5.4.

CONTROLUL EXERCITAT DE ORGANELE ADMINISTRATIEI PUBLICE

Activitatea de control cea mai complexa se realizeaza in cadrul sistemului de organe ale administratiei
publice, intruct controlul care se exercita din partea organului puterii legislative are, asa cum am vazut mai inainte,
unele limite care se circumscriu practic, pe de-o parte la activitatea organelor centrale ale administratiei publice #
Guvernul si ministerele # iar, pe de alta parte, acest control nu se realizeaza direct, la fata locului.
Ct priveste controlul efectuat de instantele judecatoresti, acesta este si mai restrns, limitndu-se numai
la situatii concerte, de speta si numai la legalitatea actelor si actiunilor organului administrativ.
De aceea, singurul control atotcuprinzator cu rol autoreglator in sistem este insasi controlul exercitat de
organele administratiei publice, indiferent daca acesta se realizeaza din interiorul sau sau din afara organului
administrativ si este un control general sau specializat.
Controlul intern se realizeaza de functionari publici din interiorul structurii organizatorice
administrative. El poate avea caracter general sau specializat. Controlul intern general este consecinta subordonarii
ierarhice existenta in cadrul fiecarui organ al administratiei publice. Structurile organizatorice ale fiecarui organ
administrativ sunt intr-un sistem de relatii de subordonare unele fata de altele, din treapta in treapta, pna la organul
colegial de conducere.
Ca atare, buna functionare a organului administrativ in ansamblul sau, se asigura prin conducerea
actiunilor de sus in jos, conducere care se realizeaza att prin fapte de executie propriu-zisa ct si prin actiuni de
control a executiei. Daca actiunile de executie materiala se realizeaza de catre toti functionarii publici din cadrul
structurii administrative, cele de control apartin numai celor care detin functii de conducere si carora li se
subordoneaza toti ceilalti.
De aceea, o prima concluzie care se desprinde este ca dreptul de control este un atribut al functiei
manageriale. El se poate exercita individual de catre conducatorul respectiv, ca persoana fizica, asupra
functionarilor publici din subordonarea sa, sau de catre organul colegial de conducere, ca reprezentant al persoanei
juridice, asupra tuturor functionarilor publici, inclusiv a celor care detin functii manageriale in institutia
administrativa respectiva.
Controlul priveste, deopotriva, legalitatea si oportunitatea actelor si faptelor celor controlati si are un
caracter permanent, constituind o atributie de serviciu a managerilor. El se realizeaza din oficiu, dar poate porni si
la cererea sau sesizarea cuiva.
Atunci cnd controlul se declanseaza la sesizarea sau reclamatia cuiva poarta denumirea de recurs
gratios. El prezinta importanta juridica deosebita intruct, constituie o conditie prealabila introducerii actiunii in
contencios administrativ.
Aceasta forma de control prezinta efectele cele mai benefice intruct se realizeaza operativ si direct la fata
locului, fara sustragerea executantilor din activitate.
Masurile de inlaturare a deficientelor se pot lua operativ, fie prin suspendarea sau anularea de catre
conducator a actelor functionarilor subordonati, fie chiar prin efectuarea acestor acte de catre conducatorul insusi,
ori prin dispozitii obligatorii pe care le dau la fata locului conducatorii.
Acestia pot trece si la alte masuri, cum sunt cele de redistribuire a sarcinilor intre subordonatii sai, sau de
organizare a unor cursuri de perfectionare a pregatirii profesionale si chiar de aplicarea unor sanctiuni disciplinare.
Eficienta in exercitarea controlului intern depinde insa de o serie de elemente. Intre acestea un loc
prioritar il au locul si rolul controlului in structura organizatorica a administratiei publice si gradul de cointeresare
personala a controlorului
Cu privire la primul element, este de relevat faptul ca cel care efectueaza controlul trebuie sa poarte si
raspunderea pentru starea de fapt existenta, sau cu alte cuvinte neregulile sa nu fie si urmare a activitatii artificiale a
celui care efectueaza controlul, intruct, intr-o asemenea situatie controlul nu va fi obiectiv, nu va fi suficient de
exigent si nu se va incheia cu cele mai potrivite masuri de lichidare a neajunsurilor.
Ct priveste cel de-al doilea element # gradul de cointeresare a controlorului # este de precizat ca si
aceasta este in legatura directa cu calitatea si deci cu eficienta actului de control. Astfel, daca de pilda, controlorul
va beneficia de unele avantaje (prime, recompense etc.) in raport direct proportional cu cuantumul amenzilor pe
care are dreptul sa le aplice in exercitarea atributiilor de control, atunci el va depune, probabil, mai multa srguinta
in acest sens, sporind exigenta controlului. Desigur ca exista riscul ca, in asemenea conditii, sa se abuzeze de acest
drept, fapt ce influenteaza negativ rolul preventiv si educativ al actului de control.
Controlul intern specializat este exercitat de persoane sau compartimente fata de care cel controlat nu se
afla in raport de subordonare ierarhica. Asa este cazul de pilda, al controlului preventiv si al controlului financiar
intern care se exercita de serviciile financiar-contabile asupra actelor si faptelor functionarilor si care privesc
mijloacele materiale si financiare ale structurilor administrative. In aceasta forma de control, controlorii au numai
dreptul de a propune masuri de imputare si sanctionare.
Controlul extern poate fi de asemenea exercitat de organele administratiei publice ierarhic superioare,
cnd poate fi un control extern general (asupra intregii activitati a structurii administrative controlate) sau un
control restrns numai la anumite probleme din competenta acestuia.
In exercitarea controlului extern, organul care controleaza poate avea dreptul sa modifice, sa suspende sau
sa anuleze actele administrative neconforme cu legea, emise de organul controlat dar nu are, de regula, dreptul sa
aplice sanctiuni disciplinare celor care se fac vinovati de neregulile constatate; cel mult poate propune conducerii
unitatii administrative publice respective controlate aplicarea acestor sanctiuni. Atunci cnd insa faptele au un grad
mare de pericol social, imbracnd caracter penal are obligatia sa sesizeze organele de urmarire penala.
Pentru exercitarea controlului ierarhic nu este nevoie de dispozitii exprese ale legii care sa autorizeze, in
acest sens organul sau functionarul public care efectueaza controlul. Prevederile legii sunt necesare numai atunci
cnd se doreste o limitare a actiunilor de control (de exemplu, numai cu privire la legalitatea actelor administrative
nu si la oportunitatea lor, sau cnd organul de control ierarhic are dreptul numai sa suspende actele, nu sa le si
anuleze).
Controlul ierarhic se exercita din oficiu, ca parte a activitatii manageriale, de realizare a unitatii de scop si
actiune in cadrul sistemului. El poate avea ca obiect intreaga activitate a organului controlat (actele si operatiile
administrative). Controlul poate fi concomitent cu activitatea controlata, anterior sau posterior acesteia si realizat in
mod individual sau in colectiv.
Controlul extern poate fi exercitat si de organe care nu sunt ierarhic superioare celui controlat. Si, in acest
caz, controlul poate avea caracter general sau unul specializat. Astfel, de pilda, Departamentul pentru
Administratie Publica Locala, organizat prin Hotarrea Guvernului nr. 784 din 24 octombrie 1991, realizeaza un
control extern general asupra activitatii organelor administratiei publice locale. Astfel, potrivit prevederilor
cuprinse in hotarrea Guvernului, Departamentul:
- analizeaza modul in care organele administratiei publice locale exercita atributiile ce le revin potrivit
legii in domeniile de care raspund, organiznd in acest scop actiuni de control, pe baza unor programe proprii sau
prin insarcinarea Guvernului;
- sprijina si controleaza activitatea organelor administratiei publice locale privind modul de aplicare a
Programului de reforma a Guvernului; face analiza si propune Guvernului concluzii si propuneri privind
imbunatatirea activitatii in acest domeniu;
- controleaza si coordoneaza, impreuna cu organele centrale de specialitate modul in care organele
administratiei publice locale isi desfasoara activitatea cu privire la functionarea trgurilor, pietelor si oboarelor si
cea de administrare a cimitirelor;
- controleaza modul de organizare de catre organele administratiei publice locale a relatiilor cu publicul si
stabileste sau propune, dupa caz, masuri de imbunatatire a activitatii; rezolva propunerile, sesizarile, reclamatiile si
cererile ce-i sunt adresate direct si care se refera la activitatea acestor organe;
- face propuneri Guvernului pentru numirea si eliberarea din functii a prefectilor, precum si a secretarilor
consiliilor judetene si al municipiului Bucuresti.