngvea.
Printele nu stiu dac l-o trimis sau nu s-si Iac analiza sngelui, dar si-o dat seama c ceva nu-i n regul. Cnd vorbea, gngvea.
Si Printele si-o dat seama c e o tare ereditar, c e un snge bolnav. Si sotia respectivului, deci mama biatului, la Iel, nu era ea ca
toti oamenii, nu era ea destul de luminat la minte. Si Printele, Ir s-i dea o explicatie i-o spus Ietei: ,S nu te cstoresti cu
Gheorghe, c nu o s aveti copii sntosi. Dar ea totusi s-a cstorit si-o avut un copil. Si copilul, de la o vreme, de la trei ani, o
nceput s aib ndrptri Iizice si, binenteles, si spirituale. De la o vreme, nu o mai putut nici s vorbeasc si la sapte ani o murit.
Binenteles c persoana respectiv o spus: o avut dreptate Printele, Printele are dar de la Dumnezeu, c o stiut c nu o s am copii
sntosi si c vor muri. Ori Printele putea stii asta si Ir s aib dar de la Dumnezeu. Dar el o lucrat cu toate mijloacele lui.
Au mai Iost si alte cazuri, un caz din Ludisor. Un brbat o vrut s se cstoreasc cu o Iat. Fata avea ceva la un ochi. Printele
si-o dat seama c ceva nu e n regul si i-o spus biatului: ,O iubesti?. Si el o zis: ,Da. Si atuncea Printele o zis: ,Ia-o. Si o luat-o.
Si dup ce s-au cstorit ei sau dus la Cluj, la o clinic si s-a constatat c Iemeia e bolnav, are sngele contaminat. Si omul nu o mai
vrut s stea cu ea. Si asta s-a socotit un esec al Printelui Arsenie. n realitate, nu o Iost un esec al Printelui, de vreme ce i-o spus c,
dac o iubeste, s o ia. C el, dac ar Ii iubit-o, ar Ii sustinut-o si n suIerint si nu ar mai Ii Icut nici un caz. Ori, el s-a desprtit de
ea, s-a recstorit, el trieste si acuma, are vreo 80 de ani. ns acuma o ajuns si el n declin. Nu mai recunoaste oamenii, nu mai are
tinere de minte. Copiii i sunt sntosi.
Ceea ce Icea Printele, si asta e interesant de stiut si de retinut, niciodat nu calcula un rspuns. Ce i venea prima dat n
minte aceea spunea. Si cu asta rezolva o chestiune sau nu o rezolva dar, n orice caz, si spunea punctul de vedere. O Iost si nereusite
multe n viata Printelui n sensul acesta. S amintesc un caz: un preot din Sibiu, i-am spus de multe ori: mi, tu esti un esec al
Printelui Arsenie. n sensul c l-a ndrumat s se cstoreasc cu Iata cu care s-a cstorit si nu o duce bine, nu o duc bine. Triesc
totusi mpreun, au un biat, sotia este Iunctionar la o banc. Printele i-a pus-o n vedere odat cnd s-a dus el acolo la
Drgnescu, unde lucra Printele pe atuncea, si o zis c l-ar interesa o Iat, c ar vrea s se cstoreasc. Si atuncea Printele i-o zis:
,ia-o pe asta. I-a artat-o si dup aceea el a Iost preocupat de chestiunea aceasta. A luat-o n cstorie, dar acum nu-i bine. Realitatea
este c nu e bine si i-am zis eu c e un esec al Printelui Arsenie. Dumnezeu stie pn la urm dac e esec sau nu-i esec, dar te-ai
gndi asa, c dac te duci la cineva s te ndrumeze, ar Ii cazul s te ndrumeze s te cstoresti, cnd e vorba de cstorie, nu s
suporti o cstorie, ci s te Iericesti n cstorie. Este un preot n apropierea noastr si tot asa s-a dus la Printele si tot asa i-o pus n
atentie o Iat, dar o Iat inIirm. A dus-o Ioarte greu, pentru c ea era inIirm nu numai Iizic, n sensul c nu putea merge Ioarte bine,
avea un Iel de schioptare, avea un picior mai scurt, sau ceva de Ielul acesta, si Printele i-a spus s se cstoreasc. Ea nu l-a nteles
pe Printele, n orice caz nu l-a nteles pe Printele ca Printe si poate nici ca sot. Printele se socotea ntotdeauna asuprit de sotia lui.
Si au 5 copii totusi, dintre care unul e clugr la noi la Mnstire, Printele Casian.
Printele Arsenie era ntotdeauna la ndemna oamenilor. Eu, personal, am impresia c uneori si cuta s Iac pe omul care stie
multe si c stie bine ce stie. Dar, n orice caz, cu pregtirea pe care o avut-o si cu cunostintele pe care le-a avut a lucrat mai bine dect
am Ii lucrat ceilalti care nu aveam astIel de cunostinte si pe care nici nu trebuie s le ai neaprat ca s Iii ndrumtor de suIlete.
La spovedania mea Printele m-a ntrebat un lucru care mi s-a prut curios c m ntreb. Si anume, m-a ntrebat dac mi-a
venit vreodat n minte s omor vreun om. Acuma, poate c la vrsta aceea, de 13 ani si jumtate nu era cazul s mi pun o astIel de
ntrebare, desi, dup aceea mi-am dat seama de ce mi-a pus-o. Pentru c Printele stia c copilul este oglinda printilor, c Iiecare
dintre noi aducem o ncrctur din strIunduri de existent, c Iiecare dintre noi suntem sinteza naintasilor nostri printi, bunici,
strbunici, pn unde ajunge spectrul vital al existentei noastre. Si, binenteles c, chiar dac m-am mirat, i-am dat rspunsul care era
de Iapt, nu i-am dat un rspuns evaziv, i-am spus c niciodat nu mi-a venit s omor un om. Printele vroia s intre n legtur cu
naintasii mei, s vad eventual din ce tlhari am aprut eu n aceast lume. Probabil s-a gndit la aceasta c, Iiind un nevztor, Iiind
un ,copil nscut n lanturi, Iiind un ,om nscut ntre tlhari, a vrut s stie dac printii mei sunt, ntr-adevr, ceea ce gndea el c
sunt. Multumesc lui Dumnezeu, am avut niste printi, nu pot zice ca SInta Tereza de Lisieux: ,S stiti c eu am avut niste printi
sIinti. Nu pot zice lucrul acesta, dar, n orice caz, au Iost oameni de treab si-au vzut de ndatoririle pe care le-au avut, ne-au
crescut, ne-au ndrumat bine. C or Ii avnd si ei vreo vin. m rog, Dumnezeu stie de toate. Nu ne alegem noi printii si nici
printii nu ne aleg pe noi si venim n lume n contextul Iizic, Iiziologic si social n care am venit n lume.
M-a ndrumat Printele atuncea s Iac rugciunea cu care se mntuiesc clugrii. Si asta arat c Printele, de Iapt, avea o
putere de sintez si o putere de ptrundere si scotea niste concluzii bune, n ntelesul c el, dac si-a dat seama c eu nu pot rmne
acolo, neIiind absolvent de Teologie si neavnd vrsta la care se poate hotr cineva s se Iac clugr si avnd si deIicienta cu care
am strbtut prin viat, Printele si-o dat seama de asta si atuncea a zis, totusi, c as putea Iace eu ceea ce Iac clugrii, adic s zic:
,Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine, pctosul. Am luat aminte la ce mi-a zis Printele. Adic el ce
mi-a zis de Iapt s zic ,Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine, pctosul, mi-o spus c aceasta e
rugciunea cu care se mntuiesc clugrii, mi-o spus c aceast rugciune s o zic n gnd, nu cu cuvntul vorbit, ci n gnd, s-o lipesc
de respiratie n Ielul urmtor: ntre respiratii, deci Ir s inspir si Ir s expir, acolo unde se ntlneste o respiratie cu cealalt, s zic
,Doamne, trgnd aerul n piept, odat cu aceasta, s zic ,Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, si dnd aerul aIar din piept
,miluieste-m pe mine pctosul. Altceva nu mi-a mai spus n legtur cu asta. De aceasta pot s zic eu c Printele Arsenie a Iost un
ctitor la existenta mea.
78
Cnd l-am ntlnit a doua oar, dup 23 de ani, nu-si mai aducea aminte de mine si nici de ndrumrile pe care mi le-a dat.
Important ns este c eu mi-am adus aminte si c am Iolosit ndrumrile pe care mi le-a dat. Si nu mi-a zis s iau legtur cu un
ndrumtor, cu un om care practic rugciunea, cu cineva care stie ce ispite pot veni, care, avnd o experient, ar putea trage niste
concluzii si ar putea s m directioneze. Doar mi-a spus ceva care zic eu c nu a Iost o ndrumare Ioarte bine gndit. Si anume, eu
am zis c dac nu pot s rmn aici la Mnstire, eu m duc s Iac scoal. Si Printele nu a zis s Iac scoal. A zis: ,Da, dar scoala nu
te duce la mntuire. Acuma a avut dreptate, c dac eu m-as Ii ocupat de rugciunea de toat vremea cu exclusivitate, poate c as Ii
ajuns la niste perIormante sau la niste rezultate pe care le presupunea Printele. ns eu nu am putut Iace lucrul acesta si eu i-am spus
Printelui c nici printii mei nu ar Ii de acord s renunt la scoal. Acuma nu m mai pot gndi ce ar Ii Iost dac ar Ii Iost altceva,
pentru c eu am mers pe directia scolii si eu m bucur c am mers pe directia scolii. Chiar n toamna aceluiasi an, n 1942, am plecat
la Timisoara, la o Scoal Special. Aveam cinci clase Icute la Cluj si am continuat clasa a sasea la Timisoara la o Scoal Special si
dup aceea am Iost elev la Liceul Loga, un liceu de vztori, ns am Icut mai mult la Ir Irecvent. Dup aceea m-am dus si la
Teologie si asta m-a Iavorizat si pentru preotie. Dac m duceam la mnstire, cred c n-ajugeam eu niciodat mai mult dect un
clugr simplu si clugr simplu simplu. Adic, nu numai simplu ca Iorm, ci simplu si ca gndire. Eu nu am tinut seama de ce mi-a
zis Printele si am Icut scoal, care chiar dac nu m-a adus la mntuire, m-a dus totusi la ceva, la ceea ce sunt prin scoal.
Cu Printele nu m-am mai ntlnit 23 de ani. n 1949 cred, pe la nceputul anului, Iiind deja student la Teologie n anul I, am
auzit c Printele a venit la Sibiu si c e la ProIesorul Nicolae Mladin. Mi-a spus un student care l cunostea de la Smbta.
Printele a avut o activitate deosebit si Printele a Iost o personalitate puternic de atuncea, din 1941, 1942 a intrat n atentia
oamenilor si oamenii erau sensibilizati atuncea, plecau pe Iront si Printele i ndruma. Spunea cineva c i-a spus: ,Mi, niciodat s
nu tragi la tint! Tragi n gol. Mergeau oamenii s se roage pentru ei, s le dea binecuvntare. Mergeau printii copiilor, mergeau
copiii mpreun cu printii. Era o situatie special, care i-a sensibilizat pe oameni.
Printele a lucrat si n niste conditii care au Iavorizat stilul lui de lucru. Dar a avut o activitate cu rsunet n constiinta
oamenilor. Nu prea erau personalitti de seama Printelui pe vremea aceea. Nici atunci si nici dup aceea.
La Smbta te puteai duce la doi duhovnici: la Printele Arsenie sau la Printele SeraIim. Dar toat lumea l preIera pe
Printele Arsenie, nu pe Printele SeraIim. Desi, eu, ca om, l-am pretuit mai mult pe Printele SeraIim dect pe Printele Arsenie. Mi-
a convenit mie personal mai mult Printele SeraIim dect Printele Arsenie. Dar niciodat nu as Ii putut zice c Printele Arsenie e
mai mic dect Printele SeraIim. Fiecare era mare n Ielul lui. Dar nici ei, ca temperament si ca Iormare nu s-au potrivit. S-au nteles
n sensul acesta c nu s-au exclus. Nu s-au completat, ci Iiecare a avut stilul lui de lucru.
Printele Arsenie a Iost un om cu o nzestrare deosebit, n sensul c orice lucru pe care l-ai Ii ntrebat, si lucruri tehnice, cum
se Iace o cas, orice stia. Ori, Printele SeraIim, sracu`, dac btea un cui trebuia s-l scoat apoi cineva si s-l bat cumsecade. Nu
putea asa ceva. De aceea el nu a avut niciodat o naintare, n sensul acesta, c el e un om deosebit. Desi era deosebit si era mai bun ca
Printele Arsenie ca inim, era mai de inim, mai cald la suIlet, nu putea s bruscheze pe cineva. Ori, Printele Arsenie era dintr-o
dat, ca din pleasna bicului, te pocnea si rmneai pocnit. Nu l interesa, nu a avut o caldur suIleteasc. Totusi, a si avut. De pild,
Maica Teodosia Latcu a avut dou iubiri: pe Printele Arsenie si pe maica Veronica. Ea a cosiderat c Printele a Iost extraordinar.
Dar, zic eu, nu pentru oricine.
Si, cum ziceam, n timpul ct a Iost Printele la Smbta, a venit lume mult. Pi veneau studenti de la Teologie din Bucuresti.
Mitropolitul nostru Antonie, ca student la Teologie n anul 2 a venit la Smbta mpreun cu colegi de-ai lui, cu colege de-ale lui. S-au
organizat la Smbta ntlniri cu Printele Arsenie, Printele i primea la spovedanie, Printele Arsenie le tinea cuvntri n care
punea n valoare credinta crestin, punea n valoare rezultatele stiintei. Era un om cu o cultur bine pus la punct.
Miscarea asta s-a stins repede dup aceea. sta e necazul. Adic eu as zice c, si m-am ntrebat de multe ori, unde sunt
oamenii aceia multi care veneau la Printele? Ce a nsemnat pentru ei ntlnirea cu Printele, n viata lor de toate zilele, n societatea
n care au trit? Ce a nsemnat inIluenta Printelui n existenta lor, n progresul lor spiritual? Deci, Printele Arsenie i-a Iascinat, pur si
simplu, i-a Icut s Iie coplesiti n Iata lui. Unii s-au spovedit la Printele. ns, n general, oamenii, asa cum a zis si Printele odat:
,Oamenii rmn tot oameni.
Atunci, n 1942, nu era chiar asa mult lume n jurul Printelui. Desi era, pentru c n acea Duminic n care am Iost eu erau
multi la mnstire, mai ales din ptura trneasc. Intelectuali erau mai putini, pentru c intelectuali sunt mai putini si n societate. Cei
mai multi oameni sunt oameni simpli. Pe atuncea, domina omul simplu. Si stia erau cei care veneau. Printele tinea o predic
hotrt si cu Iiecare vorbea asa, de la egal la egal. Nu zicea ,dumneavoastr'. (.) Avea asa o prestant, o autoritate, o sigurant a
cuvntului, o sigurant a verdictului. Si asta a durat la Smbta pn n 1948. Veneau oamenii de la 40 de km pe jos la mnstire, de
la Poiana Mrului. Un grup de oameni de 20 sau 50 de persoane porneau din Poiana Mrului dimineata si seara erau la Smbta,
venind pe jos, s-l vad pe Printele Arsenie, s-l asculte, s-l admire. Veneau si de mai departe. Printele le vorbea la Iiecare pe
limba lui. (.)
Eu, pn n 1949, nu am mai ajuns la Smbta. Printele Arsenie era plecat cnd am mai ajuns eu la Smbta. Plecase n 1948,
la sIrsitul lui octombrie. Eram student la Teologie si eram n vacanta de Pasti. Printele SeraIim era atuncea conductorul mnstirii.
Cu dnsul m-am nteles eu Ioarte bine de atuncea si am rmas n legatur toat viata, pn la sIrsitul vietii Printelui si si dup aceea.
Ori, cu Printele Arsenie nu stiu dac as Ii reusit s Iormez o legatur din asta.
n 1949, s continui ce am nceput, eram student la Teologie si am aIlat c Printele Arsenie era la Sibiu. Am trimis vorb
printr-un student care mergea la Smbta, care l cunostea de cnd era elev de liceu si care mergea mpreun cu printii la Smbta, si
l-am rugat s-i spun Printelui Arsenie c sunt si eu acolo si c as vrea s vorbesc cu el. De Iapt nu atta doream eu s vorbesc cu el,
ct mi-as Ii dorit s vorbeasc el cu mine. Si Printele nu mi-a dat-o n bun, c hai s vorbim. Desi eu am gsit asta, asa cumva, o
lips a Printelui. Poate nu l-a luminat Dumnezeu, poate nu am Iost eu vrednic, nu stiu ce interpretri se pot da. Da` realitatea asta
este: nu a vrut s stea de vorb cu mine. No bine, nu a vrut, nu a vrut. Nu aveam ce s Iac. Mi s-a mai ntmplat o situatie dintr-
aceasta n 1987. n 1987 Printele Arsenie era la Prislop. Acolo era plecat de la Smbta. (...)
ntre timp Mnstirea de la Prislop a devenit mnstire de maici prin struinta Maicii ZamIira, care era absolvent de Teologie,
care l cunostea pe Printele Arsenie, care s-a dus si ea la Prislop mpreun cu Printele Arsenie si s-au aranjat lucrurile n asa Iel nct
mnstirea de la Prislop s devin mnstire de maici. Si Printele a rmas acolo ca duhovnic la obstea din Mnstirea Prislop, obste
care a durat pn n 1959. Printele a avut acolo o ntrerupere, n sensul c n 1951-1952, cam pe atuncea, a Iost arestat si dus la
79
Canal. Se Icea pe atuncea Canalul Dunre-Marea Neagr, care dup aceea s-a prsit si la care au lucrat multi detinuti politici. Si
Printele a Iost ntre cei care au lucrat acolo. A stat acolo cam vreo 9 luni. Apoi s-a ntors la Prislop, a Iost Ioarte mult urmrit de
Securitate si maica ZamIira l-a ajutat pe Printele, n sensul acesta de a-l scuti pe Printele de relatiile cu oamenii. A Iost Ioarte dur.
Chiar si clugri care se duceau s-l vad pe Printele aveau de suIerit. i baga ntr-o magazie acolo, si i tinea de seara pn
dimineata si dimineata le ddea drumul. Eu nu stiu dac si Printele Arsenie cumva nu a avut o amestecare n toat treaba aceasta. n
sensul acesta c el nu a dorit s mai aib treab prea mult cu oamenii, ca s Iie scutit de deranjul Securittii. Si atuncea, maica
ZamIira a Iost cerberul care l-a ajutat pe Printele s Iie scutit de relatiile cu oamenii. Bine, mai vorbea el cu cte cineva, mai ales cu
oamenii mai cunoscuti, cu cei cu care avea ceva relatii sau care erau mai deosebiti, dar, n general, Icea n asa Iel nct s nu se
ajung la el. Si asta a mers pn n 1959.
n 1959 a primit ordin din partea Episcopiei Aradului, asta a Iost n mai, s prseasc Mnstirea Prislop. A Iost o dispozitie
pe care, de Iapt, a dat-o stpnirea, Guvernul, prin Departamentul Cultelor, si nu numai pentru Printele. Si de la noi de la Smbta au
plecat atuncea vreo patru insi. Si apoi toamna a Iost un decret care a golit mnstirile. n 1959 a Iost decretul si s-a aplicat n 1960, n
primvar. Ori, Printele, n 1959, n mai, a prsit Mnstirea Prislop si s-a dus la Bucuresti. Si avnd el pregtire de pictor si de
sculptor s-a angajat la Atelierele Patriarhiei si a lucrat acolo vreme de 10 ani. A pictat icoane, n special pe email. n 1969 a nceput
pictura de la Drgnescu. Cum s-a ajuns la asta? Maica ZamIira, care a Iost staret la Prislop, s-a retras si ea de la Prislop, o dat cu
Printele. Mnstirea s-a desIintat atuncea, maicile si surorile s-au dus la Sibiu, au stat n Sibiu si apoi n Rsinari, unde au lucrat la
Arta Manual. Maica ZamIira s-a dus cu Printele. Printele a stat n Bucuresti pn n 1980, 1981. n 1982 parc, s-a sIintit biserica
de la Drgnescu, pe care Printele a pictat-o de dou ori. A pictat-o n tempera prima dat si s-a ,pangarit, cum zicea el, adic s-a
aIumat de lumnri. Dup aceea, a gsit modalitatea s scoat lumnrile din biseric si s-a apucat Printele si a mai pictat-o o dat.
n 1982, cred, s-a sIintit biserica de la Dragnescu.
Pentru c a venit vorba de pictura Printelui Arsenie, prin 1970 si ceva, n legtur cu epitaIul pictat de Printele si care se
putea vedea de vizitatori n holul stretiei vechi, stteam de vorb cu un cadru universitar din Sibiu, pe nume Bologa. Si zic si eu n
legtur cu epitaIul: EpitaIul acesta este unul deosebit, Icut de un Printe despre care zic eu c este un geniu. Si domnul respectiv a
zis: ,Asta nseamn c are o cultur perIect si nc ceva. Si am zis: Nu stiu dac are o cultur perIect, dar, sigur, pe lng cultura
pe care o are, are ,nc ceva.
Printele, dup ce a terminat pictura la Drgnescu, s-a retras, a stat prin Bucuresti, la Sinaia. Pentru c la Sinaia grupul acela
de surori si de maici care au Iost n subordinea Printelui cndva la Prislop si-au cumprat o vil, din munca lor. Ele au muncit la
Munca Manual, mai nti n Sibiu, apoi n Rsinari si apoi s-au mutat la Sinaia. Acolo este un Iel de asezmnt cvasi-monahal.
Printele a avut acolo o chilie, a stat acolo, acolo a si murit n 1989 si grupul acesta mai exist. Maica ZamIira e conductoarea
acestui grup, care nu ai putea zice c e o unitate monahal. E o unitate monahal doar n sensul acesta, c stau acolo niste vietuitoare
care triesc cum triesc clugrii. (.)
Printele la Sinaia a murit. S-au Icut multe vorbe n legtur cu moartea Printelui. De Iapt, el a murit de moarte natural. A
avut ceva cu rinichii.
Nu stiu dac am continuat ideea aceea c Printele, n 1949, nu a vrut s vorbeasc cu mine. Desi eu zic c ar Ii trebuit s
vorbeasc cu mine si pentru c l-am rugat, dar si pentru c, Iiind eu ntr-o situatie special, zic eu, aveam nevoie de un ajutor mai mult
dect cineva care este ntr-o situatie obisnuit. Nu vreau eu s m prevalez de niste lucruri. De exemplu, Printele Soima, un printe
care a Iost proIesor de muzic si de tipic la Teologie, odat nu mi-a prea convenit mie treaba aceasta, dar dup aceea mi-am dat seama
c a avut dreptate, vroiam s plec acas. Si Printele Soima se gndea c e mai bine s rmn, era de Rusalii, era o Iestivitate la Sibiu
n legtur cu Mitropolitul Nicolae Blan. Nu mai stiu eu cum a Iost, cum n-a Iost, dar stiu c a Iost vorba de asta c vreau s plec si
c o mai vrut cineva s plece si nu l-a lsat Printele Soima. Da` zice: ,Dumitale zice ti dau voie, c dumneata nu ai asa de multe
bucurii cte avem noi. Mie nu mi-a prea convenit treaba asta, c a zis el vorba asta, dar dup aceea mi-am dat seama c a avut
dreptate. Adic, domnule, ntr-o situatie special trebuie si un tratament special. Nu asa c nu vorbesc, las-l ncolo de TeoIil, nu
vorbesc cu el. Si apoi nu am mai ajuns s vorbesc cu Printele dect n 1965. La Prislop nu am Iost. I-am mai scris o scrisoare la care
a rspuns Printele, dar nu mie mi-a scris, ci Printelui SeraIim, c o s-mi scrie. Da` nu mi-a mai scris. Cnd m-am ntlnit cu el n
1965, mi-a spus: ,Mi, mi aduc aminte de scrisoarea aceea si a cutat el o modalitate de a se scuza, c tocmai de aceea c nu mi-a
scris m-a avut el n vedere mai mult dect dac mi-ar Ii scris si m-ar Ii uitat. Dar, n sIrsit, sunt lucruri pe care Dumnezeu le stie, nici
nu are rost s le mbltesti de pe-o parte pe cealalt, c tot lea-s.
n 1965 cnd m-am ntlnit cu Printele, ntr-adevt a Iost o ntlnire cu rost si cu Iolos. Printele mi-a pus n atentie un lucru
care, zic eu, este bine s l aib n vedere oricine. Si anume despre cunostinta de Dumnezeu prin Dumnezeu sau despre cunostinta de
Dumnezeu prin studiu. Si zicea Printele: ,Teologie pot s Iac si pgnii si necredinciosii. Dar noi trebuie s cutm o cunostint pe
care ne-o d Dumnezeu, cumva prin limpezimea suIletului. Mi-a pus n atentie Catavasia I din Catavasiile nltrii: ,Cu
dumnezeiescul nor Iiind acoperit, gngavul a spus legea cea scris de Dumnezeu. Cci scuturnd tina de pe ochii mintii vede pe Cel
ce este si se nvat cunostinta Duhului, cinstind cu dumnezeiesti cntri. Binenteles c am retinut catavasia, pentru c o stiam si a
Icut niste reIeriri la asta si mi-au plcut Ioarte mult reIeririle. Adic, aici este vorba despre Moise, despre Duhul SInt Care-l nvluie
pe Moise, Dumnezeu Care i vorbeste, despre conditia de a-ti vorbi Dumnezeu, n ntelesul c trebuie sa-ti scuturi tina de pe ochii
mintii pentru c avea Printele vorba: ,n mintea strmb si lucrul drept se strmb. S izvorasc din suIletul tu niste cntri spre
slava lui Dumnezeu, cntri din intuitia mretiei lui Dumnezeu.
Atunci eu am Iost la Printele Arsenie cu un student care a plecat n oras ntre timp. Printele m-a dus ntr-un birou si se ducea
si lucra si dup aceea mai venea si mai stteam putin de vorb. Si cnd s plecm, Printele o luat bagajul studentului acela si am
iesit. El o iesit naintea mea si nu m-a condus, asa ca s-l aud eu pe unde merge si s merg dup el. Nu mi-a Iost Ioarte comod treaba
si m miram eu asa. Poate mai avea el si niste dorinte de a Iace el niste experiente. ce stiu eu? Dar, atunci cnd am Iost eu n 1965 la
Bucuresti cu biatul acela, care acum e preot si e consilier la Sibiu, Printele Simion Ssujan era student n anul 3 la Teologie. Si a
zis Printele ctre el: ,S Iii ntelegtor Iat de neputinta omeneasc. Mi-a plcut Ioarte mult cuvntul acesta si eu l socotesc cel mai
important cuvnt dintre cuvintele rostite de Printele Arsenie. ,S ai ntelegere Iat de neputinta omeneasc. M-am gndit de Ioarte
multe ori la lucrul acesta, l-am spus de Ioarte multe ori si, mai ales, am constatat c neputinta omeneasc este o realitate din care multi
nici nu pot iesi. Chiar si noi nsine, de multe ori suntem limitati cu posibilittile de a ne maniIesta, asa c e de mare important s Iii
80
ntelegtor Iat de neputinta omeneasc. Binenteles, toate cuvintele Printelui, cte le stim si cte le putem sti, sunt importante, dar
cred c de msura asta nu este nici unul. Deci, n cazul nostru, s-l ntelegi si pe acela care te vorbeste de ru, s-l ntelegi si pe acela
care nu-si poate tine gura, s-l ntelegi si pe acela care vrea s Iac un lucru peste tine, c vrea el s-l Iac, chiar dac nu vrei tu s-l
Iac, toate lucrurile acestea s le categorisesti ca neputint omeneasc si s-ti dai seama c altIel nu se poate.
Eu m-am mai ntlnit cu Printele si de alt dat. Printele a Iost cum a putut el s Iie Iat de mine. Eu nu am Iost un admirator
al Printelui Arsenie, desi m-am bucurat de toate aIirmatiile lui care au ajuns la mine. Mi-ar Ii prut tare bine dac se putea Iace un
om din doi, si anume: un om cu mintea Printelui Arsenie si un om cu inima Printelui SeraIim. Ar Ii Iost ceva exceptional. Nu se
poate, Iiecare este cum este. Eu l-am preIerat pe Printele SeraIim totdeauna, chiar dac mi-au plcut verdictele date de Printele
Arsenie. L-am considerat totdeauna o personalitate puternic, ca si care nu a mai existat altcineva n Biseric, din cti stiu eu, din ct
cunosc eu, contemporani cu noi. Nu m gndesc c nu au Iost n istorie personalitti cu mai mult priz la oameni dect Printele
Arsenie. Din cti oameni am cunoscut eu, care au lucrat n Biseric, consider c Printele Arsenie a Iost cel mai de vrI, Culmea
vie(uitorilor yi propovduitorilor n contemporaneitatea noastr. A avut si autoritate, a avut si cultur. S ne gndim numai la
ndreptarul acela de viat cu oxigen, glicogen, somn, s-ti pstrezi hormonii si s ai conceptie de viat crestin, deja vezi c este un
om de exceptie, un om care tine seama si de lumea aceasta, nu numai de lumea de dincolo. Dac ne gndim la toate lucrurile acestea
ne dm seama c Printele a Iost, ntr-adevr, un om mare. A Iost un duhovnic mare, a Iost si un om cu ptrundere, a Iost si om cu dar
de la Dumnezeu, a Iost si om cu perspectiv, cu lrgime de gndire, de ntelegere. Si-a dat el seama c nu poti s schimbi multe n
lumea aceasta, dar, n orice caz, a Iost omul care si-a dat seama de niste realitti la care noi stialalti nu ajungem. Cu toatea acestea, s-
a impus n constiinta multor credinciosi, n asa Iel nct nu numai cei care l-au cunoscut l-au avut n seam, ct si cei care nu l-au
cunoscut, care au aIlat de la altii de Printele Arsenie, au Iost ndrumati. Se ndemnau unii pe altii s mearg pe la Printele Arsenie.
Unii dintre ei au retinut anumite lucruri, cum am retinut eu rugciunea de toat vremea, cum am retinut Catavasia de la nltarea
Domnului, cum am retinut Iaptul c Teologie pot Iace si pgnii, cum am retinut c trebuie s ai ntelegere Iat de neputinta
omeneasc. Sunt niste lucruri care au rmas dup Printele. Si apoi gndurile lui din Crarea mpr(iei. Doar atta mi pare ru, c
sunt gnduri de nceput, nu sunt gnduri de ctre sIrsit, adic gnduri de ctre sIrsitul vietii. Binenteles c l caracterizeaz cu
gndurile cu care a nceput cu acelea a si lucrat n general. Desi am impresia c Printele si-a mai si schimbat din idei, din gndurile
lui. De exemplu la nceput i ndruma pe multi s se Iac clugri. Ctre sIrsitul vietii ndemna s nu se mai Iac clugri, probabil si
pentru motivul c si-a dat seama c multi dintre cei care s-au Icut clugri nu au realizat ceva deosebit n viata lor, n viata mnstirii
si n viata Bisericii.
Fntni(a Printelui Arsenie
Fntnita de lng mnstire nu Printele a descoperit-o. Era acolo un izvor natural. Printele a Iost atentionat despre existenta
acelui izvor de ctre un Irate de la mnstire. Si Iratele respectiv a spus: Printe, s stiti c eu stiu undeva un izvor cu niste ap Ioarte
bun. Si Printele a zis c vrea s-l vad si el. Si asa s-a dus Printele la izvor si a vzut c e ap bun. Ani si ani izvorul acesta a
rmas asa, Ir s se ngrijeasc cineva s Iac acolo niste bnci si o mas. Acestea le-a Icut Printele EIrem, un printe care a murit
n 1984. Nu el personal, ci a angajat niste oameni. Si s-a Icut ceea ce este acolo.
Acolo s-a vindecat o Iat care 17 ani a Iost n crucior si dup 17 ani i-a venit puterea acolo, la Intnit.
Printele Ieromonah Dionisie Ignat de la Mnstirea Albac povesteste mprejurarea cum Maria Silaghi si-a cptat ntregimea
trupului la ,Fntna Printelui Arsenie.
,Eram student n anul I la Teologie la Sibiu, sunt si sibian, de loc din Cisndie si Iiind n vacanta de var am primit ascultare
de la .P.S. SeraIim acuma, atuncea era duhovnicul Institutului de Teologie, s te duci s stai 2 sptmni la Smbta. Fiind prieten
cu Maria Silaghi, Iiindc o ajutam tot mereu la biseric, i duceam cruciorul sau o purtam n spate, pentru c avea scleroz n plgi
de 17 ani. Si avea tot mereu nevoie de ajutor s o duc cineva, s o urce, s o coboare scrile, s o duc la biseric. Cu vreo dou zile
naite de a merge la Smbta am trecut pe la ea si i-am zis: uite, m-a trimis P.S. SeraIim s stau acolo la Smbta vreo dou sptmni
si zice: si noi ne-am gndit s venim, dar stim c e mai greu. da` zic eu, haida s mergem c dac sunt si eu acolo v mai ajut si eu
s v mai duc cu cruciorul. Si a zis c tare ar vrea s ajung la izvor. Si eu am zis c haide s mergem. Era ntr-o vineri cnd am
ajuns acolo. S-a pregtit pentru spovedanie si pentru SInta mprtsanie, chiar n vinerea aceea dimineata s-a spovedit, a Iost la
SInta Liturghie, s-a mprtsit, dup mprtsanie a stat la SIntul Maslu, iar dup SIntul Maslu, pe la ora 15 ne-am nteles c, dup
ce se odihneste, s o duc eu cu cruciorul pn la izvor acolo, erau vreo 2 km. Era 3 august 1990. Si pe la ora 14.30 s-au ridicat niste
nori de ploaie Ioarte mari si ddea napoi s nu mai mergem. Da` am spus: haide s mergem, c ajut Dumnezeu, ne ajut Printele
Arsenie. Si am pornit ncet, ncet. La priasul acela, peste care a trebuit s trecem, erau acolo niste muncitori care s-au mpotmolit cu
masina si zice: trebuie s ne ntoarcem napoi, c mi-e rusine s nu m vad c m treci n spate. Si am zis c nu-i nimica, trecem
printr-alt parte. Si am ocolit putin masina aceea si ne-am dus pe mai n jos putin si am trecut si am mpins cruciorul pn acolo sus,
la izvor. La izvor l-am tras n sus, c era mai usor de tras, dect de mpins si l-am lsat lng drum acolo sus. Apoi am dus-o n brate
pn la izvoras. S-a splat pe picioruse, pe mini, pe Iat, am spus Cuvine-se cu adevrat si am mai spus niste rugciuni.
Apoi au venit niste turisti mai glgiosi si am zis ca hai s megem, c nu mai i de noi aicea. Si zice: m tin de tine, pn cnd
ne deprtm, ca s nu vad stia c m duci n spate. Si zic, bine, tine-te. Si s-a tinut, a mers si am ajuns pn la crucior. La crucior
zice: simt asa o putere n picioare hai s mergem pn la drum, c am vzut c ai tras greu cruciorul n sus, c era pietris, erau
bolovani. Si cnd a ajuns la drum, tot asa a zis: s stii c nu m dor picioarele. De obicei, cnd mergea mai mult de 10 metri i se
ntorceau picioarele, minile i se suceau. Si cnd am ajuns la drum am spus c acuma, dac tot mergem, s mergem pn la mnstire.
Si atuncea a mers pn la mnstire, a intrat n mnstire pe picioarele ei. Era sora Iuliana, era sora Ana, adic Aurica acolo, care au
vzut si s-au minunat. ns Icuse Iebr muscular si smbta nu s-a mai putut ridica din pat. Dar Duminic la Liturghie s-a ridicat si
de atunci nu s-a mai asezat n crucior. Acuma este n obstea Schitului din Retezat, mpreun cu sora ei, care o mai ngrijeste.
3

81
DESPRE ,FANTANI (DUHOVNICI)
,Cei sraci si lipsiti caut ap, dar nu o gsesc; limba lor este uscat de sete (Isaia 41, 17), din pricin c Izvorul apei celei vii L-au
prsit si ,si-au spat Intni sparte, care nu pot tine ap (Ieremia 2, 13).
De toat starea asta rea a lucrurilor are s dea seama si poporul, cci toat decderea e de la printi nceptur ,Si preotului i
se va ntmpla ca si poporului (Isaia 24, 2). Asta le spunea Printele Arsenie credinciosilor atunci cnd veneau la dnsul s se plng
de preotii lor. i ndemna pe oameni s nu se mai vicreasc, ci s nasc sIinti, s nu mai sape ,Intni sparte, dac ntr-adevr sunt
nsetati.
Deci, cu alte cuvinte spus: ,Sap, Irate, sap, sap, Pn cnd vei da de ap. Ctitor Iii Intnilor, ce Gura, inima ne-adap.
(Lucian Blaga)
,Cele mai multe lucruri au loctiitori: cnd n-ai la ndemn un ciocan si vrei totusi s bati un cui, pot Ii de Iolos o piatr sau
tocul de la pantoI. Cnd ti lipseste masa pe care s-ti asezi hrana, un placaj poate Iace si el destul de bine treaba. Un scaun poate Ii
nlocuit de un bolovan, un cutit de un ciob de sticl ascutit, cutia de chibrituri prin cremene si iasc. Dac vrei s Iaci o groap n
pmnt si n-ai sap, poti ncerca cu un bt, dac n-ai oglind s-ti vezi chipul, poti Iolosi un lighean cu ap. La nevoie, cnd te prinde
Iurtuna si n-ai cas, te poti adposti ntr-o colib sau chiar sub buza unei stnci, iar un bustean poate uneori servi drept barc, asa cum
dou-trei pietre ncinse bine n Ioc pot Ii ntrebuintate drept plit. Si asa mai departe. Dar o Intn cu ce s o nlocuiesti?
Fntnile nu au loctiitori.
Cte deosebiri nu ntlnesti la Intni! Unele sunt extrovertite, precum cele arteziene; Ele si risipesc cu proIunzime si
generozitate apa. Cele mai multe dintre acestea arat un clar dezinteres pentru util; cu un vdit temperament de artist, ele ne desIat
prin nenumratele curcubee strlucitoare. Fntnile de tar sunt mai retinute si mai introvertite. Unele, totusi, semete, cele cu
cumpn, ti Iac semn de departe, te atrag, te ndeamn s te servesti de ele. Pe altele, modeste, pitulate sub cte un copac, avnd un
mic acoperis conic, o plrie de protectie deasupra, trebuie s stii s le gsesti. Exist Intni princiare, cu griIoni, delIini, scoici si
naiade, toate cioplite n piatr. Exist Intni cazone, cenusii, plasate exact n centrul curtii nchise a unei cazrmi. Exist Intni
serioase, grave, cu mecanismele bine unse, dar si Intni glumete, care te mproasc si te stropesc atunci cnd te strduiesti s
ntrebuintezi apa pe care ai scos-o din ele. Unele scrtie de btrnete din toate ncheieturile si au ghizdurile antice si acoperite de
muschi, altele si proclam, cu truIie, printr-o inscriptie, vrsta si cine le-a spat. Exist Intni care astmpr de ndat setea, altele,
care ti-o sporesc pe ce bei mai mult. De unele n-ai vrea s te mai ndeprtezi si le tii minte toat viata. Pe altele le prsesti repede si
le uiti de ndat ce nu le mai vezi n preajm. Fntnile au, Iiecare, Iire, temperament, caracter si obiceiuri proprii, neasemenea. Dac
n-ar avea ap, ai spune c nu exist nimic comun ntre ele. Dar au. (...)
Fntnile au si reputatii cum nu se poate mai diIerite ntre ele: despre unele se spun povesti de spaim, cum c, spre pild, si-ar
Ii gsit n ele sIrsitul vreo Iat nemngiat. Despre altele se zice c mijlocesc ntlniri, cum Iusese cea dintre Isaac si Rebecca.
Unele au renumele de a avea o ap cu virtuti curative si de aceea atrag n jurul lor o multime de oameni n zilele de srbtoare, iar
cnd renumele le este nc si mai mare, se Iac ntr-acolo veritabile procesiuni. ntlnesti Intni despre care circul attea calomnii
nct, desi sunt puse n mijlocul pietei orasului, pe unde trec zilnic mii de oameni, nimeni nu vrea s se uite la ele. Despre altele,
dimpotriv, se crede c sunt n stare, contra unui bnut aruncat n apa lor, s-l Iac pe drumetul ce l-a azvrlit acolo s revin la ele.
Reputatiile Intnilor se Iac si se desIac: Intni importante cndva si pierd, nu prea se stie exact de ce, mai tot creditul si ajung s Iie
de-a dreptul abandonate, prsite. Stau, de aici nainte, pierdute, cu trupul prdat de buruieni, cu cumpna prbusit, cu gleata
mncat de rugin, nnmolite si uitate de Dumnezeu. (...)
La unele Intni, orict te-ai roti n jurul lor, vezi numai zidrie, tevi si lanturi. La altele, orict te apleci deasupra ghizdurilor,
nu zresti dect tenebrele adncului. Dar mai sunt si Intni din care, atunci cnd te uiti n penumbra lor, te priveste, luminos si
albastru, un ochi de cer.
1

Prin urmare, Irate, ,Sap numai, sap, sap, Pn dai de stele-n ap! (Lucian Blaga)
82
CONCLUZII
Am nceput lucrarea de Iat cu ndemnul cuprins n Epistola ctre Evrei, n capitolul 13. Pn aici am avut n vedere prima
parte a acestuia, si anume: ,Aduceti-v aminte de mai-marii vostri, care v-au grit vou cuvntul lui Dumnezeu; priviti cu luare-
aminte cum si-au ncheiat viata..., si am vzut si cu acest prilej c Printele Arsenie Boca este unul dintre mai-marii nostri, cruia i se
cuvine amintirea noastr. Dar, de-acum, ar trebui s ne gndim si la ultima parte a ndemnului de mai sus si anume la: ,urmati-le
credinta. Ar trebui, deci, s ne ntrebm ce s-a ntmplat n acest timp care a trecut de la moartea Printelui Arsenie. I-am urmat
credinta? Generatia tnr de teologi sau monahii, mai ales cei pe care i-a ndrumat personal, au transIormat mostenirea Printelui
Arsenie ntr-un punct de plecare ntru mrturisire?
Cei care au simtit contemporaneitatea cu Printele drept o binecuvntare, mpreun cu cei care-l descoper acum pe Printele,
citindu-i scrierile sau ascultnd mrturii despre dnsul, dup cuvntul Epistolei amintite, sunt ndemnati s o Iac.
Unii ns, din pricini numai de ei gndite, sunt de prere c despre activitatea si lucrrile Printelui Arsenie ,se cuvine mai
mult si mai bine s se tac, dect s se vorbeasc...
1
. Acesta este si principalul motiv pentru care, despre Printele Arsenie nu au
aprut crti, asa cum au aprut despre toti marii duhovnici ai Romniei.
n aIar de Crarea mpr(iei, care a disprut de mult de pe piat (de Iapt eu nu am vzut-o niciodat ntr-o librrie de carte
religioas
2
), mai sunt multe predici, meditatii, schite si desene care nc nu au Iost tiprite, poate zic unii pentru a respecta ultima
dorint a Printelui Arsenie, anume aceea de a nu-i Ii date publicittii.
Cu ele ns sau Ir ele, tot exist un interes crescnd Iat de personalitatea Printelui Arsenie.
Este stiut, de pild, Iapul c dintre toate mormintele duhovnicilor romni, mormntul SIintiei Sale este cel mai cutat,
devenind unul dintre cele mai cunoscute locuri de pelerinaj la care merg crestini din toat tara, an de an tot mai multi.
Tot n acest sens, un exemplu concret si Ioarte concludent si el este acela c, pe Internet, n cazul vizitatorilor de Pagini de
spiritualitate ortodox, cele mai cutate nume sunt ,arsenie si ,boca, lucru pe care l ilustreaz ct se poate de limpede Statistica
unui astIel de Site, pe care o reproducem n Anexa III.
Dar, n legtur cu Printele Arsenie Boca constatm, cu prere de ru, c exist si extreme: pe de-o parte, unii l nvinuiesc si
l suspecteaz de tot Ielul de lucruri
3
, iar pe de alt parte altii, cei nsetati de legende mai mult sau mai putin miraculoase
4
, exagereaz
n ceea ce priveste viata si activitatea SIintiei Sale. Din 1989 ncoace am tot ntlnit asIel de atitudini sau mrturisiri aprute n diverse
publicatii, semnate Iie de gazetari aIlati n treab, Iie de omeni care se pretind destepti, cu aere de intelectuali
5
, Iie de Iete bisericesti,
care au dat dovad c nu au nteles c sunt si lucruri care se situeaz deasupra ntmplrilor n jurul crora se pot Iace exercitii
gazetresti, lucruri care trebuie s se continue a se desIsura dincolo de zgomotul si de curiozitatea ntretinute n jurul unor realitti
umIlate de gazete, ca lucrurile sIinte si mari, ca si cresterea grului, ca viata intim a Iamiliei, ca respiratia continu, ca rugciunea
zilnic
6
.
Cu toate acestea ns si acestia, asemenea celor care l-au surghiunit pe Printele Arsenie, nu i-au stins slava, ci, dimpotriv, i-
au nltat-o si mai mult, au Icut-o mai strlucitoare.
,Asa e cu natura Iaptelor duhovnicesti. Nici o piedic material nu le opreste! Dimpotriv, nIloresc si cresc n Iiecare zi. Nu le
vestejeste nici timpul si nu le opreste nici deprtarea.
7
n acest nteles numea SIntul Ioan Gur de Aur trupurile sIintilor si izvoare, si rdcini, si miruri duhovnicesti.
,Pentru c izvorul, rdcina si mirul, adic parIumul, nu-si ngrdesc nsusirile lor numai la ele, ci le rspndesc la mare
deprtare n jurul lor. De pild, izvoarele izvorsc mult ap, dar nu tin apele n snul lor, ci dau nastere la ruri care curg mai departe
si se ntlnesc cu marea. Si asa, izvoarele, ca o mn ntins, mbrtiseaz prin prelungirile lor apele mrilor. La Iel, rdcinile
plantelor si ale arborilor stau ascunse n snurile pmntului; dar puterea lor nu rmne jos n pmnt; mai ales aceasta este nsusirea
vitei de vie care se agat de copacii nconjurtori. Cnd coardele vitei de vie se agat de ramurile de sus ale copacilor, trndu-se pe
ele, se ntind pn la mare deprtare si Iac prin desisul Irunzelor un acoperis ntins. Asta e si nsusirea mirurilor, a parIumurilor.
ParIumurile sunt pstrate n cas, dar adeseori mirosul lor plcut se rspndeste prin Ierestre pe ulite, pe strzi, n piat si vesteste
trectorilor calitatea parIumurilor din cas. Dac izvorul si rdcina, dac natura plantelor si a aromatelor au atta putere, apoi cu att
mai mult trupurile sIintilor.
8
C spusele acestea nu-s minciuni l arat marile pelerinaje de la mormntul Printelui Arsenie.
83
ANEXA I
Cuvnt lmuritor n privin(a unor afirma(ii din anexa la ,Crarea mpr(iei, prezentat sub titlul ,Not
asupra edi(iei, semnat de Monahia Zamfira Constantinescu
1
Moto:
,Dac certi pe cersetorul, cruia o pine-i dai,
Raiul nu e pentru tine, nici tu nu esti pentru rai.
Miere chiar de i-ai da astIel, nu e Iapt de crestin,
Cci pn s-ti guste mierea, i-ai turnat pe ea pelin.
Jasile Militaru: Vorbe cu tlc
Considerajii generale
Cartea Printelui Arsenie, Crarea mpr(iei, aprut recent n Editura Episcopiei Aradului, este urmat de o postIat, scris
de Prea SIintitul Timotei Seviciu al Aradului, de o scrisoare adresat Printelui Arsenie de NichiIor Crainic si de niste mrturisiri
Icute de Printele ProIesor Universitar Simion Todoran. Toate acestea sunt scrise decent si odihnitor, iar atmosIera creat de ele se
potriveste cu cartea pe care o prezint. Nu tot asa stau lucrurile n privinta Notei asupra edi(iei, semnat de Monahia ZamIira
Constantinescu, n care nu se prezint observatii asupra crtii cum era de asteptat, ci se dau si unele lmuriri care, pn la urm, au
si ele nevoie de lmurire, iar aceasta se Iace ntr-o Iorm care tulbur ,calea senin, pe care ne-o indic lucrarea Printelui Arsenie.
Este ,veninul si ,pelinul turnat peste ,mierea crtii si a mrturisirilor care o nsotesc. Toti cei cu care am venit la vorb despre
Crarea mpr(iei si-au exprimat nemultumirile, pentru aprecierile din Not asupra edi(iei, care nu privesc editia, ci lucruri n
aIara ei. Toti apreciaz negativ aIirmatiile la care ne este luarea-aminte si de care ne vom ocupa mai jos.
Bietul Printe Bodogae!
ndat dup trecerea la cele vesnice a Printelui Arsenie, Iostul su coleg de Teologie si chiar de banc, Printele Teodor
Bodogae, s-a simtit ndemnat s scrie cteva rnduri n amintirea Printelui Arsenie, pe care le-a publicat n ,TelegraIul Romn,
din luna ianuarie 1990 . Nu-mi pot nchipui c Printele Bodogae s-ar Ii putut gndi c articolul su de pomenire a Printelui Arsenie
va Ii considerat cndva, dup aproape sase ani, ca Iiind scris ,la comand, cu scopul precis de a ,minimaliza si caricaturiza ,aceast
complex, haric si marcant personalitate a monahismului din Ardeal.
Lund aminte la o astIel de apreciere sau supozitie, gndul mi se duce la cuvntul Domnului Hristos: ,De va Ii ochiul tu
curat, tot trupul tu va Ii luminat, iar de va Ii ochiul tu ru, tot trupul tu va Ii ntunecat. Si dac lumina din tine este ntuneric,
ntunericul cu ct mai mult? (Matei 6, 2223). M gndesc, de asemenea, la ceea ce i-a spus stpnul din pilda cu lucrtorii tocmiti la
vie (Matei 20, 1 si urm.) unui nemultumit: ,sau ochiul tu e ru, pentru c eu sunt bun? (Matei 20, 15). S nu uitm apoi c ,Din
prisosinta inimii grieste gura (Matei 12, 34). Un monah simplu, tritor odinioar n mnstirea noastr de la Smbta, spunea: ,Pe
om, dac l cauti de bun, bun l gsesti, iar dac-l cauti de ru, si ru l gsesti. Eu am citit si recitit si am analizat articolul Printelui
Bodogae despre Printele Arsenie si n-am gsit n el nimic ,minimalizat si caricaturizat. L-am nteles ca pe un articol de aducere
aminte si atta tot.
Cum stau lucrurile n legtur cu numele Printelui Arsenie nscris pe crucea-monument a lupttorilor din rezistenta
anticomunist, monument ce se gseste n curtea mnstirii noastre?
n toamna anului 1995 s-a ridicat n curtea Mnstirii de la Smbta o cruce monument, pe care se aIl scrise numele celor ce
au murit pentru tar, Icnd parte dintre cei ce au luptat n Muntii Fgrasului, n rezistenta anticomunist.
Drept cap de list a Iost scris numele Printelui Arsenie. Spun ,a Iost scris, pentru c acum nu mai este scris, deoarece n
seara zilei de 21 noiembrie a Iost sters, n mod abuziv, de ctre un Ianatic aprtor al numelui Printelui Arsenie. Si cnd te gndesti
c acel Ianatic este n rosturi de ndrumtor de oameni si mai ales de tineri!
Ni se reproseaz c nu ne-am opus noi, ,Prea Cuviosii Printi de la Mnstirea Smbta, cu stirea crora s-a Icut acest lucru,
ba mai avnd si binecuvntarea arhiereasc. Cine poate Iace o astIel de aIirmatie, anume c lucrurile s-au petrecut cu stirea noastr si
cu binecuvntarea arhiereasc, nseamn c stie mai bine dect noi. Ori, asa ceva nu se poate.
Printii de la Smbta s-au vzut n Iata Iaptului mplinit. Fr ndoial c binecuvntare si aprobare pentru monument a Iost,
si pentru asezarea lui n curtea mnstirii. Nu cred c s-au discutat si chestiuni de amnunt, cum ar Ii aceea dac s Iie sau nu scris si
numele Printelui Arsenie pe monument. Printii de la Smbta au luat la cunostint c numele Printelui Arsenie e scris pe
monument abia atunci cnd monumentul a Iost ridicat si cnd, la drept vorbind, nu se mai putea Iace nimic. Si mai e ceva: personal,
cnd am aIlat c numele Printelui e scris pe monument, mi-am zis: ,Cei care l-au scris vor Ii stiind mai bine dect mine, dect noi,
de ce l-au scris. Si mai departe, mi-am zis: ,Cine stie ce actiuni va Ii desIsurat Printele, de care noi nu stim, dar de care stiu cei ce
l-au pus cap de list. n sIrsit si asta nu trebuie s Iie trecut cu vederea , la Iestivitatea de sIintire a monumentului, .P.S.
Mitropolit Antonie, n legtur cu prezenta numelui Printelui Arsenie pe cruce, a spus: ,Am vzut pe cruce si numele Printelui
Arsenie Boca, vestitul mare duhovnic al vremii, un Zamolxis al neamului romnesc, si nu m-am mirat deloc; m-as Ii mirat s nu Iie.
Ctitorii acestei cruci monumentale stiu desigur de ce au trecut pe cruce si numele Printelui Arsenie. Ne vor spune ceva. Pentru
istorie, voi putea completa si eu unele lucruri, n memoriile mele; n ceea ce poate vor Ii cndva memoriile mele. (Cuvintele acestea
84
au Iost imprimate pe caset, de unde le-am redat). n aceast perspectiv au stiut cei de la Smbta de prezenta numelui Printelui
Arsenie pe cruce si nu s-au opus. Cine s-a opus, n-a stiut sau n-a vrut s stie de acestea.
Avnd n vedere toate acestea, ne putem da seama c nscrierea numelui Printelui Arsenie pe monumentul de la Smbta n-a
Iost cum se aIirm ,o ultim ncercare de a rstlmci rostul si sensul proIund crestin al activittii Printelui Arsenie.
E bine c s-a pus n atentie Iaptul c Printele Arsenie n-a Iost scos de la Smbta de autorittile locale, ci a primit ascultare de
la Mitropolitul Nicolae Blan s organizeze Mnstirea Prislop, nsusi Mitropolitul ducndu-l pe Printele la Prislop. La acestea se
mai poate aduga c Printele a Iost chemat de Mitropolitul Nicolae s se ntoarc la Smbta cnd Mnstirea Prislop a trecut n
perimetrul eparhiei Aradului, dar Printele Arsenie i-a cerut Mitropolitului s-l lase n continuare la Prislop. Cunosc, n aceast
privint, cteva scrisori ale Printelui, adresate Mitropolitului Nicolae Blan si Printelui Grovu, pe cel din urm rugndu-l s
intervin pentru a i se da binecuvntarea s rmn la Prislop.
,Aici mort nu m mai ntorc la Smbta"
n ceea ce priveste cele n legtur cu locul de nmormntare, cu deshumarea si cu o eventual mutare a osemintelor Printelui
Arsenie la Smbta, despre toate acestea am luat la cunostint din cele aIirmate n expunerea anex la ,not asupra editiei.
Nu mai stiu de unde si prin ce mprejurare mi s-a mplntat n minte ideea c Printele va Ii nmormntat la Mnstirea de la
Smbta. Abia la moartea Printelui am nteles c gndul meu nu se potriveste cu realitatea si abia de curnd am aIlat c Printele si-a
ales loc de nmormntare si c a zis: ,Nici mort nu m mai ntorc la Smbta, si cu alt prilej: ,Pecetluit s-mi Iie mormntul pn la
a doua venire. Nu-mi amintesc s se Ii vorbit vreodat n mnstirea noastr despre o renhumare la mnstirea la care si-a nceput
activitatea. Este de mirare deci c n alt parte s-a putut vorbi despre asa ceva si c asta ncepe s se stie abia acum, din inIormatiile
semnate de Maica ZamIira. Multumim de inIormatii. Nu ne deranjeaz cu nimic.
Un acatist contestat yi un om defimat
Am lsat la urm cele dou scrieri ale Printelui Ieromonah Dometie Moian, Acatistul Prea Cuviosului Printe Arsenie si
Via(a Sfntului Prea Cuvios Printe Arsenie, n privinta crora a Iost si mai este atta zbatere.
Din reIeririle Icute la aceste scrieri reiese c ele au Iost scrise si rspndite ,cu ncuviintarea Prea Cuviosilor Printi de la
Smbta si cu binecuvntare arhiereasc. S stiti c nu-i asa! Eu am aIlat de acatist atunci cnd se dactilograIia. L-a dactilograIiat un
Printe, licentiat n Teologie, mplinind rugmintea autorului. Stiind aceasta, nu mi-am Icut nici o grij n ceea ce priveste continutul,
cci mi-am zis c Printele, Iiind licentiat n Teologie, dac va Ii necesar, va Iace corecturile de rigoare. AstIel, acatistul nu m-a
interesat, asa c n-am avut curiozitatea nici s-l cunosc. n ce-l priveste pe autor, nu-l stiam a Ii ,maniac si exaltat religios cum
este nItisat n rndurile la care ne este luarea aminte , ci l stiam om inteligent, chiar dac nu avea pregtire scolar, si l mai stiam
cu mult evlavie la Printele Arsenie. n cuvntul meu de la nmormntarea Printelui Ieromonah Dometie, am spus despre el
urmtoarele: ,Printele Dometie, cu rosturile pe care le-a avut, s-a Icut plcut oamenilor. Si s stiti c ceea ce l-a caracterizat cel mai
mult si mai mult poate mai mult dect pe oricare dintre noi , a Iost evlavia lui la Printele Arsenie. A Iost coplesit de mretia
Printelui Arsenie, pe care l-a vzut ca pe un om mare, ca pe un prooroc, ca pe un om cu dar de la Dumnezeu, si tot timpul cuta prilej
s spun ceva Irumos despre Printele. Si asta l-a dus s alctuiasc un acatist pentru Printele Arsenie. Acatistul a nceput s circule
chiar de la nceput. E drept c nu-i la msurile la care ar trebui s Iie un acatist. Oamenii totusi au evlavie la Printele Arsenie si la
Iorma aceasta de revrsare de suIlet. Si asta i-a adus Printelui Dometie niste necazuri: a avut si are niste mpotrivitori . La Printele
Dometie au rscolit unii si au gsit si anumite rele, ntre care vina aceasta c a Icut un acatist Printelui Arsenie. Si acum se continu
nc, s zicem asa, ,deIimarea lui. Iubiti credinciosi, noi nu suntem chemati s spunem ce-i bine si ce-i ru. n Pateric se spune c
un clugr a judecat pe cineva si l-a socotit c este ru. ngerul s-a dus cu suIletul celui judecat la cel ce-l osndise si a zis: ,Unde s-l
pun pe acesta pe care l-ai judecat, la bine sau la ru?. Dac ar veni ngerul acum, la noi, s ne ntrebe: ,Unde s pun suIletul
Printelui Dometie?, toti am rspunde: ,S-l pui la bine. S-l pui la bine, pentru c a Iost un om n care s-au odihnit oamenii, un om
de care noi ne-am bucurat; a Iost un om util mnstirii; un om care si-a vzut de treab, un om cu evlavie. Si dac a Icut totusi si
ceva ru, dar nu se poate zice c alctuirea acatistului pentru Printele Arsenie este ceva ru, dac a avut umbre si pete pe suIlet, iat
c Biserica ne-a adunat s ne rugm ca Dumnezeu s-i ierte toat greseala ce a Icut, cu voie si Ir de voie; s-l aseze cu dreptii si cu
sIintii. Noi l tinem unde-l avem, adic n inima noastr, n cinstirea noastr, n iubirea noastr, si ne ducem mai departe viata
purtndu-l n suIletele noastre.
Punnd acum Iat n Iat aIirmatiile celor ce-l deIaim si cele ale cinstitorilor, Printele Dometie, Dumnezeu s-l odihneasc,
apare, pe de o parte, ca Iiind numai ,cu patru clase desi a Icut ntreaga scoal primar, precum si o scoal de ucenici , ,maniac si
exaltat religios, iar pe de alt parte, ,om inteligent si evlavios, nvrednicit de harul preotiei, e drept, la vrst naintat, dar dup mai
mult de zece ani de diaconie si dup aproape patruzeci de ani de clugrie. Cine are dreptate? Cci prezentarea e diIerit.
M uimeste aIirmatia c acatistul a Iost scris ,cu ncuviintarea Prea Cuviosilor Printi de la Smbta si c aceast ncuviintare
i s-a dat Printelui Dometie, ,probabil, Iiind (se ntelege, Printii de la Smbta) de acelasi nivel cu autorul, iar altii ca s-l
denigreze. E groaznic s constati la ce se poate gndi cineva pus pe deIimare. Adic, de ce s-l denigrm pe un coleg al nostru?
Ct priveste rspndirea acatistului, la care ne este luarea aminte, aceasta n-are nici o legtur cu mnstirea si nici cu Printele
Dometie, care doar l-a scris. Rspndirea au Icut-o credinciosii, care au evlavie la Printele Arsenie si care si revars suIletul
cinstitor, prin acatistul pe care l au la ndemn. Dac ar Ii unul mai bun, l-ar Iolosi pe acela; cum acesta este singurul pe care l au,
pe acesta l si Iolosesc. Si apoi, asa cum se citesc si alte crti apocriIe cum e Visul Maicii Domnului spre nmultirea evlaviei, de
ce nu s-ar putea citi si acest acatist, tot spre nmultirea evlaviei sau spre maniIestarea evlaviei?
Orice ncercare de denigrare a Printelui Dometie, ca s se pun n umbr acatistul scris de el, este Ir rost, deoarece
credinciosii nu citesc acatistul din evlavie Iat de autor sau raportndu-se la autor despre care unii nu stiu nimic sau aproape nimic,
iar altii stiu prea putin , ci din evlavie Iat de Printele Arsenie, pentru care este alctuit. Pe mine nu m deranjeaz cu nimic
existenta acestui acatist, si n-am de gnd s-l opresc pe cineva de a-l citi, desi eu nsumi nu-l citesc, pentru c, desi am respect Iat de
Printele Arsenie, nu am un cult pentru el.
Cteva nedumeriri
Acestea Iiind zise, mi-au mai rmas si cteva nedumeriri, n legtur cu rndurile pe care le am n vedere, n expunerea de Iat.
85
Citind cele scrise spre inIormare si lmurire, constati c de cte ori e vorba despre Mitropolitul Nicolae Blan, el este pomenit
ca ,Mitropolitul Blan. AstIel, n nota la scrisoarea lui NichiIor Crainic, adresat Printelui Arsenie, e scris: ,NichiIor Crainic e
ocrotit de Printele Arsenie, cu ncuviintarea Mitropolitului Blan. Mai departe, n aceeasi expunere, citim: ,Printele a Iost dus cu
masina de Mitropolitul Blan. Nu stiu pe ce se ntemeiaz acest Iel de a spune, dar Iie-mi ngduit s aIirm c e o necuviint. E ca si
cnd ar aIirma cineva c lucrarea Crarea mpr(iei a Iost scris de Printele Boca sau c nota asupra editiei e semnat de Monahia
Constantinescu. De ce s nu se spun, cum e corect: ,Mitropolitul Nicolae Blan?. Si ar Ii cazul s se vorbeasc corect, mai ales
cnd ne gndim c Mitropolitul Nicolae Blan l-a hirotonit pe Printele Arsenie diacon si preot si c l-a Icut clugr. Tot Mitropolitul
Nicolae Blan i-a dat burs pentru Scoala de Arte Frumoase si l-a trimis si la SIntul Munte. n sIrsit, Mitropolitul Nicolae Blan
este ctitorul Mnstirii Brncoveanu, la care si-a nceput Printele Arsenie viata de mnstire si unde si-a desIsurat activitatea vreme
de nou ani, chiar dac ,nici mort nu se mai ntoarce la Smbta.
Este vreo deosebire ntre svryire yi moarte?
A doua nedumerire este aceea c, de Iiecare dat cnd a venit vorba de trecerea la cele vesnice a Printelui Arsenie, se exprim
aceasta prin cuvntul: ,svrsirea din viat, n timp ce, cu privire la Printele Bodogae, e scris: ,nainte de a muri.. E vorba
cumva de vreo nuant? Unii mor si altii se svrsesc?
Ceva ce nu-ji poji nchipui
n sIrsit, cea de-a treia nedumerire mi vine de pe urma constatrii c o clugrit, ,Monahia ZamIira Constantinescu, cu mai
bine de patruzeci si cinci de ani de clugrie si cu aproape tot attia ani de vietuire n preajma Printelui Arsenie, la vrsta de 70 de
ani de viat, poate purta n suIlet atta rutate, ct eman din rndurile pe care le semneaz, ca un ultim cuvnt nsotitor al crtii
Crarea mpr(iei. Si cuvntul, asa cum ne apare, este ,pelinul si ,veninul, turnat peste mierea celor pe care le pecetluieste. E
ultima impresie si nu e cea bun.
Arhimandritul 1eofil Prian
Aot:
Aceste rnduri le-am scris n zilele de 8 si 9 Iebruarie 1996. Le-am scris dintr-o necesitate suIleteasc, ca un Iel de despovrare
de greutatea ce o purtam pe suIlet, de pe urma celor scrise, cu atta rutate, n ultimul cuvnt nsotitor al Crrii mpr(iei. N-am
vrut s Iiu polemic si cred c nici nu sunt. Unele observatii trebuiau totusi s Iie Icute si le-am Icut, Ir s Iiu incisiv. N-am cu
nimenea nimic, asa cum lumina n-are nimic cu umbrele si cu petele pe care le descoper.
ANEXA II
n pelerinaj la Smbta de Sus
1
Niciodat nu mi s-au artat mai proIunde si mai pline de nteles crestin cuvintele psalmistului care zice: ,Ridicat-am ochii mei
la munti de unde-mi va veni ajutorul meu, ajutorul meu de la Domnul Cel ce a Icut cerul si pmntul, ca la ocazia pelerinajului la
altarul ctitoriei marelui mucenic al Legii strmosesti si al neamului romnesc, Voevodul Constantin Brncoveanu, de la Smbta de
Sus, la care m-am nvrednicit si eu s iau parte anul acesta.
Cu prere de ru de a nu Ii putut s zbovesc mai mult n jurul acestui sInt altar, dar cu inima plin de harul binecuvntrii pe
care Marele Ierarh al Ardealului .P.S. Mitropolit Dr. Nicolae Blan, l-a revrsat asupra tuturor Iiilor si duhovnicesti, voi ncerca
totusi s astern aci cteva gnduri ce m-au Icut s retriesc clipele n care si-a desIsurat viata Brncoveanu Constantin.
n adevr, Mnstirea de la Smbta de Sus a Iost si va Ii pentru neamul romnesc, dar mai ales pentru cel din Tara Oltului si
din ntreg Ardealul, simbolul ortodoxiei noastre si a Iiintei noastre nationale. Asezat chiar la picioarele muntilor Fgrasului, acest
loc de nchinare a Iost pentru poporul romnesc din Ardeal o citadel a rezistentei lui n veacul 18-lea, cnd urgia habsburgic,
sustinut de ura de nenteles a Iratilor uniti, n Irunte cu episcopul de la Blaj, se abtuse asupra Bisericii Ortodoxe si a poporului
romn ortodox din Ardeal.
Cnd a Iost ridicat aceast mnstire, Brncoveanu Constantin a nteles c numai acolo n muntii cari-i dau atmosIera
prielnic tririi intense cu Dumnezeu, este cu putint ca romnul de amndou prtile Carpatilor s se desbrace de haina pcatului si
s se ridice pe culmile cele neprihnite de unde s cear ajutorul lui Dumnezeu n primejdii si nevoi. Cci ca unul care tria n
nentrerupt comuniune cu Hristos Domnul si Isbvitorul nostru, el a nteles c sInta ortodoxie a neamului a mai Iost pstrat mai cu
deosebire pentru neamul nostru n mnstiri. Mnstirile au Iost acelea care au asigurat neamului nostru n timpurile de mare vitregie
izvorul de la care se adpa el pentru a-si pstra nealterat constiinta c apartine unei natiuni care n Biserica ortodox si numai prin
aceast Biseric Ortodox are a-si aIirma drepturile lui la o viat mai nalt, mai demn si mai independent.
Mnstirile au Iost oazele unde se odihnea suIletul neamului nostru romnesc pentru ca reIcut si ntrit cu Iorte noi, s reia
lupta si s-o duc la bun sIrsit.
Dar aceste mnstiri sunt tot attea pilde de trire crestineasc n mijlocul unei lumi prins n mrejele secularismului veacului
nostru, ucigtor de suIlete si rtcitor de constiinte. n ele omul modern gseste chipul cel mai sigur si cel mai autentic al tririi n
nentrerupt legtur cu Creatorul su, Dumnezeu.
86
Cci n atmosIera de evlavie, de reculegere si de minunat meditatie, el reuseste s nteleag c viata nu este dat s o
petrecem pentru a sluji pmntului, ci trind pe pmnt s avem certitudinea c alt viat va ncepe pentru noi dincolo de mormnt,
ctre care trebuie s tindem ca spre binele nostru suprem. Ruperea legturilor vietii noastre cu climatul pe care mnstirile au au stiut
s-l pstreze nentinat, duce la o nIricostoare srcie suIleteasc care mai devreme sau mai trziu se arat n toate maniIestrile
noastre att ca insi, ct si ca societate. Si de aici isvorsc cele mai mari desordini sociale pe care a putut s le nregistreze istoria.
Poporul nostru ns, nscut si crescut de duhul Ortodoxiei n Biseric, dar mai ales de mnstirile noastre, a nteles c simtul
su legat mai mult de adevrurile lui Dumnezeu dect de ceea ce este schimbtor si trector, c puterea, tria si curajul lui n
vremurile de cumplit nclestare ntre popoare, i-a venit numai din luminata trire cu Dumnezeu n jurul altarelor acestor sIinte
mnstiri, ctitorii voevodale sau particulare. n jurul lor si la snul lor el a stiut s desprind voia lui Dumnezeu si s simt cum bratul
atotputernic al Ziditorului l ocrotea si-l ducea la biruint.
Toate acestea le-a druit si le va drui si n viitor dup restaurare, poporului romn din Ardeal altarul sInt al ctitoriei lui
Brncoveanu Constantin.
Duhul lui Brncoveanu se va Ii bucurat mpreun cu ngerii din ceruri c n aceast zi mare ,Vinerea din sptmna nvierii
Domnului, ,Isvorul tmduirii, poporul romn ortodox venit pe timp ploios, ca s-si ntmpine ierarhul care i poart bucuriile si
necazurile n suIletul Su de mare romn si de mare crestin, a simtit nc odat cum se revars peste el bineIacerile cerului la
rugciunile si binecuvntrile pe care cei doi ierarhi, .P. SIintitul Mitropolit Nicolae, si P.S. Nicolae Colan al Clujului nconjurati de
sobor de preoti, le ndreptau ctre Cel atotputernic.
n adevr, svrsirea sIintei liturghii a Iost pentru toti cei ce veniser la Smbta de Sus, prilej de bucurii care au Icut s
stoarc lacrimi din ochi. Vreau s vorbesc de misctoarea si emotionanta tundere n monahism pe seama acestei ctitorii voevodale, a
unuia din multii si luminatii absolventi ai ,Academiei Andreiane, pr. diacon Boca, diplomat al scoalei de Belle-Arte din Bucuresti.
Mot dup locul de nastere, crescut si ndrumat n studiul teologiei, tnrul monah a nteles s dea ascultare gndurilor marelui Ierarh
al Bisericii noastre, consacrndu-si viata lui Hristos prin studiul picturii bisericesti, pe care s-o desIsoare acolo n linistea muntilor pe
care Brncoveanu i alesese ca loc de retragere si de rugciune.
Iat de ce cred c duhul lui Brncoveanu a tresltat de bucurie vzndu-si opera renviat si mpodobit n chip att de minunat
de Mitropolitul Ardealului din Romnia Mare, care se pare c a Iost nscris n planul Providentei s reia si s aIirme n chipul cel mai
solemn testamentul Voevodului martir mpotriva tuturor gndurilor celor rele att dinluntrul, ct si din aIara hotarelor trii noastre.
Toate acestea si-au gsit expresia nsemnttii lor att religioase ct si nationale n predica pe care .P.S. Mitropolit Nicolae a
binevoit s-o rosteasc dnd-o ca pe o hran isvortoare de trie si de curaj mai ales n vremurile tulburi prin care trecem.
n adevr, cuvintele .P. SIintitului Mitropolit au Iost prinos de recunostint adus memoriei Voevodului Brncoveanu, mort
pentru Legea si pentru Neamul romnesc, aIirmarea drepturilor noastre milenare pe aceste meleaguri, scldate de rurile harului
ceresc prin aceste locasuri de nchinare care ne-au crescut si pstrat ca neam, si n sIrsit, un sInt legmnt pentru viitor, cum c n
strns legtur cu duhul naintasilor nostri cari au stiut s-si jertIeasc viata pentru aprarea altarelor lui Hristos, vom Ii si noi n stare
s le urmm pilda creznd si trind ca si ei n Biseric. ntr-o total druire dezinteresat n minile lui Dumnezeu, Icndu-i voia, att
n zile de pace ct si n zile de sbucium, ca si printr-o proIund vietuire cu Hristos, adpndu-ne de la altarul acestor lcasuri de
nchinare, vom avea siguranta c nimeni si nimic nu ne va smulge pe viitor mostenirea pe care naintasii nostri ne-au transmis-o.
Chiar atunci cnd suIerim, Dumnezeu urmreste curtirea noastr de sgura pcatului. Dar dac pn acum avem pace, apoi este
aceasta tot voia lui Dumnezeu care ne-a lsat rgazul necesar pentru a ne ntoarce la El. Timpurile prin care trecem cer de la noi, att
de la cei de la tar, ct mai ales de la cei din orase, revenirea pe crrile lui Dumnezeu, la credinta n El si la trirea cu El.
Numai n Ielul acesta vom putea s Iim una n jurul Majesttii Sale Regelui Carol II-lea, care poart sarcina conducerii
destinelor neamului nostru. n jurul lui, spune .P.S. Mitropolit Nicolae, avem datoria a ne uni pentru a Ii tari si n duhul lui Hristos se
cade a purta sarcina unii altora pentru a asigura trii maximum de munc si de roade bogate. Cci dac mosii si strmosii nostri au
putut rezista de-a lungul veacurilor, apoi cu att mai mult noi datori suntem s le urmm pilda si s stm ca si ei n vecintatea lui
Dumnezeu.
Nu mai putin misctoare au Iost cuvintele pe care P.S. Episcop Nicolae al Clujului le-a rostit poporului artnd ct de
nlttoare si gritoare este aceast zi a Isvorului Tmduirii.
ntreaga regiune de la Smbta de Sus si-a mbrcat haina de srbtoare pe care lumina nvierii Domnului o luminase si o
sIintise. Bucuria nvierii s-a revrsat si asupra ei, iar apa din isvorul care a Iost sIintit se va Ii preIcut n isvor de ap vie care va
tmdui toate boalele si toate neputintele trupesti si suIletesti.
Dar mai presus de toate rmne reactualizarea testamentului lui Brncoveanu Constantin, pe care .P. SI. Mitropolitul Nicolae
a stiut, cu miestria oamenilor care vd peste veacuri, s o Iac o vie realitate ortodox si national, rscumprnd prin jertIe de tot
Ielul cderea celui care pe drept cuvnt a Iost numit de popor ,Satanasie si aIirmnd sus si tare drepturile noastre de popor crestin
ortodox si romn pe aceste meleaguri.
Diacon Haralambie Cojocaru
87
NOTE
ARGUMENT
1. La Mnstirea Ciucea n 2000, si la Biblioteca Faculttii de Teologie Ortodox din Cluj-Napoca n 2001.
INTRODUCERE
1. O relatare mai detaliat a acestei ntmplri ne oIer Mineiul lunii august, care se reduce la urmtoarele: SuIerind de lepr,
Regele Avgar a trimis la Hristos pe arhivarul su Hannan (Anania), cu o scrisoare n care-I cerea lui Hristos s vin la Edessa pentru
a-l vindeca. Cum Hannan era pictor, Avgar i-a recomandat s Iac portretul lui Hristos si s i-l aduc n cazul n care Acesta ar Ii
reIuzat s vin. AIlndu-L pe Hristos nconjurat de mult popor, Hannan s-a urcat pe o piatr pentru a-L vedea mai bine. A ncercat s-I
Iac portretul, dar nu a reusit, din pricina ,slavei negrite a chipului Su care se schimba mereu sub puterea harului. Vznd c
Hannan de strduieste s-I isvodeasc portretul, Hristos a cerut ap, S-a splat, Si-a sters Iata cu o maram, pe care a rmas imprimat
chipul Su. (Aceasta este prima icoan a lui Hristos, numit n Biserica Ortodox ,neIcut de mna omeneasc acheiropoietos.) I-
a dat marama lui Hannan pentru ca acesta s o poarte mpreun cu scrisoarea ctre cel care l trimisese.
2. Lacrima prigoanei - Din lupta legionarelor romnce, capitolul Evocri Otilia Rdulescu Aroneasa, Editura Gordian,
Timisoara, 1994, p. 48.
VIATA $I LUCRAREA PRINTELUI ARSENIE BOCA
1. Probabil c numele de Zian vine de la Snzian.
2. Majoritatea absolventilor liceului brdean au devenit preoti si avocati.
3. Romulus Neag, Printele Arsenie Boca n Alma Mater Zarandensis, ,Gndirea, Serie nou, anul VI, nr. 5-6/1997, p.
28.
4. Ibid., pp. 28-29.
5. Ibid., p. 30.
6. Ibid., p. 29.
7. n ceea ce priveste aIirmatiile pe care Monahia ZamIira Constantinescu le Iace n Not asupra Edi(iei I (vezi: Crarea
mpra(iei, editia a 2-a, pp. 340-341) n legtur cu articolul Printelui Teodor Bodogae, mprtsesc ntru totul opinia Printelui
TeoIil Prian. Vezi Anexa I din aceast lucrare: Cuvnt lmuritor n privin(a unor afirma(ii din anexa la ,Crarea mpr(iei,
prezentat sub titlul ,Not asupra edi(iei, semnat de Monahia Zamfira Constantinescu. Text preluat din: Arhimandritul TeoIil
Prian, Cuvinte lmuritoare, Editura Teognost, 2002, pp. 35-43.
8. Pr. ProI. Teodor Bodogae, n amintirea Printelui Arsenie Boca, ,TelegraIul Romn, nr. 2-4, 1990, p. 4.
9. cI. Romulus Neag, Printele Arsenie Boca n Alma Mater Zarandensis, ,Gndirea, Serie nou, anul VI, nr. 5-6/1997,
pp. 26-31.
10. E vorba de Printele Arhimandrit Antipa Dinescu (1859-1942).
11. Traduceri ale Filocaliei existau deja si se nscriau n activitatea mai general de traducere din SIintii Printi, pentru
necesittile nvtmntului teologic. Printele SeraIim Popescu si Printele Arsenie Boca au adus de la Athos manuscrisele romnesti
ale Filocaliei, care se aIlau acolo adunate pentru tipar din 1937 si pentru care monahii, neavnd mijloacele de a le tipri acolo, au
ncercat s obtin sprijin din tar. Se mai stie apoi c NichiIor Crainic planiIicase tiprirea tuturor manuscriselor SIintilor Printi
aIlate la SIntul Munte. (cI. Vlad Protopopescu, Pentru mai dreapta cinstire a lumii Printelui Stniloae, ,Puncte Cardinale, nr.
6/102, iunie 1999, p. 9.)
12. Dumitru Stniloae, din Prefa(a primului volum al Filocaliei, Sibiu, la ,Nasterea Domnului, 1946.
13. Idem, din Prefa(a volumului 2 al Filocaliei, Bucuresti, ,nltarea Domnului, 1947.
14. cI. Pr. ProI. Dr. Mircea Pcurariu, Istoria Mnstirii Prislop, Arad 1986, p. 158.
15. Dr. Grigorie T. Marcu, ,Revista Teologic, nr. 9-10, septembrie-octombrie, 1940, p. 525.
16. Ibid., p. 524.
17. Diacon Haralambie Cojocaru, n pelerinaj la Smbta de Sus, ,TelegraIul Romn, 12 mai 1940, p. 6, Iragment; vezi
textul n ntregime n Anexa II din aceast lucrare.
18. Pr. ProI. Dr. Mircea Pcurariu spune c Printele Arsenie a Iost hitotonit n iunie 1940 cI: Pr. ProI. Dr. Mircea Pcurariu,
Istoria Mnstirii Prislop, Arad 1986, p. 158; Printele Ciprian Negrean, n Preo(i ortodocyi n nchisorile comuniste, Editura
Patmos, 2001, p. 52, spune c Printele Arsenie a Iost clugrit si hirotonit n acelasi an, adic n 1939. ns conIorm stirii preluate
din ,TelegraIul Romn/1942, datele oIerite de dnsii sunt gresite. Printele Nicolae Streza, ntr-o conIerint sustinut la Cluj-Napoca
n data de 11 aprilie 2002, a aIirmat si dnsul c Printele Arsenie a Iost hirotonit pe data de 10 aprilie 1942, asa cum am calculat si
eu cu ajutorul Evanghelistarului, pornind de la stirea din ,TelegraIul Romn.
19. Stire: Praznicul duhovnicesc de la Mnstirea Smbta de Sus, ,TelegraIul Romn, 12 aprilie 1942, p. 4.
20. Romulus Neag, Printele Arsenie Boca n Alma Mater Zaradensis, ,Gndirea, serie nou, anul VI, nr. 5-6/1997, p. 29.
21. Ct de actual este acest text, la care ar cam trebui sa ia aminte gazetarii nostri de azi, ahtiati dup senzational si
paranormal!
22. Dumitru Stniloae, Lucrarea de la Mnstirea Brncoveanu, ,TelegraIul Romn, 8 august 1943, Sibiu, pp. 1-2.
23. Romulus Neag, Printele Arsenie Boca n Alma Mater Zarandensis, ,Gndirea, serie nou, anul VI, nr. 5-6/1997, p.
29.
88
24. Ibid., p. 30.
25. Dan Lucinescu, 1ertfa, Editura Fides, Iasi, 1997, p. 41.
26. Pentru c n jurul bisericii s-au construit zidurile care azi Iormeaz incinta mnstirii, nu se mai pstreaz aproape nimic
din aceast lucrare a Printelui Arsenie. Doar cteva mrturii scrise si putinele IotograIii din acele vremuri ne mai arat ct de
minunat si cu ct pricepere si bun gust a Iost ngrijit ,Grdina Maicii Domnului de la Smbta. Putinele pietre rmase si mutate
ici-colo, anume alese si Irumos amplasate oarecnd de Printele Arsenie n acel parc natural dimprejurul bisericii , dac alte mrturii
au amutit, nc mai griesc despre cel ce le-a pus. n legtur cu acest Iapt, se spune c Printele Veniamin Tohneanu (numit staret la
Smbta dup plecarea Printelui Arsenie), cnd s-a ntlnit la Bucuresti cu Printele Arsenie, a Iost ntrebat de acesta: ,Ce mai zic
pietrele de la Smbta, Tohnene?, cu ntelesul acesta, c dac eu tac, pietrele vorbesc.
27. Ion Gavril Ogoranu, De ce am scris numele Printelui Arsenie Boca pe crucea de la Mnstirea Smbta, ,Puncte
Cardinale, nr. 2/62, 1996, p.15.
28. A se vedea si: Ion Gavril Ogoranu, Brazii se frng, dar nu se ndoiesc, Editura Marineasa, Timisoara, 1993, vol. 1, p. 51,
108; Virgil Maxim, Imn pentru crucea purtat, Editura Gordian 1997, Timisoara, vol. 1, p. 135, 143, 145, 185; Nicolae Pop,
Pcatul nerostirii adevrului, ,Puncte Cardinale, nr. 8/80, august 1997, p. 7; Vlad Protopopescu, Pentru mai dreapta cinstire a
lumii Printelui Stniloae, ,Puncte Cardinale, nr. 6/102, iunie 1999, p. 9.
29. Amintirile Mitropolitului Antonie Plmdeal, Convorbiri cu Dragos Seuleanu si Carmen Dumitru, Editura Cum,
Bucuresti, 1999, pp.139-142.
30. Crarea mpr(iei, Monahia ZamIira Constantinescu, Not asupra Edi(iei I, p. 339.
31. Lidia Ionescu Stniloae, Lumina faptei din lumina cuvntului, mpreun cu tatl meu, Dumitru Stniloae, Editura
Humatitas, 2000, p. 129.
32. cI. Romulus Neag, Printele Arsenie Boca n Alma Mater Zarandensis, ,Gndirea, serie nou, anul VI, nr. 5-6/1997, p.
31.
33. Irenee Hausherr, Paternitatea yi ndrumarea duhovniceasc n Rsritul creytin, Editura Deisis, Sibiu, 1999, p. 9.
34. Martor, Mritul praznic de la Mnstirea Brncoveanu, ,TelegraIul Romn, 16 mai 1948, nr 7-8, p. 6.
35. ,Adevrul este c n mijlocul multimii erau si unii care nu veneau pentru Iormarea lor religioas, ci doar, doar, s
gseasc n spusele Printelui vreun sprijin al convingerilor sau ideilor lor. (Monahia ZamIira Constantinescu)
36. Lacrima prigoanei - Din lupta legionarelor romnce, capitolul Evocri Otilia Rdulescu Aroneasa, Editura Gordian,
Timisoara, 1994, p. 48.
37. ,n ciuda nstpnirii comuniste, poporului romn nu-i lipseau miscrile duhovnicesti. La vremea de care vorbim,
Ienomenul Arsenie Boca, de anvergur national, se pecetluia pe sine prin arestarea protagonistului; la Vladimiresti se nstea un altul,
n Iaza lui pur, al crui miez nu erau att ,vedeniile Veronici Furu, ct predica duhovnicului Ioan Iovan; ambele cu ecouri pnn
zilele noastre; nu trebuie trecute cu vederea cele dou mari si autentice vetre duhovnicesti, cea de la Sihstria, prin Printele Cleopa
Ilie, si cea de la Techirghiol, prin Printele Arsenie Papacioc, ambele, de asemenea, strbtnd deceniile rosii. (Bartolomeu Valeriu
Anania, Cuvnt nainte la: Monahul Daniil (Sandu Tudor), Acatiste, Editura Anastasia, 1997, p. 8)
38. Bartolomeu Anania, Atitudini, Editura Arhidiecezan, 1999, p. 28.
39. Pr. ProI. Dr. Mircea Pcurariu, Istoria Mnstirii Prislop, Arad 1986, p. 56.
40. cI: Hotrrea Sinodului Mitropolitan, cuprins n Crarea mpr(iei, editia a 2-a, Editura SIintei Episcopii a Aradului,
2000, pp. 346-347.
41. cI. Pr. ProI. Dr. Mircea Pcurariu, Istoria Mnstirii Prislop, Arad 1986, p. 57.
42. cI. Antonie Plmdeal, n Amintirile Mitropolitului Antonie Plmdeal, Editura Cum, 1999, p. 114.
43. Nas la clugrie a Iost Printele Daniil (Sandu Tudor). Este vorba de cunoscutul scriitor, gazetar, Iost oIiter de marin si
pilot Sandu Tudor (pe numele su adevrat, Alexandru Teodorescu), devenit clugr n 1948, sub numele de Agaton, n Mnstirea
Antim din Bucuresti, unde organizeaz si conduce gruparea duhovniceasc ,Rugul Aprins, din care Icea parte si viitorul mitropolit
al Ardealului, Antonie Plmdeal. Dup o prim arestare si o detentie de 3 ani, Agaton se aseaz n Schitul Crasna din Judetul Gorj,
unde este hirotonit ieromonah. Apoi mbrac schima cea mare si devine Ieroschimonahul Daniil, n Mnstirea Neamt, de unde se va
retrage la Schitul Raru; de aici va Ii arestat de Securitate, n noaptea de 13/14 iunie 1958. (cI. Bartolomeu Valeriu Anania, Acatiste,
Editura Anastasia, 1997.)
44. Ieromonahul Dometie (1924-1975) (nzestrat de Dumnezeu cu darul deosebit al cntrii, a Iost numit ,Cucuzel de ctre
Printele Arsenie) a slujit ulterior n diIerite parohii n Transilvania, iar mai trziu s-a remarcat ca un iscusit si apreciat duhovnic.
Dnsul este cunoscut de cei mai multi credinciosi ca restauratorul si duhovnicul mnstirii de maici de la Rmeti. Colegul su,
ierodiaconul Antonie, trecut n 1950 la Mnstirea Slatina n Moldova, hirotonit ieromonah n 1953, n 1970 a Iost ales episcop vicar
patriarhal, din ianuarie 1980 episcop la Buzu, iar din Iebruarie 1982 arhiepiscop al Sibiului si Mitropolit al Ardealului. (cI. Pr. ProI.
Dr. Mircea Pcurariu, Istoria Mnstirii Prislop, Arad 1986, p. 57)
45. cI. Pr. ProI. Dr. Mircea Pcurariu, ibid., p. 57.
46. Pentru c e vorba de o carte publicat nainte de `89, Printele Mircea Pcurariu nu a putut spune c Monahia ZamIira a
Iost numit staret a Mnstirii Prislop, pentru c de Iapt mnstirea rmsese Ir staret, ntruct Pintele staret Arsenie Boca Iusese
arestat de Securitate n noaptea de 15 spre 16 ianuarie 1951. Printele Arsenie s-a ntors la mnstire abia n 1952, de Buna Vestire.
47. Dezvluiri istorice - Documente inedite despre printele Arsenie Boca, stare(ul mnstirii Prislop, prezentate de
Arhid. Mihai Ssujan, n ,Calea Mntuirii, nr. 11, p. 4.
48. Ibid.
49. Dimitrie Bejan, Viforni(a cea mare, Editura Tehnic, 1996, p. 124-125.
50. A se vedea si: Mrturisitori de dup gratii - Slujitori ai Bisericii n temni(ele comuniste, Supliment al Revistei
Renayterea, Cluj-Napoca, 1995, p. 15.
51. Printele Arsenie a plecat de la Mnstirea Prislop n mai 1959, nainte de decretul din 10 noiembrie 1959, decret aplicat n
luna mai 1960, dup Pasti, si care avantaja clugrii cu studii teologice. Deci nu a plecat o dat cu decretul, asa cum scrie P.S. Daniil,
n ,Chipul Cettii, o revist din Sibiu. (cI. Arhimandritul TeoIil Prian)
89
52. Din mrturiile celor care au trit evenimentele din 1959 si imediat urmtoare, rezult c P.S. Episcop Andrei, n momentul
redactrii actelor de reIerint, nu era n msur de a iscli valid. n plus, a Igduit c va rechema imediat pe cei ndeprtati, dup ce
va primi avizul Patriarhului Justinian. (vezi: Hotrrea Sinodului Mitropolitan, cuprins n Crarea mpr(iei, editia a 2-a,
Editura SIintei Episcopii a Aradului, 2000, pp. 347-348)
53. Prin Hotrrea Sinodului Mitropolitan ntrunit la 9 noiembrie 1998 semnat de .P.S. Printe Nicolae Corneanu
Mitropolitul Banatului, P.S. Printe Timotei Seviciu Episcopul Aradului si Hunedoarei si P.S. Printe Laurentiu Streza Episcopul
Caransebesului, se revine asupra deciziilor de alungare din Mnstirea Prislop a Printelui Protosinghel Arsenie Boca si a maicii
starete stavroIora ZamIira Constantinescu si ,socoteste potrivit ca dup Revolutia Romn, cnd s-au limpezit aspecte critice din
trecut, s reabiliteze pe toti slujitorii si vietuitoarele de aici, cu osebire pe toate maicile si surorile din perioada Decretului 410/1959.
n consecint, se anuleaz Deciziile nr. 2407/1959 si 2408/1959, considernd reintegrati n viata obstei prislopene pe toti cei
mpricinati. Prin aceeasi Hotrre, Asezmntul monahal din Sinaia a Iost recunoscut ca metoc al Mnstirii Prislop. (vezi: ibid., pp.
346-348)
54. Ibid., p. 347.
55. Printele Arsenie, din neIericire, era atunci civil. (cI. P.S. Daniil Partosanul)
56. Hotrrea Sinodului ..., ibid., p. 347.
57. Arsenie Boca, Crarea mpr(iei, Cuvnt nainte.
58. Fragment dintr-o scrisoare dat de NichiIor Crainic Printelui Arsenie Boca dup ntlnirea de cteva ceasuri pe care au
avut-o n toamna anului 1971, n biserica din satul Drgnescu.
59. Printele Arsenie a scris multe cuvinte la scenele pe care le-a pictat, de exemplu la ,Judecata de apoi, e scris acolo c ar
zice Iaptele omului: ,Tu esti noi. Deci ,Tu esti noi, adic noi suntem cele care te-au alctuit. Sunt acolo o multime de cuvinte
Irumoase si ndrumtoare care arat c Printele Arsenie de Iapt nu a Iost un om de rnd. (cI. Arhimandritul TeoIil Prian)
60. Am reprodus aici textul explicativ pe care Printele Arsenie l-a scris lng aceast compozitie.
61. Nu trebuie s ne surprind prea mult acest Iapt, ntruct se stie, a mai spus-o si Printele Nicolae Steinhardt, c ,Orice
adevrat artist e si proIet. (Nicolae Steinhardt, Monahul de la Rohia rspunde la 365 de ntrebri incomode adresate de Zaharia
Sngeorzan, Editura Revistei ,Literatorul, 1992, p.51)
Despre pictura de la Drgnescu a se vedea si: NichiIor Crainic, Scrisoare ctre Printele Arsenie Boca, ,Gndirea, serie
nou, anul II, nr. 1/1993, p. 19, sau n Crarea mpr(iei, editia a 2-a, pp. 331-333; Ovidiu Vuia, Arsenie Boca, Ieromonahul
artist, ,Gndirea, serie nou, anul IV, nr. 4-5/1998, pp. 64-68; ProI. Tatiana Sergiu, Printele Arsenie Boca sau Universul sfnt al
culorilor (Minunea de la Mihileyti), text cuprins n volumul Unde a fost Biserica, a Pr. ProI. Ion Buga, Editura SI. Gheorghe
Vechi, Bucuresti, 2001, pp. 187-191; Vasile Andru, Mistici din Carpa(i, Editura Crist, Bucuresti, 2000, pp. 165-168. A se vedea apoi
si revista ,Gndirea, Serie nou, ncepnd cu anul 1997, unde, aproape n Iiecare numr, sunt reproduceri color dup Irescele de la
Drgnescu.
62. cI. Crarea mpr(iei, Monahia ZamIira Constantinescu, Not asupra edi(iei I, p. 342.
63. Ibid.
64. Ibid.
65. Ibid., p. 343.
66. Arhimandritul TeoIil Prian, ntmpinri, Editura SoIia, Bucuresti, 2000, pp. 238-240.
67. n perioada cnd a Iost la Smbta Printele Arsenie a ndrumat Ioarte multi oameni s mearg la mnstire, n special pe
cei din zona Fgrasului. Dar dup decretul din 1959 nu a mai trimis pe nimeni. A ndrumat n special Iete spre Mnstrirea Bistrita
unde s-au rzvrtit asupra autorittilor bisericesti, ajungnd n Iinal la Mnstirea Hurezi, Tismana si Tignesti.
Exemple de maici: Maica Ambrozia Stoia (n prezent la Prislop, a trecut pe la Mnstirea Dintr-un lemn, Bistrita si Hurezi),
maicile EuIimia si Filareta Botu (prima la Mnstirea Robaia, unde a si murit, cealalt la Mnstirea Hurezi), Maica Benedicta din
Ludisor (Mnstirea Hurezi), Maica Timoteia (Mnstirea Hurezi, Bistrita, n prezent la Prislop), Maicile Apolinaria si Paisia de la
Prislop, Maica Teodora (Mnstirea Bistrita, Tismana, iar ultimii 30 de ani la Smbta unde este si nmormntat).
Exemple de clugri: Actualul Mitropolit Antonie Plmdeal si Printele Dometie de la Rmeti, clugriti de Printele
Arsenie la Mnstirea Prislop. Monahul Alexie, omort la Mnstirea Izbuc de tlhari, Monahul Ieronim SteInescu, Printii
Veniamin si Timotei Tohneanu, Visarion Leancu, Dometie si Varnava, toti de la Mnstirea Smbta.
Foarte multi ns se declar trimisi de Printele Arsenie, n realitate, dup cum am mai spus, dup decretul din 1959, Printele
Arsenie nu a mai trimis pe nimeni la mnstire. (Arhimandritul TeoIil Prian)
68. Cuvntul are o eIicacitate deplin numai cnd are acoperirea aurului care este viata celui ce-l rosteste. cI. Dumitru
Stniloae, Lucrarea de la Mnstirea Brncoveanu, ,TelegraIul Romn, 8 august 1943, Sibiu, p. 1.
69. nvttura aceasta c adevratul Printe spiritual rmne mai degrab mistagogul dect legiuitorul (cI. Andre Scrima,
Timpul Rugului Aprins, Editura Humanitas, p. 189) reiese si din urmtoarea apoItegm din Pateric:
,Un Irate l-a ntrebat pe Avva Pimen, zicnd: Niste Irati locuiesc cu mine; voiesti s le poruncesc lor? I-a rspuns lui btrnul:
Nu, ci I tu nti aceasta, si de voiesc s triasc, ei singuri vor vedea. I-a zis lui Iratele: Voiesc si ei, Printe, s le poruncesc. Zis-a
lui btrnul: Nu, ci te I lor pild, iar nu dttor de lege. (Patericul, Alba Iulia, 1990, ApoItegma 173 de la Avva Pimen, p. 188)
70. Printele Arsenie Boca, Scrisoare ctre Prea Sfin(itul Andrei Mageru, Episcopul Aradului, cu privire la renfiin(area
mnstirii Geoagiului ca mnstire de maici, din 7 mai 1952, ,Gndirea, serie nou, nr. 5/1993.
71. cI. Arhimandritul TeoIil Prian.
72. P.S. Episcop Daniil Partosanul, Printele Arsenie Boca - o abordare simpatetic a rela(iei tnr-duhovnic, (interviu)
n: Tinere(e, ideal, Biseric, Editura Agaton, Fgras, 2002, pp. 45-50.
73. Idem, Din cuvntul rostit cu prilejul pomenirii svrsite la Mnstirea Prislop n 28 noiembrie 2001, legat de mplinirea a
12 ani de la mutarea la Domnul a Printelui Arsenie.
O SINTEZ A GADIRII PRINTELUI ARSENIE BOCA
Tradi(ia vie a apoftegmelor
90
1. Lucien Regnault, Via(a cotidian a Prin(ilor deyertului n Egiptul secolului IV, Deisis, pp. 32-33.
Apoftegmele Prin(ilor Contemporani
1. cI. Arhimandritul TeoIil Prian.
2. Cele 800 de cuvinte cuprinse aici ar Ii putut deveni mai multe, dar poate c nu cu mult mai multe, dac as Ii dispus de un
material mai bogat.
91