AR1TCOLE $r

STUDil

1245

al

resPonsabili-

i i

se Pun 9i nu
i

MATERIA SFINTEI EUHARISTII IN LUMINA CANOANELOR BISERICII ORTODOXE

Ris6ritului

ea

,rr"ri'rr'

21, adic6

a Puterii

:."U""t,
r{asd a altarului'
.

1. - Necesitatea Ei importanfa istoricE a canoanelor referitoare la cultul public in Bisericd Cultul cregtin nu este o producfie sau o evolutie umani. La originea lui stau :oruncile exprese ale Mintuitorului, intemeietorul Bisericii qi al cultului ei. Deci,
-e conferi intregului cult cregtin calitatea de sfinfenie.

urim la tot ce-i

Ei inertie ate ale lui Dum-

:tate actele fundamentale ale cultului creqtin alr o provenienld divind, provenienld

rutini

le-a Pururi activ'

.:

rtr-odat6' Ea vine

ln scurt, omul de vie{ii noastre de

sete de esenliaI'

ucerii Bisericii

de

si nu la

Pund oameE

recum s-a v6zut'

conditiile care au atea a intrat asthzi : a asigura Primirea

particiPare creqtin& poate chiar Ia
des-

Punct Practicd

fi contestat faptul cf, in afard de indrumdrile cu privire la cult, care Sfintele Evanghelii, Mintuitorul a ldsat Sfintilor Apostoli o predanie -_ult mai bogatd. Chiar din scrierile canonice ale Noului Testament, se vede cu uqu:-ali ci, in, afard de cele cuplinse in scris, Domnul nostru Iisus Hristos a avut -_ulte alte convorbiri cu Apostolii Sdi, convorbiri in care multe porunci, dintre care -rele Ei cu caracter cultic, au fost date de El Apostolilor, iar aceEtia, Ia rindul 1or, .=-au transmis urmaqilor lor, prin succesiunea apostolicd ti traditia bisericeascd. S-a incercat, mai ales in teologia protestanta, sd se afirme cE Mintuitorul ar dat . numai indicalii cu privire la spiritul cultului Bisericii Sale, ldsind credincioqilor -:ertatea de a se incadra cu forrne proprii in acest spirit al Sdu. Dar astfel de .,.:mafii fac abstraclie cel pulin de relatdrile Noului Testament, in care sint evidente . i,rncile exprese ale Mintuitorului cu referire Ia forma cultului instituit de El. Dupd Initlarea D6mnului, Apostolii au pdstrat cu sfinlenie aceste porunci primite clupi pogorirea Duhului Sfint, au inceput sd practice formele de culte conforme L invdtdtura primitd 1. S-au pus astfel bazele unui cult nou, unitar' pentru toli
Nu poate
gdsesc

in

:: rovate mai ales de iudaizanfi,

IEDICT GHlus

.ea in comunitatea Pr

car , ri-42), Principiu ere-l intilnim in vi@

Dar incd din epoca apostolicd, au inceput sd apaid ereziile in sinul Bisericii, care nu puteau intrelege sensul extinderii credin]ei .-=_.tine pdgini. arl apdrut ereziile antitrinitare, hristologice, pnevprintre Ulterior 9i :r:::logice qi eclesiologice, cu toate diviziunile 9i subdiviziunile lor, care au produs -i-,adinci in viafa Bisericii. Cele mai multe dintre ele au avut influenle pdgubitoare , lsupra cultului, prin adausuri neintemeiate, sau omisiuni nejustificate, fdcute in -::.:iala stabilitd de BisericS2. .Aceste erezii au determinat Biserica pe de-o parte . -rbogdfirea cultului cu continut dogmatic antieretic 3 $i pe de alt6 palte la sta:=a prin canoane a formelor de cult, indeosebi a celor afectate de erezie. -{stfel, au apdrut in istoria Bisericii canoanele- referitoare Ia cult, dintr-o neceI .:= stringenta, ca o luptd a Ortodoxiei impotriva oricdrui spilit, sau a oricarei

:==tinii.

-i::ici

*,: :=toli,
.;,

h""tt' rt;1J"'""Jftfl

sau chiar Mintuitorului, nu trebuiesc privite ca ceva strAin de spiritul qi ,:::ca Bisericii, ci ca niqte lucrdri ale unor creqtini bine intenlionafi, dar care ;:..rt sd dea o mai mare autoritate celor scrise de ei, atribuindu-le persoanelor - 1re autoritate, intrucit confinutul lor se desprindea din traditia primitd. ln felul .i::, , ereticull era considerat ca fiind desprins de predania Apostolilor'
.. vezi Faptele Apostolilo( LT,42i--47; V' 42 9i I Cor. X. :. Iconom Petre vintilescu, cuttut 81 erezllte, teze de doctorat, Ptteti,
1926,

strdine de predania.Apostolilor. De aceea, scrierile apocrife atribuite Sfinlilor

ifintullii Vasile

cel

p.

28-31'

'.

tbidem, p.

27,

1246

GLASUL BISERICII

In afard de canoanele indreptate direct impotriva ereziilor cultice, exi.:i canoane care expun doar practica Bisericii, fdrd a condamna alte practici s::i Acestea nu sint indreptate intotdeauna impotriva ereziilor. Ele au drept scop::, zarea cultului ln condilii istorice, in care exista o oarecare libertate in proce: . compozilie liturgicd. Este vorba de primele trei secole, cind uniformitatea c..-.: I era o realitate in intreaga Biserici. Cu toate acestea, se dadea o oarecare lib::-, compozifionald slujitorilor cultului, fdr5 ca aceasta sd afecteze esenla cultului. L:,.

ins5, rivna anumitor credincio;i, sau chiar a clerului mai pujin preqdtit, fdc:. antrmite adausuri in cult sd nu fie in concordanld cu tradiJia apostolicd gi dec nn aibi o dezvoltare ontologica din aceasta. Pentm a feri pe membrii sdi de rlt meriea erori, Biserica a dat o serie de canoane cu caracter cr-rltic, prin care ])r::l practica litnrgicd tradiiionald, creind in acest fel nigte limite de evolufi"
:

cultului

a.

Mai tirziu, cind au inceput sd se cristalizeze riiurile liturqice, canoanel.:nr si se emiti pe de-o parte in scopul opririi proce: . u c1e separalie lntre rituri, iar pe de altd parte, pentru prevenirea gi combaterea.--. ziilor care continuau sd apard in cult. Deci, canoanele cultice au apdrut in tsiserici datoritti unor necesitifi, avirr: riublu scop: preventiv gi de apdrare a puritdtii cultului, de piistrare a lui ,pornncile clumnezeie;ti, prinite prin Traclilia Apostolicd.
confinut cultic au continr-rat
_.1I

iliil

ilniln 1'

,,ililF t;
lllll

2.

Canoane

in ce prive$te materia Sfintei Euharistii

l

Centrul intregului cult creStin il consiiinie Sfinta Euharistie. lnci clin pri:, ziie de dupi Cincizecime, cind cultul cre;tin nici nt era iuc.1 separat de cel mo:Eutraristia sau nFringerea piinii, se f dcea zilnic, ea constituind de fapt deosel-,.: cseniiali dintre cultul cregtin gi cel moz:aic s. Datoritd acestui fapt, prirnele ;i c. gur :;i cele rnai grave abateri de Ia rindLrialir s-an ficut in cadml Sfintei Euhar,. De aceea, Biserica a considerat necesar si stabileasci prin canoanele sale cn cle:: irntrinunlime sdvirEirea conforrni tradiliei a acestei Taine. Mintuilorul, inci din timpul petrecerii Sale pe pdmint, a stabilit Ia Cina : ,, rle Taini, elementele materiale a1e Sfintei Euharistii, ca fiind piinea gi vinul 6. Tot.,,. rlatoriid ttnor practici influenlate de cultul mozaic, sau de diferite culte ale reiigi--: prigine, Biserica a afirmat incd de la inceput folosirea piinii gi a vinului la Euharis. i
qi numai a acestora.

intrucit Ia inceput se aduceau in Bisericd de cdtre credincioqi pe lingi pil:. necesare Jertfei, gi alte ofrande menite clericilor, sau sAracilor, pe parc-: s-a ajuns sd nu se mai faci o deosebire esen{iald intre materia Jertfei qi ofrands,. de aitd naturd. Aceasta cn atit mai mult cu cit se simfea qi influenla cultului rr:zaic, in care se aducea ca jertfd o mare cantitate de produse naturale de toa::

;i vin,

felurile. ' 4, Preot Petre Vintilescu, Llturghla cneitind ln prirnele ltel, oeclcuri, Bucuresti, 1930, p. 11i vezi Si Hippolyte de Rome, Lo, frctdi,tion Apostolique d,'apres ks d,nciennes uersi.ons, IntrodL:. tion, traduction et notes par Bernard Botte, II-C edition, Paris, 1968, p. 1? . Pr. I. Vesa, A-c:" zlsa anafora a Sfintului Hipolit Romanut,{ ln -Studii Teologiceo, XIII, 19'61, nr. ?-8, p. 4i. 5. Cf. Iacov If, 2 , Evrei X, 25 ; Faptele Apostolllor i(;<, 7 t I Cor. XVI, 2. 0. Cf. Matei XXVI,'26-2& $i Luca XXII, 1?-20.

{
:

ARTICOLE $I STUDII

1247

cultice, exista. I nractici strarnc'

61spt scoP Plecloe' 'rP in Procesul
nt-a

:**":::ff::Hi
cultului' Uneo-r1 uo -reodtit, Idcea sa ,.liori"a 9i deci' . .*trii sdi de ase-

Pentru a statornici deosebirea clard dintre materia euharisticd 9i alte ofrande, :.nonul 3 apostolic hotdrdqte: nDacd vreun episcop, sau presbiter, afard de rinduiala -,,mnului despre Jertfd, va aduce la altar altceva, ori miere, ori lapte, ori bduturi -:stequgite in Ioc de vin, ori pdsdri, ori oarecare animale, ori legume, afard de rin- iald, sd se cateriseascS" 7. In acest canon se sta.bilegte cd in afard de elementele .-=r,izute in <rinduiala Domnu.Iui despre Jertfi), nu se va aduce nimic la altar, .rtrrl a nu se amesteca cu elementele de Jertfi B. De fapt, canonul are qi un caracter

: : ' ,^ evo\ulie

---orin care Preclza ate

ctl

--i^o canoanele Procesul*i' .."i' ""ti"t ere' i. ri.omUuterea

--i'entiv, de a crea distinclia, clard intre Jertfd gi prinoasele obiEnuite. Ca o completare a acestui canon, citeva secole mai tirziu, sinodul Trulan, in :onnl 57, afirmd ci <Nu se cuvine a aduce miere sau lapte la altar) e. Aducerea =rii qi a laptelui la altar se pare cd a fdcut uneori parte chiar din rinduiala euha,:rcd 10. De aceea acest canon reia problema din canonul 3 apostoiic. ln ce priveqte apa ce se toarnd, in vin, aceasta este atestati de canoanele 32 Tru:- 9i 37 Cartagina. Cu toa;te cd nu este menlionatd de Sfinta Scriptur&, aceasti -.:tici a fost in Bisericd dintrn inceput, simbolizind singele gi apa care au curs
coasta Mintuitorului pe cruce.

li
:

'I

l:

{}

, .pcesitdli, avincl ' a lrri rtrip ' O*rrttu'" Euharistii

u1

inci clin Prilnerl -l-tie. -'1"'u'ut de cel Lno'z'a'' -,.0' deos.eo,rL=' faPt a" u'= 1,1' tuot, primele 9r Ettlrarls ..arttl Stintei oe:t' ' -l.oun"I" sale cu

Pe de altd parte, canonul 13 al lui Nichifor Mdrturisitorul opre;te s6virqirea -":iei fdrd cdldurd: <Nu se cuvine ca presbiterul sd liturghise,ascd fdrd apd cald6, -:.i numai la mare nevoie qi dac6 nicidecum nu se aflS apd catrdd"ll. Comentind ::: canon, Balsamon afirmd cd <Apa caldd ce se pune nu schimbi impreunarea r si a vinului in sfintul potir gi nu este ceva diferit de apd; ci se toarnd spre ,-na incredinlare cd singele qi apa care au curs din sfinta coastd a Domnului :-i Iisus Hristos sint viu ficdtoare, iar nu moarte; cdci sublimitatea minunii se - :estii ;i in aceea cd degi dintr-un corp mort in chip firesc nu curge singe cakl, ,, din corpul Domnului, chiar dupd moarte a curs singe qi apd caldd, ca viuf6,:e din corp viuidcdtorr rz. Jar canoanele nu se referd numai la materia propriuzisd a Jertfei, ci ele re' .nteaza $i condi[iile aducerii darurilor. Astfel, canoanele 37 qi 38 ale sinodului Laodiceea, interzic primirea darurilor de Jertfd de la iudei, sau de la eretici 13. -\ceste dispozifiuni canonice nu au de fapt un conlinut doctrinal, ci mai degrabii ::e disciplind bisericeascd. Pentru a preveni contaminarea credincioqilor de in-

-, ^ stabilit Ia Cina .' ou*"u qt vtn:l':1.:":-; ale religi 'r 1,."*tt "-.'rt" la Euharis: ,".,'"'"""*'
lingd Pt -,oaincioii Pe ,, 'atu'i'":' l"^,:::l

c:-

,ll

:i,,,'*ii ;:$s;:n naturale

,r"U"'"
e

Aceastd mdsurd este explicabild, avind in vedere mullimea ereziilor cale asal-- acel timp Biserica gi lupta ei impotriva acestora. ) altd problemd reglementatd de canoane este aceea a timpului in care este - .i aducerea darurilor in altar. Astfel, canonul 49 Laodiceea qi 52 Trulan in: nroaducerea piinii> ln patruzecime, in afard de zilele de simbitd gi duminici 15, :-:ste canoane se bazeazd practica sevir$irii Liturghiei Darurilor mai inainte ..=. Dacd sinodul local de la Laodiceea, prin canonul 49, pregdteqte aceastd prac., ,-rodul Trulan, prin canonul 52, o oficializeazd. Explicarea acestei practici este ':,r liturgico-canonic. Astfel, dupd unele norme vechi bisericegti, in Postul Mare Dr. Nicodim Milai, canoanele Blserici.l ortodote, trad. rom. de uros Kovincici $1 Dr. , ?opovici, Arad, 1930, vo1. I, partea I, p. 184. :bidem, {t, 18+-185 ; vezi gi tilcuirea !a can. 3 Ap. din <Indreptareo.Legii>, E,d, Acad. . Bucure$ti, 1885, p. 231, 9. N, Mila$, op, cit,, voI. I, partea II, p. 431. Hippolyte de Rome, op, eit., trr. 90. 11. N. Miias, op. cLt., vol. II,ii partea II, p. 2,32. Sintagma Aten'l,and, II, 376-377. 13. N. MiIaF, op. cit., vo1. If, partea I, p. 109!110. ',-ezi N. Mila$, op. clt,, vo!, I, partea I, comentar l,a can. 6?, ?0, ?1 Ap., p. 2&2--293 ; 15. N. Mila$, op. cit., vol. I, ,partea II, p. 420 $i vol, II, partea I, p. ,]14.

;i

eretice, Biserica a interzis orice contact,

cit de mic, cu iudeii qi cu ere-

de

1' x a cur t..eS "l:::""ii,|,]3,3';ri; .-es Anuret""-"l-ancietunes Vesa, r VeS3. pr. I. ,= 1968. P. r' i - -- 4-8. "- p. 1961' nr' ' i -^ ', xrrr' -"ot' z' -l"r xvr'

r&

1.248

GLASUL BISERICII

se interzicea mincarea inainte cte asfinlit. Dupii regula generala a Blser,:. putea minca decit dupd Liturqhie. Dar Liturghia completii nu se putea:: De aceea se recurge la Liturghia Darurilor mai inainte sfinlite, la cale :-,. aclucea matefia de Jertf6, Sfintele Daruri fiind pregdtite la o Liturghie a:.sfintuh-ri vasile, sau a Sfintului Ioan 16. Este unul din cele mai elocvente : , care canoanele consfinlesc o practicd existent6 deja in uzul Bisericii.

ur

3. - Canoanele care condamn[ abaterile de la rinduiala ricii cu privire la materia Slintei Euharistii
Dupi cum am arStat mai sus, primele erezii in sinul creqtinismulni.credinciogilor proveni{i dintre iudei. Cele mai importante dintr= . au fost cele cunoscute Sub numele generic de gnostico-maniheice. Doctrina :, a acestora, conform cdr6ia materia este rea in esenla ei, s-a rdsfrint qi as*: tului lor17. ln cadrul Sfintei Euharistii, toate aceste erezii afirmau sdvirsi:.i jertfe spirituate, fird nici o materie de jertfi, intrucit aceasta ar impieta c.:: sacramental al Tainei. Mai mult chiar, dochelii, afirmind cd Mintuitorul r:-: decit trup pdrut, socoteau ci materializarea acestuia in elementele euhari=-- -' fi o lipsd cle respect fatS de a doua persoand a Sfintei Treimi qi deci un sa-: Erezia acestora fiind atit de radicald, Biserica nu a mai luat nici un mdsuri impotriva practicilor lor, ci a considerat mai util sd intre'rupd orice l=cu ei, 1:entru a preveni orice forma de contaminale a credincio;ilor ei' i: spirit apar canoanele 64 Apostolic qi 29 Laodiceears, care opresc orice legil-: maniheii qi nazareii pe de-o parte qi cu marcionilii qi ebionitii pe de altd pai..

in rindurile

,,

pentru Lrctrur clerici pecleapsa LoLElt>1llr caterisirii perleaP>o 9i a afurisirii pentru laici. PErrrru

Tot in timpul Bisericii primare, a apirut in Africa de Nord o secta, pr.: numai de naturd culticS, care folosea ca elemente euharistice, pe lingA cele tr.: nale, poruncite de Mintuitorul, miere ;i lapte, acestea fiind considerate ca <imr-l:.
promisiunii ficute parinlilor, in care s-a volbit despre fara unde crr$

Doctri materia
ll

,r

si miereD 1e. Impotriva foiosirii laptelui Si a mierii 1a Sfinta Euharistie, se ridicd canc:: 3 Apostolic gi 57 Trulan. Sinodul din 419 de la cartagina, prin canonul 4420, er:ir mai pe larg practica tradilionai6 a Bisericii, in scopul ldmuririi ace'Ior credin. sau clerici, care mai continuau sd confunde laptele Si mierea cu elementele euh.: tice; canonnl nu interzice aducerea la altar a acestor produse, dar le arati destina.,r ular pirga, sau de miere, sau de lapte, s5 se aduc6 precum se obi;nuieqte, intr-: anumitd spre taina prunciior; qi de$i se aduc mai ales in altar, totugi sd aib6 bin':L

tLl

vintarea lor proprie deosebitd, pentru ca s5 deosebeascd de taina corpului gi .,1 gelui Domnului,2r. Taina pruncilor era un obicei destul de extins in Biserica pr-r" special in Biserica Apuseand), cale prevedea ca dupd botezarea 9i impdrtdgirea in Hristos pruncia cului, sd i se dea un amestec de lapte qi miele, care simboliza
I

p' 420-'427' 16. N. MilaF, op. cit,, vo1: I, partea If, comentar la can' 52 Trulan' .1?,N.Chitescu,I'Todoran,LPetreute,TeologiaDogmaticd'$iSi'mbolicd''manualpen::L Inrtitrtel" teologice, Bucure;ti, 1958, p' 460 qi P. Vintilesct, Cultul qi ereziile"" p' 58-61' 18. N. Ml1aq, op. ctt,, vol. I, parlea 7, p. 2&2-288 Fi vol' rr, partea r, p' 103-105' 19. Hlppolyte de Ro'me, op. cit.' p' 92. Trule': 20, Boroianu D,, Dreptul BiserLcesc, vol' I, IaEl, 1899, p' 211, comentariu 1a can' 57 p. partea 194. I' rI, vol. cit,, op. N. Mi1a9, 21.
. -:1

lbid,an,

P.

N. Milag. c;

Se $tie ca Reserit. a i

Bisericii

ARTICOLE $I STUDII
se ,. a Bisericii' nu seata' face :e Putea nu se Ta' " la careanterioara

12,+g

Sfinta Euharistie

invildturii Lui. Treptat a inceput sd nu se mai facd deosebirea clard lntre si aceste elemente posteuharistice. Tocmai de aceea Sinodul'din Cartagina reglementeazd problema, fdcind distinclia clard intre Euharistie qi aga-zisa
CulceaJa

:turqhie

taind a pruncilor22.

$
:

In el.icvente cazuri'

.a

: i1.

a rinduiala Bise:.tinismului au aPdrttt :artante dintre acestea Doctrina de baz.'

=tce,
; -.sf

. ar impieta caractertl: , \lrrrr.ttto"l n-a avut l, .i de.i un sacrilegtu fel d; ."' ,,,ut nici un -legdtrr''
-.entele euharistice'
.a:

une' :,.rmau sdvirsitea

rint 9i asupra cut-

in,r"rl.,Pa orice ln ace= ,-rinciosilor 'o'it" ei' Iegatura ( ' -"r"..

ll, ,r" de a1t6 Parte, st'" - \orcl o sectS' Pto!.ui l. ne lingi cele tradtltrca <imr-linir'' l-..i,t"rut" "i"r" curge IaP-""a"
-:<tie, se ridici canoane'' .urron'I 4420' exPli::

In secolul al Il-lea, apare in sinul gnosticismului maniheic o sectd care folosea 1a sfinta Euharistie n,mai apd, in roc de vin amestecat cu apd. De la aceastd praciicd le-a rdmas gi numele de acvarii, sau hidroparastafii 25. Fiind o sectd intr-o altd lrupare eretic6, Biserica a comb6tut-o, fdrd insd a emite canoane impotriva ei. Dar :um de cele mai mrirte ori combaterea unei extreme duce la extrema opusd, in 3iserica Armeand a inceput sd se foloseascd la Sfinta Euharistie numai vin, fdrd a-i .inesteca cu apd. Cu toate cd dupd Sinod,l IV Ecumenic armenii s-au separat de iiserica ecumenicd, in secolul al VII-1ea deosebirile doctrinale prea mari, .: incealcd o reconciriere. De fapt, in aceastd perioada incd nu nefiind era prea evidentd ;:paratia. De aceea, sinodul truran, prin canonur 32, trateazd pe larg aceastd ino'' alie in cult, aratd netemeilicia ei gi o condamnd. Intrucit armenii, in practica lor, ,. bazau pe un comentar al sfinturui Ioan Hrisostom la Matei xxvl,29, canonur ':atd ci acest comentar este lndre'ptat impotriva hidroparasta{ilor 9i cd insugi Sfintul l:an a fdcut cunoscut in eparhia sa, ca vinur sd se amestece cu apd la Sfinta :''tie' ln consecinld, pedepsegte cu caterisirea pe preotul care ar observa o Euhaastfel :- practicd gregitd2a. Desigur cd in perioacla sinoadelor ecumenice au existat Ei alte abateri cultice ' privire la materia Sfintei Euharistii, dar intrucit ele erau practicate de grupdri ,:=tice, Biserica nu a emis canoane exprese impotriva ror, condamnind ins6 in mod ''bal erezia in totalitatea ei. Condamnind erezia in acest fel, implicit era condam'.:d gi practica culticd a acesteia.

t.

t
rl

4. - Doctrina canonicE ortodoxe :rive$te materia Sfintei Euharistii

$i practicile eterodoxe in

ce

-',. acelor credincic ' =rttttt euhar'' alementele --^ ''' destinat" arat6 .l uu, le intr-o -- se obignuiegte' bine::" aib6 sd tot':i rttur, sr s de taina cotPului Ce extins in Biserica
,zarea
Hristos :oliza Pruncia in

;i

impartaqirea Pr

o rrulan, P' 420--421' manu.'t iu- i, tt*oot'"d' 58-61

Dupd cum am vdzut mai sus, incd in timpul Bisericii primare au aparut in curt " felul de inovaJii strdine de tradiria autenticd bisericeascd, inovalii care au fost -.:eu condamnate de autoritatea bisericeascd. Totugi, ata precum '.:ic n-a incetat sd existe, la fei si abaterile cultice au continuat nici fenomenul s6 se manifeste, -=rri chiar in sinul Bisericii. Abaterile acestea au tulburat mult gi unitatea viala -.'tind, contribuind chiar, intr-o oarecare mdsurd, la schisme qi sciziuni in Bisericd25. De aceea, pentru linigtea gi unitatea sa, Biserica ortodoxa a cdutat si nu sc :::d cu nimic de la rinduiara veche a Risericii ecumenice. chiar dacd se observ5 -: ortodoxie o evorufie de artfer inerentd - cultului din - a cultului, aceasta constituie o '.'oltare in mod organic a tradifia bisericeascd gi de aceea nu poate :-nitd inovalie, care estq atit de nefastd. In ce'privegte materia Sfintei Euharistii, Biserica ortodoxa continui acqm sd 9i .eascd piine de griu dospita gi vin curat de - precum a ficut-o intotdeauna
.1"

'"-,,"-i'n i,"'n"'' P 'ir*"" r, P' 103*105'

1. comentariu

la can'

5?

p. Vinf,ilesc\r, Cuttut $i ereziile..,, p. 96. 24. N. Mitaq, op, cit., vol. I, partea II, p, 99?_400. 25. Se Stie cA unul din elementele fundamentale a1e alivergentelor dintre Bisericlle din i -r qi Rdsdrit, a fost inovatia apusean5 d.e a folosi r,a Euhadstie in 1oc. d.e piine dospite, ii:r ':.
22. IbideTn,

p. LgS.

zS.

l,:,1 Bisericii

10

):t

llir,

1250

GLASUL BISERICII

sd scoli> (cf. Simion Tesaloniceanul)

struguri, amestecat cu apd. Iatd ce spune in aceastd privinli Mdrturisiiea,ortodcxt <Trebuie a se vedea ca sd fie materia cuviincioasd, adicd piine de griu dos:-:li curatd cit se poate, gi rrin neamestecat cu nimica gi curat in sine. In. timpul aduc se toarnd Ei apd, intru plinirea cuvintelor Scripturii, ce zice: <$i unui din ostasr sulifa in coasta Lui a imp,ns si indatd a iegit singe qi apd> (roan XIX, 341 zc. : este necesar ca piinea ce se aduce ca dar de Jertfd sd fie pregdtitd din f6ind de :: de cea mai bund calitate, sare gi apd, dospite cu aluat27. In ce priveqte forma er, rioard, piinea de Jertfd prescurea,.trebuie fie coaptd (dar nu arsd)...:i:dr - lingd inten{ie, aratdsd sd fie crdpatd, ceea ce pe gi grija deosebita a credincios__:rm care o aduc, pentru pregdtirea acesteia> 28. pentru a cdpdta destinafia Jertfei, pres:-: este insemnatd cu un sigiliu p6trat, ce creeazd pe partea superioard a acesteia p,-: pdtrdlele egale, in care se gdsesc ini{ialele : IS. HS. NI. Ka. Dacd in urma coac_:, forma sigiliului s-a stricat, preotul este obligat ca inainte de a folosi o astfel r, prescurd la proscomidie, sd o insemneze din nou cu copia, in aga fel, incit pdtrdt:.. gi inilialele sa se vadd din nou. Pregdtirea prescurilor.se poate face de orice credincios, sau credincioasd, cmoralitate neindoielnicd, indiferent de virstd. E drept cd in unele locuri existd :. ceiul, ca una sau mai multe femei vdduve mai virstnice sd facd prescuriie pel:l intreaga comunitate locald. practica nu este gregitd, dar nu este nici obligatr: r Cu privire la persoanele care au voie sd aducd prescurile la altar, Biserica :.._l totdeauna a aratat cd ere trebuie sd fie in primur rind membre vrednice are munitdlii' Majoritatea pravilelor noastre ortodoxe afirmd necesitatea curdteniei rale a aducdtorului Darurilor la altar. Astfel, <indreptarea Legii> opregte prirni::rr Ia altar a prescurilor celui certat cu aproapele sdu: nCine are vrajbd asupra cu:r., pre acela la Bisericd sd nu-l primegti, nici prescurile lui, pin6 nu va face pace) j De asemenea pravila face aceeaqi opreligte pentru cei ce persistd in pdcat: <...d1::: aceea, cifi fac pdcate de fafd gi nu se pdrdsesc de pdcate, trebuie sd nu le prirn:::. prescurile nicicum. Nici ale muierilor care au bdrbali eretici qi pdgini, mdcar de .fi credincioase qi pravoslavnice... iard Liturghii pentru d.insele sd nu faci, nici mir_:*
r

' 'll

ll;l
]il,
I

i.slrlll ,lrl

llllillll
l

50.

primegte in Bisericd, dacd nu se lasd dQ pdcat, nici darurile sale,

(in 228 de titluri) opre$te primirea darurilor :.* la cei ce pdcituiesc prin desfrinare: <Preadesfrinatul qi desfrinatul dovedit nu i*
Nomocanonul lrri Petrti MovilS
i1.

Deci, intreaga literaturd canonicd trateazd aceastd problernd in acelaqi sens a In ce prive;te vinul euharistic, acesta trebuie sd fie curat, rezultat din strug.;:. neotetit, nemucezit gi fdrd miros. E de preferat ca acesta sd aibd culoarea rosl: pentru ca gi in acest fel materia sd simbolizeze singeie Domnului. Totuqi se poa:i

folosi gi vin alb Ia Liturghie

26.

35, aceasta

neconstituind nici un,

fel de

abatere. Can:-

Hristu Andrutsos, Simbolica, trad. rom. de lustin Moisescu, Craiova, 1955, p. 295. 29. lndreptarea Legii, Ed., Acad. Romene, Bucure$ti, 1885, gt. 168, p. 116. 30. Ibidem, g1.t 161, p. 114. 31. Prauita aui petru Mouild, ]{iiev, t6}g, cap. 179, p. 120. 32. Vezi Fi I. Zdgreanu, art. cit., p. 27t. 33. N. Chilescu,.I. Todoran, I. petreute, op. cit.., voI. II, p. 873 i l. Zegreanu, art. ci:.p. 271-272 ; Dr. Vasile Mitrofanovici, Liturglca Biseri/:ii Dreptcr edlncioase Bisd.riiene, Cern5u-r 1909, p, 692 ; A. Saguna, op, cit., p, t4z,.

Ortod,ocd,, Neami, 1864, partea, I, Respuns 1a intrebarea ty aI. 3, p. 150i 2?. Andrei gaguna, Etetnentele Dreptutui Canoni,c, Sibiu, 1855, p, 141_L42. 28. Arhidiacon Prof' Dr. Ioan zdgreanu, Piimed Si uinttl Liturgic, in. <<MitroElolia Banatulu:! XIV, 1964, nr. 4-6, p. 2?0. Vezi $i N. Chitescu, I. Tod.oran $i I. petreute,, op. cit., vol. II, p. A6i

P, Movile, Md,rturisirea

l.'. fori*,
_ i--,'^L.i

_\. \ o!et. .i din Ofte

P.. PTof, Pr. Prof.
iDidem,
E E p.

ARTICOLE $I STUDIT

t25t

Iturisirea Ortodoxi':

re de griu dosPrra' , ln timpul aducetrr cuI unul din ostagi 26'

',an XIX, 34)
Dec

:atea de apd ce se adaugd la proscomidie qi apoi dupd epiclezd (c6ldura), nu tre:':ie sd fie prea mare. Proporlia trebuie astfel stabilitd, ca vinul din potir sd nu fie

::naturat.

grru -t6 din f6ind de ex-te--

arsa)"' lara ^r nucredincioEilor ';:;; " -^+;^ Jertfei, prescura '";; acesteia Patlu " uJma coacefu' ,^., irt *^-tnlo'i o astfel de
,';

orive5te forma

: :a veche, autenticd a Bisericii.

Aceasta este pe scurt doctrina qi practica ortodoxd cu privire la materia Sfintei ::haristii' Din nefericire nu toate confesiunile cregtine au pdstrat in cultul lor prac-

ra fel, incit Pdtrdielele

.",r ctedincioas6' cu .o .-"i" tot"i exist6 obrPentru i]"u ';r;"' ot"t."'ile nici obligatorie' '- 1a altar, Biserica otn .]i." ,r"a"ice ale co-

',::i::;x:"T:i-il:;
oaoini' m6car

Astfel' una din cele mai controversate inovalii ale Bisericii latine, estg cea a -iosirii azimei in locul piinii dospite la Jertfd. pentru combaterea gi pentru sus" :rerea acestei inovafii s-au scris qi de-o parte $i de cealaltd volume intregi de ::gumente pro $i contra. Nu vom expune aceste argumente qi contraargumente, ci n ardta doar caracterul de inovalie al practicii romano-catolice. Astfel, din punct :- vedere istoric, azi nu mai este contestat nici chiar de teologii romano-catolici ,:tul cd folosirea azimilor la Sfinta Euharistie este o practicd noud, apdrutd in Apus ::r secolul aI IX-Iea qi oficializatd abia in secolul al Xl-lea 3a. In afard de romano-catolici, mai folosesc azima in locul piinii dospite, Bisericile r: iestante, armeand gi maronitd. Biserica Anglicand foloseqte piine dospitd, dar azima : - -.ste opritd 3s. o altd practicd eterodoxd, care a provocat gi ea dispute interteologice, este :l:sirea de cdtre armeni a vinului neamestecat cu apd la Liturghie. Dupd cum am :-.- vdzut, practica aceasta este veche gi a fost incd de la inceput condamnatd d,e .-ritatea sinodald a Bisericii. Cu toate cd in cadrul contactelor interteologice din-. rrtodocgi gi armeni s-au realizat. unele progrese, totugi in acedstd privinfd nu s-a
--s la nici un rezultat pozitiv conclet36. Ceva mai elasticd in aceastd privinld este pozi{ia Bisericii Anglicane, care afirmd -,'inul poate fi, sau nu amestecat cu apd, ldsind aceasta Ia libertatea liturghi-:l1ui
37.
l l-

,ie'uruiua asupra .--u va face Pace> " ' ",,

culv6'

r;;*illl ::::1"':r'::"1; 'i.. de

i. ,r'"'
'

Iaci' ruci mirid=

-a:

In afard de aceste practici, care se indepdrteazd de doctrina canonicd a Bisericii, L :xistd qi unele practici neortodoxe, care insd nu depdqesc aria doctrinei canotradiIionale.

"ta ..-Jri.utrt

d= orimirea darurilor s: dovedit nu

,"it.*t in
i sd aibd

r" acelasi sens

culoarea
se poais

din struguL :':rat, rezultat roqi:-

Domnului' Totuqi

Astfel, Liturghia sirienilor monofiziii se caracterizeazE prin aceea, cd <in coca ril: :are se pregdteqte piinea pentru proscomidie, se pune pufin.untdelemn qi sare>j8. ln rinduiala pregdtirii piinii liturgice la sirienii nestorieni, se observd folosirea :.:s a unei pdrli din aluatul de la prescurile precedente qi din aluatul sfinlit de .:-c in Joia Patimilor. Aceastd practici se bazeazd pe o tradiJie locald, conform i,,: aluatul respectiv ar proveni direct de la Mintuitorul, prin Apostoli gi urmagii =litimi:s. -r Biserica abisineand nu se folosegte la proscomidie vin fermentat, ci mustul :in struguri de cdtre diacon chiar in dimineafa dinaintea liturghisirii ao
:i. N. Vollet, AzAml,tes, in <La erande Encyclopedie>, tome 4-e, paris, p. 1015, Despre .. :closirii la Jeftfe a piinii sl a vinului, vezi mal pe larg la N. cabasila, Tllcuirea Dumme':. LiturghiL' trad. rom. de dlaeonul Ene Braniste, asistent universitar, Bucuresti,
1946,

Canfun f-el de abatere'

iT:id" * :::iit;itl::::"13?T zsr' P'

"1,ffr,H;,,f Hf ,*l
.rriur, rssr'
cap' 11e' P'
120'

."i,-T,i;l'if ii"i?'t:':'

. , -.

r:. N. VoUet, op. cit., loc, cit.,; Vezi Fi pr. prof. Ene Brani$te, Cultul Bisel.icllor cre$;:\i d,in Orient, Llturgllille riturilor orTentale, ln <Ortodoxia>, XVII, 1968, nr. l, p. 108.
Pr. Prof.] Ene BraniFte, art. cit,, p. Pr. Prof. Ene Branigte, art. cat,, p. Ibident, p, tl9.

95*96. A?. N. Vo[et, op. cit., toc, cit. f$. &. Ibid,ein, p. tl,t,

-9

1252

GLASUL BISERICII

o caracteristicS a tuturor Bisericilor orientale este pregStirea piinii (qi i:: : abisinienilor, a vinului) in interiorul bisericii, in incdperi special amenajate a: : in ziua celebrarii sfintei Liturghii. Este probabil o mdsur6 menitd sd asigure condi{iile unei clime deosebit cle cSlduroase - elementele euharistice pro=': ferite de pericolul de alterare. o alt6 caracteristicd, de aceastS datii numai a Bisericil0r de rit alexandri: liisa proscomidiei 9i deci aducerea direct pe Sfinta N{asd a piinii 9i a vir,-. *
Biserica ortocloxd a pezit intotdeauna ;i continud sd pdzeasc6 invd{5i :, practica tradilionald cu plivire Ia materia Sfintei Euharistii. In dezvoltarea c---.. sdu, ea a tinut seama de tezaurul doctrinal 9i canonic aI Bisericii ecumenice : bdtindu-se de la acesta, ci orientindu-se dupd eI. Orice inovalii in aceastd p:.au fost considerate periculoase ;i nu au fost admise. Aceast6 atenlie a Bisericii ortodoxe de a continua tradi{ia primelor 1':: cregtine, nu este un simplu rigorism de naturd formald. Cind credinciosul ortoi : impdrtd;eqte cu Trupul si singele Domnului, in virtutea acestei continuit6fi c= difie, el este conqtient cd face aceasta exact Ia fel cum au fdcut-o Apostolii, :..*: risitorii prirnelor veaculi, Sfintrii Pdrinti din perioada patlisticA. In acest fel, s: lizeaz6. plenar catacterul comunitar al Tainei, creqtinul qtiindu-se solidar cu 81.:: tlturor timpurilor. El nu face parte din Biserica de acum, sau din cea de acum c:-, secole, ci face palte din Biserica lui Hristos, cale este una qi aceeaSi in esenta :
I

ioate timpurile. Sfinta Euharistie, taina care tea.lizeazd cel mai concret unitatea credinclin Bisericd, iqi va incleplini cu succes aceastS funclie a sa, nlmai atunci, ci:-: intregime ea se va sdvir;i in conformitate cu Sfinta Tradifie si cu tradi{ia can :. a Bisericii. Doctorand DUMITRU COLOTELO

SENSUL NOTIUNII DE BISERICA DUPA EPISTOLELE PAULINE

Creqtinismul contemporan acordd o aten{ie deosebitd problemei eclesiologic: aceasta pe buna dreptate intrucit <Biserica este extensiunea sociaii a lui Hristo. inviatn I. Biserica insdgi nu se g6se$te pe deplin in starea de inviere in care se afla:.1 2' omeneascd a lu'i Iisus Hristos, ci numai tainic, in adinc prin anticipare Lui. El se extinde in ea pentru ca s-o aducd treptat la starea creStinii oblin mintuirea prin rlnirea cu Hristos, prin repetarea drumului Hristos, prin Sfintele Taine, iar in afari de Bisericd nu este mintuire.
41.. Ibid,em, p. 103, 10?, 113, 118. Vezi Si Pr. magistrand Colotelo lN{ihlail, Bisericd Cdracteristicile organizdrii ei, in <Studii Teologice>, XIII, 1901, nr. 5-6, p. 340; Idem, ghiile de rilraterd.ndrin, ln *Glasul Bisericii>, XXVTU, 1969, nr' 1-2, p. 95, 42. Pr. Colotelo :[[iha7l, Liturghiile de rxt aletandrin, in rev. cit.' p. 94. 1. Prof. N. Chirescu, Pr. Prof. Isidor Todoran $i Pr. Prof, I. Petreu-te, Teologia Dog-.t 2. Ibidem,. ticd $i sinaboticd, vol, lt, Bucuregti, 1958, p. ?ffi.

'. :a'tCen. -'.:

:. -L. Vacan:. - t. 21i0. : ln legatur: : ,r. -{. Vacant. a t:. Pr, Prof. I' j (Studii Teo: ::. Bauy, Dicrj'
.

13.

<Cuvintul

ceteten: ::eologie...>, col.

: :.are a