Universitatea Politehnica din Bucuresti

Facultatea Automatica si Calculatoare

Introducere n
Prelucrarea Numerica a Semnalelor
Note de Curs
S.l.dr.ing.&mat. Dan Stefanoiu
,
11 Decembrie 2002

Universitatea Politehnica din Bucuresti, Facultatea Automatica si Calculatoare, Grupul de Identicare a Sistemelor si
Prelucrare de Semnal, 313 Splaiul Independent ei, Sector 1, 77206 Bucuresti, ROM

ANIA.
@-mail: dan@indinf.pub.ro

Chercheur invite `a lInstitut de la Communication Parlee URA CNRS 368,

Equipe Traitement et Codage de la Parole,
Domaine Universitaire, 1180 Avenue Centrale, B.P. 25, 38040 Grenoble Cedex 9, FRANCE.
@-mail: dan@icp.grenet.fr
Cuvnt nainte

In mod tradit ional, domeniul Prelucr arii Semnalelor capteaz a atent ia specialistilor din
Electronica si Telecomunicat ii. Cu toate acestea, numeroasele aplicat ii ale acestuia (n cadrul
unor discipline dintre cele mai diverse), evident iaza, pe de o parte, l argirea ariei sale de interes
si, pe de alta parte, necesitatea form arii unui specialist cu o preg atire pluridisciplinar a. Tot
n spiritul unei tradit ii, acest ultim deziderat reprezint a de multa vreme si unul din obiectivele
principale ale Scolii rom anesti de Automatic a si Calculatoare. De aceea, credem c a un curs
introductiv de Prelucrare Numeric a a Semnalelor destinat student ilor acestei Scoli (si nu
numai lor) nu ar trebui s a reprezinte un fapt surprinz ator. De altfel, prin cursul de fat a, dorim
sa ne aliniem la standardele internat ionale ale unor valoroase Scoli de Automatic a (din Frant a
sau din Statele Unite, de exemplu), unde Prelucrarea Semnalelor gureaz a deja ca disciplin a
obligatorie de studiu.

In fapt, acest curs se doreste o prelungire reasc a a unor discipline fundamentale, ncepnd
cu Matematica (el este, de fapt, un mic tratat de matematic a aplicat a), continund cu Algo-
ritmi de Calcul Numeric si terminnd cu Teoria si Identicarea Sistemelor. Scopul principal
al acestui curs l constituie prezentarea not iunilor fundamentale din Prelucrarea Semnalelor,
ntr-o manier a gradat a. Cititorul nu este supus unui efort neobisnuit n a nt elege spiritul aces-
tei discipline, dar el trebuie s a aiba o minima obisnuint a n a nt elege si opera cu formalismul
matematic.
Pentru a atinge scopul declarat mai sus, am structurat acest curs n mai multe capitole,
dupa o logic a natural a, care pleac a de la teorie pentru a ajunge la practic a. (Acesta este,
de fapt, spiritul ntregului curs.)

In cadrul acestor capitole, este realizat a o trecere n revist a a
conceptelor fundamentale actuale de Prelucrare a Semnalelor. De exemplu, n afara conceptului
central de semnal, snt prezentate succint si not iuni relative la fenomenul aliere (aliasing)
sau la Principiul de incertitudine, care pot apare n esantionarea semnalului.

In paralel, cititorul
este familiarizat cu un context de lucru specic, n care se dezvolta, treptat, o serie de rezultate
importante. Un loc aparte l ocup a capitolele referitoare la prezentarea tipurilor clasice de
Transform ari ale lui Fourier, n special dedicate semnalelor discrete stabile sau periodice sau
cu suport nit (semnale care apar frecvent n aplicat iile practice).
Pe tot parcursul acestui curs, am urm arit s a oferim ajutor cititorului interesat s a nvet e prin
fort e proprii. Cunostint ele asimilate prin fort e proprii snt cunostint e achizit ionate pe termen
lung.

In spiritul acestui principiu, cititorul este invitat s a rezolve singur exercit iile propuse la
sfrsitul cursului, acestea ind destinate s a l ajute n nvat are.
O lista bibliograc a minimala a fost atasat a tot n nalul cursului, referint ele ment ionate
ind suciente att pentru nt elegerea ct si pentru aprofundarea acestei discipline.

Tin sa mult umesc tuturor colegilor rom ani sau francezi care m-au sust inut si ajutat sa realizez
acest curs.
Dan Stefanoiu
Bucuresti, Decembrie 1995
Cuprins
1 Privire de ansamblu 1
2 Conceptul de semnal 2
2.1 Denit ie si interpretare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2
2.2 Clasic ari ale semnalelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
3 Problematica generala a Prelucrarii Semnalelor 9
3.1 Problema matematic a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
3.2 Problema inginereasc a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
3.3 O solut ie clasica de prelucrare a semnalelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
3.4 Conexiuni cu problematica altor discipline . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
4 Secvent e de semnal n timp discret. Algebra secvent elor discrete. 14
5 Sisteme liniare invariante la deplasari 17
6 Stabilitate 21
7 Cauzalitate 22
8 Semnale si sisteme descrise prin ecuat ii cu diferent e 24
8.1 Stabilitatea si cauzalitatea sistemelor descrise prin ecuat ii cu diferent e . . . . . . 24
8.2 Reprezentarea prin grafuri de semnale a ecuat iilor cu diferent e . . . . . . . . . . 26
9 Reprezentarea sistemelor discrete n domeniul frecvent ei 27
10 Tipuri de Transformari clasice ale lui Fourier 30
10.1 Transformarea Continu a a lui Fourier pentru semnale continuale si stabile (TCFC) 30
10.2 Transformarea Continu a a lui Fourier pentru semnale discrete si stabile (TCFD) 34
10.3 Serii Discrete de tip Fourier pentru semnale discrete si periodice (SFD) . . . . . 36
10.4 Transformarea Fourier Discret a pentru semnale discrete avnd suportul nit (TFD) 39
11 Proprietat i fundamentale ale TCFD 41
11.1 Teorema de convolut ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
11.2 Propriet at i de simetrie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
12 Not iuni privind esantionarea si interpolarea semnalelor 44
12.1 Scurt istoric al dualit at ii dintre esantionare si interpolare . . . . . . . . . . . . . 45
12.2 Efectul n frecvent a al esantion arii semnalelor de band a limitat a. Fenomenul de
aliere. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
12.3 Despre interpolarea semnalelor de band a limitat a, corect esantionate . . . . . . . 54
A Transformarea Z n Prelucrarea Semnalelor 57
A.1 Denit ii si propriet at i elementare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
A.2 Propriet at i fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
A.3 Teorema direct a de convolut ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
A.4 Teorema de convolut ie complexa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
B Exercit ii propuse 65
I
Lista gurilor
1 Un exemplu de semnal esent ial localizat simultann timp si n frecvent a: fereastra
lui Gauss (g) si spectrul sau ([ g[). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
2 Un exemplu de semnal nestat ionar. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
3 O ilustrare a caracterului fractal al unui semnal. . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
4 Reprezentarea unui sistem descris de o ecuat ie cu diferent e utiliznd graful de
semnale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
5 Schema ecient a de implementare a calculului unui semnal determinat de o
ecuat ie cu diferent e. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
6 Fereastra spectral a triunghiular a de deschidere
0
si amplitudine unitar a. . . . 49
7 Fenomenul de aliere: distorsionarea spectrului din zona frecvent elor nalte de
catre spectrul din zona frecvent elor joase. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
8 Cazul limita al esantionarii critice: T =
2

0
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
9 Cazul esantionarii corecte: T <
2

0
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
10 Regula de esantionare corect a a lui Shannon-Nyquist, n cazul semnalelor de
banda limitata. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
11 Doua scheme echivalente utilizate n analiza de semnal cu bancuri de ltre. . . 77
12 Doua scheme echivalente utilizate n sinteza de semnal cu bancuri de ltre. . . 77
13 Sistem hibrid de ltrare a unui semnal analogic. . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
14 Interpolarea n scar a a semnalelor discretizate. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
15 O schema clasica de simulare a unui sistem continual cu ajutorul unui sistem
discret. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
16 Un caz particular al schemei din gura precedenta, pentru T = 2T
0
. . . . . . . . 81
II
Notat ii si convent ii
[n] Referint a n din lista bibliograc a.
Oricare, indiferent care.
Identic, echivalent.
Exista.
Apart ine, face parte din.
Inclus sau egal.
Strict inclus (si diferit).
Mult imea vid a.
E
.
.
. F E este divizibil cu F.
E
def
= F Entitatea E este denita prin expresia F.
E
not
= F Entitatea E este notat a prin F sau reciproc, n funct ie de context.
IR, I C Corpul matematic al numerelor reale, respectiv complexe.
Unul din cele doua corpuri de mai sus (indiferent care).
IR
+
Mult imea numerelor reale nenegative (inclusiv zero).
I Q Mult imea numerelor rat ionale (fract ii de ntregi).
ZZ, IN Mult imea numerelor ntregi, respectiv naturale (ntregi nenegativi).
IR

, I C

,
I Q

, ZZ

, IN

Mult imile IR, I C, I Q, ZZ, IN, din care a fost eliminat elementul zero (0).
| Discul unitar nchis al planului complex.
| Cercul unitar din planul complex (frontiera lui |).
n = N
1
, N
2
Numarul ntreg n parcurge mult imea:
N
1
, N
1
+ 1, . . . , N
2
1, N
2
,
daca N
1
N
2
, sau mult imea:
N
1
, N
1
1, . . . , N
2
+ 1, N
2
,
daca N
1
> N
2
.
n N
1
, N
2
Numarul ntreg n este un element al mult imii:
N
1
, N
1
+ 1, . . . , N
2
1, N
2
,
daca N
1
N
2
, sau al mult imii:
N
1
, N
1
1, . . . , N
2
+ 1, N
2
,
daca N
1
> N
2
.
I
n%N Restul mp art irii numarului n ZZ la num arul N IN.
C
n
N
Numarul de submult imi de n elemente ale unei mult imi nite cu N
elemente (n 0, N).
sign(a) Semnul numarului real a:
sign(a)
def
=
_
+1 , a 0
1 , a < 0
(sign(0) = 1, prin convent ie).
j Numarul imaginar unitar: j
2
= 1.
a, a

Versiunea complex-conjugat a a num arului a.

Re(a) Partea real a a num arului a.
Im(a) Partea imaginar a a num arului a.
[a[ Modulul (valoarea absolut a, amplitudinea, magnitudinea) num arului
a.
arg(a) Argumentul (faza) num arului a (a = [a[ e
j arg(a)
).
a| Partea ntreag a a num arului a (cel mai mare ntreg inferior sau egal
valorii reale a lui a).
a| Cel mai mic ntreg superior sau egal valorii reale a num arului a.
exp(a) Exponent iala num arului a (real sau complex): exp(a)
def
= e
a
. Dac a
a = + j, atunci: e
a
def
= e

(cos + j sin ).
ln a Logaritmul natural (neperian) al num arului a.
Notat ie utilizat a pentru a indica urm atoarea cantitate:
1

2
.
A

Inchiderea mult imii A.

Reuniunea disjunct a a unei familii de mult imi. De exemplu,

A
_
B = A 0
_
B 1 ,
fapt care indic a etichetarea elementelor mult imilor n asa fel nct sa
poat a cunoscut a apartenent a de origine a ec aruia dintre ele. Dac a, de
exemplu, A si B au un element comun, reuniunea disjunca precizeaza si
careia dintre elei apart ine el, n timp ce reuniunea clasica face imposibil a
recuperarea acestei informat ii. Practic, produsul cartezian utilizat mai
sus nu este redat explicit cnd se face referirea la un element al reuniunii
disjuncte. Vom scrie totdeauna a A A

B si nu (a, 0) A

B, cum
ar corect.
< A > Subspat iul generat de mult imea A, inclusa ntr-un spat iu vectorial.
Hom(A, B) Mult imea aplicat iilor denite pe mult imea A, cu valori n mult imea
B.
o
c
Mult imea semnalelor continuale (n timp continuu); elementul generic al
acestei mult imi se noteaz a prin f(t) (parantezele rotunde ale argumen-
tului indica timpul continuu).
II
o
d
Mult imea semnalelor discrete (n timp discret); elementul generic al aces-
tei mult imi se noteaz a prin x[n] (parantezele drepte indic a timpul dis-
cret).
o
N
d
Mult imea semnalelor discrete periodice, de perioad a N; elementul
generic al acestei mult imi se noteaz a prin x[n].
o
dN
Mult imea semnalelor discrete de durat a nit a, avnd suportul de forma:
0, N 1; elementul generic al acestei mult imi se noteaz a prin x[n].
Aplicat ia sau operatorul identitate.
f, f(x) f este numele unei funct ii, iar f(x) valoarea sa n punctul x
al domeniului de denit ie; uneori, pentru a pune n evident a tipul de
argument utilizat, numele funct iei poate indicat si n una din formele
urm atoare: f(ax), xf(x),
f(x)
x
, etc.
f
apt
= g Funct ia f coincide aproape peste tot cu funct ia g, adica m asura
Lebesgue a mult imii de puncte unde cele doua funct ii au valori diferite
este nula; (n cazul uzual, aceasta mult ime este e nita, e num arabil a).
< f , g > Produsul scalar al elementelor f si g apart innd unui spat iu Hilbert.
|f| Norma elementului f apart innd unui spat iu Banach; ntr-un spat iu
Hilbert, norma canonic a denit a plecnd de la produsul scalar, dup a cum
urmeaz a:
|f|
def
=
_
< f , f > .
n Operat ia de decimare cu n 1 esantioane a unui semnal discret (aici,
n IN

); dac a n = 1, atunci:
(f 1) f ;
daca n 2, atunci, prin convent ie:
(f n)[k]
def
= f[nk] k ZZ .
n Operat ia de interpolare cu n 1 zerouri a unui semnal discret (aici,
n IN

); dac a n = 1, atunci:
(f 1) f ;
daca n 2, atunci:
(f n)[k]
def
=
_
_
_
f[k/n] , k
.
.
. n (k %n = 0)
0 , k %n ,= 0
k ZZ .
III

f, T(f) Transformarea Fourier continu a aplicat a semnalului f si denit a astfel

(n funct ie de natura lui f):
daca f este continual:

f()
def
=
_
+

f(t)e
jt
dt , IR .
daca f este discret:

f()
def
=

nZZ
f[n]e
jn
, IR .
S-a notat prin T operatorul de tip Fourier.
Supp(f) Suportul funct iei f:
n cazul continuu:
Supp(f)
def
= t IR[ f(t) ,= 0
(nchiderea complementarei mult imii zerourilor);
n cazul discret:
Supp(f)
def
= t ZZ [ f[n] ,= 0
(complementara mult imii zerourilor).
f g Produsul (operat ia) de convolut ie dintre semnalele f si g:
n cazul continuu:
(f g)(t)
def
=
_
+

f(t )g() d t IR ;
n cazul discret:
(f g)[n]
def
=

kZZ
f[n k]g[k] n ZZ .
(Corectitudinea denit iilor de mai sus este asigurat a numai n anumite
condit ii si nu n general, pentru orice pereche de semnale.)
PC
= Egalitate ce indic a un anumit tip de convergent a a unui sir de funct ii:
convergent a punctual a.

Integral a de contur , parcurs n sens trigonometric.

Integral a de contur , parcurs n sens orar.

_
,
+
_

,
_
+

,
_
IR
,
_
IR
Integral a liniar a pe mult imea IR; prima notat ie, adica integrala f ar a limite
de integrare este mai utilizat a dect celelalte.
IV
_
n
Integral a multipl a pe mult imea IR; daca n = 1, atunci integrala este
simpla (vezi notat ia anterioar a); dac a n > 1, atunci notat ia indica
urm atorul calcul:
_
n
f(x
1
, . . . , x
n
) dx
1
. . . dx
n
def
=
_
+

_
+

. .
n ori
f(x
1
, . . . , x
n
) dx
1
. . . dx
n
C
n
Mult imea funct iilor de clas a n, adica a funct iilor reale sau complexe de
n ori derivabile, cu derivata de ordin n continu a (n IN). Dac a n = 0,
atunci C
0
este mult imea funct iilor continue.
C
n
0
Mult imea funct iilor cu suport compact, de clas a n (n IN).
f
(n)
Derivata de ordin n a funct iei f (n IN); dac a n = 0, atunci
f
(0)
f.
C

Mult imea funct iilor de clas a IR

+
, (funct ii derivable n sens
Holder); de fapt, aceste funct ii snt de | ori derivable, iar derivata de
ordin | (f
()
) verica urm atoarea inegalitate:

f
()
(x) f
()
(y)

< C [x y[

,
pentru orice x si y din domeniul de denit ie; n acest context, C este o
constant a pozitiv a. Toate funct iile acestei clase snt continue si, n plus:
C

.
L
1
() Spat iul semnalelor continue cu valori n corpul IR, I C, care au
mudulul integrabil (spat iul semnalelor continue si stabile); acest spat iu
este de tip Banach, norma aferent a ind denit a astfel:
|f|
def
=
_
[f(t)[ dt < .
l
1
() Spat iul semnalelor discrete cu valori n corpul IR, I C, care au
modulul sumabil (spat iul semnalelor discrete stabile); acest spat iu este
de tip Banach, norma aferent a ind denit a astfel:
|f|
def
=

nZZ
[f[n][ < .
L
2
() Spat iul semnalelor continue cu valori n corpul IR, I C, care au
patratul modulului integrabil (spat iul semnalelor continue de energie
nita); acest spat iu este de tip Hilbert, produsul scalar aferent ind
denit astfel:
< f , g >
def
=
_
f(t) g(t) dt .
Norma canonic a asociat a se exprim a n forma:
|f|
def
=

_
[f(t)[
2
dt < .
V
l
2
() Spat iul semnalelor discrete cu valori n corpul IR, I C, care
au p atratul modulului sumabil (spat iul semnalelor discrete de energie
nita); acest spat iu este de tip Hilbert, produsul scalar aferent ind
denit astfel:
< f , g >
def
=

nZZ
f[n] g[n] ,
Norma canonic a asociat a se exprim a n forma:
|f|
def
=

nZZ
[f[n][
2
< .
,
0
Impulsul lui Dirac (n cazul continuu) sau unitar (n cazul discret), cen-
trat n originea timpului.

k
Impulsul lui Dirac (n cazul continuu) sau unitar (n cazul discret), cen-
trat n momentul de timp k.

(n)
Derivata de ordin n (n IN) a impulsului lui Dirac (n sensul indicat
de Teoria Distribut iilor).

NZZ
Impulsul unitar N-periodic.
u
0
Treapta unitar a discret a: u
0
[n] = 0, pentru n < 0, iar u
0
[n] = 1, pentru
n 0.
VI
Abrevieri
AR Model de tip AutoRegresiv.
ARMA Model de tip AutoRegresiv, cu Medie Alunecatoare.
ARX Model de tip AutoRegresiv controlat (cu intr ari eXogene).
ELD Ecuat ie Liniar a cu Diferent e.
FFT Clasa de algoritmi de implementare ecient a a Transform arii Fourier Dis-
crete (Fast Fourier Transform).
FIR Filtru cu r aspuns nit la impuls (Finite Impulse Response).
IIR Filtru cu r aspuns innit la r aspuns (Innite Impulse Response).
MA Model de tip Medie Alunecatoare.
SFD Serie Fourier Discreta.
SID Sistem Invariant la Deplasari (temporale).
SLID Sistem Liniar Invariant la Deplasari (temporale).
SPS Sistem de Prelucrare a Semnalelor.
TCFC Transformarea Continu a a lui Fourier pentru semnale Continuale si sta-
bile.
TCFD Transformarea Continu a a lui Fourier pentru semnale Discrete si stabile.
TF Transformarea Fourier (continu a sau discret a, dup a caz).
TFD Transformarea Fourier Discreta.
VII
VIII
1 Privire de ansamblu
Germenii matematici ai Teoriei Semnalelor au ap arut odat a cu denirea not iunii de funct ie,
adica acum mai bine de 300 de ani. Cu toate acestea, ea a dobndit atributele unei veritabile
stiint e abia n acest secol, datorit a numeroaselor salturi tehnologice nregistrate. Progresul
stiint elor si al tehnologiei moderne a pus n evident a un num ar din ce n ce mai mare de
aplicat ii n care not iunile de semnal si prelucrare a acestuia snt profund implicate. Ca urmare,
deasupra fundamentului teoretic al Teoriei Semnalelor s-a cl adit o disciplin a aplicativ a numit a
Prelucrarea Semnalelor. Astazi, panoplia aplicat iilor acestei discipline este extrem de vasta,
plecnd de la banalele convorbiri telefonice si ajungnd pna la solut ii unor probleme complexe
de tehnica spat iala sau de natur a militar a.
La nceput, nu a fost necesar a denirea not iunii de semnal , deoarece aplicat iile de prelucrare
a semnalelor se situaun zona de interes a Electronicii sau Electrotehnicii, unde se utiliza direct
not iunea clasica de funct ie.
Ulterior (si chiar foarte repede), att rezultatele mai vechi obt inute de matematicieni ca
J. Fourier, Weierstrass, Hilbert, ct si cele mai noi datorate lui Schwartz, Dirichlet, de Rham,
au fost privite din perspectiva aplicat iilor. Acest fapt a creat o deschidere a Matematicii aplicate
catre Prelucrarea Semnalelor, prin denirea not iunilor de semnal si prelucrare n concordant a
cu rezultatele matematice.

In acest spirit, semnalul este o funct ie care se bucura de anumite propriet at i speciale (speci-
ce aplicat iilor practice), pe care le vom prezentan acest curs. De exemplu, una dintre cele mai
importante caracteristici ale funct iei numita semnal este urmatoarea: spre deosebire de funct ia
matematic a (descriind un anumit comportament - eventual abstract - numai din perspectiv a
temporal a), semnalul este o funct ie care codica dou a tipuri de comportamente ale unui sistem
zic concret: unul n domeniul timpului si altul n domeniul frecvent ei.

In ceea ce priveste prelucrarea (procesarea) semnalelor, acesta este un termen care se refer a
la ncercarea de a modela (aproxima sau reprezenta) semnalele (de regul a avnd o structur a
complexa) prin intermediul unor funct ii mai simple si mai bine cunoscute e n timp, e n
frecvent a. Aceast a modelare este de dorit din motive ce nu mai necesit a o enumerare si, din
fericire, ea este posibila att n teorie ct si n practic a.

In teorie, reprezentarea semnalelor se
bazeaza, de exemplu, pe celebrele teoreme de aproximare punctual a ale lui Fourier-Dirichlet [9]
sau de aproximare uniform a ale lui Weierstrass-Stone [7].

In practica, rezultatele de acest tip
snt privite ca solut ii oferite problemei centrale de modelare a semnalelor cu structur a complex a,
utiliznd familii de semnale simple si cunoscute (funct ii trigonometrice, polinoame, etc.).

In prezent, cadrul de lucru al Prelucrarii Semnalelor se g aseste la intersect ia dintre experient a

matematic a si cea inginereasca. Se pare c a noul tip de cercet ator al acestui domeniu trebuie
sa e simultan inginer si matematician, asa cum o dovedesc rezultatele publicate n ultima
jumatate de secol de catre oameni de stiint a cu format ie dubla, cum ar : Erd os, Gabor,
Oppenheim, de Ville, Walsh, Wigner si mult i alt ii. Aceste rezultate se refera nu numai la des-
compunerea unui semnal n altele mai simple, ci si la tehnicile de reconstruire a semnalului
plecnd de la componentele sale. Acest punct de vedere a condus la dezvoltarea de algoritmi
ecient i de descompunere (de analiza) sau de reconstruire (de sinteza) a semnalelor, care con-
stituie, n fapt, esent a act iunii de prelucrare. Aceast a orientare (datorat a, de fapt, intervent iei
inginerului n problematica matematicii) marcheaz a o schimbare de direct ie de la cercetarea
fundamental a bazat a pe matematic a pur a, la cercetarea matematic a aplicat a.

Cursul de fat a constituie o introduceren terminologia si problematica Prelucr arii Semnalelor

n general si ale Prelucrarii Numerice a Semnalelor n particular. El este alc atuit dintr-un num ar
de 11 capitole distincte (exceptndu-l pe acesta) si 2 anexe, care ofer a cititorului posibilitatea
de a se familiariza treptat cu limbajul specic al acestei discipline. Ultima anex a a fost dedicat a
exercit iilor propuse, care au o leg atur a direct a cu informat iile prezentate n cadrul cursului.
1
2 Conceptul de semnal
2.1 Denit ie si interpretare
Teoria Semnalelor este o stiint a destul de vast a, care nu se reduce la domeniul Prelucr arii
Semnalelor. Ea se g aseste la intersect ia a numeroase alte stiint e pentru care not iunea de
semnal este centrala sau foarte important a. Adesea, denit iile date acestui concept snt adesea
incomplete sau chiar contestate. De aceea, noi propunem denit ia care urmeaz a si care este
destul de larg acceptat a, far a a avea pretent ia ca am reusit sa elimin am inconvenientele de mai
sus.
Denit ia 2.1
Semnalul este o funct ie de forma:
f : T / ,
unde:
T este o mult ime nevida, dotat a cu o relat ie de ordine total a, (); ea este numit a
adesea prin mult imea momentelor, chiar dac a elementele sale nu au ntotdeauna
semnicat ia zica de momente de timp;
/ este o mult ime nevida oarecare, numit a ansamblul valorilor semnalului sau
codomeniul semnalului.

In sensul cel mai larg, semnalul est o funct ie care transport a informat ii cu privire la starea
sau comportarea unui sistem zic, de unde si numarul mare de aplicat ii al Teoriei Semnalelor.

In cadrul domeniului Prelucrarii Semnalelor, semnalul este vazut ca o entitate ce transport a

informat ie ntre dou a domenii: cel al timpului si cel al frecvent ei , chiar dac a acest lucru nu
apare explicit n denit ia de mai sus. Aceasta este o interpretare usor diferit a de cea datorat a
viziunii matematice, unde domeniul timpului constituie aproape ntotdeauna singurul cadru de
studiu al comportamentului funct iei matematice care reprezint a semnalul.
Nota
Legatura dintre cele dou a tipuri de domenii de informat ii este mai profund a si a fost stabilit a pentru
prima dat a de catre matematicianul Joseph Fourier. Apoi, la nceputul secolului nostru, a ap arut o
nou a disciplin a: Teoria esantionajului , init iata de catre baronul de la ValeePoussin autorul ctorva
rezultate celebre de Teoria numerelor ([2]). Dup a aparit ie, aceasta teorie a fost dezvoltata mai ales de
catre Kotelnikov si Shannon, care au demonstrat o serie de rezultate numite teoreme de esantionaj /
interpolare. Una dintre aceste teoreme (pe care o vom prezenta si noi n Capitolul 11) arat a raportul care
exista ntre spectrul unui semnal continual si spectrul uneia dintre versiunile sale esantionate, pentru o
anumit a perioad a de esantionare.
O serie de rezultate fundamentale de Mecanic a Cuantic a sau din cadrul Teoriei Informat iei au determinat
cresterea interesului fat a de legatura dintre timp si frecvent a. Este cazul, de exemplu, de Principiul de in-
certitudine formulat de c atre Heisenberg lanceput pentru Mecanica Cuantic a, dar care are o mare genera-
litate.

In esent a, n cazul Prelucr arii Semnalelor, acest Principiu arat a raportul de invers proport ionalitate
care exista ntre informat ia transportat a de un semnal n domeniul timpului si cea transportat a de acesta
n domeniul frecvent ei. Alte legaturi ntre cele doua domenii au fost puse n evident a de catre unele
rezultate ale lui Nyquist si Gabor din Teoria Informat iei. Acestea precizeaza n ce condit ii este posibila
evitarea pierderii sau alter arii informat iei frecvent iale cu ocazia transmiterii unui semnal codicat ntre
un emit ator si un receptor.
Experient a practica acumulat a ulterior acestor rezultate (care nu mai snt foarte recente, ele mplinind
aproape o jum atate de secol), a determinat matematica de a nu mai ignora comportamentul n frecvent a
al semnalelor. Ce urmare, astazi, cercetarea aferenta beneciaza de numeroase rezultate de dualitate
timp-frecvent a, obt inute relativ recent de catre matematicieni ca P.G. Lemarie sau G. Battle ([1, 6]). Pe
baza lor, studiul clasic al comportamentului separat al semnalelor n timp si frecvent a este adesea nlocuit
de o abordare nou a, n care este modelata distribut ia energiei semnalului simultan n timp si frecvent a
([4]).
2
Cadrul matematic natural n care se dezvolt a rezultatele teoretice legate de conceptul de
semnal l constituie Teoria Distribut iilor (construit a de Schwartz), care este o ramur a im-
portant a a Analizei Funct ionale. Acest cadru trebuie completat cu rezultate provenind din
Teoria Ecuat iilor Diferent iale / cu Diferent e. Cu toate acestea, n accept ia celor mai
mult i cercetatori ai domeniului Prelucr arii Semnalelor, cadrul distribut iilor este prea larg si
general pentru practic a. Anumite semnale sintetice care gureaza n abord arile teoretice nu
pot niciodat a ntlnite n practic a; este cazul, de exemplu, al impulsului (ideal al) lui Dirac,
, sau al derivatelor sale. Din acest motiv, desi pare un demers atractiv, n acest curs, nu s-au
facut referiri la Teoria Distribut iilor dect n cazuri extrem de rare.

In lumea cercetatorilor din Prelucrarea Semnalelor, semnalul este cel mai frecvent considerat
un element al unuia din spat iile lui Lebesgue: L
p
(T ) / l
p
(T ) (unde p 1).
Note
1. Reamintim ca:
L
p
(T ) este spat iul funct iilor f : T I C, care snt pintegrabile pe T , adic a al funct iilor cu valori
reale sau complexe vericnd urm atoarea proprietate:
_
T
[f(t)[
p
dt < . (1)
Acesta este un spat iu de tip Banach, norma aferent a ind denit a astfel:
|f|
p
def
=
_
T
[f(t)[
p
dt . (2)
l
p
(T ) este spat iul sirurilor de numere reale sau complexe psumabile, adic a al sirurilor x = x
n

nZZ
care verica urmatoarea proprietate:

nT ZZ
[x
n
[
p
< . (3)
Si acest spat iu este de tip Banach, norma aferent a ind denit a dup a cum urmeaza:
|x|
p
def
=

nT ZZ
[x
n
[
p
. (4)
Prin convent ie, notat ia o
p
(T ) va indica de acum nainte oricare din cele 2 spat ii, f ara a preciza cu exac-
titate de care dintre ele este vorba. Fiecare spat iu o
p
(T ) este, n plus, separabil , adic a poseda cel put in
o baza num arabil a. Aceasta proprietate este esent iala n Prelucrarea Semnalelor, deoarece ea permite
reprezentarea oricarui semnal al lui o
p
(T ) cu ajutorul unei baze ale c arei elemente pot numarate.
2. Daca p = 2, atunci o
2
(T ) este si spat iu Hilbert. Produsele scalare ale celor 2 spat ii snt denite astfel:
Pentru L
2
(T ):
< f , g >
def
=
_
T
f(t)g(t) dt . (5)
Pentru l
2
(T ):
< x, y >
def
=

nT ZZ
x
n
y
n
. (6)
Daca ne situamn contextul spat iului o
2
(T ), atunci entitatea de mai jos se numeste energia (temporala)
a semnalului f, respectiv x:
c(f)
def
= |f|
2
=
_
[f(t)[
2
dt c(x)
def
= |x|
2
=

nT ZZ
[x[n][
2
f L
2
(T ) x l
2
(T )
(7)
Revenind la Denit ia 2.1 (de mai sus), putem completa acest enunt cu urmatoarele preciz ari:
n mod normal, T este o submult ime a corpului numerelor reale, IR; aceast a mult ime nu
este neaparat m arginit a; elementul generic al lui T este notat cu t si se numeste timp.
3
n general, / este o submult ime e a corpului complex I C, e a corpului real IR; (se stie,
totusi, ca IR I C).
Prin convent ie, daca nu se va preciza altfel, vom considera c a T IR, / I C si nu se vor
face referiri la Teoria Distribut iilor dect n cazuri except ionale (cnd vom obligat i sa oper am
cu impulsul lui Dirac). Uneori, vom considera c a T IR sau ca T ZZ (ZZind mult imea
numerelor ntregi), chiar dac a, n realitate, T IR, respectiv T ZZ; valorile semnalului n
afara domeniului de denit ie T vor considerate nule, n mod natural.
2.2 Clasicari ale semnalelor
Cea mai mare parte a aplicat iilor de Prelucrare a Semnalelor se dezvolt a n contextul
spat iilor o
1
(T ) sau o
2
(T ). Acesta sugereaz a si o prim a grupare a semnalelor n dou a clase:
o
1
(T ) este clasa semnalelor cu spectrul n frecvent a sau clasa semnalelor stabile;
o
2
(T ) este clasa semnalelor cu spectrul n energie sau clasa semnalelor de energie nit a.
Aceasta terminologie este justicat a de faptul c a pentru semnalele din o
1
(T ) este posibila
denirea corect a a Transform arii lui Fourier (TF), deci si a spectrului (adic a a distribut iei
energiei semnalului n frecvent a), n timp ce clasa o
2
(T ) este mai larg a si cuprinde att semnale
stabile ct si alte semnale ce nu admit TF, dar care au energia (7) nit a. (Asa cum se va vedea,
n cadrul acestu curs, studiul diferitelor tipuri de TF ocup a un rol central.)
Energia nit a este o proprietate natural a a semnalelor practice.

In natura, exist a multe
semnale ce verica aceast a proprietate.

In general, atunci cnd se opereaza cu un semnal de
energie nit a, se presupune automat si ca TF a sa este corect denit a (deci ca el este si stabil).
Pentru a aprecia dac a un semnal are energia nit a sau nu, n practic a se apeleaza la o evaluare
a celor dou a suporturi ale sale: cel temporal si cel frecvent ial. Suportul unui semnal este o
not iune denita astfel:
n cazul continuu:
Supp(f)
def
= t IR[ f(t) ,= 0
(nchiderea complementarei zerourilor);
n cazul discret:
Supp(x)
def
= n ZZ [ x[n] ,= 0
(complementara zerourilor).

In practica, se opereaza adesea cu semnale avnd suportul compact (n cazul continuu) sau
nit (n cazul discret). Aceste semnale au valori nenule si nite numai pentru o mult ime
marginit a si nchisa de momente (n cazul continuu), respectiv numai ntr-o mult ime nita de
momente (n cazul discret).

In consecint a, ele snt stabile si de energie nita, justicnd (ntr-o
oarecare m asur a) presupunerea c a semnalelor de energie nit a li se poate deni corect TF.
O alt a categorie utilizat a frecvent cuprinde semnale stabile cu suport temporal innit, care,
n mod normal, au suportul frecvent ial (adic a al TF asociate) compact sau nit. (Aceasta
este o consecint a a Principiului de incertitudine, la care ne vom referi mai jos.) Pentru aceste
semnale, energia este de asemenea nit a, dar ea se m asoar a n domeniul frecvent ei (TF avnd
proprietatea de a conserva energia).
Din rat iuni practice, adesea se face referire la o categorie speciale de semnale care au propri-
etatea de a esent ial localizate simultan n timp si n frecvent a.

In fapt, un astfel de semnal
este tot de energie nit a, dar att suportul s au temporal ct si cel frecvent ial snt considerate
compacte/nite. Teoretic, datorit a Principiului de incertitudine al lui Gabor-Heisenberg
(vezi, de exemplu, [4]), compacitatea/nitudinea simultan a a celor dou a suporturi este imposi-
bil de atins. Pentru semnalele din aceast a categorie s-apelat la o aproximare (care se bazeaz a
pe proprietatea energiei nite, de fapt): valorile semnalului si ale TF asociate aate n afara
4
Figura 1: Un exemplu de semnal esent ial localizat simultan n timp si n frecvent a: fereastra lui Gauss
(g) si spectrul s au ([ g[).
unor mult imi compacte/nite snt considerate neglijabile n raport cu valorile lor din interiorul
acelor mult imi.
Un exemplu clasic de semnal esent ial localizat simultan n timp si frecvent a este asa numita
fereastr a gausian a:
g(t)
def
=
1

2
exp
_

(t t
0
)
2
2
2
_
, (8)

In aceast a expresie: > 0 este la deviat ia standard (astfel denumit a datorit a utiliz arii acestei
ferestre ca tip de densitate de probabilitate pentru anumite semnale nedeterministe), iar t
0
IR
este punctul de maxim n jurul caruia se repartizeaz a energia lui g. Este binecunoscut faptul
ca suportul temporal al lui g poate considerat aproximativ inclus n intervalul compact
[ t
0
3 , t
0
+ 3 ], unde se gaseste mai mult de 90 % din energia sa. Se poate ar ata cu usurint a
ca TF asociat a lui g verica proprietatea remarcabil a de a r amne o fereastr a gausian a, suportul
frecvent ial al lui g ind aproximat de c atre intervalul compact [ 3/ , +3/ ] (vezi si Figura 1).
Principiul de incertitudine se exprim a, n acest caz, prin faptul ca produsul dimensiunilor
celor dou a suporturi este constant chiar dac a parametrii si t
0
variaz a. Cu ct dimensiunea
suportului temporal creste/scade, cu att dimensiunea suportului frecvent ial scade/creste.

In nalul acestui curs, au fost propuse 2 exercit ii care ilustreaza si mai bine efectul Principiului de incerti-
tudine n Prelucrarea Semnalelor.
O alt a clasicare a semnalelor poate efectuat a n funct ie de natura domeniului lor de
denit ie:
Clasa semnalelor continuale (o
c
)
Semnalele acetei clase snt denite pe o mult ime unde momentele variaz a n mod continuu.
Aceasta proprietate proprietate este exprimat a matematic prin faptul c a mult imea T
5
poseda cel put in o component a conex a si, eventual, un num ar nit sau cel mult num arabil
de momente izolate. Subliniem diferent a dintre termenii continual si continuu: un
semnal continual nu este neap arat si un semnal continuu, caci, desi argumentul unei funct ii
variaz a continuu, nu este obligatoriu ca funct ia nsasi sa e continu a. Dac a semnalele con-
tinuale snt totusi si continue, atunci ele se numesc analogice. Orice semnal continual se
noteaz a prin f(t), parantezele rotunde ale argumentului indicnd proprietatea de mai
sus, vericat a de mult imea T .
Clasa semnalelor discrete (o
d
)

In acest caz, momentele variaz a de o manier a discret a. Cu alte cuvinte, mult imea T
cont ine numai momente izolate si nu are componente conexe. Dac a ZZeste mult imea
numerelor ntregi, n cazul semnalelor discrete, se consider a ca T ZZ.

In acest context,
este absurd s a se vorbeasc a de continuitatea semnalelor, astfel c a ele se mai numesc si
secvent e discrete de semnal , semnale numerice sau semnale digitale. Orice semnal discret
se noteaza prin x[n], parantezele drepte indicnd caracterul discret al mult imii T .

In practica, se utilizeaza adesea urm atoarele cazuri particulare de semnale continuale sau
discrete:
Semnale interpolate, care apart in n mod convent ional clasei o
c
. Aceste semnale snt
caracterizate de o variat ie continua a amplitudinii (snt, deci, semnale analogice), variat ie
obt inuta printr-o tehnica de interpolare aplicat a semnalelor digitale. (Practic, mult imea
momentelor T este discreta init ial, semnalul interpolat ind denit pe o acoperire convex a
a acesteia.)
Semnale esantionate (discretizate), care apart in, n mod natural, clasei o
d
si care au fost
obt inute prin esantionarea semnalelor continuale. Pentru aceste semnale, att amplitu-
dinile ct si momentele variaz a n mod discret. Practic, esantionarea const a n a select iona
anumite valori ale unui semnal continual cu ajutorul unei m asuri atomice pentru mo-
mente, numit a perioad a de esantionare. Valorile select ionate ale semnalului corespund
unei submult imi de puncte izolate, echidistante, extrase din mult imea (conex a) T , astfel
nct distant a dintre puncte sa e egal a cu perioada de esantionare. De notat c a mult imea
semnalelor digitale nu se reduce la cea a semnalelor esantionate; exist a posibilitatea de a
genera semnale numerice f ar a a utiliza operat ia de esantionare.

In mod logic, ntre operat iile de interpolare si esantionare exist a o relat ie de dualitate im-
perfecta. Este evident ca esantionarea unui semnal continual urmat a de interpolare nu conduce
n mod obligatoriu la semnalul original de la care s-a plecat.
Cea mai mare parte a semnalelor acestui curs snt deterministe, adic a semnale ale c aror valori
snt unic determinate la ecare moment al domeniului de denit ie. Cu toate acestea, n natur a
semnalele snt, n general, nedeterministe; valorile lor nu snt cunoscute cu sigurant a, dar, de
cele mai multe ori, este posibil s a precizam distribut ii de probabilitate referitoare la aceste
valori. Caracterul nedeterminist al semnalelor practice este datorat, n general, zgomotelor
care le corup.
Far a a avea pretent ia de a epuizat toate posibilit at ile, ne oprim la o ultim a clasicare a
semnalelor, bazat a pe conceptul de autocorelat ie. Acesta este denit dup a cum urmeaz a:
6
Denit ia 2.2

In cazul unui semnal continual f, funct ia de doua variabile:
r
f
(, )
def
=
_
2
f(t ) f(s ) dt ds , IR ,
se numeste (funct ie de) autocorelat ie asociat a semnalului, daca integralele aferente
snt convergente (vezi sect iunea de Notat ii si convent ii pentru simbolul
_
2
).

In cazul unui semnal discret x, secvent a bidimensionala:
r
x
[p, q]
def
=

nZZ

mZZ
x[n p] x[mq] p , q ZZ ,
se numeste (secvent a de) autocorelat ie asociat a semnalului, daca sumele innite
aferente snt convergente.
Autocorelat ia este denita n mod tradit ional pentru semnale nedeterministe, relat iile de
mai sus constituind o adaptare a denit iei originale pentru cazul semnalelor deterministe. Mo-
mentele ( , ), respectiv [p , q] se numesc pivot i de calcul ai autocorelat iei. Ei reprezinta
punctele xe n raport cu care semnalul este translatat n timp. Intuitiv, autocorelat ia consti-
tuie o m asur a a gradului de corelare ntre valorile succesiveale semnalului si deci o m asur a a
redundant ei sale intrinseci. Redundant a unui semnal exprima capacitatea evolut iei sale trecute
de a inuent a evolut ia sa viitoare.
Prototipul semnalului perfect neredundant este zgomotul alb, e, care verica urmatoarea proprietate ideal a:
r
e
(, ) = 0 ,= respectiv : r
e
[p, q] = 0 p ,= q . (9)

In spectrul acestui semnal se regasesc toate frecvent ele posibile, cu aceeasi putere spectrala (linii spectrale
identice), de unde si numele de zgomot alb. Toate semnalele care au autocorelat ii diferite de r
e
se numesc
(zgomote) colorate. Liniile spectrale cele mai nalte ale spectrului unui astfel de semnal se numesc culori
specice.
Plecnd de la conceptul de autocorelat ie, este posibila gruparea semnalelor n urm atoarele
clase:
1. Clasa semnalelor stat ionare, pentru care autocorelat ia nu depinde dect de diferent a pivo-
t ilor; n consecint a, este posibila redenirea acestui concept ntr-o form a care s a pun a n
evident a aceast a proprietate:
r
f
()
def
=
_
f(t) f(t ) dt IR ; (10)
r
x
[k]
def
=

nZZ
x[n] x[n k] k ZZ . (11)
2. Clasa semnalelor nestat ionare, pentru care nu mai este posibila punerea n evident a a
propriet at ii anterioare.

In acest caz, autocorelat ia poate redenit an funct ie de contextul
specic de lucru.
Si aceast a clasicare are o leg atur a direct a cu un anumit tip de comportament n frecvent a
al semnalelor. Aceast a leg atur a a sugerat, de fapt, terminologia utilizat a. Astfel, de regula,
semnalele stat ionare snt considerate a avea un spectru constant n timp; cont inutul lor de
frecvent e este prexat si nu se modica odat a cu scurgerea timpului. Un astfel de semnal
este, de exemplu, o sinusoid a. Dimpotriv a, pentru semnalele nestat ionare, cont inutul lor de
frecvent e variaz a odat a cu timpul.

In Figura 2, a fost trasat gracul unui semnal extrem de
simplu, dar avnd un caracter nestat ionar. Este vorba despre urm atorul semnal:
7
Figura 2: Un exemplu de semnal nestat ionar.
f(t) =
_

_
sin(
1
t) , t [T
1
, T
2
]
sin(
2
t) , t [T
3
, T
4
]
0 , t , [T
1
, T
2
] [T
3
, T
4
]
, unde:
_
T
1
< T
2
< T
3
< T
4
( IR)

1
,=
2
( IR)
.
Acesta poate considerat ca un semnal obt inut prin pronunt area succesiva a dou a vocale
diferite, cu o pauz a ntre ele, n intervalul (T
2
, T
3
)). Nestat ionaritatea acestuia se exprim a prin
modicarea n timp a frecvent elor componente ale spectrului.

In natur a, semnalele snt, de regul a, nestat ionare. Variat ia n timp a cont inutului lor de
frecvent e este cel mai bine pusa n evident a de catre semnalele care au o structur a fractal a.
Pentru a explica semnicat ia acestei ultime propriet at i, nu ne vom lansa ntr-o dizertat ie ma-
tematica complex a (asa cum ar trebui, dac a ar s a o caracteriz am de o manier a riguroas a).
Am preferat, n loc, sa o ilustr am printr-un exemplu simplu si sugestiv. Astfel, orice semnal
continual care posed a o structur a intrinseca fractal a are proprietatea c a derivata sa exist a, dar
nu este continu a n nici un punct. Pentru un astfel de semnal, ntre oricare 2 puncte ale dome-
niului de denit ie exista cel put in un punct de rupere a derivatei. Acest efect este prezentat,
de exemplu, n Figura 3, unde m arirea succesiva a scalei de reprezentare a gracului arat a
ca aspectul s au neted este doar aparent. Aceste schimb ari bruste de direct ie ale tangentei la
gracul temporal snt legate intim de evolut ia cont inutului de frecvent e n timp. Este sucient
sa efectuam o comparat ie ntre spectrele a dou a impulsuri triunghiulare de deschideri diferite:
spectrul impulsului mai ascut it este distribuit catre frecvent ele mai nalte, ceea ce arat a ca
daca deschiderea impulsului triunghiular variaz a, atunci pantele sale laterale variaz a si aceasta
provoac a o modicare a cont inutului sau de frecvent e. (Studiul acestei propriet at i este propus
cititorului ntr-un exercit iu de la sfrsitul cursului.)
8
Figura 3: O ilustrare a caracterului fractal al unui semnal.
3 Problematica generala a Prelucrarii Semnalelor
Denirea conceptului de semnal conduce automat la necesitatea preciz arii termenului de
prelucrare.
Intuitiv, acesta revine la estimarea parametrilor caracteristici ai semnalului dat, n vederea
ncadr arii lui ntr-o anumit a clas a si a transform arii lui ntr-o form a ulterioar a dorit a. De regula,
noua form a (transformat a) a semnalului trebuie s a permit a o mai usoar a extragere a informat iei
pe care el o transport a. Sensul general al operat iei de prelucrare este sugerat si de termenii
traitement (tratament) din limba francez a sau processing (procesare) din limba englez a, care
snt, de fapt, sinonime ale cuvntului transformare.
Actualmente, exista dou a puncte de vedere distincte referitoare la conceptul de prelucrare:
1. Punctul de vedere de tip hardware, potrivit c aruia semnalele sufer a n cursul prelucr arii
o serie de transform ari cu ajutorul unor scheme sau circuite electronice.

In aceste context,
operat ia principal a este ltrarea, utilizat a adesea pentru eliminarea zgomotelor parazite ce
nsot esc semnalele utile. Proiectarea acestor scheme se efectueaza plecnd de la anumite
propriet at i dorite ale semnalului transformat (de exemplu, o anumit a congurat ie a spec-
trului de frecvent e). De regula, transform arile de acest tip modic a sensibil informat ia
transportat a de semnalul init ial.
2. Punctul de vedere software, referitor la un ansamblu de tehnici de extragere a informat iei
transportate de c atre de un semnal n scopul utiliz arii ei ulterioare.

In acest context,
semnalului i se construieste un model matematic cu propriet at i cunoscute si usor de de
caracterizat. Spre deosebire de contextul anterior, aici se urm areste degradarea minimal a
a informat iei transportate de semnalul original, adic a generarea de modele matematice cu
un grad ct mai ridicat de adecvant a si cu o complexitate ct mai redus a.
9
Pentru a deni mai exact termenul de prelucrare, este sucient sa efectuam o trecere n
revista a problematicii generale caracteristice domeniului, din perspectiv a software.
3.1 Problema matematica
Problema directa
Presupunnd c a se cunoaste un semnal f o
p
(T ) si ca n o
p
(T ) s-a stabilit o baz a
numarabil a B = e
n

nIN
, se cere s a se descompuna f n componente de forma:
f

nIN
c
n
e
n
, (12)
unde c
n
I C, n IN. (Practic, se cere s a se determine sirul coecient ilor de descom-
punere, c
n

nIN
.)
Problema inversa
Presupunnd c a se cunoasc: o baza n o
p
(T ) (ca mai sus) si componentele unui semnal
f o
p
(T ) (coecient ii de descompunere a acestuia n baza data, de fapt), se cere s a se
reconstruiasc a semnalul init ial cu ajutorul componentelor sale.
Dac a problema reconstruct iei pare usor de rezolvat (cunoscnd baza B), cea a descompunerii
are un grad de dicultate relativ ridicat. Aceasta datorit a marii diversit at i de baze numarabile
care pot construite n cadrul spat iilor o
p
(T ).

In general, solut iile problemelor matematice
de mai sus snt de natur a teoretic a si funct ioneaza n contextul spat iilor L
p
(T ).
Practic, dicultatea rezolv arii problemei directe const a n indicarea unei baze adecvate (n
raport cu un anumit criteriu). Aceast a problem a se simplica mult dac a spat iul o
p
(T ) poate
dotat cu un produs scalar si daca i se poate indica o baz a ortonormat a:
e
m
, e
n
) =
0
[mn] , m, n IN . (13)

In acest remarcabil caz particular, coecient ii de descompunere ai unui semnal f o

p
(T ) se
pot determina simplu, evalund proiect iile semnalului pe elementele bazei:
c
n
= f , e
n
) (14)
Construirea unui produs scalar si a unei baze ortonormate este dicil a n condit ii generale.

In absent a ortogonalit at ii bazei, indicarea unei formule de calcul pentru coecient ii de descom-
punere constituie o problem a dicila (dar nu imposibil a; vezi, de exemplu, [11]).
De aceea, se prefera contextul spat iilor o
2
(T ), care au deja o structur a hilbertian a. De
exemplu, dac a T = [, +], atunci o baz a remarcabil a a spat iului L
2
(T ) este cea armonic a:
B
a
def
= 1, sin t, cos t, . . . , sin nt, cos nt, . . . . (15)
Utilizarea acestei baze a condus la conceptele de analiza armonic a sau analiza Fourier, cu
care majoritatea specialistilor din domeniu snt familiarizat i. O mare parte a aplicat iilor de
Prelucrare de Semnal snt dezvoltaten cadrul acestui tip de analiz a. Exist ansa si alte aplicat ii,
unde analiza clasic a armonic a este nlocuita de alte tipuri moderne de analiz a (de exemplu, de
tip frecvent a-timp, [11]).
3.2 Problema inginereasca
Din punctul de vedere ingineresc, problema matematic a formulat a n paragraful anterior
trebuie reformulat a.

In general, matematicianul urm areste sa demonstreze existent a (si, even-
tual, unicitatea) descompunerii (12), n timp ce inginerul este preocupat de modalitatea de
10
construct ie efectiva (chiar algoritmic a) a componentelor semnalului sau a asemnalului plecnd
de la componentele sale.
O posibil a reformulare a problemei centrale a Prelucr arii Semnalelor din viziune inginereasc a
ar putea urm atoarea:
Problema analizei de semnal (a descompunerii)
Cunoscnd un semnal f o
p
(T ) (adesea prin esantioanele sale ntr-un num ar nit de
momente) si presupunnd ca a fost aleasa o baza B = e
n

nIN
a lui o
p
(T ), se cere s a se
construiasc a un nou semnal o
p
(T ), avnd propriet at ile urm atoare:
1. se poate exprima n forma:

N

n=0
c
n
e
n
, (16)
unde N IN este xat si nit, iar coecient ii c
n

n=0,N
I C se pot determina numai
cu ajutorul elementelor bazei B si al semnalului f;
2. aproximeaz a ct mai bine pe f, n sensul normei lui o
p
(T ), adica: pentru orice
> 0 (numit eroare de aproximare), exist a o
p
(T ) (depinznd de ), astfel
nct |f | < .
Problema sintezei de semnal (a reconstruct iei)
Plecnd de la modelul matematic (16) al unui semnal f necunoscut sau doar part ial
cunoscut, se cere s a se indice valoarea lui f la un anumit moment t
0
T , cu un grad de
precizie dat de .
Desi are o nuant a extrem de practic a, perechea de probleme ingineresti de mai sus este
inevitabil legat a de aspecte matematice mai profunde. Totusi, aceste probleme nu se reduc la
init ierea de aplicat ii pentru Matematic a.
Problemele ingineresti de mai sus reclama solut ii cu un profund caracter practic. Contextul
de lucru propice dezvolt arii unor astfel de solut ii este cel al spat iilor l
p
(T ) sau chiar al spat iilor
semnalelor discrete cu suport nit, l
p
0
(T ).
Solut iile ambelor probleme ingineresti se complica sensibil dac a nu se pot construi co-
ecient ii c
n
n mod simplu si direct sau daca elementele bazei nu snt denite explicit, ci
implicit, prin intermediul unor ecuat ii funct ionale. Cu toate acestea, construct ia algoritmic a a
coecient ilor de descompunere sau reconstruct ia algoritmic a a semnalului snt cerint e naturale,
satisfacute frecvent n aplicat iile practice.
Solut ionarea acestor probleme este condit ionat a de g asirea unei baze B = e
n

nIN
a lui
o
p
(T ) cu propriet at i ct mai interesante. Cunoasterea unei formule analitice precise a ecarui
element din baza poate juca un rol determinant (ca n cazul bazei armonice). Astazi, nsa,
Prelucrarea Semnalelor det ine un registru mult mai larg de metode de analiz a si sinteza de
semnal, unele dintre ele opernd cu relat ii recursive ntre elementele bazei (vezi, de exemplu,
[12] sau [10]).
Cu toate acestea, solut iile practice date acestor probleme evident iaza ca baza B trebuie sa
verice urmatoarele dou a propriet at i importante:
Proprietatea de aproximare ecient a
Numarul N din expresia (16) trebuie s a e ct mai mic cu putint a, pentru o anumit a precizie
dat a, . Aceasta conduce la un num ar ct mai mic de operat ii n evaluarea modelului
matematic asociat semnalului original.
11
Proprietatea de ortogonalitate
Baza B aleas a trebuie s a e ortonormal a (sau ortogonalizabil a prin procedeul clasic al lui
Gramm-Schmidt), pentru a simplica evaluarea coecient ilor de descompunere.
Ortonormalitatea bazei B conduce la urm atoarele relat ii, care exprima, n esent a, cont inutul
termenului de prelucrare a unui semnal:
Relat ia de analiza a semnalului: c
n
= f , e
n
) , n IN .
Relat ia de sinteza a semnalului: f

nIN
f , e
n
) e
n
.
Ortogonalitatea bazei asigur a, de fapt, diminuarea sau eliminarea redundant ei intrinseci a
semnalului original. Fiecare element al bazei ortogonale codic a o informat ie unica, imposibil de
regasit integral n oricare alt element. Astfel, diminuarea redundant ei conduce la posibilitatea
de a reprezenta semnalul ntr-o manier a comprimat a, mai ecienta.
Nu ntotdeauna aceste propriet at i dezirabile snt usor de satisfacut si, mai mult, chiar n
cazul n care pot vericate, este posibil ca ele s a nu e suciente pentru a realiza o bun a
caracterizare a anumitor semnale. Uneori, precizia de caracterizare intr a n contradict ie cu
ortogonalitatea bazei, ca n cazul aplicat iilor de prelucrare si interpretare a imaginilor, unde,
din contr a, redundant a este o proprietate necesar a. Matematica modern a s-a adaptat acestor
aspecte si a mbog at it Teoria Spat iilor Liniare Topologice cu o serie de rezultate noi. De
exemplu, conceptul de baza ortogonal a a fost generalizat prin introducerea not iunii de cordaj
dens (vezi, de exemplu, [11]), care permite renunt area la ortogonalitate cu p astrarea simplit at ii
relat iei de sinteza de mai sus.
3.3 O solut ie clasica de prelucrare a semnalelor
Una dintre primele idei n solut ionarea problemei a fost aceea c a orice semnal poate
considerat ca o suprapunere aditiv a de (alte) semnale stat ionare atomice monofrecvent iale
(sinusoide, de exemplu), de diferite amplitudini. Mult imea global a a acestor semnale atomice
depinde de domeniul de denit ie T , dar frecvent a ecarui atom este constant a n timp. Aceast a
idee a fost init iat a de catre Joseph Fourier. Ulterior, ea a fost preluat a si mbog at ita de o serie
de alt i cercetatori, care au demonstrat rezultate importante legate de aceast a abordare.

In unul
din capitolele urm atoare, vom prezenta si noi un astfel de rezultat: Teorema de aproximare
punctual a a lui Dirichlet-Fourier.
Demersul lui Fourier a condus la introducerea termenilor de serie Fourier si analiza ar-
monica (n frecvent a) ale unui semnal. Seria Fourier nu este dect o combinat ie liniar a de
semnale monofrecvent iale si descrie comportarea semnalului original n timp si n frecvent a.
Ea evident iaza nu numai modul de evolut ie n timp a semnalului, ci si cont inutul n frecvent a
al acestuia (dat de predominant a ecarui semnal atomic monofrecvent ial component). Astfel,
semnalul original este de tip multifrecvent ial.
Pentru a ilustra de o manier a mai clar a solut ia lui Fourier, vom prezenta exemplul care
urmeaza.
Sa consider am ca mult imea momentelor, T este chiar intervalul compact [, +] si ca
semnalul original este continual si de energie nita: f L
2
([, +]). Conform teoremelor
lui Weierstrass-Stone, mult imea polinoamelor denite pe [, +], cu coecient i din I C, este
densa n mult imea semnalelor analogice (continuale si continue) m arginite denite pe [, +].
La rndul ei, aceasta mult ime este densa n L
2
([, +]). Cum funct iile trigonometrice sinus
si cosinus snt semnale analogice m arginite, rezult a ca mult imea polinoamelor trigonometrice
este densa n L
2
([, +]). Datorit a acestui fapt, n spat iul separabil L
2
([, +]), se poate
construi urm atoarea baz a ortogonal a num arabil a:
B
a
def
= 1
..
e
0
, sin t
..
e
s1
, cos t
. .
e
c1
, . . . , sin nt
. .
e
sn
, cos nt
. .
e
cn
, . . . (17)
12
Ortogonalitatea acestei familii de funct ii trigonometrice (17) este exprimat a de urm atoarele
relat ii:
e
0
, e
sn
) = 0 ; e
0
, e
cn
) = 0 , n IN

e
sn
, e
sm
) =
0
[n m] ; e
cn
, e
cm
) =
0
[n m] ; e
sn
, e
cm
) = 0 , m, n IN

(18)
Semnalul f se poate exprima punctual n baza B
a
, cu ajutorul urm atoarelor formule (cunos-
cute sub numele de formule ale lui Fourier) [3]:
Descompunere Reconstruct ie
_

0
=
1
2
_
+

f(t) dt

n
=
1

_
+

f(t) cos nt dt
n IN

n
=
1

_
+

f(t) sinnt dt
f(t)
PC
=
0
+

n1
(
n
cos nt +
n
sin nt) , t [, +]
(19)
Formula de reconstruct ie de mai sus este exprimata cu ajutorul unui polinom trigonometric
innit, numit serie Fourier. Seria Fourier este numai punctual convergent a catre semnalul
original, dar, n practic a, acest tip de convergent a (slab a) este sucient pentru a aproxima
semnalele obisnuite. Fiecare termen de forma (
n
cos nt +
n
sin nt) al sumei de mai sus
se numeste armonic a de pulsat ie n si constituie un element atomic monofrecvent ial al seriei
Fourier.
Reciproc, relat iile de descompunere conduc la numerele
n
,
n

nIN
(unde
0
= 0, prin
convent ie), numite coecient i (ai lui) Fourier. Acestia ofer a o imagine a puterii spectrale
(adica a distribut iei energiei semnalului n frecvent a), exprimat a de sirul urm ator, pentru
ecare din frecvent ele armonicelor:
__

2
n
+
2
n
_
nIN
. Maximele acestui sir indica frecvent ele
(pre)dominante ale semnalului original.
Odat a ce problema matematic a a Prelucr arii Semnalelor a fost solut ionat a astfel, nu este
foarte dicil s a g asim si o solut ie problemei ingineresti. Aceasta este sugerat a si de o proprietate
remarcabil a a coecient ilor Fourier, exprimat a de una din teoremele lui Parseval:
lim
n

n
= lim
n

n
= 0 . (20)
Semnalul aproximativ din (16) (pagina 11) se poate construi n mod natural. Astfel, se poate
xa un num ar N IN

(n funct ie de un anumit criteriu de precizie a aproxim arii), cu ajutorul

caruia seria din (19) se poate trunchia ca mai jos:
(t)
def
=
0
+
N

n=1
(
n
cos nt +
n
sin nt) , t [, +] . (21)
Suma din expresia (21) cont ine armonice de pulsat ii xe si crescatoare pna la un anumit ordin.
Acest tip de aproximare a semnalului original are si o justicare intuitiv a imediat a.

In natur a,
majoritatea semnalelor snt de band a limitata, adica spectrul lor are suport compact sau nit.

In consecint a, este natural ca puterile armonicelor de nalt a frecvent a s a poat a neglijate

ncepnd cu un anumit indice al pulsat iei.
Solut ia lui Fourier (prezentat a mai sus) are si alte implicat ii de natur a practic a. (Multe dintre
acestea vor relevate n acest curs.) De exemplu, dac a semnalul original este esantionat, atunci
este posibil ca numarul esantioanelor sale (considerate pe o perioad a nit a de observat ie) sa e
mult mai mare dect num arul de coecient i Fourier semnicativi asociat i. La limit a, o sinusoid a
de pulsat ie ntreag a poate reprezentat a cu maxim 2 coecient i Fourier (media semnalului,

0
si un
n
indicnd unica armonic a din component a acestuia). Dac a aceeasi sinusoida este
13
esantionat a, atunci num arul esantioanelor sale poate dep asi sensibil numarul de 2 coecient i
Fourier. Acest aspect se datoreaz a tocmai ortogonalit at ii bazei armonice, care este capabil a s a
reduca redundant a intrinseca a semnalului original. Sinusoida (sau, mai general, orice armonic a
de pulsat ie xa) este unul dintre semnalele cele mai redundante si mai usor de reprezentat.

In consecint a, formulele de reprezentare ale lui Fourier indic a si o modalitate de reducere a

redundant ei intrinseci a unui semnal oarecare, prin descompunerea lui ntr-un sir de armonici
ortogonale, ecare codicnd o informat ie imposibil de reg asit n celelalte. Fenomenul reducerii
redundant ei prin ortogonalitate conduce la o reprezentare comprimat a a semnalului si sta la
baza unor tehnici de compresie de date.
3.4 Conexiuni cu problematica altor discipline
Prelucrarea Semnalelor este conectat a cu Teoria Sistemelor printr-o serie de concepte co-
mune, unele dintre ele ind prezentate si n cadrul acestui curs. Aceste concepte snt denite
ntr-o abordare unitar a, n jurul not iunii de sistem de prelucrare a semnalelor.
Denit ia 3.1
Se numeste sistem de prelucrare a semnalelor (SPS) un sistem dinamic a carui
comportare este determinat a de un ansamblu de tehnici de prelucrare a semnalelor, im-
plementate n scopul obt inerii unor informat ii caracteristice unui anumit tip de semnal.
Ca si n cazul conceptului de semnal, exist a posibilitatea de a efectua mai multe clasic ari
ale SPS. De exemplu, SPS pot :
n timp continuu (cu intr arile si iesirile semnale continuale);
n timp discret (cu intr arile si iesirile semnale discrete);
convertoare analog-numerice (CAN) (cu intr arile semnale analogice si
iesirile semnale digitale);
convertoare numeric-analogice (CNA) (cu intr arile semnale digitale si
iesirile semnale analogice).
O alt a conexiune interesant a exist a ntre problematica prezentat a n paragrafele anterioare
si cea a Identicarii Experimentale a Sistemelor. Este sucient sa reamintim c a problema
specica a Identic arii Sistemelor este de natur a inginereasc a si consta, n esent a, n stabilirea
unui model de proces/sistem real, ales astfel nct la stimularea cu acelasi semnal de intrare,
ntre semnalul de iesire al modelului (simulat) si cel de iesire real sa e deosebiri ct mai mici
(n sensul unui criteriu de performant a impus). Construirea modelului de sistem revine adesea
la o modelare a semnalelor cu care sistemul real opereaz a.
4 Secvent e de semnal n timp discret. Algebra secvent elor discrete.
O ramur a important a Prelucrarii Semnalelor o constituie cea dedicat a metodelor de proce-
sare a semnalelor digitale.

In practica, semnalele digitale ocup a un loc central, datorit a posi-
bilit at ii reprezentarii lor cu ajutorul unui mijloc automat de calcul. Aceste semnale snt obt inute
e n urma operat iei de esantionare (n cele mai frecvente cazuri), e direct, cu ajutorul unui
sistem dinamic discret (f ar a leg atur a cu clasa semnalelor continuale). Semnalele digitale pot
avea propriet at i speciale diferite de a celor continuale, chiar dac a ele au fost obt inute prin
esantionare. Datorit a acestui fapt, nu ntotdeauna rezultatele Teoriei Semnalelor/Sistemelor
Analogice se pot transfera n cazul discret. Reciproc, Teoria Semnalelor/Sistemelor Discrete
include si rezultate specice, care nu se regasesc sau nu pot exprimate n cazul continuu.
14

In cadrul acestui curs, vor prezentate o serie de astfel de rezultate, aate n conexiune cu
Analiza armonic a de semnal.
Semnalele digitale snt reprezentate prin secvent e numerice notate generic astfel:
x
not
= x[n]
nZZ
,
unde desemneaza unul din cele 2 corpuri IR sau I C. Parantezele drepte carensot esc argumentul
secvent ei x specica faptul c a semnalul evolueaz a n timp discret. Prin convent ie, entitat ile T
si / din Denit ia 2.1 (pagina 2) au fost stabilite ca ind ZZ, respectiv . Si tot convent ional,
vom denumi valorile semnalului prin termenul de esantioane, chiar dac a el nu a fost obt inut
prin operat ia de esantionare.
Mult imea secvent elor discrete o vom nota prin o
d
, ca de obicei. Ea include toate spat iile
lui Lebesgue, l
p
(ZZ), dar nu se reduce la reuniunea lor.
Cele mai simple exemple de secvent e discrete snt urm atoarele:
Impulsul unitar:
0
[n]
def
=
_
0 , n ,= 0
1 , n = 0
(22)
Treapta unitar a: u
0
[n]
def
=
_
0 , n < 0
1 , n 0
(23)
(Impulsul unitar este analogul discret al impulsului lui Dirac, iar treapta unitar a a fost denit a
n cazul continuu de catre Heaveside.)

Intre aceste doua semnale exista o corelat ie exprimat a de urm atoarele formule evidente:
u
0
[n] =

kn

0
[k] ;
0
[n] = u
0
[n] u
0
[n 1] = u
0
[n] u
0
[1 n] , n ZZ .
(24)

In afara treptei unitare, exist a si alte semnale care nu fac parte din spat iile lui Lebesgue.
Este cazul, de exemplu, al secvent elor periodice, notate generic prin x. O secvent a periodic a
de perioad a N IN

verica urm atoarea proprietate:

x[n] = x[n + N] , n ZZ . (25)
Desi pare extrem de banal a, proprietatea (25) ascunde o situat ie n care caracteristicile semnalului continuu
destinat esantion arii nu se mai transfer a oricarei versiuni esantionate (discretizate). De exemplu, se poate ar ata
cu usurint a ca daca
0
este pulsat ia unei armonice de forma:
f(t) = A cos (
0
t + ) , t IR ,
iar raportul

0
este un numar irat ional, atunci versiunea discretizat a:
f
d
[n] = A cos (
0
n + ) , n ZZ ,
nu poate periodic a.

In consecint a, transferul modelului matematic al seriei Fourier din cazul continuu ar
putea afectat de o esantionare inadecvat a a semnalelor. Acesta este unul din motivele pentru care modelul lui
Fourier a fost imaginat direct n cazul semnalelor discrete, fara a apela la discretizarea semnalelor continuale.
Cu toate acestea, clasele de semnale digitale cele mai utilizate n practic a snt l
1
(ZZ) (semnale
absolut sumabile) si l
2
(ZZ) (semnale de energie nit a). Se poate ar ata c a orice secvent a absolut
sumabil a are si energia nit a, deci ca:
l
1
(ZZ) l
2
(ZZ) . (26)
15
Nota

In cazul continuu, nici unul dintre cele dou a subspat ii L
1
(T ) si L
2
(T ) nu este inclus n celalalt, adic a
exista att semnale absolut integrabile care nu au energie nit a ct si semnale de energie nita care nu snt
absolut integrabile. Un exemplu de semnal din prima categorie a fost dat de c atre Lebesgue, noi renunt nd
a-l prezenta datorita complexitat ii sale matematice ridicate.
Cu toate acestea, cele dou a spat ii nu se identica. Se poate ar ata usor ca, dac a
0
I Q

2
,
atunci, desi urmatoarea secvent a discret a:
x[n] =
sin
0
n
n
, n ZZ ,
are energie nit a, totusi ea nu este si absolut sumabil a.
Din nou remarc am faptul c a o proprietate din cazul semnalelor continuale nu se reg asese si
n cazul celor discrete. Cu toate acestea, proprietatea spat iilor discrete este mai bun a, caci ea
ne permite sa oper am cu toate semnalele absolut sumabile ca si cu orice alt semnal de energie
nit a.

Revenind la mult imea general a o

d
, ea poate nzestrat a cu urm atoarele operat ii naturale:
adunarea secvent elor: x + y
def
= x[n] + y[n]
nZZ
;
produsul (punctual al) secvent elor: x y
def
= x[n]y[n]
nZZ
;
produsul dintre o secvent a si un scalar din : x
def
= x[n]
nZZ
.
Atunci o
d
dobndeste urmatoarele structuri algebrice:
1. ( o
d
, +) este grup abelian, cu elementul neutru secvent a nula;
2. ( o
d
, +, ) este inel comutativ, cu elementul unitar secvent a constant a egal a cu 1;
3. ( o
d
, +, ) este spat iu vectorial peste corpul ;
4. ( o
d
, +, , ) este algebr a unitar a comutativ a peste corpul .
Structurile de mai sus snt deosebit de utile n practic a, deoarece ele permit construirea
unor reguli de operare cu semnalele discrete, care ar putea evaluate cu ajutorul unui mijloc
automat de calcul. Aceast a aritmetic a de semnal este, dealtfel, utilizat a si n cadrul Toriei
Sistemelor; de exemplu, suma a dou a secvent e discrete poate impementat a direct cu ajutorul
unei scheme de doua sisteme conectate n paralel.
Nota
Prin convent ie, operat iile si vor specicate explicit numai n cazul n care omiterea lor creaza
ambiguit at i. Deci: x y si x se vor specica uzual prin: xy, respectiv x.
Proprietatea mult imii o
d
de a spat iu vectorial a condus n mod resc la c autarea unei
baze. Direct ia de cautare a unei baze a fost sugerat a de o proprietate remarcabil a din cazul
sistemelor continue; este vorba despre formula convent ional a de reprezentare a funct iei pondere
cu ajutorul impulsului lui Dirac:
h(t) =
_
f()
0
(t ) d , t IR . (27)
Astfel, este natural s a e imaginat a o modalitate similar a de reprezentare si n cazul discret,
nlocuind impulsul lui Dirac cu cel unitar (22). Pentru a putea descrie ecient baza g asit a,
este necesar sa denim o not iune auxiliar a, numit a operator de translatare (shiftare) n timp
(utilizat si n Identicarea Sistemelor).
16
Fie k ZZ un numar ntreg xat, cu ajutorul c aruia se deneste aplicat ia urm atoare:
_

_
q
k
: o
d
o
d
x q
k
(x)
not
= q
k
x
_

_
q
k
x : ZZ
n
_
q
k
x
_
[n]
def
= x[n k]
(28)
(Prin convent ie, q
0
x x.) Aceasta aplicat ie verica urm atoarele propriet at i elementare:
1. q
k
(x + y) q
k
x + q
k
y, , , x, y o
d
;
2. q
k
q
l
q
(k+l)
, k, l ZZ.
Prima dintre aceste propriet at i este cea de liniaritate, fapt care justic a att notat ia utilizat a
n denit ia (28), ct si atributul de operator (liniar) asociat aplicat iei. A doua proprietate este
legat a de urm atoarea interpretare a denit iei (28):
n cazul n care k > 0, secvent a q
k
x constituie o versiune ntrziat a n timp a secvent ei
originale x;
n cazul n care k < 0, secvent a q
k
x = q
+|k|
x constituie o versiune anticipata n timp a
secvent ei originale x.
Astfel, ntrzierile sau anticiparile succesive se cumuleaza aditiv, ceea ce este natural.

In
consecint a, q
k
a fost denumit operator de translatare (shiftare) n timp cu k esantioane.

In cazul impulsului unitar

0
, se poate introduce urm atoarea notat ie natural a : q
k

0
not
=
k
.
Plecnd de la acest operator, o baz a a spat iului vectorial o
d
este urmatoarea:

def
=
k

nZZ
. (29)
Ea este considerat a o baz a canonica. Orice secvent a discret a x o
d
poate reprezentat a n
mod unic cu ajutorul bazei canonice n forma urm atoare:
x

kZZ
x[k]
k
x[n] =

kZZ
x[k]
k
[n] , n ZZ . (30)
Similitudinea dintre formulele (27) si (30) este evidenta.
5 Sisteme liniare invariante la deplasari
Operat iile algebrice cu care a fost dotat a mult imea semnalelor digitale n capitolul precedent
nu snt n mod necesar specice Prelucrarii Semnalelor. Ele pot privite din perspectiv a pur
matematic a.

In acest capitol, vom exploata leg atura puternic a existent a ntre Prelucrarea
Semnalelor si Teoria Sistemelor pentru a dota mult imea o
d
cu o operat ie specica semnalelor:
convolut ia.
Este cunoscut faptul c a, n cadrul Teoriei Sistemelor, conceptul de sistem dinamic are o
important a major a.

In cadrul Prelucrarii Semnalelor, acest concept este denit si utilizat n-
tr-o manier a aparte, care permite transferul de propriet at i si de terminologie dinspre sistem
catre semnal. Att acest capitol, ct si urmatoarele dou a ilustreaz a maniera n care acest
transfer poate realizat.

In Prelucrarea Numeric a a Semnalelor, conceptul de sistem (dinamic) (discret) se deneste

simplu, ca mai jos:
Denit ia 5.1
Se numeste sistem (dinamic) (discret) orice operator de forma:
_

_
H : o
d
o
d
x H(x)
not
= H[x]
17

In practica, sistemele dinamice discrete se mai numesc si ltre (numerice). Operatorul de

deplasare temporal a (28) din capitolul precedent este un exemplu de sistem dinamic discret,
n spiritul acestei denit ii. Evident, argumentul aplicat iei H (ncadrat ntre paranteze drepte
pentru a indica natura sa discret a) se poate numi intrare, iar valoarea H[x] poate considerat a
o iesire.
Dac a se impun diferite restrict ii suplimentare operatorului H, atunci se pot obt ine diferite
tipuri de sisteme discrete. Unul dintre cele mai uzitate este sistemul (discret) liniar, (ltrul
liniar) care veric a urm atorul Principiu al superpozit iei :
H [x
1
+ x
2
] = H [x
1
] + H [x
2
] , x
1
, x
2
o
d
, , . (31)
(Cu alte cuvinte, H este un operator liniar, adic a transform a orice combinat ie liniar a nit a
a intr arilor ntr-o combinat ie liniara nit a a iesirilor.) Un sistem care nu poate verica acest
principiu se numeste neliniar.

In cadrul acestui capitol, vor descrise propriet at i relative la sistemele liniare, care permit
exprimarea operat iei de convolut ie.

Intre relat ia (30) de reprezentare a unei secvent e discrete
cu ajutorul bazei canonice si conceptul de sistem liniar exist a o corelat ie interesanta. S a
consideram ca iesirea sistemului liniar H corespunzatoare versiunii translatate
k
a impulsului
unitar se noteaz a prin: h
k
not
= H [
k
] (pentru orice num ar ntreg xat, k). Dac a plecam de la o
secvent a oarecare x o
d
marginit a, exprimat a n forma (30), atunci iesirea y corespunzatoare
lui x prin sistemul liniar stabil H se poate evalua astfel:
y = H[x] = H
_
_

kZZ
x[k]
k
_
_
=

kZZ
x[k] H [
k
] =

kZZ
x[k] h
k
=

kZZ
y[k]
k
. (32)
(Ultima egalitate provine din exprimarea semnalului discret y n baza canonic a.)
Nota

In general, pentru un operator oarecare H, operat ia de intervertire a sa cu o sum a innit a arbitrar a nu
este posibila.

Insa, n contextul acestui capitol, suma innit a este de un tip special: combinat ie liniar a
de impulsuri unitare translatate n timp.

In acest caz particular, potrivit unor rezultate de Analiz a
funct ional a, se constata ca, deoarece semnalul y = H[x] din (32) admite o unic a scriere n forma:
y =

kZZ
y[k]
k
=

kZZ
H[x][k]
k
,
rezulta identitatea urm atoare:
H
_

kZZ
x[k]
k
_
y

kZZ
H[x][k]
k
.
Aceasta sugereaza un anumit mod de intervertire, n care operatorul H act ioneaza asupra esantionului si
nu asupra impulsului unitar.
Celalalt tip de intervertire (utilizat n (32)) poate justicat apelnd la rat ionamentul care urmeaza
(unde se va observa c a att condit ia de marginire a semnalului x ct si cea de stabilitate a sistemului H
snt naturale).

In natur a, semnalele provin (de regul a) de la fenomene care prezinta o stabilitate intrinsec a, astfel ca ele
nu pot avea amplitudini indenit de mari. Este deci natural s a consideram ca semnalele practice snt
marginite. Mult imea semnalelor discrete marginite, notat a prin o
0d
, poate dotat a cu aceleasi structuri
algebrice ca si o
d
si, n plus, ei i se poate asocia urm atoarea norm a canonica (norma sup):
|x|
def
= sup
nZZ
[x[n][ < , x o
0d
.
Relativ la aceasta norma, o
0d
devine spat iu Banach. Totodat a, norma sup genereaza n o
0d
o topologie
cu ajutorul distant ei canonice:
d(x, y)
def
= |x y| .
18
Aceasta topologie este separata n sens Hausdor (adic a pentru orice 2 puncte diferite, se pot construi
dou a vecinatat i disjuncte) si poseda o baza num arabil a de vecinatat i ale originii.

In plus, topologia este
liniar a, n sensul ca operat iile + si ale spat iului vectorial ( o
0d
, +, ) snt continue (n raport cu
aceasta topologie).

In consecint a, conform unui rezultat de Analiz a funct ional a, seria (32) este uniform convergent a (n
topologia construit a mai sus).
Daca se impune condit ia ca operatorul liniar H sa e si continuu n origine, atunci el este (evident) global
continuu si atunci un alt rezultat din Analiza funct ional a demonstreaza ca el poate interverti cu orice serie
uniform convergent a.

In particular, el poate interverti cu seria (32).
Continuitatea n origine a lui H este o condit ie natural a, ea presupunnd c a sistemul raspunde cu iesiri
din ce n ce mai apropiate de zero dac a intr arile converg la zero. Acesta este cazul majoritat ii sistemelor
zice care poseda proprietatea de stabilitate intrinsec a. Fenomenele din natur a nu se desfasoara dect n
aparent a n mod haotic, ele avnd limit ari intrinseci. Chiar si evolut iile de natur a exploziv a se atenueaza
dup a ce punctul culminant a fost atins. Liniaritatea n origine a lui H este sinonima cu stabilitatea
intrinseca a sistemului pe care l reprezint a.
Relat ia (32) se poate exprima n mod echivalent astfel:
y[n] =

kZZ
x[k] h
k
[n] , n ZZ . (33)
Dependent a lui h
k
[n] att de n ct si de k (relevat a de noua exprimare)ngreuneaza interpretarea.
Cu toate acestea, deoarece ecare h
k
este raspunsul sistemului la o versiune translatat a n timp
a impulsului unitar, este greu de presupus c antre aceste r aspunsuri nu exista nici o corelat ie din
punct de vedere practic. Cea mai pluzibil a leg atur a este sugerat a de urm atorul caz particular
de sistem discret liniar:
Denit ia 5.2
Se numeste sistem invariant la deplasari (temporale) (SID) un sistem (discret) care
verica urm atoarea proprietate: dac a intrarea la momentul n produce iesirea la momentul
n, atunci intrarea la momentul n k va produce iesirea la momentul n k.
Practic, proprietatea de invariant a la deplas ari temporale prezentat a n cadrul acestei denit ii
exprim a operat ia de intervertire dintre operatorii H si q
k
:
H
_
q
k
x
_
= q
k
H[x] , x o
d
. (34)
Interpretarea acestei propriet at i este imediata: operatorul H (care poart a si informat ia re-
feritoare la timpul mort al sistemului, adic a la ntrzierea pe care o sufer a iesirea n raport
cu intrarea) aplic a aceeasi ntrziere oric arui esantion al intr arii, f ar a a avea preferint e fat a
de unele esantioane n raport cu altele. Majoritatea sistemelor dinamice din practic a verica
aceast a proprietate natural a, ind practic imposibil de g asit un sistem care s a aplice ntrzieri
diferite esantioanelor intr arii.
Dac a un SID este, n plus, liniar, atunci el se numeste Sistem Liniar Invariant la Deplas ari
(temporale) (SLID) (sau, pe scurt, ltru liniar, invariant a la deplasari temporale ind o pro-
prietate subnt eleasa). Un astfel de sistem poseda urm atoarea proprietate remarcabil a, care
provine din mbinarea celor 2 caracteristici ale sale (liniaritatea si invariant a la deplas ari):
daca h
not
= H [
0
] = h
0
, atunci:
h[n k] = H [
0
] [n k] =
_
q
k
H [
0
]
_
[n] = H
_
q
k

0
_
[n] = H [
k
] [n] = h
k
[n] ,
n, k ZZ .
(35)
Aceasta proprietate arat a ca, n cazul SLID, este sucient sa cunoastem secvent a h = H [
0
]
pentru a caracteriza complet iesirea y corespunzatoare unei intr ari oarecare x. Practic, h nu este
19
altceva dect secvent a pondere sau r aspunsul la impulsul unitar al SLID, concept binecunoscut
din Teoria Sistemelor. Dup a cum se cunoaste, din punctul de vedere al suportului secvent ei
pondere, sistemele liniare snt de dou a tipuri:
1. Cu raspuns nit la impuls (adic a de tip FIR (Finite Impulse Response)), pentru care
suportul secvent ei pondere este nit.
2. Cu raspuns innit la impuls (adic a de tip IIR (Innite Impulse Response)), pentru care
suportul secvent ei pondere este innit.
Iesirea unui SLID este complet caracterizat a cu ajutorul relat iei de intrareiesire de mai jos
(rezultat a direct din formulele (33) si (35)):
y[n] =

kZZ
x[k] h[n k] , n ZZ . (36)
Aceasta relat ie sugereaza introducerea unei noi operat ii ntre secvent ele de semnal discret:
produsul (suma) de convolut ie:
x y
def
=

kZZ
x[k] q
k
y (x y)[n]
def
=

kZZ
x[k] y[n k] , n ZZ . (37)
Convergent a seriilor de mai sus nu este asigurat a n cazul general, f ar a a impune restrict ii
suplimentare semnalelor discrete care pot convolutate. De exemplu, dac a semnalele discrete
din denit ia (37) snt absolut sumabile (x, y l
1
(ZZ)), atunci se poate ar ata c a produsul de
convolut ie este corect denit.

In condit iile n care aceast a operat ie este corect denita (de exemplu, pentru secvent ele
absolut sumabile), ea veric a urm atoarele propriet at i principale:
1. Asociativitate: x (y z) (x y) z.
2. Comutativitate: x y y x.
3. Distributivitate fat a de adunarea secvent elor: x (y + z) x y + x z.
4. Existent a elementului unitar: x x
0
.
Dac a se noteaz a prin o
d
mult imea (nevid a) a semnalelor discrete din o
d
pentru care produsul
de convolut ie este corect denit, atunci ( o
d
, +, , ) este o algebr a unitar a comutativ a.
De cele mai multe ori, n practic a, se considera ca un SLID satisface nca de la nceput toate
condit iile suciente pentru a asigura buna denire a produsului de convolut ie dintre intrare si
funct ia pondere. De aceea, aceste condit ii nu vor mai amintite de ecare dat a cnd ne vom
referi la operat ia de convolut ie.
Pe baza propriet at ilor produsului de convolut ie, se pot formula urm atoarele dou a carac-
terizari ale SLID:
1. R aspunsul ansamblului de dou a SLID nseriate (n cascada), avnd secvent ele pondere h,
respectiv g, este identic cu al unui SLID avnd secvent a pondere egal a cu h g, indiferent
de ordinea de nseriere.
2. R aspunsul ansamblului de dou a SLID cuplate n paralel (avnd secvent ele pondere ca mai
sus) este identic cu al unui sistem care are secvent a pondere egal a cu h + g.
Operat ia de convolut ie dintre secvent ele discrete de semnal este analoaga celei din cazul
continuu, dar, n general, nu constituie o versiune discretizat a si nici o aproximare a acesteia.
Numai n cazul n care se opereaza cu semnale si sisteme corect esantionate este posibil transferul
operat iei de convolut ie din cazul continuu n cel discret.
20
6 Stabilitate
Numeroase cercet ari au fost dedicate (n cadrul Teoriei Sistemelor) propriet at ii de stabilitate
a unui sistem dinamic.

In capitolul de fat a, nu ne propunem s a realiz am o trecere n revista a
acestor rezultate, demersul respectiv ind deja init iat si dezvoltat n alte lucr ari. Ceea ce este
interesant de relevat n contextul acestui curs se refera la transferul propriet at ii de stabilitate de
la conceptul de sistem la cel de semnal, utiliznd funct ia pondere ca un semnal caracteristic
asociat sistemului.
Denit ia clasica a stabilitat ii unui sistem dinamic este urm atoarea:
Denit ia 6.1
Un sistem (dinamic) este stabil daca verica urm atoarea proprietate: intr ari m arginite
provoac a iesiri marginite.
Intuitiv, proprietatea de stabilitate exprim a capacitatea sistemului de a nu avea evolut ii ex-
plozive, daca intr arile sale baleiaz a o gam a limitat a de valori. Practic, un sistem stabil este
capabil sa urm areasc a intrarea cu care a fost stimulat, f ar a a dobndi un comportament de tip
diferit de al acesteia.

In cazul sistemelor liniare invariante la deplas ari temporale, aceast a denit ie se poate ex-
prima n mod echivalent la nivelul funct iei pondere caracteristice asociate, asa cum arat a
urm atorul rezultat:
Propozit ia 6.1
Un SLID avnd secvent a pondere h este stabil dac a si numai daca h este un semnal discret
absolut sumabil (h l
1
(ZZ)).
Demonstrat ie
Fie: H
not
=

kZZ
[h[k][ (convergent a sau divergent a).
= Presupunem ca sistemul este stabil.
Vom demonstra c a seria H este convergent a.
Pentru aceasta, s a presupunem, prin absurd, contrariul, adic a faptul c a: H = .
Dac a S
h
este suportul secvent ei h, aceasta presupunere conduce la relat ia urm atoare:
H =

kZZ
[h[k][ =

kS
h
[h[k][ = . (38)

In aceste condit ii, se poate construi semnalul de intrare:

x[n]
def
=
_

_
h[n]
[h[n][
, n S
h
0 , n ZZ S
h
,
care va produce urm atoarea react ie a SLID (folosind relat ia de intrare-iesire (36) de
la pagina 20):
y[n] =

kZZ
x[k] h[n k] =

kS
h
h[k]
[h[k][
h[n k] , n ZZ .
Se constat a ca aceast a intrare este m arginit a, caci: [x[n][ 1, n ZZ.

In consecint a,
ar trebui ca iesirea sistemului sa e tot m arginit a, deoarece el verica proprietatea de
stabilitate formulat a n Denit ia 6.1. Ori, folosind (38), se constat a ca:
y[0] =

kS
h
h[k]
[h[k][
h[k] =

kS
h
[h[k][ = H = ,
21
ceea ce contrazice Denit ia 6.1.
Astfel, h nu poate dect o secvent a absolut sumabil a.
= Presupunem ca H < .
Vom verica Denit ia (6.1).
Fie x o secvent a discret a oarecare, avnd valorile m arginite de num arul M > 0 (adic a
x verica urm atoarea proprietate: [x[n][ < M, n ZZ). Dac a stimul am sistemul cu
aceast a intrare, atunci se constat a ca iesirea sa (dat a de relat ia de intrare-iesire (36))
verica inegalitatea urm atoare:
[y[n][ =

kZZ
x[k] h[n k]

kZZ
[x[k][ [h[n k][ M

kZZ
[h[n k][ = M H ,
n ZZ ,
care arat a ca sistemul este stabil.
(Propozit ia 6.1)
Acest rezultat sugereaza extinderea conceptului de stabilitate la nivelul semnalelor discrete.
Astfel, orice secvent a discret a absolut sumabil a se va numi semnal (discret) stabil. Spat iul
l
1
(ZZ) este format din toate semnalele stabile ale mult imi o
d
.

In mod analog, spat iul L
1
(ZZ)
va cont ine toate semnalele (continuale) stabile din o
c
.
Semnalele stabile (continuale sau discrete) au o mare important a n Prelucrarea Semnalelor,
deoarece ele permit buna denire att a operat iei de convolut ie ct si a Transform arii Fourier. Ele
snt, astfel, semnale pentru care informat ia frecvent iala pe care o transport a poate reprezen-
tat a ecient.
7 Cauzalitate
Proprietatea de cauzalitate a unui sistem dinamic ocup a, de asemenea, un loc important
n cercetarea din cadrul Teoriei Sistemelor. (Ea este asociat a adesea conceptului de sistem de
faza minima.)
Denit ia clasica a acestei propriet at i este urmatoarea:
Denit ia 7.1
Un sistem dinamic este cauzal dac a verica urm atoarea proprietate: iesirea sa la orice
moment de timp depinde numai de intr arile la momente anterioare sau cel mult simultane
acelui moment considerat.
Aceasta denit ie exprima faptul c a evolut ia unui sistem cauzal este determinat a numai de catre
istoria anterioar a a intr arilor si nu de felul cum vor evolua acestea n viitor. Evident, acest
fapt este natural n practic a, fenomenele zice evolund pe baza unui determinism de tipul
cauz a-efect (de unde si numele proprietat ii).
Ca si n cazul stabilit at ii, n cazul sistemelor liniare invariante la deplas ari, proprietatea de
cauzalitate se poate exprima echivalent printr-o caracteristic a a funct iei pondere asociate.
Propozit ia 7.1
Un SLID avnd secventa pondere h este cauzal dac a si numai daca suportul acesteia este
nenegativ (Supp(h) ZZ
+
).
Demonstrat ie
22
= Presupunem ca sistemul este cauzal.
Vom demonstra c a Supp(h) ZZ
+
.
Pentru aceasta, s a presupunem, prin absurd, c a exist a un moment negativ k < 0,
astfel nct h[k] = h[[k[] ,= 0.

In aceste condit ii, se poate construi semnalul de intrare x q

+k

0
=
k
, care va
produce urm atoarea react ie a SLID (folosind relat ia de intrare-iesire (36) de la pag-
ina 20):
y[n] =

mZZ
x[m] h[n m] =

mZZ

k
[m] h[n m] = h[n + k] , n ZZ .

In particular,
y[0] = h[k] = x[k]
. .
1
h[k] +

mZZ\{k}
x[m] h[m]
. .
0
,= 0 ,
rezultat care arat a c a aceast a valoare a iesirii depinde de o valoare ulterioar a a intr arii,
adica de x[[k[]. Denit ia 7.1 este contrazis a, deci presupunerea init iala este absurd a.
Atunci, pentru orice moment negativ k < 0, h[k] = 0.
= Presupunem ca Supp(h) ZZ
+
.
Vom verica Denit ia (7.1).
Fie x o secvent a discret a oarecare. Dac a stimul am sistemul cu aceasta intrare, atunci
se constat a ca iesirea sa (dat a de relat ia de intrare-iesire (36)) veric a egalitatea:
y[n] =

kZZ
x[k] h[n k] =
n

k=
x[k] h[n k] =
= h[0] x[n] + h[1] x[n 1] + h[2] x[n 2] + , n ZZ ,
care arat a ca sistemul este cauzal.
(Propozit ia 7.1)

In general, sistemele cauzale au secvent e pondere de forma: hu

0
, unde u
0
este treapta unitar a
discreta (23) (vezi pagina 15).
Aceasta forma a funct iei pondere este similara funct iilor original din cadrul Teoriei Transformatei Laplace.
Propozit ia 7.1 permite extinderea conceptului de cauzalitate peste mult imea semnalelor
discrete. Astfel, orice semnal discret cu suport nenegativ se va numi cauzal. Prototipul
secvent elor cauzale este treapta unitar a discret a, u
0
.
Ca urmare a acestei denit ii, un semnal discret oarecare x o
d
poseda dou a componente
remarcabile:
1. componenta cauzala: x
c
def
= x[n] u
0
[n]
nZZ
;
2. componenta anticauzala: x
c
def
= x[n] u
0
[n 1]
nZZ
,
n raport cu care el se exprim a n forma:
x x
c
+ x
c
. (39)
Dac a o secvent a discret a are componenta anticauzal a nebanal a, atunci ea se numeste necauzala.
Dac a o secvent a necauzal a are componenta cauzal a banal a, atunci ea se numeste anticauzala.
23
8 Semnale si sisteme descrise prin ecuat ii cu diferent e
8.1 Stabilitatea si cauzalitatea sistemelor descrise prin ecuat ii cu diferent e
Unul dintre cele mai utilizate modele matematice de sistem dinamic liniar este cel descris
prin ecuat ii liniare cu diferent e. Aceasta, deoarece el permite introducerea conceptului de
funct ie de transfer, exprimat e cu ajutorul operatorului de deplasare temporal a, e - mai
comod - cu ajutorul Transformatei Z. (

In cadrul acestui curs, acest concept este evitat, el ind

prezentat si utilizat n contextul altor discipline, cum ar : Teoria Sistemelor, Ingineria Regl arii
Automate sau Identicarea Sistemelor.)

In legatur a acest tip de model matematic, ne propunem s a ilustr am modul n care el poate
reecta propriet at ile de stabilitate si cauzalitate (prezentate n capitolele anterioare).
Denit ia 8.1
Se numeste ecuat ie liniara cu diferent e (ELD), avnd ordinele N IN si M IN,
urm atoarea expresie:
N

k=0
a
k
y[n k] =
M

l=0
b
l
x[n l] , n ZZ , (40)
unde: a
k

k0,N
si b
l

l0,M
snt coecient ii constant i ai ecuat iei, iar x, y o
d
.

In aceasta ecuat ie, secvent a necunoscut a este, de regul a, y, iar a

0
este ntotdeauna nenul.
De altfel, relat ia (40) este utilizat a adesea pentru a caracteriza comportamentul unui sistem
liniar avnd intrarea x si iesirea y.

In acest caz, operatorul H nu mai este denit explicit, ci
implicit, prin intermediul relat iei (40).
Modelul ELD poart a diverse denumiri (preluate din Identicarea experimental a a Sisteme-
lor), n funct ie de structura ecuat iei (40):
Model de tip ARMA (AutoRegresiv si de Medie Alunecatoare), dac a:
N, M IN

;
x este un zgomot alb;
a
0
, a
1
, b
0
si b
1
snt nenule.
Model de tip AR (AutoRegresiv), dac a:
N IN

, M = 0;
x este un zgomot alb;
a
0
si a
1
snt nenule, iar b
0
= 1.
Model de tip MA (Medie Alunecatoare), dac a:
N = 0, M IN

;
x este un zgomot alb;
a
0
= 1, iar b
0
si b
1
snt nenule.
Model de tip ARX (AutoRegresiv cu control eXogen), dac a:
N IN, M IN

;
a
0
,= 0, b
0
= 0 si b
1
,= 0.
24
De cele mai multe ori, pentru a descrie ct mai bine comportamentul unui sistem liniar
prin intermediul unei ELD, este necesara o precizare nu numai a coecient ilor acesteia, ci si a
condit iilor de lucru exprimate printr-o serie de restrict ii impuse secvent elor de intrare si/sau
iesire. Aceste restrict ii snt furnizate de aspecte practice, adic a de anumite caracteristici ale
procesului real, care trebuie sa se reg aseasca si n modelul s au. Exemplul urm ator arat a ce se
poate ntmpla dac a modelul descris prin intermediul unei ELD nu satisface o anumit a condit ie
de cauzalitate: iesirea nu mai este determinat a n mod unic de catre intrare; n plus, stabilitatea
sistemului este caracterizat a n mod diferit pentru ecare dintre solut ii.
Exemplu
Fie urmatoarea ELD:
y[n] a y[n 1] = x[n] , n ZZ .
Se poate verica usor ca daca intrarea este de forma: x = a
n

0
[n]
nZZ
, atunci exista doua
tipuri de solut ii ale acestei ecuat ii:
o solut ie cauzala: y = a
n
u
0
[n]
nZZ
;
o solut ie anticauzala: y = a
n
u
0
[n 1]
nZZ
.
Aceasta se datoreaza ambiguitat ii de exprimare a impulsului unitar n termeni de treapta
unitara (vezi relat iile (24), de la pagina 15).
Stabilitatea ecarei solut ii de mai sus este asigurata pentru valori ale parametrului a total
opuse: [a[ < 1 n cazul solut iei cauzale si [a[ > 1 n cazul solut iei anticauzale.
Nota
Anumite rezultate din Matematic a arata ca, n condit ii foarte generale, o ELD nu are solut ie unica.
Revenind la exemplul anterior, acest fapt se poate constata cu usurint a, caci, indiferent de intrarea x,
daca y
0
este o solut ie a acestei ecuat ii, atunci y
0
[n] + Ca
n
(unde C este o constanta) verica aceeasi
ecuat ie. Aceasta se datoreaza unui rezultat binecunoscut din Teoria Ecuat iilor cu Diferent e, potrivit
caruia orice solut ie a ecuat iei omogene asociate:
N

k=0
a
k
y[n k] = 0 , n ZZ , (41)
adunat a la o solut ie particular a a ecuat iei init iale conduce la o alta solut ie a acesteia.
Din acest cadru matematic general, se poate extrage un set de restrict ii pe care trebuie sa
le satisfaca modelul ELD pentru a putea adecvat unui SLID. De exemplu, se poate preciza
un set de condit ii init iale de forma:
Supp(x) n
0
, + = Supp(y) n
0
, + ,
care exprim a proprietatea de cauzalitate.

In acest caz, ecuat ia (40) se poate pune sub o form a
echivalenta, care s a evident ieze mai bine cauzalitatea:
y[n] =
N

k=1
a
k
a
0
y[n k] +
M

l=0
b
l
a
0
x[n l] , n ZZ . (42)
Aceasta relat ie recursiva dintre iesirile si intr arile sistemului arat a cum se poate evalua iesirea
curenta plecnd de la cele mai recente valori ale intr arii si iesirii, dar anterioare sau simultane
momentului curent. Plecnd de la condit iile init iale stipulate mai sus, egalitatea (42) constituie
practic un program de calcul iterativ al iesirii sistemului, pe m asur a ce noi date ale intr arii
stimuleaza sistemul.
Un caz particular interesant de ELD este cel n care N = 0. Iesirea este evaluat a direct din
intrare, dup a relat ia urm atoare:
y[n] =
M

l=0
b
l
a
0
x[n l] , n ZZ . (43)
25
Aceasta relat ie descrie comportamentului unui SLID de tip FIR, funct ia pondere identicn-
du-se cu:
h[n] =
_

_
b
n
a
0
, n 0, M
0 , n ZZ 0, M
(datorit a comutativit at ii operat iei de convolut ie). Acest tip de sistem este cel mai adecvat
pentru a exprima proprietatea de cauzalitate.
Sistemele de tip IIR nu pot caracterizate att de simplu ca si cele de tip FIR.

Intotdeauna, n
cazul IIR, N 1, adica iesirea curenta depinde cel put in de o valoare a sa anterioar a. Cu toate
acestea, stabilitatea sistemului este adesea exprimat a cu ajutorul acestui tip de model. Se stie
ca pentru a testa existent a solut iilor stabile ale unei ELD, se evalueaz a r ad acinile polinomului
sau caracteristic, adica a polinomului exprimat n termeni de operatori de ntrziere ca mai jos:
T
_
q
1
_
def
= a
0
+ a
1
q
1
+ a
2
q
2
+ + a
N
q
N
= a
N
_
q
1
z
1
_

_
q
1
z
N
_
. (44)
Astfel, n cazul solut iilor anticauzale, ele snt si stabile pentru r ad acini z
1
, . . . , z
N
incluse n
discul unitar din planul complex, |. Solut iile cauzale pot stabile, dac a, din contr a, r ad acinile
lui T snt n afara discului unitar si nu apart in frontierei sale ( |).
8.2 Reprezentarea prin grafuri de semnale a ecuat iilor cu diferent e
Revenind la Denit ia 8.1, expresia general a a ecuat iei (40) poate reprezentat a cu ajutorul
unui graf de semnale ca n Figura 4. Ecuat ia (40) a fost normalizat a prin mp art irea cu a
0
b
M
q
1

q
1
b
1
b
0

a
1
a
N
q
1
q
1
q
1
q
1
y[n] x[n]

Figura 4: Reprezentarea unui sistem descris de o ecuat ie cu diferent e utiliznd graful de semnale.
(totdeauna nenul) si renotarea coecient ilor:
y[n] +
N

k=1
a
k
y[n k] =
M

l=0
b
k
x[n l] , n ZZ .

In Figura 4, ecare arc al grafului ce cont ie o eticheta indica e multiplicarea cu o constant a

(n cazul arcelor etichetate cu simbolurile coecient ilor ecuat iei cu diferent e), e aplicarea
unei ntrzieri (n cazul arcelor purtnd eticheta q
1
). Aceste operat ii se aplica semnalului
aat la originea arcului. Orice arc f ar a eticheta indica multiplicarea semnalului de la origine cu
constanta unitar a, adica transmiterea lui neperturbat a. Dac a ntr-un nod al grafului sosesc mai
multe arce, semnalul asociat originii arcului ce pleac a din acel nod este egal , prin convent ie,
cu suma semnalelor furnizate de arcele ce sosesc. Aceste noduri au fost simbolizate diferit de
nodurile din care pleac a mai multe arce si care indica o distribuire a semnalului de intrare pe
mai multe c ai.
26
Aceasta reprezentare este util a pentru a ilustra modul cum poate implementat un algoritm
numeric ce opereaza cu semnale discrete. Este cazul, de exemplu, al algoritmilor aferent i
calculului valorilor Transformatei Fourier Discrete.
Pentru a proiecta un program de calcul al semnalului de iesire, y, trebuie luate n considerare
o serie de rezultate referitoare la grafurile de semnale. Aceste rezultate ofer a posibilitatea
simplicarii structurii din Figura 4, fapt care conduce la micsorarea complexit at ii de calcul a
algoritmului proiectat. Este vorba, n principal, despre Teoremele lui Tellegen si de transpozit ie
([8]), potrivit c arora schema anterioar a este echivalent a cu cea din Figura 5. Principalul avantaj
b
0
y[n] x[n]

v[n]

q
1
q
1
q
1

q
1
q
1

a
1
a
M

a
N

b
M

b
1

Figura 5: Schema ecient a de implementare a calculului unui semnal determinat de o ecuat ie cu diferent e.
al acestei scheme de implementare l constituie reducerea numarului de blocuri de ntrziere de
la (M + N) la maxM, N (egal cu N n aceast a gur a). O ntrziere odat a aplicat a este
automat memorat a pentru ambele p art i ale schemei (stnga si dreapt a).

In schema din gura
precedenta, exist a o redundant a la nivelul blocurilor de ntrziere, eliminata aici.
Semnalul intermediar (v), introdus n nodul central, poate utilizat n cadrul algoritmului
pentru a separa calculul p art ii stngi de cel al p art ii drepte. De exemplu, sa presupunem ca
este necesara evaluarea unei anumite valori a lui y sa zicem y[K], unde K este mult mai mare
dect ordinele N si M ale ecuat iei. Atunci este sucient sa se utilizeze repetat numai partea
stnga a schemei pentru a calcula cele K valori ale lui v, sa se memoreze ultimele M valori ale
acestuia si, n nal, s a se foloseasca o singur a dat a multiplic arile si adunarile din partea dreapt a
pentru a evalua y[K]. Aceasta abordare aduce o sc adere a timpului de calcul al algoritmului
(prin scaderea num arului de operat ii efectuate), deci o crestere a ecient ei sale. Subliniem ca
acest rezultat nu poate obt inut cu schema din Figura 4.
9 Reprezentarea sistemelor discrete n domeniul frecvent ei
Descrierea evolut iei unui semnal este o problema important a n Teoria Semnalelor. (Proble-
matica specica a Prelucr arii Semnalelor este concentrat a, de fapt, n jurul acestei probleme.)

In general, pentru o clas a destul de larg a de semnale uzuale, aceasta descriere se efectueaza
relativ la dou a domenii: cel al timpului si cel al frecvent ei. Aparent, cele dou a domenii par
necorelate, dac a ne referim la semnal ca o funct ie de timp.

In realitate, nsa, ntre ele e-
xist a numeroase corelat ii de dualitate. O astfel de corelat ie este exprimat a de Principiul de
27
incertitudine: daca informat ia de tip temporal este episodic a (adic a energia semnalului se
concentreaza pe o durat a nit a), atunci informat ia de tip frecvent ial este persistenta (adic a
energia semnalului se r aspndeste pe un spectru innit de frecvent e).

In cazul secvent elor discrete de semnal, descrierea comportamentului lor temporal este adesea
modelat a cu ajutorul SLID. Operat ia caracteristic a a oric arui SLID este convolut ia (asa cum
am ar atat n capitolele anterioare). Aceasta unic a reprezentarea n timp a secvent ei de intrare
si de iesire ca o sum a ponderat a de impulsuri unitare deplasate. R aspunsul la impuls (funct ia
pondere) devine, astfel, principalul instrument de descriere a evolut iei n timp a semnalelor ce se
transform an cadrul unui SLID. Cu toate acestea, n afara impulsului unitar, exist a si alte tipuri
de semnale care pot furniza descieri ale unui SLID. Dintre acestea, o important a speciala o au
semnalele discrete sinusoidale sau exponent iale complexe, care conduc la reprezentarea SLID n
domeniul frecvent ei . Aceasta caracteristic a a semnalelor exponent iale complexe se datoreaz a
urm atoarei propriet at i fundamentale a SLID (care va demonstrat a n acest capitol):
Raspunsul unui SLID real si stabil la o intrare sinusoidal a este de aceeasi frecvent a cu
a intr arii, dar de amplitudine si faza determinate de sistem.
Comportamentul n frecvent a al unui SLID este descris prin intermediul unui nou concept,
numit r aspuns n frecvent a. Pentru a-l deni, se pleaca de la un SLID avnd secvent a pondere
h stabila. Acesta este stimulat la intrare cu semnalul urm ator:
x[n] = e
jn
, n ZZ .
Aici, j este numarul imaginar unitar (j
2
= 1), iar IR este un numar xat, numit pulsat ie.
Iesirea sistemului corespunzatoare acestei intr ari este:
y[n] =

kZZ
h[k] e
+j(nk)
= e
jn

kZZ
h[k] e
jk
, n ZZ .
Dac a denim entitatea:
H
_
e
j
_
def
=

kZZ
h[k] e
jk
, IR ,
atunci relat ia anterioar a se poate exprima n mod echivalent prin:
y[n] = e
jn
H
_
e
j
_
, n ZZ . (45)
Aceasta nou a relat ie descrie schimbarile suferite de amplitudinea si faza exponent ialei complexe
n funct ie de pulsat ia . Buna denire a acestor relat ii este asigurat a dac a h este o secvent a
stabila, deoarece:

H
_
e
j
_

kZZ

h[k] e
jk

kZZ
[h[k][ < , IR .
Practic, se observa ca, n acest caz, operat ia de convolut ie este de asemenea corect denita si,
aparent, pulsat ia intr arii se reg aseste n iesire modicat a.
Denit ia 9.1
Entitatea H (e
j
) denit a prin:
H
_
e
j
_
def
=

kZZ
h[k] e
jk
, IR (46)
se numeste raspuns n frecvent a al SLID avnd funct ia pondere h.

In general, r aspunsul n frecvent a este o cantitate complex a, deci are att o parte real a, ct
si una imaginar a, notate astfel:
_

_
H
R
(e
j
) = Re H (e
j
)
H
I
(e
j
) = ImH (e
j
)
.
28
Totodat a, ca orice num ar complex, r aspunsul n frecvent a are o amplitudine (magnitudine),
[H (e
j
)[ si un argument (o faz a),
h
()
def
= arg (H (e
j
)).
Cu aceste notat ii, raspunsul n frecvent a admite urm atoarea exprimare:
H
_
e
j
_
= H
R
_
e
j
_
+ j H
I
_
e
j
_
=

H
_
e
j
_

e
j
h
()
, IR .
Aceasta relat ie sugereaza utilizarea amplitudinii si a fazei pentru descrierea comportamentului
n frecvent a a unui SLID. Pentru acest tip de descriere, r aspunsul n frecvent a al sistemului
are aceeasi important a ca si raspunsul sau la impulsul unitar, utilizat pentru descrierea com-
portamentului temporal. De regul a, cele dou a tipuri de descriere snt ilustrate cu ajutorul
urm atoarelor reprezent ari grace:
gracul n timp al r aspunsului la impulsul unitar (adic a al secvent ei pondere);
gracul n frecvent a (pulsat ie) al amplitudinii r aspunsului n frecvent a;
gracul n frecvent a (pulsat ie) al fazei r aspunsului n frecvent a.
R aspunsul n frecvent a are urm atoarele propriet at i imediate:
H (e
j
) este o funct ie analitic a pe cercul unitar | din planul complex (deoarece se dez-
volt a n serie de puteri ale lui e
j
, pentru orice IR).
H (e
j
) privit a ca funct ie de este 2-periodica.
Cu aceste denit ii si notat ii, rezultatul care urmeaz a arat a ca, mpotriva aparent ei sugerat a
de relat ia (45), proprietatea SLID enunt at a la nceputul capitolului este totusi adevarat a.
Propozit ia 9.1
Fie un SLID caracterizat de funct ia pondere real a si stabila h l
1
(ZZ). Atunci r aspunsul sau
evaluat pentru o intrare armonic a de pulsat ie IR este tot o armonic a cu aceeasi pulsat ie,
dar avnd amplitudinea si faza determinate de catre secvent a h.
Demonstrat ie
Pentru a usura exprim arile matematice (dar f ar a a diminua generalitatea), vom considera
ca semnalul de intrare al SLID din enunt este o armonic a de forma:
x[n]
def
= A cos (n + ) =
A
2
e
j
e
jn
. .
x
+
[n]
+
A
2
e
j
e
jn
. .
x

[n]
, n ZZ ,
unde A > 0 este amplitudinea si IR este faza intr arii (constante n raport cu pulsat ia
curenta, ).
Dac a t inem cont de relat ia (45) de mai sus, si de faptul c a sistemul este liniar, atunci
raspunsul sistemului la intrarea x
+
este urmatorul:
y
+
[n] =
A
2
e
j
e
jn
H
_
e
j
_
, n ZZ .
Analog, r aspunsul sistemului corespunz ator intr arii x

se poate evalua dup a cum urmeaz a:

y

[n] =
A
2
e
j

kZZ
h[k] e
+jk
e
jn
=
A
2
e
j
e
jn

kZZ
h[k] e
+jk
=
=
A
2
e
j
e
jn

kZZ
h[k] e
jk
, n ZZ .
T innd cont de faptul c a secvent a pondere a sistemului este real a, rezulta ca h h si, n
consecint a:
H (e
j
) = H
_
e
j
_
, IR .
29
Aceasta permite exprimarea lui y

n forma:
y

[n] =
A
2
e
j
e
jn
H (e
j
) , n ZZ .

In nal, r aspunsul sistemului la armonica x este dat de urmatoarele relat ii:

y[n] = y
+
[n] + y

[n] =
A
2
_
e
j(n+)
H (e
j
) + e
j(n+)
H (e
j
)
_
=
=
A
2
[H (e
j
)[
_
e
j(n++
h
())
+ e
j(n++
h
())
_
=
= A [H (e
j
)[ cos (n + +
h
()) , n ZZ .
Prin urmare, iesirea sistemului este tot o armonic a de aceeasi pulsat ie cu a intr arii, dar
avnd amplitudinea egal a cu A [H (e
j
)[ si faza egal a cu ( +
h
()).
(Propozit ia 9.1)
Aceasta propozit ie arat a, n plus, felul cum sistemul modica parametrii init iali ai armonicii:
amplitudinea original a este modulat a de magnitudinea r aspunsului n frecvent a, iar la faza
original a se adaug a argumentul r aspunsului n frecvent a.
10 Tipuri de Transformari clasice ale lui Fourier
Reprezentarea n frecvent a a sistemelor dinamice a condus n mod natural la denirea unui
instrument care sa descrie corelat ia existenta ntre domeniul timpului si cel al frecvent ei pentru
semnalele uzuale. Este vorba despre Transformarea (lui) Fourier (TF), care constituie un
operator de energie constant a, inversabil, exprimnd dualitatea existent a ntre cele dou a tipuri
de informat ii transportate de un semnal stabil.

In capitolele precedente, au fost facute numeroase referiri la aceast a transformare, f ar a a ,

nsa, denit a explicit. Acest capitol este dedicat prezentarii succinte a tipurilor clasice uzuale de
TF. Nu vor detaliate demonstrat iile unor rezultate fundamentale din cazul continuu, aceasta
depasind obiectivul cursului. Chiar si n cazul discret, prezentarea se va reduce la o enumerare
a TF, detalii corespunz atoare suplimentare ind prezentate ntr-o lucrare viitoare.
TF a fost una dintre primele transform ari utilizate destinate a preciza cont inutul n frecvent a
al unui semnal. Exist a mai multe denit ii clasice ale acestei transform ari, dar n acest cadru,
vor prezentate succint numai 4 dintre acestea, cele mai importante:
1. Transformarea Continu a a lui Fourier pentru semnale continuale si stabile (TCFC)
2. Transformarea Continu a a lui Fourier pentru semnale discrete si stabile (TCFD)
3. Seria Furier Discret a pentru semnale discrete si periodice (SFD).
4. Transformarea Fourier Discret a pentru semnale discrete de suport nit (TFD).
10.1 Transformarea Continua a lui Fourier pentru semnale continuale si stabile
(TCFC)
Daca pentru Teoria Sistemelor Continue Transformata Laplace constituie instrumentul
principal de lucru, pentru Teoria Semnalelor Continuale, acest instrument este Transformata
Fourier Continu a.
Cadrul matematic de lucru n Teoria Semnalelor Continuale este conturat de propriet at ile
spat iilor lui Lebesgue, de tip Banach: L
p
(T ) (p IN

), denite n Capitolul 2. Funct iile

din L
p
(T ) nu snt toate m arginite, n sensul strict matematic al denit iei acestei propriet at i.
30
Condit ia de marginire este de dorit n analiza de semnal, ea neind, n acelasi timp si restrictiv a;
majoritatea semnalelor din natur a snt, totusi, marginite. Elementele spat iilor de mai sus snt
aproape m arginite, sau, n termeni matematici marginite aproape peste tot (apt), n sensul
ca mult imea momentelor n care un astfel de semnal este nemarginit are m asur a Lebesgue nula.
Aceasta corespunde posibilit at ii aparit iei unor valori accidentale nem arginite ale semnalelor, la
anumite momente, mult imea acestor momente ind, totusi, neglijabila n raport cu domeniul
de denit ie. Dintre toate spat iile amintite, snt interesante L
1
(T ) (spat iul semnalelor stabile)
si L
2
(T ) (spat iul semnalelor de energie nit a).
Studiul acestor semnale se poate efectua cu ajutorul not iunii de spectru n frecvent a, care
arat a distribut ia de putere a unui anumit semnal n raport cu frecvent ele componente. Integrala
acestei distribut ii de putere este energia spectral a a semnalului. Aceste not iuni se exprima
matematic cu ajutorul Transformatei Fourier Continue, pe care o vom deni n cele ce urmeaza.
Pentru aceasta, vom pleca de la o teorem a important a de Analiz a Matematic a, datorat a lui
P. Dirichlet si J. Fourier (a c arei demonstrat ie este prezentata n [9]).
Teorema 10.1 (P. Dirichlet, J. Fourier)
Fie f : IR IR avnd propriet at ile:
a) f este periodic a, de perioad a 2T;
b) f este continua pe port iuni si are derivate laterale nite chiar si n punctele de disconti-
nuitate;
c) pentru ecare moment t IR, se deneste urm atoarea prelungire a lui f, care ia valori
medii n punctele de discontinuitate:

f(t)
def
=
f(t + 0) +f(t 0)
2
.
Atunci f permite urm atoarea reprezentare armonic a:

f(t)
PC
= a
0
+

k1
_
a
k
cos
kt
T
+ b
k
sin
kt
T
_
, t IR , (47)
unde seria numeric a este punctual convergent a la

f, iar coecient ii care intervin snt denit i
de urm atoarele relat ii:
_

_
a
0
=
1
2T
_
+T
T
f(t) dt
a
k
=
1
T
_
+T
T
f(t) cos
kt
T
dt k 1
b
k
=
1
T
_
+T
T
f(t) sin
kt
T
dt k 1 .
(48)

In contextul acestei teoreme, se observa ca

f
apt
= f, deoarece f este continu a pe port iuni.
Astfel, ntre

f si f nu se mai face, practic, nici o deosebire. Termenul de reprezentare armonic a
provine de la denumirea de armonic a de pulsat ie IR, dat semnalului:
A(, t)
def
= a() cos t + b() sint t IR .
Acesta poate exprimat n forma restrnsa:
A(, t) = T() sin(t + ()) t IR ,
unde:
31
T()
def
=
_
a
2
() + b
2
() se numeste puterea armonicei de pulsat ie ;
()
def
= arctg
_
b()
a()
_
se numeste faza armonicei de pulsat ie .
Practic, Teorema 10.1 arat a ca orice semnal continual uzual, periodic, poate aproximat cu
o sum a de componente armonice de diferite puteri si pulsat ii. Sistemul de armonice compo-
nente ale semnalului opereaz a cu o mult ime discreta de pulsat ii constante n raport cu timpul,
determinate de perioada semnalului:
_
k
T
_
kIN

In plus, aceasta teorem a arat a ca familia de funct ii armonice:

H
T
def
=
_
sin
k
T
t
_
kIN

_
cos
k
T
t
_
kIN
(49)
este un sistem de generatori ai spat iului Hilbert de semnale continuale, reale si 2Tperiodice.

In acest spat iu, produsul scalar este denit prin:

f , g )
def
=
1
2T
_
+T
T
f(t) g(t) dt .
Familia H
T
este, mai mult, chiar ortogonal a, dupa cum o demonstreaz a urm atoarele relat ii:
_

_
_
sin
p
T
t , sin
q
T
t
_
=
1
2T
_
+T
T
sin
p
T
t sin
q
T
t dt =
0
[p q], p, q IN

_
cos
p
T
t , cos
q
T
t
_
=
1
2T
_
+T
T
cos
p
T
t cos
q
T
t dt =
0
[p q], p, q IN
_
sin
p
T
t , cos
q
T
t
_
=
1
2T
_
+T
T
sin
p
T
t cos
q
T
t dt = 0, p IN

, q IN .
(50)
Datorit a acestor relat ii, familia H
T
este o baza ortogonal a, numit a baza armonic a (canonica) a
lui Fourier. Teorema 10.1 este unul dintre primele rezultate de analiz a (relat iile (48)) si sinteza
(relat iile (47)) ale semnalelor, utiliznd funct ii simple si cunoscute, organizate sub forma unei
baze ortogonale a spat iului de lucru.
Deoarece condit ia de periodicitate este prea restrictiv a, matematicianul si zicianul francez
Joseph Fourier, caruia i se datoreaz a, de fapt, interpretarea anterioar a, a considerat c a orice
funct ie este periodica, putnd exista funct ii cu perioada innit a. El a demonstrat urm atorul
rezultat fundamental:
Teorema 10.2 (J. Fourier)
Fie f L
1
(IR) derivabil a pe port iuni, cu derivate laterale nite. Atunci, ntre f si

f (de
mai sus) se poate stabili urmatoarea relat ie integral a:

f(t) =
1
2
_
2
f(x) e
j y(tx)
dxdy t IR . (51)
Pe baza acestor dou a rezultate, se poate enunt a urm atoarea denit ie:
32
Denit ia 10.1
Se numeste Transformare Fourier Continua operatorul:
_

_
T : L
1
(IR) Hom(IR, I C)
f T(f)
not
= Tf
not
=

f
,
unde:
_

f : IR I C


f()
not
=
1

2
_
f(t) e
jt
dt
este Transformata Fourier Continua a semnalului continual stabil, f.
Modulul [

f[ se mai numeste si putere spectral a, iar gracul s au n funct ie de pulsat ie se

numeste spectru. (Uneori, spectrul este considerat a gracul p atratului lui [

f[.) El arat a
distribut ia energiei semnalului (denit a n Capitolul 2) n domeniul frecvent ei. Valorile de pe
ordonata gracului puterii spectrale se numesc linii spectrale.

Inalt imea unei linii spectrale
corespunzatoare unei anumite pulsat ii este chiar puterea armonicei de pulsat ie , care intr a
n component a semnalului f, concept deja denit mai sus.
Nota
Pentru semnalele nedeterministe stat ionare, analogul puterii spectrale este densitatea spectrala de putere,
denit a astfel:

f
()
def
=
1

2
T(r
f
)() , IR
(proport ional a cu TF a funct iei de autocorelat ie (11), (pagina 7)). Se poate ar ata usor ca:
[

f()[
2
=
f
() , IR .
Proprietatea de mai sus sugereaz a att similitudinea dintre celor dou a not iuni, ct si intro-
ducerea conceptului de energie spectral a a unui semnal f:
c
s
(f)
def
=
_

f
() d =
_
[

f()[
2
d .
Prin convent ie, vom nota prin cantitatea
1

2
care apare n denit ia de mai sus.
Rat iunea pentru care a fost introdus factorul n aceast a denit ie este urmatoarea: datorit a
lui, se poate exprima Principiul lui Parseval de conservare a energiei la trecerea ntre domeniile
timp si frecvent a n forma simetric a de mai jos:
c(f) = c
s
(f)
_
[f(t)[
2
dt =
_
[

f()[
2
d . (52)
Capacitatea TF de a codica si conserva energia semnalului studiat este una dintre cele
mai importante propriet at i a acesteia. Egalitatea lui Parseval (52) este o relat ie de unicare
a celor dou a tipuri de energii: cea temporal a (dat a de norma semnalului studiat) si cea
spectral a. Este absolut natural s a ne imagin am ca semnalul init ial (temporal) si cel trans-
format (frecvent ial) posed a aceeasi energie, aceasta ind, de fapt, o informat ie care trebuie sa
se transfere nealterat a ntre cele dou a domenii de studiu. O alterare a energiei printr-un astfel
de transfer conduce n mod evident la o pierdere din informat ia transportat a de semnal.

In
practic a, Principiul lui Parseval este vericat cel mai bine de c atre semnalele esent ial localizate
n timp si frecvent a, despre care am mai amintit n Capitolul 2.
Datorit a modului cum a fost denit, operatorul Fourier T este liniar peste spat iul semnalelor
stabile.

In plus, TF este, asa cum se poate observa usor, o funct ie analitic a (indenit derivabil a).
33

Intre Teorema 10.2 (Joseph Fourier) si Denit ia 10.1 exist a o corelat ie intima. Aceast a
corelat ie conduce la recuperarea semnalului init ial din TF a sa, dup a urm atoarea formul a de
inversiune:

f(t) =
2
_
e
+jt
__
f() e
j
d
_
d =
_

f() e
+jt
d , t IR . (53)
Ultima integral a de mai sus se numeste Transformata Fourier Inversa. Relativ la aceast a
formul a, trebuie facut a observat ia ca identicarea a dou a semnale stabile se face dup a regula
apt (amintit a anterior). De fapt, spat iul semnalelor stabile, L
1
(IR), se doteaz a cu relat ia de
echivalent a apt si, apoi, prin convent ie, se considera ca notat ia L
1
(T ) desemneaza mult imea
claselor de echivalent a corespunz atoare relat iei de echivalent a si nu mult imea init iala.
Cu aceste observat ii, se poate specica perechea de relat ii duale care urmeaz a:
_

_
T(f)()
def
=
_
f(t) e
jt
dt
not
=

f()
T
1
(

f)(t)
def
=
_

f() e
+jt
d
apt
= f(t)
(54)
Simetria exprim arii celor dou a Transformari Fourier duale (direct a (T) si inversa (T
1
))
justica nca o dat a utilizarea cantit at ii din denit ia transformatei directe.
Dualitatea dintre cele dou a formule nu are numai un aspect matematic.

In practica Pre-
lucrarii de Semnale, se consider a ca Transformarea Fourier direct a este un instrument de trecere
de la studiul comport arii unui semnal n timp, la cel al comport arii sale n frecvent a (pulsat ie).
Revenirea din domeniul frecvent elor la cel al timpului se realizeaza cu transformarea invers a.
Acest instrument devine si mai puternic, prin completarea spat iului semnalelor stabile cu im-
pulsul lui Dirac, (
0
). Astfel, se pot scrie urmatoarele relat ii convent ionale remarcabile:
_

_
T(
0
)()
def
=
_

0
(t) e
jt
dt
not
=

0
() =
T
1
(

0
)(t)
def
=
_

0
() e
+jt
d =
0
(t)
(55)
De aici, rezult a o nou a relat ie convent ional a, extrem de uzitat a si atribuit a lui Poisson:
_
e
+jt
d =
1

2

0
(t) = 2
0
(t) . (56)
10.2 Transformarea Continua a lui Fourier pentru semnale discrete si stabile
(TCFD)
Teoria Semnalelor Discrete constituie cel mai important instrument din Prelucrarea Sem-
nalelor, datorit a orient arii problemelor si rezultatelor ei spre aspecte de natur a practic a si
algoritmic a.
Semnalele digitale snt secvent e discrete de numere din corpul IR, I C, deci mult imea
momentelor, T (Denit ia 2.1, (pagina 2)), este o submult ime cel mult numarabil a a lui IR.
Pentru a pune n evident a indexarea de tip discret a elementelor secvent ei, se considera, prin
convent ie, ca T ZZ. Tot prin convent ie, domeniul de denit ie al unui astfel de semnal se
extinde la mult imea numerelor ntregi, Z, prin completare cu zerouri.

In cazul semnalelor discrete, beneciem de mai multe instrumente de descriere a compor-

tamentului lor n frecvent a. Unul dintre ele este sugerat de Transformata Fourier Continu a
aplicat a semnalelor continuale (descris a anterior) si construct ia lui se bazeaz a pe extinderea
domeniului de denit ie al operatorului Fourier la spat iul l
1
(ZZ). Acest spat iu poate privit
ca un set de semnale obt inute prin esantionarea semnalelor continuale din spat iul L
1
(IR) (o
operat ie de esantionare efectuat a corect nu schimb a structura intrinsec a a semnalului).
Fie x l
1
(ZZ) o secvent a stabil a arbitrar a. Atunci, se poate formula urm atoarea denit ie:
34
Denit ia 10.2
Se numeste Transformare Fourier (Continua) aplicata secvent elor discrete
(TCFD) operatorul denit astfel:
_

_
T : l
1
(ZZ) Hom(ZZ, I C)
x T(x)
not
= Tx
not
= x
,
unde:
_

_
x : IR I C
x()
not
= X (e
j
)
def
=

nZZ
x[n] e
jn
este Transformata Fourier Continua a secvent ei discrete stabile, x.
Factorul care apare n Denit ia 10.1 este omis aici, din considerente practice. Abia acum
se poate recunoaste denit ia original a a transformatei Fourier, cu care, de altfel, se opereaz a
n practic a. Denit ia cu factor este utila n abord arile de natur a mai mult teoretic a. Buna
denire a transformatei este asigurat a de inegalitatea urm atoare:

nZZ
x[n] e
jn

nZZ
[x[n][ < ,
care provine din apartenent a secvent ei x la spat iul semnalelor stabile. Astfel, seria X (e
j
)
este absolut convergent a si, mai mult, datorit a cunoscutului criteriu de uniform convergent a al
lui Weierstrass, ea este si uniform convergent a (ca functie de ).

In plus, transformata astfel
denit a dobndeste o nou a proprietate, aceea de a 2periodic a, dupa cum se poate constata
usor.
Transformata Fourier a impulsului unitar este urm atoarea:

0
()
not
=
0
_
e
j
_
= 1 , IR ,
fapt care corespunde relat iei aferente din cazul semnalelor continuale.
Pentru revenirea la secvent a init iala din imaginea Fourier a sa, se utilizeaz a denit ia de
mai jos, care asociaz a secvent ei x o nou a secvent a, notat a cu x, obt inuta prin transformarea
inversa. Aceast a denit ie t ine cont de 2periodicitatea transformatei directe si de principiul
utilizarii informat iei neredundante, transportate de semnal.
Denit ia 10.3
Se numeste Transformata Fourier inversa asociata secvent ei discrete x secvent a:
x[n]
def
=
2
_
+

X
_
e
j
_
e
+jn
d , n ZZ .
Utiliznd aceast a denit ie, se constata ca secvent a asociat a impulsului unitar, provenind de
la transformata constant a egal a cu 1 este chiar impulsul unitar:

0

0
. Aceasta conduce la o
relt ie similar a celei convent ionale din cazul continual, n care intervine impulsul Dirac:
_
+

e
+jn
d = 2
0
[n] , n ZZ . (57)
T innd cont de aceasta proprietate interesant a, se constat a ca, ntre secvent ele x si x se
stabileste urmatoarea relat ie natural a de dualitate:
x x ,
care este similar a relat iei apt din cazul continuu.

In consecint a, n cazul discret, se poate
opera cu:
35
O transformat a analitic a, pentru trecerea din domeniul timpului n cel al frecvent ei:
X
_
e
j
_
=

nZZ
x[n] e
jn
, IR ; (58)
O transformat a sintetica, pentru revenirea n domeniul timpului, din cel al frecvent ei:
x[n] =
2
_
+

X
_
e
j
_
e
+jn
d , n ZZ . (59)
Nota
Terminologia utilizat a aici este mult mai generala n Prelucrarea de Semnal. Astfel, Analiza de semnal
este o ramura a Prelucr arii Semnalelor, al c arei obiect de studiul constituie descompunerea semnalului cu
ajutorul unei transformate sau dup a o baza a spat iului din care face el parte. Scopul nal al unei analize
de semnal este interpretarea acestei decompuneri. Ramura duala Analizei de de semnal este Sinteza de
semnal , al carei obiect de studiu l constituie reconstruirea semnalului din date analitice, adic a din
datele rezultate n urma unei analize. Scopul nal al sintezei este obt inerea unui semnal reconstruit ct
mai precis (ct mai aproape de cel original).

Intre aceste 2 ramuri pot interveni operat ii intermediare cum ar : codaj, cuanticare, transmisie de date,
ltrare, etc. Cele dou a ramuri mpreun a cu operat iile intermediare contureaza cadrul de lucru n care se
dezvolta aplicat iile din Prelucrarea Semnalelor.
10.3 Serii Discrete de tip Fourier pentru semnale discrete si periodice (SFD)
Utilizarea Transformatei Fourier continue a constituit doar o modalitate de caracterizare n
frecvent a a semnalelor discrete.

In practica, nsa, desi caracterul discret si chiar durata nit a
ale secvent elor simplica substant ial exprimarea acestei transform ari, totusi variat ia continu a
a pulsat iei constituie o problem a imposibil de solut ionat, datorit a caracterului cuanticat al
reprezentarilor numerice prin intermediul unui mijloc automat de calcul. Acest fapt a condus
la ideea exprimarii pulsat iilor n mod cuanticat, adic a la o nou a Transformare Fourier, ale
carei propriet at i snt, n mare parte, similare transform arii continue. De notat c a, desi trans-
formarea continu a poate utilizat a att n contextul semnalelor continuale ct si n contextul
semnalelor digitale, cea discret a este specica secvent elor discrete, aplicarea ei semnalelor ana-
logice efectunduse numai dup a operat ia de esantionare a acestora n timp.
Operat ia natural a de obt inere a unei astfel de transform ari este cea de esantionare n frecven-
t a. Aceasta const an selectarea de valori ale transform arii continuen pulsat ii echidistante. Este
de dorit ca operat ia sa se poat a desfasura far a calcularea prealabil a a transform arii continue,
dar, teoretic, acest lucru nu este posibil n general. De aceea, transformarea discret a care se
utilizeaza si care nu apeleaz a la calculul prealabil al celei continue, va constitui n majoritatea
cazurilor doar o aproximare a transform arii obt inute prin esantionare n frecvent a. Pentru
a preciza mai bine aceste lucruri, s a consider am ca x l
1
(ZZ) este o secvent a discret a stabil a,
asupra c areia aplic am Transformarea Fourier continu a, T. Dac a not am cu T
d
(x) versiunea
discretizat a a lui T(x), adic a:
T
d
(x)(
n
) = T(x)(
n
) , n ZZ
(cu
n

nZZ
o mult ime de pulsat ii xe si, eventual, echidistante), iar cu TFD(x) un nou
tip, discret, de Transformat a Fourier, care nu apeleaz a la calculul prealabil al lui T(x), atunci,
n general, ntre T
d
(x) si TFD(x) nu este o identitate perfect a:
T
d
(x) (
n
) TFD(x) (
n
) , n ZZ .
Introducerea unei transformari de tip TFD n locul celei de tip T
d
este justicat a si de
alt aspect dect cele prezentate, aspect care nu t ine numai de cazul discret. Secvent ele periodice
au energii innite, deci nu snt absolut sumabile. Pentru ele, transformarea T (deci nici T
d
) nu
este bine denita, astfel ca ea nu poate utilizat a ca instrument de reprezentare n frecvent a, n
36
acest caz. Totusi, este necesara aceast a reprezentare si pentru clasa secvent elor periodice des
ntlnite n practic a si, de aceea, trebuie adaptat instrumentul anterior ntro manier a care
sai afecteze ct mai put in calitat ile.
Aparent, Transformarea Fourier discretizat a, T
d
, poate utilizat a cu succes pentru secven-
t ele de durat a nit a. Totusi, aceasta transformare pierde o proprietate important a: nu mai
verica Teorema de convolut ie (care va prezentat a n capitolul urm ator), deci nu mai poate
constitui un instrument de caracterizare a comport arii n frecvent a pentru sistemele liniare
discrete invariante la deplas ari.
Toate acestea conduc la redenirea vechii transform ari pentru secvent ele discrete. Aceasta
redenire pleac a de la cazul secvent elor periodice. Fie x o
d
o secvent a periodic a de perioad a
N IN

(eventual, putem considera c a N ,= 1, pentru a evita cazul banal). Deci:

x[n + kN] = x[n] n, k ZZ .

In particular, x[0] = x[N]. Aceasta secvent a nu va putea reprezentat a cu ajutorul Trans-

form arii Fourier continue, deoarece ea nu este nici stabil a, nici cauzal a. De aceea, se procedeaz a
astfel: se construieste un set de pulsat ii speciale si se exprima seria Fourier asociat a secvent ei
x ca o suprapunere de secvent e exponent iale complexe, de pulsat ii egale cu cele din setul denit
anterior. Apoi, se va utiliza seria Fourier (astfel construit a) pentru a deni Transformarea
Fourier Discret a asociat a secvent elor de durat a nit a.
Utilizarea seriilor Fourier pentru cazul semnalelor periodice nu este o noutate. Si n cazul
continuu s-a procedat la fel: nti s-a denit seria Fourier asociat a unui semnal periodic (Teo-
rema 10.1 (Dirichlet & Fourier)), pagina 31, demonstrndu-se punctual convergent a ei la un
semnal egal apt cu semnalul analizat, dac a acesta este cel put in continuu pe port iuni, apoi
rezultatul a fost extins la cazul semnalelor continuale de durat a nit a (care au fost prelungite
pe IR prin periodicitate).

In cazul discret, vom vedea ca una din cele 2 serii Fourier care se
denesc, coincide cu secvent a original a.
Considernd ca N este perioada fundamental a a secvent ei, se poate deni urm atorul concept:
Denit ia 10.4
Se numeste pulsat ie fundamentala cantitatea:

N
1
def
=
2
N
.
Setul de pulsat ii speciale asociat pulsat iei fundamentale este format din multipli ntregi ai
acesteia:
_

N
n
def
= n
N
1
=
2n
N
_
nZZ
.
Tot n acest context, se utilizeaz a n mod frecvent notat ia urm atoare:
w
n
N
not
= e
j
N
n
, n ZZ . (60)
Astfel, spre deosebire de seriile Fourier asociate semnalelor continuale si periodice, n acest
caz, se lucreaza doar cu cele N exponent iale complexe distincte, grupaten mult imea urm atoare:
c
N
def
=
_
e
N
k
_
kZZ
,
unde: e
N
k
[n]
not
= w
kn
N
, n, k ZZ. Se observa c a e
N
0
1 si exponent iala e
N
k
, cu k ,= 0, are
perioada egal a cu N/k. Practic, mult imea c
N
are doar un num ar nit de elemente, datorit a
acestei propriet at i:
c
N
=
_
e
N
k
_
k=0,N1
.
Dac a se noteaz a prin o
N
d
mult imea secvent elor Nperiodice din o
d
(secvent e notate generic
prin x), pentru care N nu este neaparat perioad a principal a, atunci lund n considerare
37
structura de spat iu vectorial (peste corpul ) a lui o
d
, se poate ar ata imediat c a o
N
d
este un
subspat iu al lui o
d
. Mai mult, c
N
o
N
d
, deoarece o
N
d
include att secvent ele constante ct si
secvent ele de perioade N/k, unde k = 1, N 1. Pe acest subspat iu, se poate deni (corect)
urm atorul produs scalar:
x, y )
def
=
N1

n=0
x[n] y[n] , x, y o
N
d
,
relativ la care o
N
d
devine spat iu Hilbert. Evident, sntem interesat i de gasirea unei baze speci-
ce a acestuia, usor de manevrat n practic a, avnd proprietatea de ortogonalitate. Datorit a
relat iilor remarcabile:
_

_
N1

n=0
sin
_

N
p
n
_
sin
_

N
q
n
_
=
N
2

0
[p q]
N1

n=0
cos
_

N
p
n
_
cos
_

N
q
n
_
=
N
2

0
[p q]
N1

n=0
sin
_

N
p
n
_
cos
_

N
q
n
_
= 0
_

_
N1

n=0
sin
_

N
p
n
_
= 0
N1

n=0
cos
_

N
p
n
_
= 0
p , q ZZ

,
(61)
rezulta ca mult imea
_
Re
_
o
N
d
_
, Im
_
o
N
d
__
, avnd 2N 1 elemente din o
N
d
, este ortogonal a.
Mai mult, egalitatea:
N1

n=0
w
kn
N
=
N1

n=0
w
kn
N
=
_
N , k N ZZ
0 , k ZZ N ZZ
, k ZZ (62)
(cu ajutorul c areia se poate demonstra oricare din egalit at ile anterioare), arat a c a si mult imea
c
N
este ortogonal a:
e
N
p
, e
N
q
) =
N1

n=0
w
(qp)n
N
= N
0
[p q] , p , q 0, N 1 . (63)
Atunci mult imea
1

N
c
N
este ortonormat a, deci liniar-independenta. Rezult a ca si mult imea

1
N
c
N
este liniar-independenta, dar numai ortogonal a. Dac a ea este si sistem de generatori
pentru c
N
, atunci are caracter de baz a ortogonal a n c
N
; dimensiunea acestui spat iu va nit a
si egal a cu N.
Din fericire, se constata ca, pentru o secvent a oarecare, x o
N
d
, se pot evalua urm atoarele
numere, numite coecient i Fourier:

X[k]
not
= x , e
N
k
) =
N1

n=0
x[n] w
nk
N
, k 0, N 1 . (64)
Deoarece w
nN
N
= 1, n ZZ, rezulta imediat c a:

X(k + N) =

X(k), adic a

X o
N
d
, fapt care
justica notat ia utilizat a (

X).
Secvent a acestor coecient i are o proprietate remarcabil a:
x[n] =
1
N
N1

k=0

X[k] w
nk
N
, n = 0, N 1 , (65)
fapt care demonstreaz a ca mult imea
1
N
c
N
este si sistem de generatori, adic a baz a n o
N
d
.

In
consecint a, dimensiunea spat iului o
N
d
fat a de corpul I C este N, n timp ce dimensiunea sa fat a
de corpul IR este (2N 1).
Apartenent a la o
N
d
a ambelor secvent e x si

X permite formularea urm atoarei denit ii:
38
Denit ia 10.5

X si x se numesc Serii Fourier Discrete (SFD):

X este seria directa (de analiza);
x este seria inversa (de sinteza).
Denit ia se bazeaza pe dualitatea formulelor celor dou a tipuri de serii Fourier, ar atat a mai
sus.
Prin convent ie, ca si n cazul transform arii continue, se poate utiliza notat ia:
SFD( x)
not
=

X ,
pentru a indica aplicat ia care asociaz a unei secvent e periodice x seria Fourier direct a. Reciproc,
pentru seria invers a, se va utiliza notat ia:
ISFD(

X)
not
= x .
Practic, att SFD ct si ISFD snt operatori ce act ioneaza pe o
N
d
si produc tot cte o secvent a
din o
N
d
.
10.4 Transformarea Fourier Discreta pentru semnale discrete avnd suportul nit
(TFD)
Reprezentarea unei secvent e periodice a fost un pas important pe calea studiului exprim arii
secvent elor de durat a nit a cu ajutorul unei transform ari discrete ce deriva din Transformarea
Fourier continu a. Aceasta, deoarece din orice secvent a de durat a nit a se poate construi o
secvent a periodic a ntr-un mod foarte natural: se utilizeaz a prelungirea prin periodicitate. Mai
exact, se poate utiliza secvent a periodic a x o
N
d
asociat a secvent ei de durat a nit a x o
d
,
construit a astfel: x[n]
def
= x[n%N], n ZZ (prelungire prin periodicitate). Aici, operat ia
n%N indica restul mp art irii numarului n la num arul N. Deoarece pentru secvent ele
periodice se obt in reprezentari cu ajutorul seriilor Fourier discrete, se poate considera c a
reprezentarea asociat a pentru x este valid a si pentru x.
Reprezentarea secvent ei de durata nit a ar putea coincide cu reprezentarea secvent ei peri-
odice asociate. Cu toate acestea, vom vedea c a este posibila utilizarea unui instrument specic
al secvent elor de durat a nit a, chiar dac a, n construct ia lui, snt utilizate observat iile ante-
rioare.
Convenim sa not am prin o
dN
mult imea secvent elor de durat a nit a, avnd lungimea egal a
cu N IN

. Matematic, aceast a mult ime se poate exprima astfel:

o
dN
def
=
_
x o
d
[ Supp(x) 0, N 1
_
.
Prin convent ie, am considerat ca elementele lui o
dN
snt de forma:
x o
dN
x[n] = 0, n ,= 0, N 1 ,
fapt care, evident, nu micsoreaz a generalitatea. Este posibil s a existe un moment n
0
n suportul
0, N 1, pentru care x[n
0
] = 0, dar acest lucru nu se ntmpl a pentru toate punctele suportului.
De asemenea, aceasta secvent a poate privit a ca avnd orice durat a nit a M N, printr-o
completare adecvat a cu zerouri, adic a: o
dN
o
dM
, M N.
Dac a se utilizeaz a notat ia:
q
m
o
dN
def
=
_
x o
d
[ Supp(x) m, N + m1
_
,
39
unde m ZZ, atunci q
0
o
dN
= o
dN
si familia de mult imi: q
m
o
dN

mZZ
acoperantreaga gam a
de secvent e cu durata nit a, de lungime N. Deoarece prin operatorul q
m
mult imile o
dN
si
q
m
o
dN
snt echivalente (m ZZ), se considera ca mult imea prototip a acestei familii este
chiar o
dN
. Mai mult, dac a se ia n considerare structura de spat iu vectorial a ec arei mult imi
din familie, este evident ca oricare dou a dintre ele snt spat ii vectoriale izomorfe. De aceea, n
cele ce urmeaza, atent ia va focalizat a asupra mult imii o
dN
.
Fie x o
dN
o secvent a arbitrar aleas a. Atunci secvent a periodic a asociat a este descrisa
de formula: x[n] = x[n%N], n ZZ. Reciproc, orice secvent a de durat a nit a poate
construit a din una periodic a, prin ret inerea valorilor pe o perioad a:
x[n] =
_
x[n] , 0 n N 1
0 , n ZZ 0, N 1
Se observ a c a putem exprima mai concis expresia secvent ei de durat a nit a astfel denit a, dac a
utilizam o secvent a prototip numit a fereastr a dreptunghiular a:
1
N
[n]
def
=
_
1 , 0 n N 1
0 , n ZZ 0, N 1
(66)
Astfel, se poate scrie ca 1
N
o
dN
si, n plus:
x 1
N
x .
Relat iile simple la care sa ajuns reecta dualitatea natural a care exist a ntre spat iile de
semnale o
dN
si o
N
d
, care snt, la rndul lor, izomorfe.
Pentru secvent a x, construit a anterior, se poate evalua Seria Fourier Discret a asociat a,
notat a cu

X, care, asa cum s-a vazut, este tot o secvent a Nperiodic a. Pentru a ment ine
dualitatea timpfrecvent a si n cazul secvent elor de durat a nit a, coecient ii Fourier ai lui
x se aleg, prin denit ie, astfel (alegere sugerat a de observat iile anterioare):
X[k]
def
= 1
N
[k]

X[k] , k ZZ .
Prin analogie cu formulele ce descriu Seriile Fourier direct a si inversa descrise anterior, se
pot stabili relat iile de mai jos:
X[k] = 1
N
[k]

X[k] , k ZZ ; x[n] = 1
N
[n] x[n] , n ZZ ,
adica:
X[k] =
_

_
N1

n=0
x[n] w
kn
N
, k = 0, N 1
0 , k ZZ 0, N 1
x[n] =
_

_
1
N
N1

k=0
X[k] w
nk
N
, n = 0, N 1
0 , n ZZ 0, N 1
(67)

In acest context, se poate formula urm atoarea denit ie:

Denit ia 10.6
X si x se numesc Transformate Fourier Discrete (TFD):
X este transformata directa (de analiza);
x este transformata inversa (de sinteza).
Aplicat ia care asociaz a unei secvent e de durat a nit a transformata X de mai sus se va nota
prin TFD (deci TFD(x) X) si se va numi Transformare Fourier Discreta (Directa).
40
Analog, aplicat ia care returneaz a secvent a de durat a nit a de la care provine o TFD se va
nota prin ITFD (deci ITFD(X) x) si se va numi Transformare Fourier Discreta
Inversa. Ca si n cazul Seriilor Fourier Discrete, aceste transform ari snt operat ii interne ale
mult imii secvent elor de durat a nit a, efectund o trecere din domeniul discret al timpului n
cel discret al frecvent ei.

In practica, sirurile de date reprezentnd un anumit semnal snt periodice sau de durat a
nit a, astfel nct SFD si TFD snt instrumentele cele mai utilizate n analizele si sintezele de
semnal. Desi ecare dintre ele act ioneaza asupra cte unei clase de secvent e discrete, totusi,
prin modul cum au fost denite, ntre aceste instrumente exist a o puternic a analogie. Datorit a
acestui fapt, prin convent ie, se extinde domeniul de denit ie al Transform arii Fourier Discrete
si pentru secvent ele periodice. Astfel, noua transformare, notat a tot cu TFD (respectiv
ITFD) devine, prin convent ie, operatorul SFD (respectiv ISFD) dac a act ioneaz a
asupra unei secvent e periodice sau operatorul TFD (respectiv ITFD) dac a se aplica
unei secvent e de durat a nit a. Aceast a extindere este neambigu a, clasele de semnal asupra
carora se lucreaz a ind disjuncte si izomorfe.
Calculul efectiv al unei TFD permite o implementare ecace cu ajutorul unor algoritmi
recursivi. Unii dintre acestia vor prezentat i ntr-o lucrare viitoare. De exemplu, se poate
ar ata c a dac a durata (sau perioada) semnalului discret este de forma N = 2
L
, atunci exista o
familie de algoritmi rapizi de calcul al TFD, numit i Fast Fourier Transform (FFT), care permit
evaluarea acesteia cu numai 2
L
L operat ii.
11 Proprietat i fundamentale ale TCFD

In Prelucrarea Numeric a a Semnalelor, instrumentul teoretic cel mai utilizat pentru a furniza
descrieri n frecvent a este TCFD. Att SFD ct si TFD snt transform ari utilizate n practic a,
ce au fost denite plecnd de la TCFD si nu n mod independent de aceasta. De aceea, este
natural s a ilustr am ntr-un capitol separat propriet at ile fundamentale ale acestei transformari,
care se vor transfera si derivatelor ei practice. Totodat a, aceste propriet at i constituie suportul
altor caracteristici ale transform arilor practice, care vor prezentate ntr-o lucrare viitoare.
11.1 Teorema de convolut ie
Una dintre cele mai importante propriet at i ale TCFD este legat a de SLID, mai exact de
comportamenul acestora n frecvent a. De altfel, o subproblem a a Prelucr arii Semnalelor este
cea a convolut iei, care se poate formula astfel:
Problema convolut iei
Daca este disponibil un instrument de descriere a cont inutului n frecvent a al semnalelor,
se cere s a se precizeze cum react ioneaza acest instrument n raport cu operat ia de convolut ie
dintre semnale.
Cu alte cuvinte, se cauta relat ia dintre imaginea n frecvent a a unui semnal obt inut prin
convolut ia altor 2 semnale si imaginile n frecvent a ale acestora.

In cazul de fat a, instrumentul considerat este chiar TCFD. Problema convolut iei se reduce la
a cauta relat ia existenta ntre imaginile prin TCFD a urm atoarelor 3 semnale discrete stabile:
x, y si x y.
Evident, aceasta problem a se poate solut iona direct, aplicnd operatorul Fourier T sem-
nalului x y. Cu toate acestea, pentru a continua s a ilustr am leg atura existent a ntre Teoria
Sistemelor si Prelucrarea Semnalelor n ceea ce priveste denirea si construirea not iunilor fun-
damentale, vom solut iona problema prin referire la conceptul de SLID.
Asa cum s-a ar atat n Capitolul 9, cel care caracterizeaz a comportamentul n frecvent a al
unui SLID avnd funct ia pondere stabil a h l
1
(ZZ) este raspunsul n frecvent a, notat prin
41
H (e
j
). Denit ia 9.1 (pagina 28) arat a, de fapt, c a:
H
_
e
j
_
= (Th) () =

h() , IR .
Aceasta proprietate justic a att notat ia utilizat a pentru r aspunsul n frecvent a, ct si intreresul
de a solut iona problema convolut iei n termeni de sisteme.
Teorema 11.1 (Teorema de convolut ie)
Fie un SLID caracterizat de funct ia pondere stabil a h l
1
(ZZ). Daca x l
1
(ZZ) este un
semnal de intrare stabil, atunci r aspunsul sistemului, y, este tot un semnal stabil si ntre TCFD
ale lui x, h si y are loc urm atoarea relat ie:
Y
_
e
j
_
= H
_
e
j
_
X
_
e
j
_
, IR . (68)
Demonstrat ie
Faptul ca iesirea unui SLID stabil corespunz atoare unei intr ari stabile este tot un semnal
stabil este evident.

In aceste condit ii, ecare dintre semnalele x, h si y admite TF bine
denit a. Aceasta ne permite sa efectuam urm atoarele calcule (n care intervin succesiv:
Denit ia 10.2, relat ia de intrare-iesire (36) si din nou Denit ia 10.2):
Y (e
j
)
def
=

nZZ
y[n] e
jn
=

nZZ

kZZ
h[k] x[n k] e
jn
=
=

nZZ

kZZ
h[k] e
jk
x[n k] e
j(nk)
=
=
_
_

kZZ
h[k] e
jk
_
_
_

mZZ
x[m] e
jm
_
= H (e
j
) X (e
j
) , IR .
Acest rezultat demonstreaz a complet teorema.
(Teorema 11.1)
Nota
Demonstrat ia rezultatului de mai sus se putea realiza si pe alta cale, folosind denit ia TCFD inverse, data
de relat ia (59), de la pagina 36.
Acest rezultat arat a cum este inuent at comportamentul n frecvent a al unui semnal la
trecerea printr-un SLID. Asa cum era de asteptat, r aspunsul n frecvent a are un rol important
n stabilirea congurat iei TF a iesirii, iar Teorema de convolut ie indica si modul n care el
act ioneaza: multiplicativ. Relat ia obt inuta este natural a, caci, asa cum se cunoaste deja, orice
SLID pentru care intrarea, iesirea si funct ia pondere au Transformate Z convergente ntr-o
zon a comun a / din planul complex, are funct ia de transfer Z(h) dat a de urm atoarea relat ie:
Z(h)
Z(y)
Z(x)
.
Dac a n zona / este inclus si cercul unitar |, atunci aceast a relat ie exprimat a n punctele lui
| este echivalenta chiar cu (68) din Teorema de convolut ie.
Pentru a ilustra intuitiv semnicat ia acestei propriet at i a TCFD, sa consider am un SLID
numit ltru ideal de tip trece jos, caracterizat de urm atorul r aspuns n frecvent a:
H
_
e
j
_
=
_
1 , [[
0
<
0 ,
0
< [[
,
42
unde
0
este pulsat ia de taiere. Conform Teoremei de convolut ie, acest ltru are proprietatea
de a trunchia informat ia n frecvent a a intr arii, adic a de a furniza un semnal de iesire avnd
spectru nul n afara benzii de pulsat ii [
0
, +
0
]. Aceasta, datorit a faptului c a r aspunsul n
frecvent a al sistemului a act ionat ca o fereastr a spectral a multiplicativ a asupra TF a intr arii.

In general, plecnd de la acest exemplu, se considera adesea ca r aspunsul n frecvent a al unui

SLID este o fereast a spectral a aplicat a TF a intr arii.

In Prelucrarea Semnalelor, relat ia n frecvent a (68) se poate exprima echivalent astfel:

T(x y) T(x) T(y) , x, y l
1
(ZZ) . (69)
Aceasta este expresia care solut ioneaza, de fapt, problema convolut iei. Ea arat a ca TCFD
a produsului de convolut ie este egal cu produsul clasic al TCFD calculat pentru ecare din
semnalele aate n convolut ie.
11.2 Proprietat i de simetrie

In afara propriet at ii de convolut ie exprimat a mai sus, TCFD poseda o serie de alte propri-
etat i de calcul, grupate sub numele de propriet at i de simetrie. Acestea pot exprimate prin
introducerea unor noi tipuri de semnale discrete.
Fie x o
d
o secvent a discret a oarecare. Acesteia i se pot asocia urmatoarele semnale
discrete:
semnalul simetric conjugat, denit prin: x
e
[n]
def
=
x[n] + x[n]
2
, n ZZ;
semnalul antisimetric conjugat, denit prin: x
o
[n]
def
=
x[n] x[n]
2
, n ZZ;
semnalul simetric n oglinda, denit prin: x
s
[n]
def
= x[n] , n ZZ.
Indicii e si o pe care i-am utilizat mai sus snt sugerat i de termenii even (par) si odd (impar)
din limba englez a.

Intr-adev ar, dac a secvent a init iala, x, are valori reale, atunci x
e
desemneaza
componenta par a, iar x
o
componenta impar a a acesteia.
Aceste noi tipuri de secvent e sugereaza unele propriet at i pe care le poate avea o secvent a
discreta, asa cum se poate constata din denit ia care urmeaz a.
Denit ia 11.1
Secvent a discreta x o
d
se numeste:
1. simetric conjugata daca: x[n] = x[n] , n ZZ.
2. antisimetric conjugata daca: x[n] = x[n] , n ZZ.
3. simetrica n oglinda daca: x[n] = x[n] , n ZZ.
Se poate verica usor ca secvent a x
e
este simetric conjugat a, secvent a x
o
este antisimetric
conjugat a, iar secvent a x
s
este simetrica n oglind a (adic a par a).

In plus, ntre x, x
e
si x
o
exista urm atoarea relat ie remarcabil a:
x x
e
+ x
o
. (70)

In cazul secvent elor cu valori reale, aceast a relat ie arat a descompunerea lui x n componenetele
sale par a si impar a.

In ceea ce priveste proprietatea de simetrie n oglind a, secvent ele discrete care o veric a snt
folosite adesea pe post de funct ii pondere ale unor ltre numerice, numite ltre n oglinda.

In
practic a, ltrele n oglind a snt cauzale si de tip FIR, adic a secvent a pondere este simetrica fat a
43
de verticala trecnd prin mijlocul suportului. Interesul practic al acestor ltre este justicat
prin faptul ca, asa cum se poate demonstra cu usurint a, r aspunsul lor n frecvent a are faz a
variind liniar cu pulsat ia. De aceea, ltrele n oglind a snt si ltre de faz a liniar a. Caracterul
liniar al fazei atrage dup a sine calcularea rapid a si ecace a ntrzierii pe care o sufera semnalul
de intrare n raport cu cel de iesire, la trecerea printr-un ltru n oglind a.
Conceptele de simetrie n timp (de mai sus) conduc, n domeniul frecvent ei, la urm atoarele
not iuni aate n conexiune cu TCFD ale secvent ei stabile x l
1
(ZZ):
conjugata simetric a asociat a TCFD, denita prin:
X
e
_
e
j
_
def
=
X (e
j
) + X (e
j
)
2
, IR ;
conjugata antisimetric a asociat a TCFD, denita prin:
X
o
_
e
j
_
def
=
X (e
j
) X (e
j
)
2
, IR .
Se constat a cu usurint a ca aceste dou a funct ii complexe verica urm atoarele relat ii de sime-
trie:
_

_
X
e
(e
j
) = X
e
(e
j
)
X
o
(e
j
) = X
o
(e
j
)
, IR .
Se remarc a faptul c a att X
e
ct si X
o
nu snt imaginile prin operatorul TCFD ale secvent elor
x
e
, respectiv x
o
, chiar dac a notat ia ar sugera acest lucru.
De altfel, sumarul propriet at ilor de simetrie ale TCFD este prezentat n Tabelul 1 care
urmeaz a.
Nota

In acest tabel, am utilizat urmatoarele notat ii:
R
,
I
snt partea real a, respectiv imaginara a entit at ii
complexe , X
E
este imaginea prin TCFD a secvent ei x
e
, iar X
O
este imaginea prin TCFD a secvent ei
x
o
.
Tabelul 1: Sumarul propriet at ilor de simetrie ale TCFD.
Secvent a x x x
s
x
R
x
I
x
e
x
o
TCFD X (e
j
) X (e
j
) X (e
j
) X
e
(e
j
) jX
o
(e
j
) X
R
(e
j
) +jX
I
(e
j
)
12 Not iuni privind esantionarea si interpolarea semnalelor
Cele mai utilizate semnale practice (adica reale, cauzale si stabile) snt generate prin inter-
mediul operat iei de esantionare n timp. De aceea, eforturile cercet atorilor s-au dirijat si catre
studiul condit iilor n care propriet at ile semnalelor continuale se pot transfera n discret, prin
esantionare.
Acest capitol este dedicat n ntregime prezent arii unor rezultate fundamentale de Teoria
esantion arii, f ar a a nainta, nsa, catre rezultate mai recente si mult mai complexe.
Este bine cunoscut, ast azi, ca semnalele digitale obt inute prin esantionarea celor continuale
cont in, de regul a, o informat ie incompleta, trunchiat a, referitoare la comportarea real a n
frecvent a. Chiar si comportarea n timp poate redat a n mod distorsionat prin esantionare,
daca nu se respecta anumite reguli atunci cnd se efectueaza aceast a operat ie.
Teorema de esantionare a lui Shannon, care stabileste una dintre aceste reguli, este un rezul-
tat extrem de puternicn Prelucrarea Semnalelor. Intuitiv, aceasta are urm atoarea semnicat ie:
44
Considernd c a este operant a ideea de baz a a analizei armonice clasice (de tip Fourier),
potrivit c areia un semnal stabil se poate aproxima cu ajutorul unei superpozit ii nite de
semnale monofrecvent iale (armonici), pentru a putea reprezenta acest semnal n form a
discretizat a, este necesar ca perioada de esantionare s a e inferioar a jumatat ii perioadei
celei mai rapid oscilante armonici din component a lui.
Necesitatea acestei restrict ii este evidenta: o perioad a de esantionare mai mare conduce la
imposibilitatea sesizarii unui anumit num ar de armonici, care fac parte din semnalul init ial, dar
care nu vor mai gura si n cel esantionat; este vorba despre acele armonici ale c aror jum at at i
de perioade snt inferioare perioadei de esantionare. Este usor de imaginat ce se poate ntmpla
daca un semnal continual sinusoidal este esantionat cu un pas superior sau egal cu jum atatea
perioadei sale fundamentale:
n caz de egalitate, se obt ine un semnal discret constant si nu periodic;
n caz de inegalitate, se obt ine e un semnal aperiodic, e unul periodic, dar de perioad a
fundamental a diferit a de cea a semnalului init ial.
Dac a se respecta regula lui Shannon, se constat a ca, pe m asur a ce perioada de esantionare scade,
semnalul discretizat l red a ct mai del n timp pe cel continual. Considerente practice,
legate de realizabilitatea zic a a sistemului cu care se poate realiza esantionarea, fac ca aceast a
perioad a sa nu poat a micsorat a la innit.

In acest capitol, vom ilustra restrict ia impus a de Shannon pe o cale riguroas a, studiind
efectul n frecvent a al esantion arii.
Nota

In general, studiul comport arii unui semnal (sau sistem) n domeniul timpului este mai aproape de
intuit ie dect cel al comportarii sale n frecvent a. Cu toate acestea, n Prelucrarea Semnalelor, dome-
niul preferent ial n care se desfasoara analiza de semnal este cel al frecvent ei, asa cum am sugerat pe
tot parcursul acestui curs. Este, deci, natural s a se ncerce dezvaluirea a ct mai multe corelat ii care
exista ntre cele doua domenii de studiu. O astfel de corealt ie a reprezentat-o Principiul de incertitudine.
Teorema de esantionare releva o alta legatur a interesanta dintre cele dou a domenii de reprezentare a
semnalelor.
12.1 Scurt istoric al dualitat ii dintre esantionare si interpolare
Problema reprezent arii semnalelor continuale prin intermediul unor versiuni esantionate
este automat nsot ita de problema dual a, a reconstruirii prin interpolare a acestora. Prin
discretizarea unui semnal continual, informat ia cont inuta ntre momentele de esantionare nu
gureazan versiunea digital a a acestuia, de aceea, este natural s a se puna problema aproxim arii
ei prin interpolare. Astfel, termenii de esantionare si interpolare ar trebui utilizat i n duali-
tate. Cu toate acestea, tehnicile de interpolare au fost inventate ntre secolele XVII si XVIII,
nainte ca termenul de esantionare s a fost denit. Aceasta s-a petrecut abia c atre sfrsitul
secolului XIX. Faptul pare normal, c aci interpolarea a interesat mai mult matematicienii, din
perspectiva Analizei matematice si a studiului gracelor de funct ii.

In plus, esantionarea este
legat a intim de un anumit nivel de dezvoltare tehnologic a, insucient n momentul cnd au
ap arut primele lucr ari cu privire la interpolare. Esantionarea a fost studiat a sistematic dup a
conturarea Teoriei numerelor (care s-a dezvoltat ca ramur a de sine stat atoare a Matematicii,
dupa explozia Analizei matematice ntr-o pleiad a de subramuri). Tot la conturarea unei Teorii
a esantion arii a contribuit si mai noua viziune privitoare la studiul comportamentului unei
funct ii att n timp, ct si n frecvent a.

Inceputurile Teoriei esantion arii snt legate de numele matematicianului de origine belgian a
Charles-Jean (baron) de la Valee Poussin, care a oferit, n 1896, o demonstrat ie pentru una
dintre teoremele celebre ale Teoriei numerelor [2]. Tot el este acela care, n 1908, a demonstrat
o (prim a) teorem a de esantionare si una de interpolare, legate de comportarea funct iilor
45
marginite. Astfel, Valee Poussin indica urm atoarea formul a de interpolare a unei funct ii reale
f : IR IR, marginit a pe intervalul nchis [a, b]:
F
m
(t)
def
=

k
[a,b]
f (
k
)
sin m(t
k
)
m(t
k
)
, (71)
n care:
k
def
= k/m , k ZZ, iar m n, (n + 1)/2, cu n IN

xat. Datorit a faptului c a:

sin m(t
k
)
m(t
k
)
=
_

_
1 , daca t =
k
0 , daca t
k

nZZ\{k}
,
rezulta ca F
m
(
k
) = f (
k
) , k ZZ, adica F
m
(
k
)
kZZ
constituie o versiune esantionat a
a lui f n nodurile
k

kZZ
si, totodat a, F
m
o interpoleaz a pe f ntre aceste noduri. Dac a
Supp(f) [a, b] (adic a f are suport compact), atunci formula de interpolare (71) devine:
F
m
(t)
def
=

kZZ
f (
k
)
sin m(t
k
)
m(t
k
)
. (72)
Ambele expresii ale formulei de interpolare a lui Valee Poussin pun n evident a utilizarea unui
nucleu de interpolare de tip sinus atenuat (sinus cardinal),
Sa(t)
def
=
sin t
t
, t IR , (73)
care, ulterior, a fost nlocuit cu alte tipuri de nuclee pentru a ajunge la noi formule de interpo-
lare.
Dup a 1908, formula de interpolare indicat a de Vallee Poussin a suscitat interesul specia-
listilor preocupat i de o nou a disciplin a, care avea s a devin a Teoria Comunicat iei . Aceasta a
condus la primele rezultate de Teoria Esantion arii, dintre care se pot ment iona aici cele ale unor
cercetatori ca: M. Theis (1919), K. Ogura (1920), J.M. Wittacker (1927), V.A. Kotelnikov
(1933), C.E. Shannon (1940), J.L. Brown (1963, 1967), P. Aachen (1977) [2].
Plecnd de la Principiul de incertitudine, Teoria actual a a esantion arii releva dou a cate-
gorii de rezultate: unele referitoare la discretizarea semnalelor de band a limitat a si altele la
discretizarea celor de band a innit a. A doua categorie de rezultate a fost init iat a de catre
J.L. Brown si P. Aachen, este extrem de recenta si pare a deschide o nou a perspectiva n
direct ia esantion arii semnalelor.

In schimb, prima categorie este considerat a clasic a, ea ind
construit a n jurul Teoremei centrale de esantionare-interpolare, demonstrat a independent de
catre V.A. Kotelnikov n 1933 si C.E. Shannon n 1940 (publicat a abia n 1949).
Teorema 12.1 (V.A. Kotelnikov, C.E. Shannon)
Daca funct ia continu a si absolut integrabil a pe IR, de energie nit a, f, are banda de frecvent e
inclusa n intervalul [
0
, +
0
] (unde
0
> 0 este o pulsat ie xa), atunci ea poate
reprezentat a exact utiliznd numai valorile cunoscute n punctele de esantionare de forma:
k/
0

kZZ
. Formula de interpolare exact a aferent a este urm atoarea:
f(t) =

kZZ
f
_
k

0
_
sin (
0
t k)
(
0
t k)
, t IR . (74)
Privind aceast a teorem a, este evidenta similitudinea care exist antre formulele de interpolare
(72) indicat a de Vallee Poussin si (74) propus a de catre Kotelnikov & Shannon. Cu toate
acestea, n formula lui Vallee Poussin nu se face nici o referire la domeniul frecvent elor. Ea se
face simt ita abia n formula lui Kotelnikov & Shannon.
Fort a teoremei de esantionare-interpolare de mai sus este dat a de faptul c a ea opereaz a
cu o formul a exact a de reconstruct ie a funct iei init iale din esantioanele sale. Unele rezultate
din Matematic a propun si alte formule de interpolare (de exemplu, de tip Hermite, Lagrange,
Legendre, Gauss; vezi [5]), dar, n general, acestea nu snt exacte, dect pentru polinoame.
46
12.2 Efectul n frecvent a al esantionarii semnalelor de banda limitata. Fenomenul
de aliere.
A doua parte a acestui capitol este dedicat a studiului efectului n frecvent a produs de
operat ia de esantionare. Scopul acestui studiu este de a g asi pe cale analitic a o regul a practic a
de alegere a perioadei de esantionare, plecnd de la structura global a a informat iei frecvent iale
transportate de un semnal de band a limitat a.
Sa consider am ca semnalul analogic x
a
: IR are TF bine denit a, dat a de urm atoarea
relat ie cunoscuta:
T (x
a
) ()
not
= x
a
()
def
=
_
x
a
(t) e
jt
dt , IR .
Note
Fat a de Denit ia 10.1 (de la pagina 33), aici factorul a fost omis, din considerente formale, pentru a
facilita anumite interpret ari. De altfel, relat ia de mai sus descrie denit ia clasica a TF.
Buna denire a TF este asigurata daca semnalul x
a
este stabil: x
a
L
1
(IR). Uneori, i se cere semnalului
sa e si de energie nita, deci: x
a
L
1
(IR) L
2
(IR). De regula, nsa, aceasta condit ie este nlocuit a n
Matematica cu alta mai put in restrictiv a; este vorba de condit ia de descrestere de tip polinomial la innit:
[x
a
(t)[ < t
m
,
unde m > 1 si t apart ine unei vecin atat i a innitului.

In aceste condit ii, formula de recuperare a semnalului analogic init ial din imaginea prin TF
a sa este urm atoarea:
x
a
(t) =
1
2
_
x
a
() e
+jt
d , t IR .
Fie T > 0 un num ar numit perioad a de esantionare. Atunci, folosind semnalul x
a
si numarul
T, se poate genera urm atoarea secvent a discret a:
x[n]
def
= x
a
(nT) , n ZZ . (75)
Noul semnal astfel obt inut este o versiune esantionat a (discretizat a) a semnalului init ial.
Relat ia din domeniul timpului care leag a semnalele x
a
si x (de naturi diferite) va conduce
la o anumit a interdependent a dintre TF ale acestora. Este evident c a buna denire a TCFC
a semnalului analogic (notat a prin x
a
()) atrage dup a sine buna denire a TCFD a versiunii
sale esantionate (notat a prin X (e
j
)):
X
_
e
j
_
def
=

nZZ
x[n] e
jn
, IR .

In aceast a expresie, se numeste pulsat ie normalizat a, datorit a faptului c a TCFD este 2pe-
riodic a, deci ca variat ia pe IR a pulsat iei a fost concentrat a ntr-o variat ie pe intervalul
[, +] a pulsat iei . Datorit a acestui fapt, secvent a discreta se poate recupera din imaginea
sa prin TCFD astfel:
x[n] =
1
2
_
+

X
_
e
j
_
e
+jn
d , n ZZ .
Propozit ia 12.1

In contextul denit anterior, ntre TCFC a semnalului init ial x

a
si TCFD a versiunii sale
esantionate, x, se poate stabili urm atoarea relat ie:
X
_
e
j
_
=
1
T

kZZ
x
a
_
+ 2k
T
_
, IR .
47
Demonstrat ie
Folosind formulele inverse ale celor dou a tipuri de TF de mai sus, se poate exprima
urm atoarea egalitate:
x[n] = x
a
(nT) =
1
2
_
+

X
_
e
j
_
e
+jn
d =
1
2
_
x
a
() e
+jnT
d , n ZZ . (76)
Aceasta sugereaza descomopunerea nchiderii mult imii IR (adica a lui IR plus punctele de
la innit) n urmatoarea familie de intervale nchise:
IR =
_
kZZ
_
(2k 1)

T
, (2k + 1)

T
_
.
Folosind aceast a descompunere, egalitatea (76) se transform a dup a cum urmeaz a:
x[n] =
1
2

kZZ
_
_
(2k+1)

T
(2k1)

T
x
a
() e
+jnT
d ,
_
n ZZ .
Cu schimbarea de variabil a: = 2k/T si t innd cont de faptul c a e
2nkj
= 1 rezult a
mai departe c a:
x[n] =
1
2

kZZ
_
_
+

T

T
x
a
_
+
2k
T
_
e
+jnT
d ,
_
n ZZ .

In acest punct, este natural sa introducem urm atoarea notat ie:

not
= T, care indica tre-
cerea de la pulsat ia general a la cea normalizat a. Se obt ine, astfel, exprimarea echivalenta
de mai jos:
x[n] =
1
2T

kZZ
_
_
+

x
a
_
+ 2k
T
_
e
+jn
d ,
_
n ZZ .
Suma innit a din aceast a expresie ind convergenta, poate interverti cu integrala, astfel
ca se ajunge la urm atoarea identitate:
1
2
_
+

X
_
e
j
_
e
+jn
d =
1
2
_
+

_
_
1
T

kZZ
x
a
_
+ 2k
T
_
_
_
e
+jn
d , n ZZ .
(77)
De aici, se poate identica imediat forma TCFD a versiunii esantionate:
X
_
e
j
_
=
1
T

kZZ
x
a
_
+ 2k
T
_
, IR . (78)
(Propozit ia 12.1)
Legatura dintre cele dou a TF, indicat a de aceast a propozit ie, se numeste si formul a de
esantionare n frecvent a sau formul a de aliere (aliasing) (adica de suprapunere a benzilor de
frecvent a). De fapt, ultima denumire provine din urm atoarea denit ie mai general a:
48
Denit ia 12.1
Fie urmatoarele entit at i:
c o cantitate numeric a pozitiv a numit a cuanta sau increment;
f o funct ie care transform a cuanta ntr-un numar oarecare;
F o aplicat ie oarecare denit a pe IR;
un num ar arbitrar;
F
e
o nou a aplicat ie denita astfel:
F
e
(, c)
def
= f(c)

kZZ
F [( + k)c] , IR . (79)
Atunci relat ia de leg atur a dintre F si F
e
se numeste formula de aliere (aliasing).
Formula de aliere (78) demonstrat a n Propozit ia 12.1 poate sugera o regul a de alegere adec-
vat a a perioadei de esantionare, n asa fel nct cont inutul de frecvent e al semnalului continual
sa se reg aseasca si n cadrul versiunii sale esantionate. Cu alte cuvinte, perioada de esantionare
trebuie aleas a n asa fel nct n suma relevat a de formula de aliere s a r amna doar un singur
termen, adica, de exemplu, cel corespunzator lui k = 0.

In acest caz, formula de aliere se
simplica sensibil:
X
_
e
j
_
=
1
T
x
a
_

T
_
, [, +] , (80)
iar x este considerat a o versiune corect esantionat a (discretizat a) a lui x
a
. Este destul de greu
de satisf acut restrict ia (80) dac a semnalul continual init ial este de band a nelimitat a. Nu aceeasi
dicultate este prezenta si n cazul semnalelor continuale de band a limitat a, caz pe care l vom
studia n cele ce urmeaza, printr-un exemplu sugestiv.
Sa presupunem ca semnalul continual x
a
are TCFC de tip fereastr a triunghiular a centrat a
n origine, de deschidere
0
> 0 si nalt ime 1, ca n Figura 6. Expresia matematic a a TCFC

x
a
1

0
2
+

0
2

0
Figura 6: Fereastra spectral a triunghiular a de deschidere
0
si amplitudine unitar a.
49
asociate acestui semnal este urm atoarea:
x
a
() =
_

_
0 , IR
_

0
2
, +

0
2
_
1 + 2

0
,
_

0
2
, 0
_
1 2

0
,
_
0 , +

0
2
_
(81)

In aceste condit ii, modul de alegere al perioadei de esantionare T este inuent at de urm atoarea
familie de TCFC aliate:
_
x
a
_
+ 2k
T
__
kZZ
, unde, n cazul particular al acestui exemplu,
ecare element al familiei este denit prin:
x
a
_
+ 2k
T
_
=
_

_
0 , IR
_

0
2
2k , +

0
2
+ 2k
_
1 +
4k

0
+ 2

0
,
_

0
2
2k , 0
_
1
4k

0
2

0
,
_
0 , +

0
2
2k
_
, (82)
unde
0
not
=
0
T. Aceasta familie este format a din funct ii cu suport compact (benzi limitate),
care ar trebui s a nu se suprapun a, pentru a nu altera informat ia n frecvent a prin nsumarea
descrisa de formula de aliere (78). Se constat a ca l argimea de band a caracteristic a elementului
generic al familiei este constant a si egal a cu
0
=
0
T, n timp ce banda de frecvent e este
localizat a dup a cum urmeaz a:
Supp
_
x
a
_
+ 2k
T
__
=
_

0
2
2k , +

0
2
+ 2k
_
, k ZZ . (83)
Semnalul x
a
va corect esantionat dac a forma gracului TCFC asociate (din Figura 6) se
regaseste nedistorsionat a pe orice perioad a a gracului TCFD asociate versiunii discrete, x.
Numai n acest caz informat ia n frecvent a a semnalului continual x
a
va transportat a integral
si de versiunea sa discretizat a, x.
Practic, se disting dou a cazuri posibile referitoare la alegerea lui T: unul n care valoarea lui
T conduce la suprapunerea benzilor de frecvent a ale familiei (82) si altul n care aceast a valoare
conduce la evitarea acestui fenomen. Vom analiza separat ecare din aceste dou a cazuri.
A. Suprapunerea benzilor de frecvent a

In acest caz, suporturile TCFC din suma de aliere (date de (83)) se intersecteaza ntre ele.
De exemplu, este sucient ca numai suporturile adiacente s a aib a intersect ia nenula pentru
ca gracul TCFD a versiunii esantionate s a arate ca n Figura 7. Distorsionarea cont inutului
n frecvent a catre frecvent ele nalte, relevat a de acest grac, este cunoscut a sub numele de
fenomen de aliere (aliasing). Practic, efectul fenomenului de aliere este coruperea semnalului
esantionat cu un zgomot de nalt a frecvent a, avnd puterea spectral a determinat a de puterea
semnalului original la frecvent e joase; se spune, n acest caz, ca frecvent ele nalte s-au aliat cu
cele joase pentru a distorsiona semnalul original.
Perioada de esantionare T variaz a, n acest caz, n urm atoarele mult imi:
1. T >
4

0
(adica
0
> 4), situat ie care indica suprapunerea a cel put in 3 benzi de frecvent a
consecutive pentru a descrie informat ia corespunz atoare unei anumite pulsat ii IR.
Acest fapt conduce la distorsionarea total a a gracului init ial a lui x
a
, care nu se va mai
regasi, astfel, pe nici o sub-band a din banda [, +] de pulsat ii normalizate.
50

X (e
j
)
1
T

0
2
+

0
2

+
0
Figura 7: Fenomenul de aliere: distorsionarea spectrului din zona frecvent elor nalte de c atre spectrul din
zona frecvent elor joase.
2. T
_
2

0
,
4

0
_
(adica
0
(, 2]), situat ie n care numai cte 2 benzi de frecvent e
consecutive se pot suprapune, provocnd palierele din Figura 7.

In acest caz, exista
ntotdeauna o sub-band a din [, +] unde informat ia frecvent iala init iala este reectat a
del:
_

0
2
2 , 2

0
2
_
.
Ambele cazuri prezentate mai sus ilustreaz a o alegere necorespunz atoare a perioadei de
esantionare, fapt care provoac a distorsionarea informat iei n frecvent a, adica aparit ia fenome-
nului de aliere. Una dintre consecint ele negative importante ale acestui fenomen este si imposi-
bilitatea reconstruirii semnalului continual init ial folosind numai esantioanele sale, deoarece
versiunea sa discretizat a este incapabil a sa redea del vibrat iile locale (componentele de
frecvent a nalt a) prezente ntre momentele de esantionare.
51
B. Dihotomia benzilor de frecvent a
Condit ia de nesuprapunere a benzilor TCFC aliate descris a de relat ia (80) se exprim a n
mod echivalent astfel:
0 < T
2

0
2
(0, ] . (84)

In cazul limita cnd T =

2

0
, benzile se ating n capete, dar aceasta nu produce distorsiuni
ale gracului, deoarece x
a
este nula pe frontiera suportului s au (vezi Figura 8). De notat totusi

X (e
j
)
1
T

+
0
3 +3
Figura 8: Cazul limit a al esantionarii critice: T =
2

0
.
ca, n acest caz, pentru ferestre spectrale care nu si anuleaz a valorile n capetele suportului,
mici distorsiuni pot apare n punctele k
kZZ
, ca urmare a nsumarii acestor valori.

In celalalt caz, cnd T <

2

0
, benzile de frecvent e snt total dihotomice, fapt care permite
ilustrarea gracului TCFD ca n Figura 9. Datorit a acestui fapt, condit ia (84) conduce, n

X (e
j
)
1
T

+
0
3 +3 +

0
2

0
2
Figura 9: Cazul esantionarii corecte: T <
2

0
.
particular, la urm atoarea exprimare a formulei de aliere (80):
X
_
e
j
_
=
1
T
x
a
_

T
_
, [, +] . (85)
52
Aceasta relat ie descrie ntr-o manier a analitic a ceea ce gracele anterioare au ilustrat pe cale
intuitiv a: comportarea n frecvent a a semnalului continual este del si integral redat a de com-
portarea n frecvent a a versiunii sale discretizate, pe orice perioad a a TCFD asociate. Benzii
de pulsat ii
_

0
2
, +

0
2
_
a TCFC i corespunde urmatoarea familie de (sub-)benzi a TCFD
asociate:
__
2k

0
2
, 2k +

0
2
__
kZZ
. Practic, din aceast a familie, cea mai interesant a este
(sub-)banda principal a,
_

0
2
, +

0
2
_
(din cadrul perioadei principale).
Aceasta discut ie conduce la concluzia ca esantionarea unui semnal continual este corect efec-
tuat a dac a perioada de esantionare veric a relat ia (84), care mai poate exprimat a echivalent
prin:

not
=
1
T


0
2
. (86)
Cantitatea
0
def
=

0
2
se numeste rata (critic a) de esantionare a lui Nyquist. Ea nu este altceva
dect dublul frecvent ei celei mai nalte prezente n spectrul semnalului continual (pulsat ia ma-
ximal a din exemplul anterior este
0
/2, deci frecvent a maximal a este

0
4
). Reg asim, deci, o
regula de alegere a perioadei/frecvent ei (ratei) de esantionare corect a, care este atribuit a lui
Shannon si Nyquist si care este valabil a n cazul general al semnalelor continuale de band a
limitat a (nu numai n cazul semnalului continual din exemplul anterior):
frecvent a de esantionare trebuie s a e cel put in egala cu rata critic a a lui Nyquist.

In cazul semnalelor practice de banda limitat a, acest a regul a de esantionare corect a trebuie
respectat a ntotdeauna, pentru a minimiza erorile de reprezentare.

In Figura 10 am ilustrat
concluzia acestui paragraf lund n considerare anvelopa spectral a a unui semnal vocal (avnd
pna la 5 formante principale). De regul a, pentru un astfel de semnal,
0
/4 variaz an mult imea
Figura 10: Regula de esantionare corecta a lui Shannon-Nyquist, n cazul semnalelor de band a limitat a.
4 , 8 , 16 kHz, n funct ie de numarul formantelor. Frecvent ele de esantionare cele mai utilizate
snt, n acest caz, urmatoarele: 8 kHz pentru semnale vocale n band a telefonic a (04 kHz);
16 kHz pentru semnale vocale de band a extins a (08 kHz); 32 kHz pentru semnale vocale
n band a larg a (0 16 kHz); peste 32 kHz (de exemplu, 44.1 kHz) pentru semnale vocale
n band a larg a, de mare delitate, destinate stoc arii pe discuri compacte (CD).
53
12.3 Despre interpolarea semnalelor de banda limitata, corect esantionate
Corecta esantionare a unui semnal continual implic a si posibilitatea reconstituirii lui cu
ajutorul unei formule de interpolare, plecnd de la versiunea sa discretizat a. Teorema 12.1 (de
la pagina 46) stabileste deja o formul a de interpolare exact a valabil a n acest caz. Vom ar ata
n continuare cum se veric a aceast a teorem a n cazul exemplului studiat mai sus (fereastra
spectrala triunghiular a).
Sa consider am ca semnalul x
a
avnd TCFC de forma indicata n Figura 6 si relat ia (81)
este corect esantionat, versiunea sa discretizat a ind notat a cu x. Perioada de esantionare T
satisface, atunci, urm atoarea inegalitate: 0 <
0

2
T
, iar imaginea prin TCFD a lui x este
exprimat a de relat ia:
X
_
e
jT
_
=
1
T
x
a
() ,
_

T
, +

T
_
. (87)
Pentru a reveni la x
a
, se poate utiliza formula TCFC inverse, cu limite nite de integrare, t innd
cont ca suportul ei este compact si inclus n intervalul
_

T
, +

T
_
:
x
a
(t) =
1
2
_
+

x
a
() e
+jt
d =
1
2
_
+

T

T
x
a
() e
+jt
d , t IR .
Pe acest interval, nsa, TCFC este proport ional a cu TCFD (vezi (87)), astfel c a egalitatea de
mai sus poate continua cu:
x
a
(t) =
T
2
_
+

T

T
X
_
e
jT
_
e
+jt
d =
T
2
_
+

T

T
_

nZZ
x[n] e
jTn
_
e
+jt
d , t IR .
Dup a intervertirea sumei cu integrala si evaluarea acesteia din urm a, se ajunge la urm atoarea
exprimare:
x
a
(t) =
T
2

nZZ
x[n]
_
+

T

T
e
j(tnT)
d =

nZZ
x[n]
sin
_
tnT
T

_
tnT
T

, t IR .
Practic, deoarece x[n] = x
a
(nT), am obt inut urm atoarea formul a de interpolare exact a:
x
a
(t) =

nZZ
x
a
(nT) Sa
_
t nT
T

_
, t IR .
Ea are aceeasi form a cu cea din Teorema 12.1 si pune n evident a utilizarea unui nucleu de
interpolare de tip sinus atenuat (cardinal). Exactitatea acestei formule se datoreaz an principal
satisfacerii condit iei de esantionare corect a a lui Shannon-Nyquist.
Asa cum am mai precizat, nucleul de tip sinus atenuat poate nlocuit cu alte nuclee.

In
general, orice formul a de tipul:
x
a
(t) =

nZZ
c
n

n
(t) , t IR
unde: c
n

nZZ
este familia coecient ilor de interpolare, iar
n

nZZ
este familia funct iilor ele-
mentare de interpolare, de regul a de acelasi tip.

In cazul particular al formulei din Teorema 12.1,
se verica usor ca: Sa, iar c
n
= x
a
(nT). Este posibilla chiar p astrarea caracterului exact
al formulei de interpolare n condit iile utilizarii unor nuclee speciale. De exemplu, n [11] a
fost dedusa o astfel de formul a, n care valorile nucleului de interpolare snt generate recursiv,
folosind undine discrete.
Totusi, alegerea nucleului de interpolare de tip sinus atenuat, are mai multe avantaje
practice, exceptnd cel al exactit at ii formulei de interpolare.
54
Unul dintre ele este acela ca valorile coecient ilor de interpolare se obt in direct prin esan-
tionarea (corect a a) semnalului continual si nu prin intermediul altor operat ii (cum ar , de
exemplu, produsul scalar). Aceast a operat ie este mult mai usor de impementat.
Un alt avantaj practic este legat de comportarea intrare-iesire a sistemelor. S a consider am ca
semnalul continual stabil x
a
stimuleaza intrarea unui SLID caracterizat de funct ia pondere h
a
,
de asemenea stabil a. R aspunsul sistemului se poate evalua cu ajutorul operat iei de convolut ie:
y
a
(t) = (x
a
h
a
) (t) =
_
+

x
a
() h
a
(t ) d , t IR .
Dac a se alege o perioad a de esantionare T astfel nct sa se evite fenomenul de aliere pentru
oricare dintre semnalele continuale de mai sus, atunci se poate ar ata c a sistemul discret avnd
secvent a pondere h[n]
def
= h
a
(nT) , n ZZ este tot liniar si invariant la deplas ari temporale.

In
plus, daca x[n]
def
= x
a
(nT) , n ZZ si y[n]
def
= y
a
(nT) , n ZZ, atunci iesirea corespunzatoare
intr arii x este chiar y:
y[n] = (x h)[n] =

kZZ
x[k] h[n k] , n ZZ .
De fapt, aceast a proprietate arat a ca, n condit iile unei esantion ari corecte, operat ia de con-
volut ie este conservata prin discretizare, ceea ce implica posibilitatea de a simula funct ionarea
SLID continuale cu ajutorul SLID discrete, implementabile pe un mijloc automat de calcul.
Dezavantajul alegerii nucleului de tip sinus atenuat provine din restrict ia impus a de
cunoasterea aprioric a a benzii de frecvent a n care semnalul continual transport a o informat ie
relevant a. Chiar dac a semnalul este de band a limitat a, de cele mai multe ori, determinarea
precisa a limitei ei superioare este dicil de efectuat. Este cazul, de exemplu, al semnalelor
de band a ngust a sau al celor cu informat ia n frecvent a concentrat a catre aceast a limit a. Pe
de alt a parte, chiar si n cazul cunosterii acestei limite, ea poate conduce la utilizarea unei
rate Nyquist imposibil de implementat n practic a. Cu toate acestea, nivelul tehnologic actual
permite esantionarea corect a a multor semnale reale dicile (adic a de band a larg a), cum ar
: semnalul vocal, seismic, cardiologic, acustic submarin, etc.

Acest capitol a prezentat succint principalele principii legate de esantionarea si interpolarea

semnalelor. Esantionarea r amne sursa principala de generare a semnalelor discrete cu care
se opereaza n practic a si de aceea, n afara celor ilustrate n acest context, exist a numeroase
alte probleme si rezultate legate de aceasta. De exemplu, exist a solut ii date problemei de
esantionare si n cazul semnalelor de band a nelimitat a sau solut ii complexe, cu perioad a de
esantionare variabil a n timp, n funct ie de cont inutul real de frecvent e al semnalului continual.
Dar, majoritatea aplicat iilor actuale snt dezvoltate pe baza principiilor generale de esantionare
relevate n cadrul acestui capitol.
55
56
A Transformarea Z n Prelucrarea Semnalelor
A.1 Denit ii si proprietat i elementare
Studiul sistemelor liniare continue este fundamental legat de Transformarea Laplace, care
constituie un instrument deosebit de util n rezolvarea ecuat iilor diferent iale caracteristice aces-
tui tip de sisteme. O mare parte a denit iilor si propriet at ilor ce nsot esc aceasta transformare
pot extinse si pentru semnalele discrete, not iunea de sistem r amnnd transparent a.

In cazul sistemelor liniare discrete, utilizarea aceleiasi transform ari ar conduce la o serie de
neajunsuri prin pierderea unor propriet at i importante si prin tendint a de a furniza interpret ari
greoaie sau incorecte. De aceea, analogul natural al Transform arii Laplace este, n acest caz,
Transformarea Z, care va denit a n cele ce urmeaza.
Fie x o
d
o secvent a oarecare.
Denit ia A.1
Se numeste Transformata Z (directa) asociat a secvent ei discrete x aplicat ia de mai
jos, denita pe zona de convergent a /
c
(x) (determinat a de x):
_

_
X : /
c
(x) I C
z X(z)
def
=

nZZ
x[n] z
n
.
Operatorul:
_

_
Z : o
d

_
xS
d
Hom(/
c
(x), I C)
x Z(x)
def
= X
(unde X este aplicat ia de mai sus) se numeste Transformare Z (directa) aplicat a
secvent elor discrete.
Practic, terminologia utilizat a mai sus este similara celei din capitolele precedente pentru
Transformata (Transformarea) Fourier continu a. Nici notat ia X nu este ntmpl atoare, c aci,
daca se particularizeaz a variabila complex a z prin: z = e
j
, unde IR, atunci Denit ia A.1
conduce exact la denit ia TCFC. Astfel, TCFC se obt ine prin restrict ionarea domeniului de
denit ie al Transformatei Z (care este zona de convergent a a seriei de puteri, /
c
(x), determinat a
de ecare secvent a discret a n parte) la cercul unitar din planul complex, (notat cu |; cu
| s-a notat discul unitar nchis, iar este operat ia de luare a frontierei). Pentru aceasta,
este necesar ca | sa apart ina zonei de convergent a.
Pentru a studia buna denire a acestei transformate, este util s a consider am ca Z(x) X
are 2 componente:
Componenta principal a (Laurent): X
L
(z)
def
=

n0
x[n] z
n
;
Componenta analitic a (Taylor): X
T
(z)
def
=

n<0
x[n] z
n
.
Componenta analitic a are o important a mai redus a, mai ales c a, n Prelucrarea (Numeric a)
a Semnalelor se lucreaz a adesea cu semnale cauzale (x(n) = 0 , n < 0). Totusi, aceasta
component a trebuie luat a de asemenea n considerare la exprimarea condit iilor de convergent a
pentru seria de denit ie. Pentru a evalua zona de convergent a, se apeleaza la rezultatele
cunoscute din Analiza complex a. Astfel, forma acestei zone este de tip coroan a circular a
centrat a n origine, cu razele corespondente date de formulele lui Cauchy:
Raza inferioar a: 1

(x) = limsup
n
n
_
[x[n][;
Raza superioar a: 1
+
(x) =
_
limsup
n
n
_
[x[n][
_
1
.
57
Zona de convergent a a unei secvent e stabile include cercul unitar, | (adica 1

(x) 1 si
1
+
(x) 1), iar raza superioar a a unei secvent e cauzale este innita.
Setul de formule duale (de analiz a si de sinteza) ale Transform arii Fourier sugereaz a cautarea
unei transform ari inverse (sintetice) si pentru Transformarea Z. Rezultatul matematic central
pe baza caruia se poate deni Transformarea Z inversa este Teorema integral a a lui Cauchy,
potrivit c areia:
1
2j

_

z
k1
dz =
0
[k] , k ZZ ,
unde este un contur nchis ce nconjoar a originea planului complex, iar
0
este impulsul unitar
discret (simbolul lui Kronecker). Prin convent ie, conturul se considera parcurs n sens direct
trigonometric acesta ind sensul s aget ii ce nsot este integrala curbilinie. Formula lui Cauchy
arat a c a:

dz
z
= 2j &

_

z
k
dz = 0 , k ZZ 1 .
Fie x o
d
o secvent a pentru care zona de convergent a a Transformatei Z este nevida:
/
c
(x) ,= . Dac a nmult im expresia Transformatei Z a lui x cu cantitatea z
k1
, pentru
z /
c
(x), se obt ine:
z
k1
X(z) =

nZ
x[n] z
kn1
.
Aceasta expresie o putem integra de-a lungul unui contur nchis , care se aa n ntregime
n zona de convergent a /
c
(x) si care nconjoar a originea. Datorit a acestui fapt, suma innit a
(care este absolut convergent a pe /
c
(x)) poate intervertit a cu integrala curbilinie, rezultatul
nal ind exact esantionul de ordin k al secvent ei init iale, x:
1
2j

_

X(z)z
k1
dz = x[k] , k ZZ .
Rezultatul la care s-a ajuns arat a cum se poate recupera secvent a original a cunoscnd Trans-
formarea Z directa si permite denirea Transform arii inverse dorite:
Denit ia A.2
Se numeste Transformata Z inversa asociat a Transformatei Z(x) X, aplicat ia:
_

_
x : ZZ
n x[n]
def
=
1
2j

_

X(z)z
n1
dz ,
unde este o curb a nchis a ce nconjoar a originea si se aa situata n ntregime n zona
de convergent a a lui X.
Operatorul:
_
Z
1
: /
Z
o
d
X Z
1
(X)
def
= x
(unde x este secvent a de mai sus, iar /
Z
mult imea Transformatelor Z avnd zona
de convergent a nevida) se numeste Transformare Z inversa.
Relat ia din aceast a denit ie se mai numeste si formul a de inversiune.

In general, calculul
integralei curbilinii este destul de dicil de efectuat. De regul a, curba este un cerc, deoarece
admite o parametrizare natural a. De exemplu, cercul centrat n origine, de raz a r, poate
parametrizat astfel: z = r e
j
, cu [, +). Dac a acest cerc este inclus n zona de
58
convergent a a Transformatei Z, atunci formula Transformatei inverse devine:
x[n] =
1
2j

_

X(z)z
n1
dz =
r
n
2
+
_

X
_
r e
j
_
e
jn
d , n ZZ .
Aceasta formul a seam an a foarte mult cu cea a Transformatei Fourier inverse. Dac a cercul
unitar se g aseste n interiorul zonei de convergent a, atunci ea exprim a exact Transformata
Fourier invers a.
Un caz particular interesant este cel al Transformatei Z de tip rat ional. Recuperarea
secvent ei originale beneciaz a n acest caz de utilizarea Teoremei reziduurilor (adic a valoarea
lui x[n] este dat a de suma reziduurilor lui X(z) z
n1
situate n interiorul domeniului delimitat
de conturul nchis ). Daca z
0
este un pol al lui X(z)z
n1
de multiplicitate m
0
IN, atunci:
X(z) z
n1
=
(z)
(z z
0
)
m
0
,
unde funct ia rat ional a nu mai are poli n z = z
0
. Dac a z
0
se situeaza n interiorul domeniului
delimitat de conturul (dar nu pe contur), atunci reziduul lui X(z)z
n1
n acest punct este
dat de formula urm atoare:
Rez
_
X(z) z
n1
_

z=z
0
=
1
(m
0
1)!
d
m
0
1
dz
m
0
1
[(z)]

z=z
0
.
Dac a z
0
este pol de ordin 1, atunci formula anterioar a se simplica sensibil:
Rez
_
X(z) z
n1
_

z=z
0
= (z
0
) .
Nota
De regula, formula de inversiune este util a pentru evaluarea esantioanelor cauzale ale secvent ei x (adic a
x[n], cu n 1).

In cazul celorlalte esantioane (anticauzale), daca se utilizeaza Teorema reziduurilor,
apare un pol suplimentar: z = 0, al carui ordin depinde de cel al esantionului n calcul. Acest fapt este
un inconvenient, deoarece calculul reziduului trebuie desf asurat pentru un pol cu ordinul dependent de
rangul esantionului a c arei valoare se calculeaza. Polul este acelasi (z = 0), dar reziduul asociat trebuie
recalculat la ecare pas. Se poate evita acest lucru daca se utilizeaza urmatorul articiu matematic: n
formula de inversiune, se efectueaz a schimbarea de variabil a complexa z =
1

(deci: dz =
d

2
). Aceasta
conduce la urmatoarea formul a echivalenta:
x[n] =
1
2j

_

X
_
1

_

n+1

2
d =
1
2j

_

X
_
1

_

n1
d , n ZZ .
Noul contur,

, este simetric cu fat a de cercul unitar ( |) si, de aceea, sensul sau de parcurgere este
opus celui convent ional (fapt indicat de s ageata integralei). Dac a n 1, n vechea versiune a formulei
de inversiune, polul din origine are multiplicitatea cresc atoare cu n , ceea ce face ca ordinul derivatei
din relat ia de calcul a reziduului s a e si el crescator. Practic, la ecare pas, reziduul trebuie recalculat.
Noua formul a inhib a acest efect. Chiar daca X
_
1

_
poseda un pol n origine, multiplicitatea lui este nit a
si nu depinde de ordinul esantionului asupra c aruia se lucreaza.
Daca este un cerc de raza r, atunci

este un cerc de raza

1
r
(cercurile snt invariante la transformarea
prin inversiune). Aceasta face ca polii lui X(z) care se aaun afara domeniului nchis de sa produc a poli
ai lui X
_
1

_
din interiorul domeniului nchis de

si reciproc. Inversiunea poate produce poli (zerouri)

adit ionali (adit ionale) n punctele z
0
si z

(punct situat pe cercul de la innit), dar acest lucru nu este

foarte deranjant.

In funct ie de forma Transformatei Z a lui x, se pot utiliza si alte tehnici speciale de calcul al integralei
curbilinii din formula de inversiune.
59
A.2 Proprietat i fundamentale
Transformarea Z poseda o serie de propriet at i fundamentale de calcul, similare Trans-
form arii Laplace.

In tabelul de mai jos, prezentam aceste propriet at i. De notat c a zonele de
convergent a indicate pe ultima coloan a snt minimale, ele putnd mai mari n anumite cazuri
particulare de semnale, dar, oricum, nedep asind frontiera.
Tabelul 2: Sumarul propriet at ilor fundamentale ale Transformatei Z.
Secvent a Transformat a Z Zona de convergent a
x[n] X(z) 1

(x) < [z[ < 1

+
(x)
ax[n] + by[n] aX(z) + bY (z) max 1

(x), 1

(y) < [z[ < min 1

+
(x), 1
+
(y)
x[n + m] z
m
X(z) 1

(x) < [z[ < 1

+
(x)
a
n
x[n] X (a
1
z) [a[1

(x) < [z[ < [a[1

+
(x)
nx[n] z
dX(z)
dz
1

(x) < [z[ < 1

+
(x)
x[n] X (z) 1

(x) < [z[ < 1

+
(x)
x[n] X
_
1
z
_
1
1
+
(x)
< [z[ <
1
1

(x)
x
e
[n]
X(z) + X
_
1
z
_
2
max
_
1

(x),
1
1
+
(x)
_
< [z[ < min
_
1
+
(x),
1
1

(x)
_
x
o
[n]
X(z) X
_
1
z
_
2
max
_
1

(x),
1
1
+
(x)
_
< [z[ < min
_
1
+
(x),
1
1

(x)
_
Re (x[n])
X(z) + X (z)
2
1

(x) < [z[ < 1

+
(x)
Im(x[n])
X(z) X (z)
2j
1

(x) < [z[ < 1

+
(x)
A.3 Teorema directa de convolut ie
Problema convolut iei din cadrul Prelucrarii Numerice a Semnalelor poate abordat a si din
perspectiva Transformatei Z.
Asa cum era de asteptat, react ia acestei transformate fat a de operat ia de convolut ie este
similar a celei ilustrate n cadrul propriet at ilor TCFD.
Teorema A.1 (Teorema directa de convolut ie)
Fie x, y o
d
doua secvent e discrete alese n asa fel nct produsul lor de convolut ie sa e
corect denit. Atunci:
Z(x y) Z(x) Z(y) (88)
60
pe o zona comuna de convergent a.
Demonstrat ie
Vom deduce relat ia (88) prin calcul direct, plecnd de la denit ia Transform arii Z a
secvent ei x y. Zona de convergent a a acestei secvent e este urmatoarea coroan a circular a
(incluznd, eventual, si una sau ambele frontiere ale acesteia):
max 1

(x), 1

(y) < [z[ < min 1

+
(x), 1
+
(y) .
Intersect ia dintre zona de convergent a de mai sus si zonele de convergent a ale secvent elor
implicate este nevida deoarece ea cont ine cel put in cercul unitar.
Astfel, printr-o grupare adecvat a a termenilor, se poate scrie relat ia de mai jos:
Z(x y)(z) =

kZZ
x[k]
_

nZZ
y[n k] z
kn
_
z
k
.
Schimbarea de indice m = [n k] conduce exact la relat ia din enunt (sumele ind absolut
convergente n coroana circular a specicat a mai sus):
Z(x y)(z) =
_
_

kZZ
x[k] z
k
_
_
_

mZZ
y[m] z
m
_
= Z(x) Z(y) .
(Teorema A.1)
Dac a se particularizeaz a formula de convolut ie din aceast a teorem a pentru valori ale vari-
abilei complexe situate pe cercul unitar, se reg aseste Teorema direct a de convolut ie relativ a la
TCFD (Teorema 11.1).
A.4 Teorema de convolut ie complexa
Semnalele continuale stabile poseda o interesant a proprietate relativ la produsul de convo-
lut ie, denit dupa cum urmeaz a:
(f g)(t)
def
=
_
f() g(t ) d , t IR . (89)
Aici, f, g L
1
(IR), deci TF ale acestor semnale snt bine denite ca n Denit ia 10.1. Mai,
mult, aceste transformate, notate cu

f, respectiv g snt tot semnale continuale stabile, fapt care
conduce la buna denire a produsului lor de convolut ie:
_

f g
_
()
def
=
_

f() g( ) d , IR .

In aceste condit ii, Problema convolut iei releva posibilitatea de a exprima nu numai TCFC a
produsului de convolut ie a dou a semnale continuale stabile, ci si a produsului lor clasic. Astfel,
se poate ar ata cu usurint a (folosind si cunoscuta Teorema a lui Fubini) c a:

f g
1

f g ; (90)

f g

f g . (91)
(

In aceste relat ii, operat ia de echivalent a este, de fapt, egalitatea aproape peste tot.) Ultima
identitate reprezint a o solut ie data Problemei inverse de convolut ie. Atributul invers a provine
de la faptul c a, n realitate, (91) este echivalent a cu:
T
1
_

f g
_
=
1

T
1
_

f
_
T
1
( g) =
1

f g ,
61
unde T
1
este operatorul Fourier invers din relat ia (53).
Egalit at ile (90) si (91) reect a o relat ie de dualitate ntre domeniile timp si frecvent a,
care nu se mai poate reg asi si n cazul semnalelor discrete stabile. Aceasta deoarece, pentru a
evalua TCFD asociat a produsului a dou a secvent e discrete stabile, este necesara denirea unei
alte operat ii de convolut ie la nivelul operatorilor TCFD.

In loc de a rezolva Problema invers a de

convolut ie numai pentru cazul operatorului TCFD, vom apela direct la solut ia general a oferit a
de Transformata Z. Ea poart a numele de Teorem a de convolut ie complex a:
Teorema A.2 (Teorema de convolut ie complexa)
Fie x, y o
d
alese n asa fel nct secvent a w
def
= xy sa aiba urm atoarea proprietate:
intersect ia dintre zona de convergent a /
c
(w) si coroana circular a
1

(x)1

(y) [z[ 1
+
(x)1
+
(y)
este nevida. Se noteaz a prin X, Y si W imaginile prin operatorul Z ale secvent elor x, y si,
respectiv, w. De asemenea, / ,= va simboliza intersect ia celor dou a coroane circulare de mai
sus. Fie z / arbitrar xat. Atunci:
W(z) =
1
2j

_

X(v) Y
_
z
v
_
dv
v
, (92)
unde este un contur nchis ce nconjoar a originea, inclus n zona de convergent a comuna a
lui X(v) si Y
_
z
v
_
.
Demonstrat ie
Relat ia din enunt va demonstrat a prin calcul direct, plecnd de la denit ia Transformatei
Z asociate lui w:
W(z) =

nZZ
x[n] y[n] z
n
, z /
c
(w)
si de la urm atoarea consecint a a relat iei integrale a lui Cauchy:
x[n] =
1
2j

_

X(v) v
n1
dv , n ZZ ,
unde este o curba nchisa ce nconjoar a originea, inclus a n /
c
(x).
Fie z /
c
(w) arbitrar xat. Combinnd cele doua relat ii de mai sus, rezulta:
W(z) =
1
2j

nZZ
y[n]
_
_

X(v) v
n1
dv
_
_
z
n
=
=
1
2j

nZZ

X(v) y[n]
_
v
z
_
n
dv
v
.

In acest context, integrala curbilinie poate interverti cu suma innit a numai dac a este o
curba nchisa aleas a la intersect ia dintre /
c
(x) si coroana circular a:
1

(y) <

z
v

< 1
+
(y) .
Aceasta restrict ie este ndeplinit a dac a:
1

(x) < [v[ < 1

+
(x) &
[z[
1
+
(y)
< [v[ <
[z[
1

(y)
,
62
ceea ce impune ca numarul z sa e ales n asa fel nct z /
c
(w) si:
1
+
(x)
[z[
1
+
(y)
& 1

(x)
[z[
1

(y)
1

(x)1

(y) [z[ 1
+
(x)1
+
(y) .
Ipoteza teoremei conrma posibilitatea alegerii num arului z n aceast a zon a de convergent a
de intersect ie, notat a cu /.
Atunci, conturul poate ales ca n enunt ul teoremei, caz n care:
W(z) =
1
2j

_

X(v)
_

nZZ
y[n]
_
z
v
_
n
_
dv
v
=
1
2j

_

X(v) Y
_
z
v
_
dv
v
.
Aceasta demonstreaz a complet teorema.
(Teorema A.2)
Relat ia (92) din teorema anterioar a se aseam an a cu o operat ie de convolut ie. Aceasta
asemanare devine mai vizibil a dac a particulariz am conturul printr-un cerc de raza si daca
numarul z este descris n forma polar a (z = r e
j
):
W
_
r e
j
_
=
1
2
+
_

X
_
e
j
_
Y
_
r

e
j()
_
d , IR .
Mai mult, dac a este posibil ca r = = 1 (cazul secvent elor de semnal stabile), atunci obt inem
o solut ie a Problemei inverse de convolut ie relativ la operatorul TCFD:
W
_
e
j
_
=
1
2
+
_

X
_
e
j
_
Y
_
e
j()
_
d , IR .
Integrala de mai sus se numeste si operat ie de convolut ie continua periodic a, notat a prin

:
(X

Y )
_
e
j
_
def
=
+
_

X
_
e
j
_
Y
_
e
j()
_
d , IR .
Solut ia Problemei inverse de convolut ie se exprima atunci astfel:
TCFD(xy)
1
2
TCFD(x)

TCFD(y) .
63
64
B Exercit ii propuse
Exercit iul 1
Sa se verice relat iile de ortogonalitate (18) (de la pagina 13) ale bazei armonice canonice
a spat iului L
2
([, +]).
Exercit iul 2
Fie armonica de amplitudine A > 0, pulsat ie
0
IR si faza IR de mai jos:
f(t) = A cos (
0
t + ) , t IR .
Acest semnal continual este esantionat cu perioada T
e
= 1, obt inndu-se urmatoarea ver-
siune discretizata:
f
d
[n] = A cos (
0
n + ) , n ZZ .
Se cere sa se determine ce condit ie trebuie sa satisfac a pulsat ia
0
pentru ca semnalul
discret f
d
sa e, la rndul lui, periodic.
Exercit iul 3
Fie x l
1
(ZZ) o secvent a absolut sumabil a exprimat a prin: x = x[n]
nZZ
. Ar atat i ca
energia acestei secvent e, denita prin:
c(x)
def
=

nZZ
[x[n][
2
,
este nita.
Se va utiliza o generalizare a urm atoarei inegalit at i de numere pozitive: (ac + bd) (a + b)(c + d),
aplicata sirului sumelor part iale.
Exercit iul 4
Fie
0
I Q

2
. Aratat i ca urm atoarea secvent a discret a:
x[n] =
sin
0
n
n
, n ZZ ,
are energie nit a. Cu toate acestea, demonstrat i ca ea nu este si absolut sumabil a.
Exercit iul 5
Mult imea semnalelor digitale este nzestrat a cu urm atoarele operat ii naturale:
adunarea secvent elor: x + y
def
= x[n] + y[n]
nZZ
;
produsul (punctual al) secvent elor: x y
def
= x[n]y[n]
nZZ
;
produsul dintre o secvent a si un scalar din : x
def
= x[n]
nZZ
.
Ar atat i ca:
1. ( o
d
, +) este grup abelian, cu elementul neutru secvent a nula;
2. ( o
d
, +, ) este inel comutativ, cu elementul unitar secvent a constant a egal a cu 1;
3. ( o
d
, +, ) este spat iu vectorial peste corpul ;
4. ( o
d
, +, , ) este algebr a unitar a comutativ a peste corpul ;
(vericnd axiomele din denit iile asociate acestor structuri algebrice).
65
Exercit iul 6
Fie k ZZ un numar ntreg xat, cu ajutorul c aruia se deneste aplicat ia urm atoare:
_

_
q
k
: o
d
o
d
x q
k
(x)
not
= q
k
x
_

_
q
k
x : ZZ
n
_
q
k
x
_
[n]
def
= x[n k]
(Prin convent ie, q
0
x x.) Ar atat i ca aceast a aplicat ie verica urm atoarele propriet at i:
1. q
k
(x + y) q
k
x + q
k
y, , , x, y o
d
(liniaritate);
2. q
k
q
l
q
(k+l)
, k, l ZZ (acumulare aditiv a a deplas arilor temporale).
Exercit iul 7
Ar atat i ca familia de secvent e format a din toate versiunile translatate n timp ale impul-
sului unitar,

def
=
k

nZZ
,
este o baza (adic a att sistem liniar independent ct si sistem de generatori) n spat iul
vectorial ( o
d
, +, ) peste corpul .
Exercit iul 8
1. Ar atat i ca produsul de convolut ie denit mai jos:
x y
def
=

kZZ
x[k] q
k
y (x y)[n]
def
=

kZZ
x[k] y[n k] , n ZZ
este corect denit pentru orice pereche de semnalele discrete absolut sumabile (adic a
x, y l
1
(ZZ)).
Se va utiliza urm atoarea inegalitate de numere pozitive: (ac + bd) (a + b)(c + d).
2. Ar atat i ca mult imea (nevid a) a semnalelor discrete din o
d
pentru care produsul de
convolut ie este corect denit, notat a cu o
d
, are structur a de algebr a unitar a comu-
tativ a peste corpul , relativ la operat iile: +, si . (Vericat i toate axiomele
din denit ia algebrei unitare comutative.)
Exercit iul 9
Utiliznd unele dintre propriet at ile produsului de convolut ie din exercit iul precedent, sa se
arate c a:
1. R aspunsul ansamblului de dou a SLIDnseriate (n cascada), avnd secvent ele pondere
h, respectiv g, este identic cu al unui SLID avnd secvent a pondere egal a cu h g,
indiferent de ordinea de nseriere.
2. R aspunsul ansamblului de dou a SLID cuplate n paralel (avnd secvent ele pondere ca
mai sus) este identic cu al unui sistem care are secvent a pondere egal a cu h + g.
Exercit iul 10
Sa se calculeze raspunsul unui SLID avnd, pe rnd, ecare din cele 4 funct ii pondere
ale tabelului din stnga, dac a el este stimulat cu intr arile din tabelul corespunz ator aat
n dreapta. Pentru ecare dintre cele 4 perechi de semnale (intrare - funct ie pondere),
trasat i cte 3 grace: al intr arii, al funct iei pondere si al iesirii (prin convent ie, valorile
nespecicate ale m arimilor de mai jos snt nule).
Nr.x n -1 0 1 2
1 0 1 0 0
2 0 0 1 0
3 0 2 -1 0
4 1 2 3 3
Nr.h n 0 1 2 3
1 2 1 0 0
2 2 1 0 0
3 -1 2 1 0
4 0 0 2 1
66
Exercit iul 11
Calculat i iesirea y = x h a unui SLID caracterizat de funct ia pondere:
h[n] =
_

n
, 0 n N
0 , n ZZ 0, N
,
pentru intrarea:
x[n] =
_

nn
0
, n n
0
0 , n < n
0
.
Exercit iul 12
Fie e o secvent a discret a exponent iala de baz a (adica: e =
n

nZZ
) si x, y o
d
alese
arbitrar astfel nct toate produsele de convolut ie de mai jos sa e corect denite. Atunci,
ar atat i ca are loc identitatea:
(e x) (e y) e (x y) .
Exercit iul 13
Fie un SLID avnd secvent a pondere h. Aratat i ca dac a el este stimulat la intrare cu o
secvent a periodica de perioad a N IN

, atunci iesirea sa este tot o secvent a periodic a de

aceeasi perioad a.
Exercit iul 14
Fie H un sistem oarecare. Atunci orice intrare x care provoac a o iesire a acestuia de
forma: y H[x] C x, unde C este o constant a complex a, se numeste funct ie proprie a
sistemului H.
1. Ar atat i ca dac a z este o constant a complex a, atunci o intrare de forma: x = z
n

nZZ
este o funct ie proprie a unui SLID.
2. Construit i un contraexemplu care s a demonstreze ca intrarea x = z
n
u
0
[n]
nZZ
(unde
u
0
este treapta unitar a discret a) nu poate funct ie proprie pentru orice SLID.
Exercit iul 15
Fie H un SLID caracterizat de funct ia pondere h, intrarea x si iesirea y. Dac a:
Supp(x) = N
0
, N
1
, Supp(h) = N
2
, N
3
, Supp(y) = N
4
, N
5
,
calculat i N
4
si N
5
n funct ie de N
0
, N
1
, N
2
si N
3
.
Exercit iul 16
Determinat i raspunsul indicial (la treapta unitar a discret a, u
0
) al unui SLID caracterizat
de urmatoarea funct ie pondere:
h[n] = a
n
u
0
[n] , n ZZ ,
unde a (0, 1).
Exercit iul 17
Fie un SLID avnd funct ia pondere h de tip FIR:
Supp(h) = 0, N 1 .
67
1. Ar atat i ca dac a intrarea sa x este marginit a:
M > 0 : [x[n][ M , n ZZ ,
atunci iesirea y este de asemenea marginit a, marginea superioar a ind dat a de inega-
litatea:
[y[n][ M
N1

k=0
[h[k][ , n ZZ .
2. Construit i un exemplu care sa demonstreze ca limita de mai sus poate atins a. Adica:
ar atat i ca exist a o intrare m arginit a ca mai sus si cel put in un moment de timp, n
0
,
pentru care:
y [n
0
] = M
N1

k=0
[h[k][ .
Exercit iul 18
Pentru ecare dintre sistemele de mai jos, specicat i daca el este: (a) stabil, (b) cauzal,
(c) liniar, (d) invariant la deplas ari temporale.
H[x] = h x 2. H[x][n] =
n

k=n
0
x[k] 3. H[x][n] =
n+n
0

k=nn
0
x[k]
4. H[x] = q
n
0
x 5. H[x][n] = e
x[n]
6. H[x] = a x + b
Exercit iul 19
Fie un sistem avnd intrarea x si iesirea y aate n urm atoarea relat ie:
_

_
x[n] = y[n] a y[n 1] , n ZZ
y[0] = 1
1. Determinat i n ce condit ii sistemul este invariant la deplas ari temporale.
2. Determinat i n ce condit ii sistemul este liniar.
3. Dac a se schimba condit ia init iala y[0] = 1 cu y[0] = 0, contribuie aceasta la schimbarea
raspunsului dat la punctele anterioare?
Exercit iul 20
Fie un SLID caracterizat de urm atoarea funct ie pondere:
h[n] =
_
j
2
_
n
u
0
[n] , n ZZ ,
unde: j
2
= 1 si u
0
este treapta unitar a discret a. Determinat i raspunsul sistemului n
regim stat ionar (adic a pentru un moment arbitrar n sucient de departe de origine) la
intrarea:
x[n] = u
0
[n] cos n , n ZZ .
Exercit iul 21
Fie un sistem H care are proprietatea de a neliniar si dependent de deplasarile temporale
ale intr arii. S a presupunem ca stimul am acest sistem cu o intrare de forma:
x[n] = Ae
jn
, n ZZ ,
unde A, IR snt doi parametri xat i, numit i amplitudine, respectiv pulsat ie. Se
masoar a un anumit parametru P al iesirii sistemului (de exemplu, amplitudinea maxim a a
iesirii), care va depinde de A si de . Ar atat i ca dac a amplitudinea A ramne constant a, iar
pulsat ia variaz a, atunci P este periodica n si determinat i perioada corespunz atoare.
68
Exercit iul 22
Fie un SLID stabil, descris de urm atoarea ecuat ie cu diferent e:
y[n] 2y[n 1] = x[n] , n ZZ .
1. Determinat i o funct ie pondere posibil a a acestui sistem, notat a cu h.
2. Funct ia pondere de la este unica? Daca nu, construit i o alt a funct ie pondere diferita
de aceasta. Dac a da, justicat i raspunsul.
Exercit iul 23
Fie un SLID descris de urmatorul r aspuns n frecvent a:
H
_
e
j
_
= e
j
(

4
)
_
1 + e
2j
+ 4 e
4j
1 +
1
2
e
2j
_
, IR .
Determinat i iesirea y a acestui sistemn cazul n care intrarea sa este urm atoarea armonic a:
x[n] = cos
_
n
2
_
, n ZZ .
Exercit iul 24
Determinat i raspunsul n frecvent a, H (e
j
), al unui SLID stabil descris de urm atoarea
ecuat ie cu diferent e:
y[n] +
1
2
y[n 1] = x[n]
1
2
x[n 1] , n ZZ .
(Am notat, ca de obicei, prin x intrarea sistemului, iar prin y iesirea sa.)
Exercit iul 25
Scriet i ecuat ia cu diferent e pe care o verica intrarea x si iesirea y a unui SLID stabil
descris de urmatorul r aspuns n frecvent a:
H
_
e
j
_
= 3 e
j
_
1 + e
2j
+ 4 e
4j
1 +
1
2
e
2j
_
, IR .
Exercit iul 26
Fie un SLID descris de urmatoarea ecuat ie cu diferent e:
y[n]
5
2
y[n 1] + y[n 2] = x[n] x[n 1] , n ZZ .
Determinat i toate valorile posibile ale funct iei pondere asociate, h, n origine: h[0].
Exercit iul 27
Pentru ecare din cele trei perechi de tip intrare-iesire (x,y) de mai jos, se cunoaste ca
ele provin de la un sistem cauzal si stabil. Nu se cunoaste nici o alt a informat ie privind
natura sistemului.
R aspundet i la urmatoarele ntreb ari, pentru ecare pereche intrare-iesire:
1. Ar putea acest sistem liniar si invariant la deplas ari? Justicat i raspunsul.
2. Dac a sistemul ar putea liniar si invariant la deplas ari, este posibil sa se indice
raspunsul saun frecvent a? Daca da, exprimat i aceast a cantitate (notat a, ca de obicei,
prin H (e
j
)).
3. Dac a sistemul ar putea liniar si invariant la deplas ari, atunci este el unic? Dac a nu,
descriet i ct mai complet clasa de SLID stabile si cauzale din care face el parte. Dac a
da, justicat i raspunsul.
69
(a) x[n] =
_
1
3
_
n
y[n] = 2
_
1
3
_
n
u
0
[n]
(b) x[n] =
_
1
2
_
n
u
0
[n] y[n] = 2
_
1
4
_
n
u
0
[n]
(c) x[n] = cos
_
n
2
_
y[n] = sin
_
5n
2
_
(Am notat prin u
0
treapta unitar a discret a.)
Exercit iul 28
Fie un sistem dinamic discret pentru care se cunoaste urmatoarea proprietate: dac a este
stimulat cu intrarea
x[n] =
_
1
4
_
n
u
0
[n] , n ZZ
(unde u
0
este treapta unitar a discret a), atunci el r aspunde cu iesirea
y[n] =
_
1
2
_
n
, n ZZ .
Determinat i care dintre urm atoarele armat ii este corecta:
1. Sistemul trebuie sa e invariant la deplas ari temporale.
2. Sistemul ar putea sa e invariant la deplas ari temporale.
3. Sistemul nu poate invariant la deplas ari temporale.

In cazul n care g asit i ca prima sau a doua armat ie este adevarat a, construit i o funct ie
pondere posibil a a sistemului.
Dac a at i ajuns la concluzia c a ultima armat ie este adevarat a, atunci explicat i de ce
sistemul nu poate invariant la deplas ari temporale.
Exercit iul 29
Fie un SLID descris de urmatorul r aspuns n frecvent a (pe o perioad a):
H
_
e
j
_
=
_
1 , 0 +
0 , < < 0
.
Se presupune ca intrarea x a sistemului este reala si stabila.

In aceste condit ii, determinat i
daca intrarea sistemului poate recuperat a n mod unic cunoscnd iesirea acestuia.

In
ambele situat ii, justicat i raspunsul.
Sistemul specicat n acest exercit iu se numeste analitic, datorit a faptului c a spectrul funct iei sale
pondere are suport nenegativ. Aceasta este o proprietate de cauzalitate exprimat a pentru semnalele
frecvent iale.
Exercit iul 30
Fie un SLID avnd urmatorul r aspuns n frecvent a:
H
_
e
j
_
= e
j
(

2
+

4
)
, IR .
Determinat i raspunsul n timp al sistemului, daca intrarea este dat a de urm atorul semnal
discret:
x[n] = cos
_
15
4
n

3
_
, n ZZ .
70
Exercit iul 31
Ar atat i ca familia de funct ii armonice:
H
T
def
=
_
sin
k
T
t
_
kIN

_
cos
k
T
t
_
kIN
este un sistem liniar independent al spat iului Hilbert de semnale continuale, reale si 2Tpe-
riodice, unde produsul scalar este denit prin:
f , g )
def
=
1
2T
_
+T
T
f(t) g(t) dt .
Exercit iul 32
Plecnd de la denit iile autocorelat iei unui semnal continual stat ionar si stabil f L
1
(IR)
si a densitat ii sale spectrale de putere:
r
f

def
=
_
f(t) f(t ) dt , IR , respectiv
f
()
def
=
1

2
T(r
f
)() , IR ,
sa se arate c a:
[

f()[
2
=
f
() , IR .
(S-a notat prin T(f) sau

f Transformata Fourier Continu a a semnalului f.)
Exercit iul 33
Demonstrat i Principiul de conservare a energiei al lui Parseval, n cazul unui semnal con-
tinual si stabil f, adic a ar atat i ca se verica egalitatea:
_
[f(t)[
2
dt =
_
[

f()[
2
d .
(S-a notat prin

f Transformata Fourier Continu a a semnalului f.)
Exercit iul 34
Utiliznd relat ia convent ional a a lui Poisson, (56) de la pagina 34, demonstrat i ca Trans-
formarea Fourier Continu a Inversa, T
1
este chiar inversul operatorului T, denit ca
Transformare Fourier Continu a Direct a:
T
1
T T T
1
.
Exercit iul 35
1. Calculat i Transformata Fourier Continu a asociat a semnalului continuu stabil de mai
jos (impulsul triunghiular de amplitudine A si deschidere t
0
):
f(t) =
_

_
A
_
1 + 2
t
t
0
_
, t
_

t
0
2
, 0
_
A
_
1 2
t
t
0
_
, t
_
0 , +
t
0
2
_
0 , t IR
_

t
0
2
, +
t
0
2
_
.
2. Evaluat i semnalul continuu stabil care posed a urm atoarea Transformat a Fourier Con-
tinua (fereastr a spectral a dreptunghiular a, de amplitudine B si deschidere
0
):
g() =
_

_
B ,
_

0
2
, +

0
2
_
0 , IR
_

0
2
, +

0
2
_
.
71
3. Trasat i gracele aproximative ale lui f si ale Transformatelor Fourier Continue (modul
si faza) asociate, pentru dou a deschideri diferite ale aceluiasi impuls triunghiular de
amplitudine constant a A. (

In loc de t
0
, se va lucra, de exemplu, cu t
1
< t
2
). (Observat i
modicarea spectrului (modulului TF) cu deschiderea, deci cu panta gracului n
timp.)
4. Trasat i gracele aproximative ale lui g si ale Transformatelor Fourier Continue (modul
si faza) asociate, pentru dou a deschideri diferite ale ferestrei spectrale de amplitudine
constant a B. (

In loc de
0
, se va lucra, de exemplu, cu
1
<
2
.) (Observat i variat ia
invers proport ional a dintre dimensiunile practice ale suporturilor temporale si frec-
vent iale, ca o consecint a a Principiului de incertitudine.)
Exercit iul 36
Fie semnalul gausian:
g(t) =
1

2
e

(tt
0
)
2
2
2
, t IR,
unde:
t
0
IR este un moment xat care indic a punctul de maxim al clopotului lui Gauss
(gracul funct iei anterioare);
> 0 este deviat ia standard a clopotului (
2
se mai numeste si dispersie), de asemenea
xat a.
(Prin convent ie, apartenent a acestui semnal la clasa semnalelor gausiene se exprima astfel:
g ( (t
0
, ).)
1. Ar atat i ca:
_
+

g(t) dt =
Se va utiliza urm atoarea integral a a lui Poisson:
_
+
0
e
t
2
dt =

2
.
2. Calculat i Transformata Fourier Continu a a lui g, denita prin:
g() =
1

2
_
+

g(t) e
jt
dt.
Ar atat i ca g (
_
0,
1

_
.
Se va utiliza versiunea complex a a integralei lui Poisson:
_
++jv
+jv
e
(u+jv)
2
du =

.
3. Stiind ca pentru orice semnal gausian g (ca mai sus) se pot neglija valorile sale n afara
intervalului [t
0
3, t
0
+ 3], imaginat i o interpretare a Principiului de incertitudine
relativ a la perechea de semnale ( g , g ).
Exercit iul 37
Ar atat i ca operatorul Fourier T denit pe mult imea semnalelor discrete stabile prin:
(Tx) ()
def
=

nZZ
x[n] e
jn
not
= X
_
e
j
_
, IR , x l
1
(ZZ) ,
este inversabil, operatorul invers ind exprimat de urm atoarea relat ie:
T
1
(X)[n] =
1
2
_
+

X
_
e
j
_
e
+jn
d , n ZZ .
72
Exercit iul 38
Demonstrat i urmatoarea relat ie:
N1

n=0
w
kn
N
=
N1

n=0
w
kn
N
=
_
N , k N ZZ
0 , k ZZ N ZZ
, k ZZ ,
unde: w
n
N
not
= e

2nj
N
, n ZZ.
Exercit iul 39
Fie N IN

un numar arbitrar xat. Demonstrat i urmatoarele relat ii de ortogonalita-

te, care au loc ntre funct iile armonice elementare ale spat iului secvent elor discrete N-
periodice, o
N
d
:
_

_
N1

n=0
sin
_

N
p
n
_
sin
_

N
q
n
_
=
N
2

0
[p q]
N1

n=0
cos
_

N
p
n
_
cos
_

N
q
n
_
=
N
2

0
[p q]
N1

n=0
sin
_

N
p
n
_
cos
_

N
q
n
_
= 0
_

_
N1

n=0
sin
_

N
p
n
_
= 0
N1

n=0
cos
_

N
p
n
_
= 0
p , q ZZ

,
unde:
N
p
def
=
2p
N
, p ZZ.
Se poate utiliza relat ia demonstrata n exercit iul anterior.
Exercit iul 40
Ar atat i ca operatorul SFD denit pe mult imea secvent elor discrete N-periodice, o
N
d
, prin:
SFD( x) [k]
not
=

X[k]
def
=
N1

n=0
x[n] w
nk
N
, k 0, N 1 , x o
N
d
,
unde w
n
N
not
= e

2nj
N
, n ZZ, este inversabil, operatorul invers ind denit astfel:
SFD
1
_

X
_
[n]
def
=
1
N
N1

k=0

X[k] w
nk
N
, n = 0, N 1 ,
Exercit iul 41
Demonstrat i Teorema de convolut ie aferenta TCFD plecnd de la relat ia de intrare-iesire
(36) (pagina 20) si exprimnd valoarean punctul k ZZ a semnalului de intrare cu ajutorul
TCFD inverse, denite de relat ia (59) (pagina 36).
Exercit iul 42
Fie un ltru ideal de tip trece jos, avnd pulsat ia de t aiere
0
(0, ). R aspunsul sau
n frecvent a este urm atorul:
H
_
e
j
_
=
_
1 , [[
0
<
0 ,
0
< [[
.
1. Determinat i secvent a pondere corespunz atoare acestui ltru, notat a prin h.
2. Dac a x l
1
(ZZ) este o secvent a de intrare oarecare, ar atat i ca iesirea ltrului este, n
acest caz, urmatoarea:
y[n] =

kZZ
sin (
0
(n k))
(n k)
x[k] , n ZZ .
73
Exercit iul 43
Fie x o secvent a discret a stabil a pentru care se noteaz a cu X imaginea sa prin TCFD.
Dac a se sie ca:
x[n] = 0 , n < 1 & Re X (e
j
) =
3
2 cos
5
2
, IR ,
determinat i semnalul x att ct se poate de detaliat.
Exercit iul 44
Fie h o secvent a pondere a unui SLID cauzal si stabil, avnd r aspunsul n frecvent a (H)
caracterizat de urm atoarea relat ie:

H
_
e
j
_

2
=
5
4
cos
5 + 4 cos
, IR .
Dac a sistemul este inversabil si inversa sa este stabila si cauzala, determinat i h ct se poate
de detaliat.
Exercit iul 45
Ar atat i ca orice ltru numeric liniar simetric n oglind a avnd secvent a pondere cauzal a si
de durat a nit a este si de faza liniar a.
Exercit iul 46
Ar atat i ca TCFD a unei secvent e discrete stabile simetrice n oglind a este real a (nu are
valori complexe).
Exercit iul 47
Demonstrat i propriet at ile de simetrie ale TCFD enumerate n Tabelul 1 (de la pagina 44).
Cum se exprima aceste propriet at i n cazul n care secvent a stabil a init iala are numai valori
reale? (Alcatuit i un tabel similar pentru cazul secvent elor reale.)
Exercit iul 48
1. Fie un SLID caracterizat de urm atorul r aspuns la impuls:
h[n] =
n
u
0
[n] , n ZZ ,
unde: u
0
este treapta unitar a discret a, iar 0 < < 1. Dac a intrarea acestui sistem
este de forma:
x[n] =
n
u
0
[n] , n ZZ ,
cu 0 < [[ < 1, determinat i iesirea y, cunoscnd ca ea este de forma:
y[n] = (K
1

n
+ K
2

n
) u
0
[n] , n ZZ .
2. Evaluat i n mod explicit TCFD ale celor 3 semnale discrete de mai sus si vericat i
Teorema de convolut ie.
Exercit iul 49
Demonstrat i urmatoarea versiune a Teoremei lui Parseval, relativ la TCFD (Principiul de
conservare a energiei):

nZZ
[x[n][
2
=
1
2
_
+

X
_
e
j
_

2
d .
74
Exercit iul 50
Un SLID cauzal este descris de urmatoarea ecuat ie cu diferent e:
y[n] a y[n 1] = x[n] b x[n 1] , n ZZ ,
unde b ,= a. Determinat i valoarea coecientului b astfel nct sistemul sa se comporte ca
un ltru trece tot.
Raspunsul n frecvent a al unui ltru trece tot are amplitudinea constant a n raport cu pulsat ia.
Exercit iul 51
Se consider a dou a secvent e reale, cauzale si stabile, x si y. Dac a imaginile lor prin TCFD
snt notate prin X, respectiv Y , vericat i urm atoarea egalitate:
1
2
_
+

X
_
e
j
_
Y
_
e
j
_
d =
_
1
2
_
+

X
_
e
j
_
d
__
1
2
_
+

Y
_
e
j
_
d
_
.
Exercit iul 52
Fie x l
1
(ZZ) o secvent a stabil a oarecare. Dac a X este imaginea sa prin TCFD, determi-
nat i TCFD ale urm atoarelor secvent e generate de x (n funct ie de X):
1. K x, unde K este o constant a complex a arbitrar a;
2. q
n
0
x, unde: n
0
ZZ este arbitrar xat, iar q
k
este operatorul de deplasare temporal a
cu k pasi;
3. y[n] = x[2n] , n ZZ (o versiune decimata a lui x);
4. y[n] =
_
_
x
_
n
2
_
, n = par
0 , n = impar
, n ZZ (o versiune interpolat a a lui x);
5. x
2
.
Exercit iul 53
Fie x l
1
(ZZ) o secvent a stabil a oarecare. Dac a X este imaginea sa prin TCFD, determi-
nat i secvent ele stabile corespunzatoare urm atoarelor TCFD generate de X:
1. X
_
e
j(
0
)
_
, IR, unde
0
IR este o pulsat ie arbitrar a;
2. Re X (e
j
) , IR;
3. ImX (e
j
) , IR.
Exercit iul 54
Demonstrat i urmatoarele propriet at i ale TCFD evaluate pentru o secvent a stabil a si reala:
Re X (e
j
) = Re X (e
j
) ImX (e
j
) = ImX (e
j
)
[X (e
j
)[ = [X (e
j
)[ arg X (e
j
) = arg X (e
j
)
Exercit iul 55
Fie urmatoarea secvent a complex a exprimat a cu ajutorul p art ilor sale imaginar a si reala:
x x
R
+ jx
I
. Se noteaz a cu X imaginea sa prin TCFD si, la rndul ei, aceasta se poate
exprima detaliat prin: X X
R
+ jX
I
. Se mai introduc urm atoarele notat ii:
X
eR
, X
oR
- pentru partea simetric conjugat a, respectiv antisimetric conjugat a a lui
X
R
;
X
eI
, X
oI
- pentru partea simetric conjugat a, respectiv antisimetric conjugat a a lui X
I
;
X
RR
, X
IR
- pentru partea real a, respectiv imaginar a a TCFD aplicate lui x
R
;
75
X
RI
, X
II
- pentru partea real a, respectiv imaginar a a TCFD aplicate lui x
I
.

In aceste condit ii, sa se exprime X

RR
, X
IR
, X
RI
si X
II
n funct ie de X
eR
, X
oR
, X
eI
si X
oI
.
Exercit iul 56

In Prelucrarea Numeric a a Semnalelor se opereaz a adesea cu urm atoarele dou a tipuri de

operat ii:
decimare de ordin M 1, denit a prin:
(x M) [n]
def
= x[nM] , n ZZ ;
interpolare de ordin M 1, denit a prin:
(x M) [n]
def
=
_

_
x
_
n
M
_
, n%M = 0
0 , n%M ,= 0
, n ZZ ,
unde n%M indica restul mp art irii numarului n la num arul M.
1. Ar atat i ca nici una din cele dou a operat ii nu poate descris a cu ajutorul unui ltru
liniar discret, desi ele snt operat ii liniare.
2. Dac a x este o secvent a discret a stabil a, ar atat i ca:
T (x M)
_
e
j
_
= T(x)
_
e
jM
_
, IR .
3. Dac a M si N snt dou a numere prime ntre ele, demonstrat i ca operat ia de decimare
interverteste cu cea de interpolare:
s M N s N M .
R amne valabil a aceast a proprietate dac a M si N au un divizor comun supraunitar?
Justicat i raspunsul.
4. Dac a h si g snt secvent ele pondere stabile a dou a SLID, iar x l
1
(ZZ), demonstrat i
urm atoarele echivalent e:
[(x h) M] g N [x h (g M)] (MN) ;
Aceasta revine la echivalent a celor dou a scheme de transformare din Figura 11, uti-
lizate n partea de analiz a a unor bancuri de ltre cu decimare-interpolare.
[(x M) h] N g [x (MN) (h N)] g .
Aceasta revine la echivalent a celor dou a scheme de transformare din Figura 12, uti-
lizate n partea de sintez a a unor bancuri de ltre cu decimare-interpolare.
5. Dac a x l
1
(ZZ) iar h este secvent a pondere a unui SLID stabil si cauzal descris de
raspunsul n frecvent a:
H
_
e
j
_
=
1
1 ae
j
, IR ,
unde 0 < a < 1, sa se determine r aspunsul n frecvent a al unui SLID stabil si cauzal
G
def
= Tg, astfel nct sa se verice identitatea urm atoare:
[(x 2) 2] h 2 (x 2) g .
76

M N
x
y

h

x
(g M)

MN
y
Figura 11: Dou a scheme echivalente utilizate n analiza de semnal cu bancuri de ltre.

M N
x
y

x
(hN)

MN
y
Figura 12: Dou a scheme echivalente utilizate n sinteza de semnal cu bancuri de ltre.
Exercit iul 57
Fie h
a
si h
d
funct ia, respectiv secvent a pondere a unui SLID continual, respectiv discret.
1. Dac a:
h
a
(t) = e
at

0
(t) , t IR ,
unde
0
este treapta unitar a continual a a lui Heaveside, iar a > 0, sa se determine
raspunsul n frecvent a al SLID continual.
2. Dac a h
d
este o versiune discretizata a lui h
a
de la punctul precedent, iar T este perioada
de esantionare, s a se determine r aspunsuln frecvent a al SLID discret.
3. Determinat i valoarea minim a a amplitudinii r aspunsului n frecvent a de la punctul
precedent, privit ca funct ie de T, a ind constant.
Exercit iul 58
Filtrele digitale (discrete) snt adese utilizate n aplicat ii de ltrare a semnalelor analogice.
O schema uzual a n care sn implicate ltrele digitale este si cea din Figura 13. Aici, T > 0

Esantionor
T
h

Interpolator

Filtru ideal
trece-jos

c
=

T
x
a
(t) x[n] y[n] z
a
(t) y
a
(t)
Figura 13: Sistem hibrid de ltrare a unui semnal analogic.
este perioada de esantionare, aleas a n asa fel nct fenomenul de aliere s a e evitat. De
asemenea,
c
este pulsat ia de t aiere a ltrului ideal analogic utilizat n nal. Sistemul
echivalent al schemei prezentate este exprimabil ca un ltru liniar analogic global.
1. Dac a TCFD a secvent ei pondere h l
1
(ZZ) are suportul egal cu
_

8
, +

8
_
, iar
1
T
= 10 kHz, care va suportul TCFC a funct iei de transfer a ltrului analogic
echivalent schemei?
2. R aspundet i la punctul precedent n condit iile n care
1
T
= 20 kHz.
Exercit iul 59

In Capitolul 12 s-a ar atat c a un semnal continual poate exprimat, n general, ca o

combinat ie liniar a de semnale liniar independente de forma:
x
a
(t) =

nZZ
c
n

n
(t) , t IR .
77
Aceasta relat ie se mai numeste si formul a de interpolare, iar semnalul generic nucleu
de interpolare. Sa presupunem ca semnalul continual x
a
este de banda limitat a. Atunci
semnalele liniar independente pot alese astfel:

0n
(t)
def
= Sa
(t kT)
T
, t IR ,
unde Sa este funct ia sinus atenuat (sinus cardinal), iar T > 0 este un parametru
arbitrar xat.
Fie 3 semnale continuale x
a1
, x
a2
si x
a3
exprimate n forma:
x
ak
def
=

nZZ
c
kn

n
(t) , t IR , k 1, 2, 3 ,
care au propriet at ile urmatoare:
x
a3
x
a1
x
a2
x
a3
(t) =
_
+

x
a1
() x
a2
(t ) d , t IR ;
c
3n
=

mZZ
c
1m
c
2(nm)
, n ZZ .
Aceasta proprietate arat a ca SLID continual caracterizat de intrarea x
a1
, funct ia pondere
x
a2
si iesirea x
a3
poate reprezentat cu ajutorul unui SLID discret avnd intrarea c
1n

nZZ
,
secvent a pondere c
2n

nZZ
si iesirea c
3n

nZZ
.
1. Ar atat i ca aceast a proprietate implic a urm atoarea relat ie ntre TCFC ale semnalelor

nZZ
:

n
()

m
() =

n+m
() , IR ,
unde, prin denit ie:

n
()
def
=
_
+

n
(t) e
jt
dt , IR , n ZZ .
2. Demonstrat i ca relat ia anterioar a conduce mai departe la urm atoarea form a a TCFC

n
:

n
() = [H()]
n
, IR , n ZZ .
3. Dac a se lucreaza cu nucleul de interpolare de tip sinus atenuat de mai sus, ar atat i
ca familia
_
1
T

0n
_
nZZ
verica relat ia de la primul punct.
4. Putet i gasi si alte familii de nuclee de interpolare care s a verice relat ia de la primul
punct? Ilustrat i prin cteva exemple.
Exercit iul 60
Fie x
a
un semnal continual, stabil, de band a limitat a, discretizat cu perioada de esantionare
T > 0.

In Capitolul 12, s-a ar atat c a dac a T este aleasa n asa fel nct fenomenul de aliere
sa e evitat, atunci semnalul continual x
a
poate reconstruit exact cu ajutorul urm atoarei
formule de interpolare:
x
a
(t) =

nZZ
x
a
(nT) Sa
(t nT)
T
, t IR ,
unde Sa este funct ia sinus atenuat (sinus cardinal).
Sa consider am ca versiunea esantionat a a lui x
a
este x, care gureaz a ca intrare n schema
de transformare din Figura 14. Interpolatorul ofer a un semnal continual n scara, prin
prelungirea valorii la stnga (asa cum arat a gracul de sub schema de transformare). Filtrul
ideal de tip trece-jos are pulsat ia de t aiere
c
. Se cere sa se determine pulsat ia
c
n
asa fel nct semnalul continual y
a
de la iesirea schemei de mai sus sa coincid a cu semnalul
init ial, x
a
.
78

Interpolator
n scara

Filtru ideal
trece-jos
x[n] x
s
(t) y
a
(t)

nT
t
x
s
0
x
a
(nT)

Figura 14: Interpolarea n scar a a semnalelor discretizate.

Exercit iul 61
Fie semnalul analogic stabil:
x
a
(t) = s
a
(t) + s
a
(t T) , t IR ,
unde T > 0 este un numar xat asimilat ca perioad a de esantionare, iar s
a
este un alt
semnal analogic stabil. S a presupunem ca x
a
este de banda limitat a, TCFC a sa avnd
suportul compact:
Supp (x
a
) =
_

T
, +

T
_
.
Dac a not am prin x o versiune corect esantionat a a lui x
a
(x[n] = x
a
(nT) , n ZZ),
atunci sa se determine secvent a pondere h a unui SLID stabil care are proprietatea de a
raspunde cu semnalul discret x la intrarea produs a prin T-esantionarea lui s
a
(notat a cu
s):
x[n] =

kZZ
s[k] h[n k] , n ZZ .
Exercit iul 62

In cadrul a numeroase sisteme de comunicat ie, informat ia este transmisa prin intermediul
unui alfabet format dintr-o mult ime nita de semnale continuale (numite si forme de und a
elementare sau litere):
/
def
= f
1
, f
2
, . . . , f
M
,
care au aceeasi energie (nit a):
c =
_
+

[f
m
(t)[
2
dt , m 1, M .

In aceste condit ii, un canal de recept ie acordat pe litera f

m
a alfabetului (cu m 1, M
xat) evalueaz a cantitatea urm atoare:
P
m
def
=
_
+

f(t) f
m
(t) dt ,
unde f /.
79
1. Ar atat i (utiliznd inegalitatea lui Schwartz) c a P
m
este maxim atunci cnd f f
m
.
Aceasta nseamna ca, pentru a determina care dintre literele alfabetului a fost transmis a, trebuie
evaluate numerele P
1
, P
2
, . . . , P
M
si ales indicele corespunzator maximului acestuia.
2. S a presupunem, n particular, c a toate literele alfabetului snt si stabile, de band a
limitat a, TCFC a lor avnd suportul compact, inclus n intervalul [
0
, +
0
]. Dorim
sa implement am receptorul cu ajutorul unui model discret. Aceasta nseamn a ca
semnalele recept ionate (adic a literele alfabetului) trebuie s a e corect esantionate cu
perioada T > 0:
x[n]
def
= f(nT) , n ZZ , f / .
Atunci, cantitatea P
m
se va aproxima cu ajutorul urm atoarei formule:
Q
m
=

nZZ
x[n] x
m
[n] .
Care dintre urm atoarele rate de esantionare:

def
=
1
T

_

0
8
,

0
4
,

0
2
,

0

,
2
0

_
este cea mai potrivit a pentru a simula ct mai corect situat ia din cazul continuu?
3. S a presupunem ca T a fosta aleas a de 2 ori mai mare dect la punctul precedent.
Este posibil ca, impunnd restrict ii suplimentare asupra alfabetului, cantitatea Q
m
sa
continue s a e maxim a pentru x x
m
? Justicat i raspunsul.
Exercit iul 63
Fie sistemul din Figura 15 de mai jos, unde CAN(T) este un convertor analog-numeric
avnd perioada de esantionare T, iar CNA(T) este un convertor numeric-analog, cu aceeasi
perioad a de esantionare, T. Totodat a, H reprezinta r aspunsul n frecvent a al unui SLID,
CAN(T) H CNA(T)

x(t) x
d
[n] y
d
[n] y(t)

Figura 15: O schem a clasic a de simulare a unui sistem continual cu ajutorul unui sistem discret.
denit astfel:
H
_
e
j
_
def
=
_

_
j , [[ <

3
0 ,

3
[[
.
1. Dac a T = 1 si x(t) =
1
2
cos
_
15
4
t

3
_
, t IR, sa se determine iesirea y a
sistemului.
2. S a consider am ca x este un semnal stabil de band a limitat a, adica avnd suportul:
Supp ( x)
_

2T
0
, +

2T
0
_
, unde T
0
est o constant a pozitiv a xat a. S a se determine
valorile lui T n funct ie de T
0
astfel nct ntregul sistem continual s a e liniar si
invariant la deplas ari temporale.
3. Continu am sa oper am cu intrarea de la punctul precedent (stabil a si de band a lim-
itat a). S a presupunem ca T = T
0
n Figura 15 si ca dispunem de un alt sistem
continual, descris de schema din Figura 16. Se poate alege SLID Gn asa fel nct cele
dou a scheme sa e echivalente intrare-iesire (adic a pentru x u sa se obt ina y v)?
Dac a da, s a se indice un posibil r aspuns n frecvent a G si sa se specice daca el este
unic sau nu. Dac a nu, s a se argumenteze de ce.
80
CAN(2T
0
) G CNA(2T
0
)

u(t) u
d
[n] v
d
[n] v(t)

Figura 16: Un caz particular al schemei din gura precedenta, pentru T = 2T

0
.
Exercit iul 64
Semnalele discrete de energie nita pot exprimate si cu ajutorul unei mult imi de funct ii
de baza diferite de cele armonice. O astfel de reprezentare are urm atoarea form a general a:
x[n] =

kZZ
a
k

k
[n] , n ZZ ,
unde
k

kZZ
este mult imea funct iilor de baz a, iar a
k

kZZ
este setul coecient ilor de
analiz a. Dac a funct tile de baza snt ortonormate si reale, atunci coecient ii se pot evalua
cu ajutorul produsului scalar:
a
k
= x,
k
) =

nZZ
x[n]
k
[n] , k ZZ .

In general, ambele secvent e x si

k
snt de durat a innit a.
1. Adesea, este mai convenabil sa se calculeze coecient ii a
k
folosind o familie de SLID
caracterizate de secvent ele pondere h
k

kZZ
. Fie y
k
iesirea SLID ce are secvent a
pondere h
k
si intrarea x (deci y
k
x h
k
). S a se indice o alegere corespunz atoare a
secvent elor h
k
(n funct ie de
k
) astfel nct:
a
k
= y
k
[0] , k ZZ .
2. S a presupunem ca:
(a) secvent a x este de durat a nit a, mai precis c a: Supp(x) 0, N 1, unde N IN

este un numar xat;

(b) ecare secvent a h
k
este tot de durat a nit a: Supp (h
k
) 0, L 1 , k ZZ, unde
L IN

este un numar ce poate s a varieze.

Sa se indice o alegere corespunzatoare a secvent elor h
k
(n funct ie de
k
) si a unui
numar M IN astfel nct L sa e ct mai mic cu putint a si:
a
k
= y
k
[M] , k ZZ .
Exercit iul 65
Ar atat i ca schemele din Figurile 4 (de la pagina 26) si 5 (de la pagina 27) snt echivalente,
adica simuleaz a funct ionarea la nivel de semnale a aceluiasi sistem discret.
Exercit iul 66
Demonstrat i propriet at ile fundamentale ale Transformatei Z, sintetizate n Tabelul 2 de
la pagina 60.
Exercit iul 67
Demonstrat i relat iile (90) si (91) (din anexa anterioar a) care ofer a solut ii ale Problemei de
convolut ie directa si inversa n cazul semnalelor continuale stabile.
Exercit iul 68
Sa se demonstreze urmatoarea relat ie a lui Parseval, utiliznd (eventual) demonstrat ia
Teoremei de convolut ie complexa (Teorema A.2, de la pagina 62):

nZZ
x[n] y[n] =
1
2j

_

X(v) Y
_
1
v
_
dv
v
.
81
Aici, este un contur nchis ce nconjoar a originea, inclus n zona de convergent a comun a
a lui X(v) si Y
_
1
v
_
.
Considernd ca n aceast a zon a se a a si cercul unitar, particularizat i formula de mai sus
pentru = |.
Exercit iul 69
Sa se calculeze Transformata Z pentru urm atoarele secvent e, indicnd, totodat a, aria de
convergent a:
1
2
n
u
0
[n] ;
1
2
n
u
0
[n 1] ;
0
[n] ;
0
[n n
0
] ;
1
2
n
(u
0
[n] u
0
[n 10]) .
Exercit iul 70
Sa se evalueze Transformatele Z si ariile corespunz atoare de convergent a ale urm atoarelor
secvent e:
x[n] =
|n|
, 0 < [[ < 1 ; x[n] = Ar
n
cos (
0
n + ) u
0
[n] , 0 < [[ < 1 ;
x[n] =
_
1 , 0 n N 1
0 , n IN 0, N 1
; x[n] =
_

_
n , 0 n N
2N n , N + 1 n 2N
0 , n IN 0, 2N
.
Exercit iul 71
Fie secvent a discreta y x h, unde h[n]
def
= (1 + j)
n
u
0
[n] si [x[n][ 1, n ZZ. Sa se
verice daca secvent a [y[ este marginit a sau nu.
Exercit iul 72
Sa se determine secvent ele discrete de la care provin Transformatele Z din Tabelul 3 de
la pagina 82.
Tabelul 3: Exemple de Transformate Z.
Transformat a Z Zona de convergent a
X(z) =
1
1 +
1
2
z
1
1
2
< [z[
X(z) =
1
1 +
1
2
z
1
1
2
> [z[
X(z) =
1
1
2
z
1
1 +
3
4
z
1
+
1
8
z
2
1
2
< [z[
X(z) =
1
1
2
z
1
1
1
4
z
2
1
2
< [z[
X(z) =
1 az
1
z
1
a
1
[a[
< [z[
Exercit iul 73
82
Sa se determine toate secvent ele care pot conduce la urm atoarea Transformat a Z:
X(z) =
z
2
(z a)(z b)
.
(Se va utiliza descompunerea n fract ii simple.)
Exercit iul 74
Fie:
X(z) =
2
2 z
o Transformat a Z a carei zon a de convergent a include cercul unitar.
1. Determinat i valorile x[0], x[1] si x[2] utiliznd direct formula lui Cauchy:
x[n] =
1
2j

_

X(z) z
n1
dz , n ZZ
si Teorema reziduurilor.
2. Determinat i partea cauzal a a secvent ei x prin acelasi procedeu ca la punctul precedent
si partea anticauzal a prin procedeul schimbarii de variabil a =
1
z
n integrala de mai
sus.
Exercit iul 75
Sa se determine secvent a discreta x a carei Transformat a Z este urmatoarea:
X(z) = e
z
+ e
1
z
, z I C

.
Exercit iul 76
Poate funct ia X(z) = z sa corespund a unei Transformate Z a unei secvent e discrete?
Justicat i raspunsul.
Exercit iul 77
Fie:
R(z) =
P(z)
Q(z)
o funct ie complexa rat ional a avnd zerourile si polii de multiplicitate cel mult egal a cu 1.
Se mai noteaz a cu n
z
numarul de zeroruri si cu n
p
numarul de poli care se a a n interiorul
unui contur nchis ce nconjoar a originea, . Sa presupunem ca acest contur nu cont ine
nici poli, nici zerouri ale lui R.
1. S a se arate c a:
1
2j

_

(z)
R(z)
dz = n
z
n
p
,
unde R

este derivata lui R. (Se poate ar ata c a acest rezultat se generalizeaz a si la

cazul zerourilor si polilor multipli, cu urm atoarea modicare: ecare pol sau zerou din
zona nchisa de trebuie numarat cu multiplicitatea sa; de exemplu, un pol de ordin
2 va num arat de 2 ori.)
2. Dac a R are un pol de ordin unu n z
0
, atunci s a se arate c a:
Rez [R(z)][
z=z
0
=
P (z
0
)
Q

(z
0
)
,
unde Q

este derivata polinomului Q.

83
Exercit iul 78
Sa se determine Transformata Z a secvent ei n
2
x[n] n funct ie de Transformata Z a lui x.
Exercit iul 79
Sa se determine Transformata Z a secvent ei de autocorelat ie:
r[n]
def
=

kZZ
x[k] x[k + n] , n ZZ ,
n funct ie de Transformata Z a lui x.
Exercit iul 80
Fie x o secvent a discret a cauzal a avnd x[0] ,= 0. Se noteaz a prin X Transformata Z a sa.
1. Ar atat i ca X nu are poli sau zerouri situate pe cercul de la innit.
2. Ar atat i ca num arul de poli ai lui X este egal cu numarul de zerouri ale sale.
Exercit iul 81
Fie un ltru de tip FIR avnd secvent a pondere (h) real a, par a si de suport nit, cu
lungimea (2N +1). Ar atat i ca dac a H(z) = 0 pentru z = e
j
, atunci H(z) = 0 si pentru
z =
1

e
j
.
Exercit iul 82
Ar atat i ca dac a x este o secvent a cauzal a, atunci are loc urm atoarea proprietate a valorii
init iale:
lim
z
X(z) = x[0] .
Care este corespondentul acestei propriet at i daca x este anticauzal a?
Exercit iul 83
Transformata Z a unei secvent e reale x are tot i polii si zerourile n discul unitar deschis.
Sa se determine (n funct ie de x) o alt a secvent a discret a y , x care sa aib a propriet at ile
urm atoare: y[0] = x[0], [y[n][ = [x[n][, n ZZ si Transformata Z a lui y are de asemenea
tot i polii si toate zerourile n discul unitar deschis.
Exercit iul 84
Fie un SLID avnd secvent a pondere dat a de urm atoarea relat ie:
h[n]
def
=
_
a
n
, n 0
0 , n < 0
.
Sa presupunem ca el este stimulat la intrare cu o fereastr a dreptunghiular a de lungime N,
x 1
N
.
1. S a se determine iesirea y prin evaluare direct a, cu ajutorul operat iei de convolut ie
discreta.
2. S a se determine iesirea y prin utilizarea Teoremei directe de convolut ie referitoare la
Transformata Z.
Exercit iul 85
Fie un SLID descris de urmatoarea ecuat ie cu diferent e:
y[n] +
1
2
y[n 1] = x[n] , n ZZ .
Utiliznd Transformata Z, sa se determine dou a posibile secvent e pondere ale acestui
sistem.
84
Exercit iul 86
Un SLID cauzal este descris de urmatoarea ecuat ie cu diferent e:
y[n] = y[n 1] + y[n 2] + x[n 1] , n ZZ .
1. S a se determine funct ia de transfer a sistemului, H(z) =
Y (z)
X(z)
si sa se indice zona ei
de convergent a.
2. S a se determine secvent a pondere a sistemului.
3. S a se determine secvent a pondere a unui SLID stabil descris de aceeasi ecuat ie cu
diferent e. Poate aceast a secvent a pondere si cauzala?
Exercit iul 87
Un SLID este descris de urmatoarea ecuat ie cu diferent e:
y[n]
5
2
y[n 1] + y[n 2] = x[n 1] , n ZZ .
Sistemul poate s a e sau s a nu e stabil si/sau cauzal. Utiliznd Transformata Z, sa se
determine 3 alegeri posibile pentru secvent a pondere asociat a si sa se arate c a ecare dintre
ele verica ecuat ia cu diferent e specicata.
Exercit iul 88
Fie un SLID cauzal a c arui funct ie de transfer este urmatoarea:
H(z) =
az 1
a(z a)
,
unde a IR

.
1. Determinat i pentru ce valori ale lui a sistemul este si stabil.
2. Dac a a (0, 1), s a se determine zona de convergent a a funct iei complexe H.
3. S a se arate c a acest sistem este un ltru de tip trece-tot, adica amplitudinea r aspunsului
sau n frecvent a este constant a.
4. Sistemul este nseriat cu un alt sistem avnd funct ia de transfer G, n asa fel nct
ntregul sistem rezultat s a aib a funct ia de transfer constant a si egal a cu 1. Dac a
a (0, 1) si daca G este un sistem stabil, sa se determine secvent a pondere a acestuia,
notat a cu g.
Exercit iul 89
Utiliznd Transformata Z, sa se determine secvent a pondere a unui SLID stabil descris de
urm atoarea ecuat ie cu diferent e:
y[n]
10
3
y[n 1] + y[n 2] = x[n 1] , n ZZ .
Exercit iul 90
Utiliznd Transformata Z, sa se determine r aspunsul SLID cauzal descris de urm atoarea
ecuat ie cu diferent e:
y[n] 2r cos() y[n 1] + r
2
y[n 2] = x[n] , n ZZ ,
daca el este stimulat cu intrarea x[n] =
n
u
0
[n], n ZZ.
85
Bibliograe
[1] Battle G. A Block Spin Construction of Ondelettes: I. Lemarie Functions. Communications in
Mathematical Physics, 110:601615, 1987.
[2] Butzer P.L., Stens R.L. Sampling Theory for Not Necessary Band-Limited Functions: A Historical
Overview. SIAM Review, 34(1):4053, March 1992.
[3] Cocarlan P., Rosculet M. Serii Trigonometrice si Aplicat ii. Editura Academiei Rom^ ane, Bucuresti,
1991.
[4] Cohen L. TimeFrequency Distributions A Review. Proceedings of the I.E.E.E., 77(7):941981,
July 1989.
[5] Grigore Gh. Lect ii de Analiz a Numerica. Tipografia Universit atii, Bucuresti, 1990.
[6] Lemarie P.G. Ondelettes ` a localisation exponentielle. Journal des Math ematiques Pures et Appli-
ques, 67:227236, 1988.
[7] Nicolescu M., Marcus S. Analiz a Matematica. E.D.P., Bucuresti, 1980.
[8] Oppenheim A.V., Schafer R. Digital Signal Processing. Prentice Hall, 1985.
[9] Stanasila O., Stanomir D. Metode Matematice n Teoria Semnalelor. Editura Tehnic a, Bucuresti,
1980.
[10] Stefanoiu D. A Theory of the Discrete-Time Orthonormal Wavelet Bases. Preprint, 1995.
[11] Stefanoiu D. Signal analysis by the timefrequency methods. PhD thesis, University "Politehnica"
of Bucharest, Department of Automatic Control and Computer Science, ROMANIA, April 1995.
[12] Stefanoiu D. Traitement du signal avec des ondelettes. Application au codage de la parole. Cursus
universitaire, INPG-ENSERG-ICP, Grenoble, March 1995.
86