Palatul Versailles in epoca Regelui-Soare

Localitatea Versailles apare pentru prima data mentionata in documente in anul 1038. Dupa mai multe perioade de dezvoltare si de decadere, in sec. XVII intra in atentia Casei Regale, cand Ludovic al XIII-lea venea frecvent la vanatoare pe teritoriile Baronului de Versailles, de la care cumpara terenul, o veche casa in ruine si cateva ferme si unde construieste un pavilion de vanatoare. In 1661, Ludovic al XIV-lea trimite pe arhitectul sau oficial, Louis Le Vau si pe peisagistul Andre Le Notre, pentru a transforma pavilionul de vanatoare de pe domeniile Versailles, intr-un castel demn de Curtea Frantei. La 6 mai 1682 Regele si Curtea Regala se muta la Palatul Versailles, iar acesta devine capitala neoficiala a Frantei pana in 1715. In vremea lui Ludovic al XIV-lea, palatul Versailles era cel mai mare si impunator palat regal din Europa. In aceasta epoca Palatul era deservit de 35.000 slujitori. Localitatea Versailles a fost sistematizata, odata cu ridicarea palatului, prin taierea de noi strazi, largi si simetrice, centrul fiind traversat de un larg bulevard (Avenue de Paris). Regele Soare atragea pe noii veniti care primeau terenuri foarte ieftin, daca respectau doua reguli: o taxa anuala (echivalent astazi cu circa 1 Euro/hectar) si construirea unei case in conformitate cu planul de sistematizare dar care sa nu depaseasca cota de nivel de la inaltimea Curtii de Marmura din fata palatului, pentru a nu stanjeni perspectiva regala. In jurul Curtii de Marmura se aflau apartamentele regale. Latura nordica gazduia apartamentele private ale regelui, care au suferit mai multe remodelari, sub supravegherea lui Charles Le Brun. Camerele din componenta apartamentelor au primit nume ale zeitatilor din mitologia greaca si romana. Iar pe latura sudica, apartamentele reginei. Fiecare incapere a fost bogat decorata de catre Charles Le Brun cu reliefuri de marmura colorata, piatra si lemn, picturi murale si mobiler cu intarsii din aur si argint. Spre exterior, pe latura nordica, erau situate saloanele oficiale, in care se

desfasura viata de la Curtea regala. Fiecare salon purta numele unei zeitati din Olimp. In Salonul lui Apollo se afla sala tronului lui Ludovic al XIV-lea. Salon de la Guerre era impodobit cu o stucatura realizata de Antoine de Coysevox, care-l arata pe Ludovic al XIV-lea calarind victorios. Sala Oglinzilor a fost edificata de Jules Hardouin-Mansart intre 1678 si 1684, prin unirea unor incaperi din aparatemenul Regelui, ale Reginei si o terasa. Lunga de 73 m, lata de 11 si inalta de 13 m, si-a dobandit renumele de la cele 357 oglinzi dispuse in 17 arcade. Pe peretele opus se afla 17 ferestre tot in forma de arcada, care ofera o vedere larga spre vest, asupra Gradinilor Palatului. Incepind cu 1681 Sala Oglinzilor a fost decorata de Charles Le Brun cu picturi alegorice care ilustrau cele mai importante momente ale celor 27 ani de domnie ai lui Ludovic al XIV-lea. Sala Oglinzilor a fost folosita ca loc de desfasurare al marilor ceremonii oficiale, primiri ale ambasadorilor extraordinari, etc. Tot aici, In 1919, a fost ratificat Tratatul de la Versailles care punea capat Primului Razboi Mondial. In prezent este supusa unui amplu proces de restaurare. In 1678, Mansart preia lucrarile de constructie, adauga cele doua imense aripi: sudica (destinata apartamentelor marilor nobili) si nordica, unde incepe si amenajarea unei Capele Regale (terminata in 1710). Regele participa la slujba duminicala de la balconul capelei, in timp ce curtenii stateau la parter. Capela Regala a fost ultima mare lucrare efectuata la Palatul Versailles, sub domnia lui Ludovic al XIV-lea. Pentru a scapa de protocolul strict de la Curtea Regala, Ludovic al XIVlea construieste la capatul vestic al Gradinilor Palatului, Palatul Trianon (Grand Trianon), loc in care era insotit si de metresa sa, Madame de Maintenon. In 1715 Regele-Soare moare, Curtea se muta la Paris iar palatul este abandonat, pana in 1722 cand Ludovic al XV-lea readuce administratia la Versailles si cladeste in 1762 Petit Trianon.

Ludovic al XVI-lea adauga o sala de opera, pe care o termina in 1770, la timp pentru celebrarea casatoriei sale cu Maria-Antoaneta. In anul 1883 Regele Ludovic-Filip decide ca Palatul Versailles sa devina Muzeu de Istorie a Frantei. Planul localitatii Versailles a fost folosit de arhitectii americani pentru sistematizarea capitalei Statelor Unite ale Americii, Washington.