1.

Tema Prin forma sa, Principele se nscrie n genul scrierilor traditionale: oglin zile printilor , tratate menite sa desavrseasca educatia suveranului dndu-i sfaturi despre cinste si realism, n general ilustrate cu exemple mprumutate din istoria an tica si contemporana. Dedicndu-si opera lui Lorenzo de Medici, Machiavelli (pe vr emea aceea tinut departe de viata politica) spera sa reintre n gratiile noului su veran al Florentei: opera sa este deci aceea a unui curtean. Dar scopul lui Mach iavelli este mai ambitios: acela de a-l convinge pe suveran att sa instaureze ord inea n cetatea pe care tocmai o cucerise, ct si sa aduca pacea si unitatea (prin c ucerire) ntregii Italii dezmembrata n acea vreme de invaziile strainilor si de dis putele interne. Principele ne apare astazi ca un tratat de teorie politica; el e ste totodata att pamflet, ct si un text combativ. 2. Comentarii A. Pesimismul antropologic si istoric Soarta Filoso?a politica a lui Machiavelli se bazeaza pe o conceptie radical pe simista asupra istoriei, datorata n mare parte instabilitatii politice din Italia secolului al XVI-lea. Machiavelli nu recunoaste n succesiunea imperiilor, n naste rea si caderea lor mna unui Dumnezeu binefacator; el vede mai degraba esecul inev itabil al oricarei ntreprinderi umane si dificultatea de a accede la ceea ce oame nii aspira n mod natural: pacea si securitatea. Istoria nu este opera unei Provid ente, ci a unui destin orb si nepasator fata de oameni. Domeniul politicii Domeniul propriu politicii se constituie prin construirea si mentinerea unei ordini sociale pacifiste si sigure. Aceasta ordine trebuie sa f ie realmente ,,smulsa destinului; ea n-ar ajunge sa ?e definita, soarta avnd totde auna ultimul cuvnt. Pesimismul istoric se prelungeste ntr-un pesimism antropologic : cetatenii pe care Principele are ndatorirea sa-i guverneze nu sunt oameni ideal i (?inte rationale), ci fiinte concrete, jumatate animale, jumatate oameni, cond usi de pasiunile si ambitiile lor, sensibili mai degraba la frica dect la blndete si la constrngere mai mult dect la ratiune. B. Desacralizarea puterii politice Virtutea Principelui Traditionala oglinda a printilor se adreseaza mostenitorului legitim al coroanei. Din contra, Principele parea putin preocupat de legalitatea modului de dobndire a principatului, care distinge n general republica de tiranie . Ceea ce-l intereseaza n mod deosebit pe Machiavelli este arta de a se mentine l a putere conservnd n acelasi timp ordinea sociala: dar aceasta arta nu este eviden tiata ntr-adevar dect n principatele cucerite, acolo unde ordinea trebuie instaurat a n ntregime si unde Principele trebuie sa dovedeasca talente exceptionale pentru a reusi acolo unde altii au esuat. n regimurile politice legitime ordinea se obti ne mai nti prin consens si suveranul are nevoie de talent pentru a o mentine. Amoralismul politic Virtutea Principelui are la Machiavelli un sens propriu pol iticii: ea presupune capacitatea de a mentine o ordine sociala stabila. Data fii nd natura umana, duplicitatea, violenta si chiar cruzimea vor fi necesare pentru a o dobndi. Faptul ca Machiavelli condamna nelegiuirea se datoreaza ine?cientei acesteia n politica: pentru a face sa domneasca ordinea, Principele trebuie sa st ie sa cstige ncrederea cetatenilor. Pentru aceasta el va trebui macar sa simuleze dreptatea, generozitatea, blndetea si bunavointa. Arta politica consta n a sti sa m bini marinimia cu zgrcenia, cinstea cu duplicitatea, blndetea cu cruzimea. Princip ele devine astfel, n acelasi timp, leu (prin utilizarea fortei) si vulpe (prin ca pacitatea sa de a-si pastra buna reputatie). C. Morala la Machiavelli Locul moralei Se poate spune ca Machiavelli este campionul unui adevarat imorali sm politic? n politica, morala si are locul sau acolo unde ordinea este deja insta urata, nu atunci cnd lipsesc conditiile esentiale care o asigura: adica securitat ea si stabilitatea (n Italia secolului al XVI-lea, de exemplu). Justitia este nec esara desavrsirii cetatii, nu ntemeierii sale: data fiind natura umana si ostilita tea sortii, instaurarea unei ordini politice nu se poate face fara violenta. Mar

ele Principe stie sa foloseasca aceasta violenta la modul cel mai economicos , adic a suficient de eficace pentru a nu fi obligat sa recurga mereu la ea. Ambitia Principelui Machiavelli nu-si face iluzii n legatura cu felul de a fi al Principelui. Ceea ce Principele urmareste n guvernare este sa pastreze puterea pe ntru el nsusi. Dar ambitia personala nu este incompatibila cu interesul comun: ra zboaiele exterioare, luptele interne, divizarile n factiuni sunt totodata daunato are ordinii publice si periculoase pentru Principe. Reusita personala a suveranu lui reclama deci securitatea si pacea publice; marele Principe este acela care s tie, prin calitatile sale sa utilizeze soarta n avantajul sau si sa faca n asa fel nct interesul sau personal sa corespunda interesului comun. sursa: Thierry Gonthier, Marile opere ale filosofiei moderne, Ed. Institutul Eur opean, Iasi, 1998