5.2.

CONDITIILE DE EFICIENTA ALE CONTROLULUI

Controlul efectuat in structurile administratiei publice nu este o activitate in sine, fara un anumit scop, o
finalitate sociala. El nu are doar un rol contemplativ, constatator, ci unul de reglare a actului decizional
administrativ.
Acest rol se poate realiza numai in conditiile in care controlul are o eficienta maxima.
a. Controlul trebuie sa fie efectuat de persoane competente, bine pregatite profesional, cu
experienta in domeniile sau sectoarele controlate, cinstite si corecte. Controlorul trebuie sa cunoasca temeinic
toate prevederile legale din domeniul pe care il controleaza, specificul activitatii in acel domeniu, pentru ca sa fie in
masura sa sesizeze cu usurinta erorile din activitatea celui controlat, sa poata raspunde cu competenta la intrebarile
acestuia, sa-i arate cum trebuie actionat.
In activitatea de control, controlorul trebuie sa dea dovada de probitate profesionala, de corectitudine si
cinste desavrsite, sa nu manifeste slabiciune sau sa se lase tentat de promisiunile directe sau subintelese cu privire
la unele foloase pe care cel controlat ar fi dispus sa i le ofere pentru a-l trata cu mai multa indulgenta, a inchide
ochii la unele greseli, a musamaliza neajunsurile.
Controlorul trebuie sa dea dovada de tact si sa fie receptiv la toate explicatiile care i le da cel controlat.
Tinerea la distanta a acestuia, intimidarea si timorarea lui nu sunt de natura sa conduca la concluzii realiste,
temeinice, la aflarea adevarului, iar controlul nu-si realizeaza rolul sau preventiv si educativ fata de cel controlat.
Intr-un climat de timorare dialogul dispare, se transforma in monolog, actiunea de control devine mai greoaie,
pierde din operativitate si chiar din obiectivitate, dar masurile ce se vor stabili pe baza concluziilor nu vor fi cele
mai potrivite, iar neajunsurile vor continua sa existe.
Tocmai de aceea consideram ca, in practica organelor administratiei publice este necesar sa se puna un
accent mai mare si sa se acorde atentie sporita preocuparii de formare a controlorilor, indeosebi la organele care au
atributii de control. Controlul nu este o sarcina nici simpla si nici usoara; controlul este o stiinta, o arta, care
presupune temeinice cunostinte profesionale, competenta, pasiune si talent.
In aceste conditii, formarea persoanelor care sa efectueze actiuni de control nu trebuie lasata la voia
intmplarii. Actiunea trebuie sa fie organizata si dirijata in mod stiintific pe un fundament interdisciplinar, intre
care un rol prioritar revine managementului public.
b. Eficienta controlului in administratia publica este data si de ponderea acestuia in ansamblul
activitatii de organizare a executarii si de executare in concret a legii.
Activitatea de control are, desigur, un rol subsidiar fata de cea de executare intruct controlul nu este un
scop in sine, el asigura, asa cum mentionam mai sus, buna desfasurare a activitatii de executare, concordanta ct
mai deplina a acestuia cu legea, cu cerintele vietii, cresterea eficientei in executarea legii.
De aceea, este foarte important de a gasi un echilibru optim intre cele doua activitati ale actului
managerial deoarece, altfel, controlul se transforma in contrariul sau, intr-o frna a activitatii de executare a legii,
intr-un factor perturbator al intregii activitati sociale.
Intr-adevar, absolutizarea controlului, punerea sa in primul plan, sporirea peste limitele necesarului a
numarului de organe cu rol preponderent de control, largirea continua a ariei sale, a timpului in care se exercita in
mod efectiv au serioase consecinte negative att de ordin economic ct si social. Pe de alta parte, numarul prea mic
de organe de control, exercitarea sa sporadica, nu asigura cuprinderea intregii activitati din administratia publica,
sub toate aspectele ei.
Atunci cnd organul controlat este tot timpul cu controlul pe capul sau, el nu mai are timpul necesar
pentru desfasurarea activitatilor sale propriu-zise, care de fapt sunt controlate. Munca sa va deveni superficiala, va
pierde din operativitate si eficienta, nu va mai putea raspunde cu promptitudine necesitatilor curente.
Sub raport economic, este indeobste cunoscut, ca activitatea de control rapeste un anumit timp productiv
organelor controlate. Or daca controlul este continuu el nu mai contribuie la sporirea eficientei activitatii executive
ci, dimpotriva, la scaderea acesteia.
Pe de alta parte, numarul prea mare de organe cu atributii numai de control, neproductive, greveaza in
mod direct bugetul statului. De aceea, echilibrul optim despre care aminteam mai sus trebuie analizat si sub acest
aspect.
Desigur, o solutie ar fi cea de largire a sferei si atributiilor organelor care exercita controlul, care, pe de-o
parte nu implica sustragerea de la activitatea productiva a celor controlati, iar pe de alta parte nu necesita cheltuieli
suplimentare. Dar numai aceasta solutie, singura, nu este suficienta, nu asigura intrutotul realizarea rolului si
finalitatii controlului. Intruct organele sau functionarii publici care realizeaza controlul intern au, in mod obiectiv
sau subiectiv anumite limite. Astfel, lucrnd in permanenta in aceeasi structura organizatorica, este posibil ca ei sa
nu mai poata sesiza cu usurinta unele nereguli, unele erori in activitatea curenta, obisnuindu-se cu ele si parndu-li-
se ca ceva normal si firesc. Pe de alta parte, ei sunt pusi in situatia, nu intotdeauna placuta, de a controla si uneori
de a sanctiona sau de a propune sanctionarea propriului coleg de munca, fapt ce poate sa creeze la unii controlori
anumite resentimente.
Se intelege ca in cazul controlului din afara structurii organizatorice aceste limitari sunt, de regula
excluse, fapt ce sporeste rolul si eficienta unui astfel de control. Controlul exercitat din exterior, sub acest aspect,
este de recomandat, dar acest control se realizeaza adeseori pe domenii # financiar, sanitar, organizatoric etc. # ceea
ce face, uneori, sa apara fenomenul despre care vorbeam mai inainte, si anume, ca structura organizatorica
controlata sa se afle tot timpul sub un control sau altul, cu consecintele negative aratate.
Pentru evitarea unui asemenea fenomen se recomanda ca organele care exercita controlul din exterior sa-
si coordoneze actiunile, astfel inct sa se controleze in acelasi timp mai multe sectoare de activitate. O asemenea
practica ar fi totodata de natura sa sporeasca rolul controlului din fiecare sector controlat, intruct, de regula,
carentele dintr-un sector au consecinte negative si in alte sectoare de activitate. Coordonarea controlului in acest
sens ar permite depistarea mai usoara a erorilor in activitatea celui controlat si implicit stabilirea de masuri eficiente
pentru inlaturarea acestora ori aparitia altora.
c. Eficienta controlului depinde in mare masura si de forma de control adoptata. Din multitudinea
formelor si modalitatilor de control prezinta mare importanta, sub raportul eficientei, alegerea, intr-un
anumit moment, a celei mai potrivite.
Atunci cnd prin control se urmareste, in primul rnd, depistarea unor nereguli, a unor deficiente,
controlul va avea un caracter inopinat, adica cel controlat nu va fi incunostintat despre data cnd va incepe
controlul, pentru a nu-si lua masuri de rigoare in vederea inlaturarii deficientelor. Un asemenea control se foloseste,
de obicei, la verificarea modului in care se gestioneaza bunurile materiale si financiare, dar si cu alte prilejuri.
Avnd insa in vedere ca activitatea de control nu este un scop in sine, fiind subsidiara celei de executare a
legii, ca prin control nu se urmareste depistarea cu orice pret a unor greseli in munca celui controlat, apreciem ca
metoda de a anunta din vreme efectuarea controlului se impune prin valentele sale majore pe plan social.
Intr-adevar, daca cel controlat cunoaste din vreme perioada in care se va efectua controlul si, de ce nu,
chiar tematica acestuia, el poate pregati din timp documentatia necesara organului de control, fapt ce va influenta
pozitiv operativitatea actiunii de control.
O asemenea masura este de natura sa inlature atmosfera de intimidare a celui controlat, sa asigure o
conlucrare sincera si deschisa cu organul de control in vederea descoperirii cauzelor reale ale deficientelor si
stabilirii celor mai potrivite masuri de imbunatatire a muncii.
Din pacate, in practica se intlnesc unii controlori care considera ca aprecierea muncii lor este data de
numarul de greseli pe care le descopera cu prilejul controlului. In aceste conditii ei uita de rolul pe care trebuie sa-l
aiba actiunea de control, de functia sa preventiva si educativa. Ei se transforma in veritabili vnatori de greseli, in
cautarea de bombe! pe care evita chiar sa le discute si sa le clarifice in primul rnd cu cei controlati.
Pe baza verificarilor efectuate asupra actelor si actiunilor materiale, a discutiilor si conlucrarii permanente
cu cel controlat, organul de control ajunge la unele concluzii.
d. Concluziile trebuie sa fie fundamentate si argumentate, sa se desprinda ca sinteza a unor practici nu
ca actiuni izolate singulare; nu trebuie sa fie ridicate la rang de concluzii sau fenomen, fapte si actiuni accidentale,
de mica importanta in activitatea celui controlat, chiar daca acestea sunt reale.
In formularea concluziilor trebuie sa se puna un accent deosebit pe desprinderea cauzelor si conditiilor
care au determinat neajunsurile constatate. Nu trebuie sa se faca numai o $fotografie% a carentelor, o lista a
greselilor si erorilor. Masurile eficiente de inlaturare a deficientelor din activitate se pot stabili numai cunoscndu-
se temeinic cauzele acestora.
In mod necesar aceste concluzii trebuie sa fie cunoscute si de organul controlat, altfel controlul nu-si
realizeaza rolul sau de a contribui la imbunatatirea activitatii. Este bine ca aceste concluzii sa fie dezbatute intr-un
cadru ct mai larg, cu toti factorii de raspundere din organul controlat, care au, cu totii atributii in domeniile
controlate. Prin aceasta dezbatere larga se creeaza posibilitatea formularii de explicatii suplimentare si chiar de
obiectii asupra unor constatari si concluzii, se desprind chiar unele solutii si propuneri de masuri pentru lichidarea
neajunsurilor si prevenirea altora, se asigura o conlucrare in perspectiva intre organul de control si cel controlat.
Se recomanda ca dezbaterea concluziilor sa fie ct mai apropiata de data incheierii controlului, daca se
poate chiar imediat, intruct discutiile din timpul controlului sunt mai proaspete in memoria, att a controlorului,
ct si a celui controlat si fundamenteaza mai veridic concluziile si masurile, iar pe de alta parte, in acest mod se
asigura lichidarea mai operativa a neajunsurilor.
Uneori insa, cnd controlul are un caracter complex si se realizeaza de colectivele de control, cnd
vizeaza mai multe sectoare de activitate si pe perioade mai mari, nu este posibil sa se faca o dezbatere a
concluziilor imediate ce s-a incheiat controlul. Membrii colectivului de control nu au nevoie de un oarecare timp
pentru formularea concluziilor pe baza constatarilor fiecaruia, pentru corelarea si determinarea acestora. In aceasta
situatie, concluziile pot fi dezbatute cu organul controlat ceva mai trziu, dar tot sub imperativul scurtarii la
minimum a acestui termen.
In practica se foloseste uneori metoda ca, in asemenea controale complexe, unele constatari si chiar
concluzii sa fie analizate pe sectoare de activitate ale structurii administratiei. O asemenea practica permite o
analiza mai profunda, mai la obiect a fenomenelor si cu un numar sporit de factori care au participat la efectuarea
actelor si actiunilor supuse controlului, sporindu-se prin aceasta eficienta actului de control, inclusiv pe planul
operativitatii lui.
e. Pe baza constatarilor si a concluziilor desprinse de organul de control acesta trebuie sa stabileasca si
masurile necesare pentru lichidarea neajunsurilor si imbunatatirea muncii, cu termene si responsabilitati
precise.
Pentru sporirea eficientei controlului se recomanda ca att concluziile ct si masurile sa fie formulate in
scris, pentru ca ele sa poata fi mai usor si mai clar intelese de cel controlat si posibil de urmarit. Totodata, o
asemenea cerinta este de natura sa sporeasca grija si responsabilitatea organului de control in a le formula ct mai
precis, usurnd sarcina organului de a le intelege mai usor si a le da curs mai operativ.
De precizat este si faptul ca rolul organului de control nu inceteaza odata cu prezentarea concluziilor si a
masurilor. El trebuie sa urmareasca, in continuare, modul in care organul administrativ controlat actioneaza pentru
lichidarea deficientelor constatate. In acest scop trebuie sa mentina o legatura sistematica cu el, sa intervina si sa-l
sprijine in rezolvarea acelor probleme care depasesc posibilitatile sale.
f. Eficienta controlului, pe un plan mai larg, de preocuparea organului de control pentru
valorificarea generala, in exterior, a concluziilor.
Realiznd un control extern la structurile organizatorice ale administratiei publice, organele de control au
posibilitatea sa desprinda unele fenomene si practici comune, pozitive sau negative, pe baza carora sa organizeze
schimburi de experienta, consfatuiri de lucru sau instruiri, simpozioane, dezbateri in reviste de specialitate in
domeniile respective. Prin acestea se asigura actiunii de control un rol tot mai activ, dinamic, amplificndu-i functia
de factor reglator al obiectivelor cuprinse in lege si activitatea desfasurata, in concret, de organele administratiei
publice.
Clasificarea metodelor de control
Vorbind de metodele de control avem in vedere numai pe acelea care se folosesc in raport cu activitatile
specifice organelor administratiei publice. Cum aceasta activitate este att de complexa, rezulta, ca si metodele de
control utilizate vor fi diverse. Ele pot f grupate dupa diferite criterii, dintre care prezentam urmatoarele:
a) Dupa natura organului care il exercita:
- control exercitat de organele autoritatii legislative;
- control exercitat de organele autoritatii executive;
- control exercitat de organele autoritatii judecatoresti;
b) Dupa pozitia organului de control fata de organul controlat:
- control intern, care se exercita de functionarii publici cu functii manageriale din interiorul structurii
administrative, asupra celor din subordinea lor, sau de anumite compartimente ale acestei structuri;
- control extern, care se exercita de organe din afara structurii administratiei publice, controlate, fata de
care acestora nu se afla neaparat in sistem. Ca atare, acest control poate fi exercitat de organe ale autoritatii
legislative, executive sau judecatoresti;
c) Dupa regimul juridic al controlului:
- control jurisdictional, exercitat de instantele judecatoresti si de organe administrative jurisdictionale;
- control nejurisdictional, exercitat de toate celelalte organe de control;
d) Dupa sfera de cuprindere:
- control specializat, tematic, de resort, intelegnd prin aceasta controlul efectuat pe o anumita tema,
problema sau compartiment de activitate;
- complex sau general, care priveste mai multe sectoare de activitate, ori toate atributiile organului
controlat.
Controlul poate privi numai legalitatea actelor si actiunilor materiale ale celui controlat ct si
oportunitatea acestora.
Se pot realiza si alte clasificari ale controalelor in domeniul administratiei publice, dar de mai mica
importanta teoretica si practica.