TITLUL VI: INTEGRAREA EUROATLANTICA

1. INTRODUCERE

Opinia publica, n conditiile reconstructiei democratice a societatii romnesti, traverseaza ea nsasi o perioada complexa de schimbari, ale caror continut, dimensiune si forta persuasiva difera n functie de o multitudine de conditii, factori sau manifestari. Dinamica schimbarilor ntr-o societate care si cauta propriul model al redresarii si dezvoltarii, propria identitate n procesul reintegrarii n comunitatea natiunilor europene, este impresionanta. Apar si prolifereaza noi structuri internationale si organizationale, ncep sa functioneze noi mecanisme, paralel cu restrngerea actiunii celor vechi, se cristalizeaza orientari si directii noi n strategiile pe termen scurt sau lung, se produc rupturi, dislocari si reorientari n spatiul politic, se desfasoara, pe diverse planuri, demersuri de integrare n structuri economice, politice si militare euro-atlantice, care repozitioneaza raportul national-international. O asemenea miscare de anvergura genereaza si interogatii grave, la care opinia publica, asteapta nu numai raspunsuri, dar si solutii. Ct si pna unde se pot sacrifica interesele nationale n procesul de europenizare a Romniei? Saracia si degradarea calitatii vietii sunt fenomene acceptate aprioric, ca o fatalitate de nenlaturat? Cnd se va rezolva problema coruptiei din Romnia? sunt doar cteva interogatii din setul generos de ntrebari pe care le formuleaza, n prezent, milioane de cetateni romni. Integrarea Euro-Atlantica a Romniei este n prezent unul din subiectele cele mai mediatizate si care prezinta un interes major pentru opinia publica. Credinta mpartasita de majoritatea responsabililor politici si formatorilor de opinie din Romnia este, de ctiva ani, aceea ca efortul de aderare la NATO trebuie considerat mai important si mai urgent dect cel de integrare n U.E. Integrarea europeana nu poate nsa avea loc n absenta respectarii unor minime criterii de convergenta economica si sociala. Caci integrarea europeana nu se joaca la nivelul imaginilor, ci la cel al structurilor, nu este o problema de credibilitate politica, ci o chestiune de consubstantialitate. Constitutia Romaniei din anul 1991 avea sapte titluri: TITLUL I - Principii generale, TITLUL II Drepturile, libertile i ndatoririle fundamentale, TITLUL III - Autoritile publice, TITLUL IV Economia i finanele publice, TITLUL V - Curtea Constituional, TITLUL VI - Revizuirea Constituiei si TITLUL VII - Dispoziii finale i tranzitorii. Dupa revizuirea din anul 2003, titlul VI a devenit titlul VII, el fiind inlocuit cu titlul Integrarea Euroatlantica. Titlul VI- Integrarea Euroatlantica contine doua articole importante: - ARTICOLUL 148 - Integrarea in Uniunea Europeana - ARTICOLUL 149 - Aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord

2. INTEGRAREA EURO ATLANTICA A ROMNIEI

2.1. Contextul istoric Inainte de toate, sa dam o definitie a Uniunii Europene. Uniunea Europeana este o organizatie intergrationista interstatala, la nivel regional, bazata pe cooperare multilaterala institutionalizata in vederea crearii unui spatiu economic-monetar, social si politic, cat mai unificat, capabil sa genereze un effect multiplicator, care in final sa conduca la o bunastare mai mare decat ar fi capabile tarile member in parte1. Romnia are legaturi traditionale cu Uniunea Europeana, fiind prima si singura tara din Europa de Est care, nca din anii '70, a avut un cadru juridic bine definit n relatiile cu UE, iar n 1980 a procedat la recunoasterea de facto a acestei grupari economice prin semnarea Acordului privind crearea Comisiei mixte Romnia-CEE. Totodata, o serie de factori obiectivi fac din UE principalul partener comercial al Romniei, respectiv: apropierea geografica, complementaritatea si potentialul economic, precum si evolutia n timp a cadrului juridic. Contextul istoric n care se ncadreaza demersurile Romniei viznd integrarea n structurile comunitare se plaseaza sub semnul att al schimbarilor profunde care au intervenit n societatea romaneasca dupa 1989, cum ar fi: construirea unei societati democratice si instaurarea unei economii de piata, ct si al "sfidarii" dihotomice la nivelul Uniunii Europene: necesitatea unor reforme interne structurale, dublata de inevitabila sa extindere asupra tarilor europene ce subscriu acelorasi valori democratice. Logica duala a constructiei europene se regaseste pregnant n deciziile politice si documentele programatice ulterioare semnarii Tratatului de la Amsterdam. Agenda 2000 a deschis procesul de reflectie asupra ajustarilor structurale impuse de noile realitati ale unei Uniuni din ce n ce mai integrata la nivel economic, politic si de securitate. Ca un corolar, Avizele Comisiei Europene asupra tarilor asociate din Europa centrala si de est, evidentiind nivelul de pregatire al acestora n ndeplinirea criteriilor de aderare, au constituit o baza realista si obiectiva pentru initierea procesului de negocieri si aderare la Uniunea Europeana. Concluziile Consiliului European de la Luxemburg au consfintit, printr-un consens istoric al statelor membre UE, statutul de candidat pentru cele 10+1 state europene aflate n relatii de asociere cu Uniunea Europeana. Caracterul cuprinzator si dinamic al procesului initiat la Luxemburg a fost prezervat n etapele ulterioare (deschiderea Conferintei Europene, ca un cadru pan-european de ntarire a cooperarii interstatale; lansarea oficiala, la Bruxelles, n martie a.c., a procesului de largire a Uniunii cu toate statele nominalizate la Luxemburg; demararea <<screening>>-ului examinarii analitice a <<acquis communautaire>>). Prin ncheierea Acordului de asociere la Uniunea Europeana (Acordul European), Romnia s-a angajat ireversibil pe calea integrarii europene. Strategia nationala de pregatire a aderarii Romniei la UE,

Vezi si Ion Jinga, Andrei Popescu, Integrarea Europeana-dictionar de termini comunitari, Editura Lumina Lex,Bucuresti 2000, pag.200-201

adoptata la Snagov n iunie 1995, a jalonat etapele procedurale si actiunile ce urmau a fi ntreprinse n procesul de apropiere de structurile comunitare. Constienta de deficientele si ntrzierile semnalate n Avizul Comisiei Europene din iulie 1997, Romnia a accelerat ritmul reformelor economice si institutionale. Statutul de candidat la aderare dobndit n urma Consiliului European de la Luxemburg si oficializat odata cu lansarea procesului de negocieri si aderare la UE, din martie a.c., marcheaza un nou stadiu al relatiilor cu Uniunea si implica asumarea de responsabilitati sporite n ndeplinirea criteriilor de la Copenhaga, n alinierea la normele si practicile comunitare. Parteneriatul de Aderare semnat de Romnia constituie actualmente elementul-cheie al strategiei consolidate de pre-aderare, enuntnd principiile, obiectivele si prioritatile actionale si mobiliznd intr-un cadru unic toate formele de asistenta comunitara. Aflata n faza de pregatire intensificata pentru aderare, Romnia participa activ la procesul de examen analitic al <<acquis communautaire>>, al carui obiectiv il constituie armonizarea legislatiei interne cu normele comunitare. Identificarea obiectivelor si a prioritatilor actionale ale Romniei trebuie, deci, fundamentata pe evaluarea realista a gradului de implementare a acestor criterii, avnd n vedere si concluziile Comisiei Europene continute n Avizul din iulie 1997, reiterate n cadrul Parteneriatului de Aderare. Astfel, sintetic, se considera ca Romnia este pe cale sa satisfaca n integralitatea lor criteriile politice, a facut progrese semnificative n crearea unei economii de piata viabile, desi aceasta reclama eforturi substantiale n continuare. Dificultati majore se ntmpina, de asemenea, n instaurarea unui veritabil climat concurential; totodata, nu au fost transpuse sau preluate elementele esentiale ale acquis-ului comunitar, n special n domeniul Pietei Interne. 2.2 Principiile si obiectivele UE Uniunea Europeana constituie un cadru destinat sa faciliteze statelor membre realizarea obiectivelor de politica interna si externa, cu respectarea si aplicarea consecventa a unor principii fundamentale comune, pe care Romnia si le asuma n totalitate: principiul statului de drept si al respectarii legii, cu stabilirea unui sistem legislativ uniform si asigurarea protectiei drepturilor derivnd din reglementarile comunitare; principiul respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului-norma juridica avnd valoare universala; principiul statului-social; principiul pluralismului cultural; principiul subsidiaritatii. O abordare programatica a integrarii Romniei n Uniunea Europeana trebuie sa se structureze pornind de la premizele statuate la Consiliul European de la Copenhaga din 1993 drept criterii liminare pentru dobndirea calitatii de membru al UE:

 stabilitatea institutiilor ce garanteaza democratia, statul de drept, drepturile omului, respectul fata de minoritati si protectia acestora; existenta unei economii de piata functionale, precum si capacitatea de-a face fata presiunii concurentiale si fotelor pietei din interiorul Uniunii; capacitatea de a-si asuma obligatiile ce decurg din calitatea de membru al UE, inclusiv aderarea la telurile uniunii politice, economice si monetare. Dobndirea statutului de membru al UE, intr-un orizont de timp cat mai apropiat, constituie o prioritate absoluta a politicii romnesti. Aspiratia Romniei de a se integra n Uniunea Europeana este expresia fireasca a identitatii de idealuri, valori si principii, a vocatiei sale de tara democrata, profund ancorata prin traditii, cultura si civilizatie, n spatiul unic european. Obiectivele majore ale Romniei n perspectiva accederii n structurile comunitare vizeaza: consolidarea sistemului politic si a institutiilor democratice; crearea unui climat economic si social care sa ofere maximum de satisfactie si beneficii cetatenilor ei; eficientizarea structurilor si mecanismelor economiei de piata; ntarirea cooperarii politice, economice si culturale cu statele membre ale Uniunii Europene si cu tarile candidate; consolidarea statutului Romniei pe scena europeana si internationala n termeni de stabilitate si securitate. Atingerea acestor obiective este un deziderat national, ele constituind o necesitate obiectiva si nu doar simple premize pentru integrarea n structurile europene. 2.3 Motivarea optiunii de aderare la U.E.